Desigur o cunostea cel mai bine pe Maria si tot asa sunt sigur ca era cea mai indragita de ei/ele. La fel cei apropiati din viata Lui Isus sunt amintiti tot timpul.
Dar cel mai important si de scos in evidenta este ca se ruga cu ei, ceea ce inseamna ca si ea era crestina si continua invatatura Lui Isus, care deja se stia ca era Fiul Lui D-zeu Cel Inviat. Sunt sigur ca toti o priveau cu mare cinste si dragoste si era o bucurie ptr. ei de a o avea intre ei...

Geony, oricine poate mijlocii cat timp traieste. Eu nu stiu cum este in Cer si poti crede,... desigur este mama a crestinilor, dar nu imputernicita ptr. acest rol de mijlocitor,...
Dar eu nu am vazut in Biblie altul decat Isus si in Vechiul T. ingerii care aveau datoria de a se lupta cu ingerii lui satan si erau un fel de mijlocitori, protectorii,... trimisi de D-zeu.

Nu as vrea sa ma repet:
Oare Iisus nu doreste binele Maicii Sale?
Oare o trateaza EL ca pe un prieten sau crestin oarecare?
Oare nu se cuvine sa-i dea o cinste mai mare?
Oare daca este ea in Imparatia lui D-zeu, chiar nu are cuvant in fata Fiului ei?

Cred ca relatia MAMA-FIU este si in cer sus; prin ceea ce am experimentat eu in viata asta, spun drept: rugaciunile mele inaltate catre Maica Domnului au fost ascultate si implinite,

As dori sa ne oprim cu discutia legata de Maica Domnului aici.

Întrebare pentru adventişti
 

Am următoarea întrebare pentru adventişti:

Toate comunităţile ecleziale care s-au desprins din protestantism au la bază acelaşi principiu "Sola Scriptura". Cum se face că, bazându-se toţi pe aceeaşi Biblie şi pe nimic în afară de Biblie, protestanţii ajung la concluzii foarte diferite ? Cum se face că adventiştii şi numai ei sărbătoresc sâmbăta ca fiind ziua Domnului ? Ceea ce numesc ei "argumente biblice", nu sunt aceleaşi cu argumentele biblice ale celorlalţi desprinşi din mantaua lui Luther ? Ale baptiştilor de toate felurile, ale penticostalilor, ale evanghelicilor, ale metodiştilor, etc ? Cum se explică aceste diferenţe ?

Bună întrebare, doar că ar trebui pusă celor ce nu păzesc sâmbăta. Dacă Scriptura ar porunci păzirea duminicii, atunci într-adevăr ar trebui traşi la răspundere adventiştii "Cum se face că adventiştii şi numai ei sărbătoresc sâmbăta ca fiind ziua Domnului ?"

Credeţi sincer că aceia citesc Biblia cu rea credinţă ?

Deloc. Dar nu se poate face abstracţie de mediul religios din care provin, de tradiţii, de teama de schimbare (una din cele mai mari temeri ale omului contemporan), etc.

Păi, să le luăm pe rând:
-mediul religios din care vin neoprotestanţii ceilalţi (sau evanghelicii ceilalţi, dacă termenul de "neoprotestant" vă irită) este exact acelaşi mediu religios din care provin adventiştii.
-tradiţiile ? Hai să fim serioşi. "Protestant" înseamnă "antitradiţional". Cu ce sunt mai tradiţionali penticostalii care tremură la slujbe faţă de adventiştii care au mutat ziua Domnului ? Ceea ce vreau să spun, este că ceilalţi nu au vreo aderenţă la vreo tradiţie mai mare decât adventiştii.
-teama de schimbare ? Să fim serioşi ! Vorbim de un mediu în care schimbarea face parte din viaţa de zic cu zi. Cred că deja sunt peste o sută de feluri de baptişti în lume, între care se conturează deja deosebiri de detalii ale credinţei. E adevărat, ei sunt un pic mai vechi. Dar şi adventiştii aud că sunt de două feluri numai în ţara noastră !

Două precizări:
- E adevărat că întrebarea dvs iniţială era cu privire la protestanţi. Eu m-am referit deci şi la protestanţi nu numai la neoprotestanţi, dar am avut în vedere şi bisericile istorice, căci de la ele s-a moştenit ţinerea duminicii.
- Când am spus că nu se poate face abstracţie de mediul religios, tradiţie şi teama de schimbare; am încercat să-i înţeleg nu să-i scuz. Aşa că fiţi vă rog îngăduitor cu mine, cum la rându-mi am fost :1:

[quote=Mihnea Dragomir;222120]Păi, să le luăm pe rând:
-mediul religios din care vin neoprotestanţii ceilalţi (sau evanghelicii ceilalţi, dacă termenul de "neoprotestant" vă irită) este exact acelaşi mediu religios din care provin adventiştii.
De acord. Din această pricină, adventiştii la început au fost păzitori ai duminicii.

Protestanţii în cinci secole de existenţă şi-au format deja suficiente tradiţii. Însăşi anchilozarea, refuzul de a duce mai departe Reforma începută de Luther s-a constituit într-o "sfântă" tradiţie. La fel neoprotestanţii dintre care adventiştii nu fac excepţie. Credeţi că la mine în biserică nu observ asemenea tendinţe? De aceea, din când în când se fac apeluri la "reformă şi redeşteptare" expresie ce a devenit deja limbaj de lemn (credeţi-mă că ştiu ce vorbesc).

E adevărat trăim într-o lume a schimbării, însă din nefericire în cele spirituale contemporanul şi mai ales românul nu este dispus să facă schimbări (calitative).

P.S. Am o mică nelămurire, ce aţi vrut să ziceţi prin "adventiştii care au mutat ziua Domnului". Au mutat-o în raport cu ce?

În raport cu ce au găsit. Adventiştii sunt singurii (neo)protestanţi care consideră Ziua Domnului ca fiind sâmbăta. Toţi ceilalţi, luterani, calvini, penticostali, baptişti şi câte feluri mai sunt consideră că ziua Domnului este acolo unde au găsit-o: Duminica.

Să zicem că asta e o diferenţă mai mult cultică decât de credinţă. Ce ne facem, însă, cu diferenţele care sunt 100 % de domeniul credinţei ? Trăim după trai, ori murim după moarte ? Deloc nu răspund la fel adventiştii şi baptiştii. Cu toate că toţi se bazează pe Biblie şi numai pe Biblie, având, din câte am înţeles, aceleaşi Biblii şi toţi se presupune că le citesc cu aceeaşi bună credinţă şi sete de adevăr.

Părerea mea este că aceste diferenţe nu se pot explica prin "background" diferit, prin "citirea cu ochi anteformaţi". Backgorund-ul diferit poate explica de ce noi, catolicii răsăriteni, preferăm să cântăm Domnului numai din voce, pe când fraţii apuseni preferă să Îl laude şi cu orga. Poate explica pentru ce rugăciunile noastre au un anumit stil bizantin, pe când ale lor o altă amprentă cultural-spirituală.
Dar atunci când mai multe confesiuni (între care nici nu sunt diferenţe aşa de mari de background ca între greci şi romani) ajung la rezultate atât de diferite bazându-se pe acelaşi ceva (Biblia) şi numai pe acel ceva, explicaţia este în altă parte. Mie îmi pare că lipseşte o autoritate exterioară Bibliei şi care are competenţa să o interpreteze în mod referenţial. Este exact acea autoritate pe care noi o considerăm a fi instituţia Bisericii, şi pe care protestanţii o resping (ca idee de instituţie). Cu înţelepciunea Lui, Dumnezeu nu ne-a lăsat un "manual de religie", ci cărţi deschise mereu mai multor interpretări posibile, cred că tocmai în ideea de a ne arăta câtă nevoie avem de autoritate în interpretare, ca să nu înţelegem fiecare după capul nostru. Pulverizarea (neo)protestanţilor în atâtea "bisericuţe", despărţite de ceva mai mult decât de practici de cult, despărţite de credinţe deosebite, nu face decât să-mi confirme teoria. Avem nevoie de Biserică şi avem nevoie să credem că, prin asistenţă supranaturală, ea şi numai ea este ferită de greşeală atunci când se pronunţă asupra unui aspect de credinţă. Este exact ceea ce noi numim infailibilitatea sau negreşelnicia dogmatică şi morală a Bisericii.

citind ma intreb ce-ti veni acum sa arti cu degetul in alta parte...nu spune oare Domnul nostru Isus lui Petru cand acesta il intreaba despre apostolul mult iubit ca nu e pt el sa stie..Ioan 21-21
atata vreme cat in biserica noastra se intampla atat de multe nelegiuiri de ce crezi ca aratand cu degetul in alta parte o sa te ajute cu ceva...numai mantuirea ta si calea ta trebuie sa te preocupe...si daca poti face ceva sa cladesti o persoana atunci fa-o, dar daca nu tine minte ca nu e pt tine sa stii.
citesc de mult timp discutille voatre si ma mir de fiecare data pt bucuria vostra de a fi ortodocsi...eu nu sunt atat de binecuvatata.
preotia de care vorbesti tu dragul meu frate care pt noi e atat de importanta a ajuns de vanzare stii?ca si multe din biserica noastra...imi zicea un batran mai zilele trecute ca nimic nu se misca in biserica fara bani...
si e trist dar asa e...
asa ca haideti sa ne uitam mai mult la paiul nostru si nu la barna altora...
Domnul Dumnezeul nostru sa te calauzeasca!

Nu cred ca cineva arata cu degetul daca nu este provocat. Petru cand a aratat cu degetul nu a aratat catre un om care s-a abatut de la Calea Domnului...asa cum a facut unii.
Se spune ca :' Daca n-ar fi stiut , pacat n-ar avea..." ...cine arata cu degetul, vrea sa exprime un adevara, iar in cazul NP este vb de o erezie (nu adevar).

Tu vb de o mantuire egoista, asa cum fac NP de obicei.
Cladirea de care vb trebuie sa inceapa odata cu cei 7 ani...mai apoi Biserica (preotia speciala)...iar omul (-preotia generala) are menirea de a indrepta pe om pe Calea Vietii.
Ceea ce practica NP se refera la cladirea pe dinafara a omului , lasand pe dinafara partea cea mai importanta a omului -sufletul.

Pt vanzarea preotiei vor da seama cei care fac negotul, vezi cazul cu Simon Magul. Nu trebuie sa ne preocupe pe noi grija cumpararii si vanzarii preotiei, ci grija sufletului. Nu trebuie sa-l cautam pe preot in "gura sa vedem cati dinti are", ci sa cautam ce scoate pe gura...
"Nu fa ce face popa, ci fa ce zice popa"...

Ps. Sa ne uitam in curtea noastra fiecare si sa vedem ca "padure fara uscaturi nu exista" , fie ca vb de BOR, BRC, BGC, baptisti, penti, adventisti...etc.

[quote=Mihnea Dragomir;222221]În raport cu ce au găsit.
Dacă ne referim la Scriptură, în ea au găsit sâmbăta, nu duminica. Dacă ne referim la moştenirea păgână, au găsit ziua închinată zeului soare (Dies Solis, devenită mai târziu Dies Domini-duminica).

Nu sunt chiar singurii şi nu au fost nici primii în ultimele veacuri păzitori ai sâmbetei.

Incontestabil, Biserica este o autoritate, ba chiar instituţie divină organizată în calitate de familie pământească a lui Dumnezeu organizaţia ei bazându-se pe principiul comunităţii şi pe cel al slujbei. În acest fel adventiştii nu resping instituţia sacră a Bisericii.

Sper că nu vă gândiţi la Scriptură ca fiind acel "manual de religie" între ghilimele, dacă ar fi aşa multitudinea cărţilor ar deschide calea şi mai multor interpretări "după capul" fiecărui autor în parte.

Bună remarca dvs. Fără această asistenţă divină, Biserica Creştină poate deveni failibilă şi greşelnică în dogmatica ei, aşa cum a dovedit-o de atâtea ori "Biserica" Vechiului Testament.

[quote=Geony;222310]Nu cred ca cineva arata cu degetul daca nu este provocat. Petru cand a aratat cu degetul nu a aratat catre un om care s-a abatut de la Calea Domnului...asa cum a facut unii.
Se spune ca :' Daca n-ar fi stiut , pacat n-ar avea..." ...cine arata cu degetul, vrea sa exprime un adevara, iar in cazul NP este vb de o erezie (nu adevar).

dragul meu...imi pare rau daca te-am suparat in vreun fel...nu asta mi-a fost intentia...
in al doilea rand cu asta incepi si imi spui ca e ok sa arati cu degetul daca arati cu degetul un adevar...
si dupa toata partea asta....mai spui asa...


[quote=Geony;222310] Pt vanzarea preotiei vor da seama cei care fac negotul, vezi cazul cu Simon Magul. Nu trebuie sa ne preocupe pe noi grija cumpararii si vanzarii preotiei, ci grija sufletului. Nu trebuie sa-l cautam pe preot in "gura sa vedem cati dinti are", ci sa cautam ce scoate pe gura...
"Nu fa ce face popa, ci fa ce zice popa"...

pai dragul meu trebuie sa te hotarasti mai intai si dupa sa spui ce crezi...aratam numai intr-o parte cu degetul? pai unde spune asta in sfanta scripatura?si cine iti da tie putere sa hotarasti care e partea care e mai adevarata si care merita aratarea cu degetul mai mult?

eu nu incercam sa spun decat sa nu trebuie sa ne preocupe pe noi asa de mult condamnarea altora...asta nu e pt noi!
daca ii punem ajuta pai atunci Domne ajuta dar daca nu haideti sa nu ne apucam la judecat ce credem ca e bine si ce nu...
mi-ai spus foarte frumos si banui ca in cunostiinta de cauza ca sunt egoista sau dau dovata de comportament egoist...e un lucru foarte dragut din partea ta...si iti multumesc.
dar te intreb discutia asta toata cum e?
ce cladeste ea?
dorinta nostra sa ajutam pe fratii nostri pierduti?
sau aratarea cu degetul...pai atunci dragul meu eu nu pot spune decat ca cel fara de pacat sa arunce primul piatra...daca tot esti vrednic sa hotarasti lucruri atat de importante.
imi cer scuze pt orice ofense aduse prin scrierea mea...

draga tricesimusquintus Dies inseamna zeu, domini inseamna duminica asa cum ai zis deci Dies Domini inseamna ziua Domnului,deci zeul soare unde s-ar gasi in ecuatia asta.Iti reamintesc ca noi cinstim duminica fiindca atunci a inviat Iisus Hristos.Sambata sau cinstirea ei a fost un legamant incheiat doar cu poporul evreu nu cu noi,noi fiind dupa legamantul cel nou care va fi deschis tuturor popoarelor.Chiar Hristos a mustrat pe evrei in legatura cu strictetea acestei sarbatori dar totuisi si el a respecta-o,intrucat inca nu si-a desavarsit lucrarea.Intarind aceasta afirmatie ,cu spusele Sf.Pavel care zicea ca toate cele vechi au fost inlocuite cu cele noi si ca daca toate ar fi dupa Lege atunci inviierea lui Hristos a fost in zadar,aici referindu-ne la legea veche.

Dies înseamnă zi.

Domini înseamnă domn (al Domnului).

Prima zi a săptămânii nu s-a numit de la început ziua Domnului, în primele veacuri s-a numit Dies Solis (ziua soarelui), denumire ce s-a păstrat până astăzi la unele popoare: Sunday (în engleză) şi Sontag (în germană)

Foarte frumos, dar Dumnezeu nu cere asta...

Nu am cunoştinţă să mai fi încheiat legământ şi cu alt popor în antichitate. Şi chiar dacă ar fi făcut-o, nu cred că ar fi fost duminica zi de odihnă. Şi celelalte popoare trebuiau să intre în acel legământ păzind bineînţeles tot sâmbăta.

Hristos i-a mustrat doar pe farisei şi pe conducătorii spirituali ai poporului, nu tot poporul.

I-a mustrat în legătură cu reglementările absurde adăugate poruncii sabatului, nu în legătură cu stricteţea ţinerii ei.

Şi după ce Şi-a desăvârşit lucrarea, tot sâmbăta a rămas ziua de odihnă. Hristos n-a desfinţat-o şi nici nu a instituit alta.

Poruncile Decalogului nu au fost niciodată înlocuite, din contră au fost întărite şi împlinite în spiritul lor nu doar în literă. A fost înlocuită doar legea levitică.

Duminica
 

Pentru informatii suplimentate privind serbarea Duminicii la crestini citeste asta:
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...tei-79924.html

Imi cer scuze pentru confuzia de dies-zi Domine- zeu.Si ai dreptate sun-soare day-zi,dar nu cred ca cinstesc soarele prin asta ci pe Dumnezeu cel adevarat.Si nu imi aduc aminte unde ne-a spus Hristos sa pazim ziua sambetei,caci daca era asa de important ne spunea sa o cinstim si noi prin legamantul nou.Iisus a adus o noua lege a harului,nu a formalitatii unei legi,caci atunci daca ai tine sambata asa cum o tineau evrei nu ai avea voie sa parasesti casa nici sa faci mancare etc.iar daca ai incalca aceasta lege ai trebui omorat cu pietre.Hristos nu cere asta nu vrea asta de la noi,,mila voiesc iar nu jertfa'',iubire catre El si aproapele.Deci intrucat crestini descendenti apostolilor au cinstit Duminica ca zi a Domnului desigur nu imediat ci dupa sinoadele ecumenice,acum cativa oameni s-au gandit sa faca un sincretism iudeo-crestin luand si elemente crestine cat si iudaice.Asta nu e bine intrutotul.Si cine incalca Decalogul daca tine Duminica ca ziua Domnului caci ziua Domnului tot tinuta este chiar daca se face Duminica in amintirea invieri lui Hristos.

Teoretic aşa este. Însă e cel puţin ciudată cinstirea lui Dumnezeu nu în ziua Lui, ci în ziua zeului soare (Sol invictus). Dacă mama ta are ziua ei pe 11 martie, tu să te faci că plouă şi să-i serbezi ziua pe 12 martie (care întâmplător e ziua de naştere a vecinei), Cum s-ar simţi?

Dar îţi aduci aminte că a spus că El n-a venit să strice Legea, ci s-o împlinească? Îţi aduci aminte să fi stricat vreuna din celelalte 9 porunci? De ce tocmai porunca a 4-a s-o fi stricat, doar aşa ca să-i dea satisfacţie diavolului? Dacă (prin absurd) era aşa de important să schimbe ziua de odihnă nu ne-ar fi spus-o?

Legea asta nouă a harului nu ne învaţă să păcătuim călcând poruncile lui Dumnezeu ci să le împlinim şi încă în spirit nu numai în literă cum făceau evreii.


Iubirea aceasta faţă de El şi faţă de aproapele se manifestă chiar prin împlinirea celor 10 porunci.

Exact asta au făcut "descendenţii" apostolilor: un sincretism periculos, amestecând creştinismul cu elemente păgâne. Acest lucru -e drept- a adus mulţi păgâni în Biserică, însă rezultatele au fost catastrofale, procesul invers de decantare a elementelor păgâne fiind dureros, el neîncheindu-se nici chiar astăzi.

Porunca a IV-a din Decalog spune clar: ziua Domnului este ziua a 7-a-sâmbăta. Hristos este Domn al sabatului (Marc.2,28), nu al duminicii; în consecinţă ziua Domnului sabatului nu poate fi decât... sabatul.

Teoretic,rational ai avea o oarecare dreptate,dar intrucat Adevarul divin nu este relativ ,nu putem relativiza nici dogmele acestuia,conferindu-le atribute inventate de noi,care nu isi au nici un fundament hristologic ci unul ahristologic care nu are legatura cu dogma predicata de Iisus ci este ceva care degradeaza adevarul de credinta.Sa luam cronologic Iisus Hristos(capul Bisericii)-Sf.Apostoli(ucenicii Sai)-Episcopi,preoti,diaconi(descendenti directi ai apostolilor)-Biserica Ortodoxa catolica(adica dreapta credinta universala)-deci dogmele regasibile in Biserica Ortodoxa si la catolici pornesc de la acel punct si nu se schimba,doar se imbogatesc.Unde ar fi greaseala?

Greşeala este să preluăm nişte dogme fără a verifica paternbitatea lor. Sau mai bine ar fi să pornim din amonte, studiind izvorul pur al creştinismului şi apoi să ne verificăm pe noi înşine dacă ne mai scăldăm în acea apă clară, ori ea a devenit tulbure.

Sabatul
 

Ev. dupa Marcu, cap. 2 vers. 27,28 : "Şi le zicea lor: Sâmbăta a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă. Astfel că Fiul Omului este domn şi al sâmbetei."
Bineinteles daca citezi franturi iese ce vrei. Afirmatia ca "Fiul Omului este Domn si al sambetei" trebuie inteleasa in relatie cu versetul anterior. Chiar daca la o lecturare superficiala intelesul ar putea fi: sambata este ziua in care Fiul Omului trebuie cinstit si slavit, intelesul care reiese la o atentie sporita e: sambata nu e mai presus de Fiul Omului, si astfel Fiul Omului e domnul ei, adica, iata, Iisus Hristos dezleaga ziua sabatuli(Ioan 5,18), sterge zapisul (Colos 2,14)."Astfel dar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos. "(Gal 4,7) si iata ne ridica si pe noi la statutul de fii.
Leagat de tinerea oarba a sambatei iata ce zice Sf. Ap. Pavel: "nimeni deci sa nu va judece pentru mancare si bautura sau cu privire la vreo sarbatoare sau luna noua sau sambete" (Colos. 2,16) si din nou : "Acum însă, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi iarăşi la înţelesurile cele slabe şi sărace, cărora iarăşi voiţi să le slujiţi ca înainte? Ţineţi zile şi luni şi timpuri şi ani? Mă tem de voi, să nu mă fi ostenit la voi, în zadar. "(Gal 4,9-11) Eu zic ca mesajul e evident si nu are nevoie de comentarii.
Astfel ca noi, crestinii autentici sarbatorim sau cinstim duminica, si nu datorita unei reguli impuse si instituite care ne constrange, ci datorita unei nevoi profunde launtrice care ne indeamna ("dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după zilele acela, zice Domnul: Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor.") dupa legea cea noua caci toate cele vechi "...au trecut, iata, toate s-au facut noi" (II Cor., 5, 17). Daca Domnul a venit, cum foarte frumos spuneai, ca sa implineasca legea cea veche si daca cele vechi au trecut si s-au facut noi e clar ca se instituie si o noua zi de sarbatoare diferita ce aceea in care s-a incheiat legamantul cel vechi: "Legea a fost adaugata pentru calcarile de lege, pana cand era sa vina Urmasul (prin urmare pana la venirea Urmasului), Caruia I s-a dat fagaduinta" (Gal., 3, 19). Iar ziua cea noua de sarbatoare e duminica pentru ca Hristos a inviat in aceasta zi si pentru ca "dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră." (I Cor 15,14).

Scuze daca textul e putin incoerent nu am timp sa-l mai corectez, ma grabesc.

Oricum ai asambla versetele acestea, tot nu iasă duminica ca şi zi de odihnă (precum în bancul cu piesele bicicletei Tohan).


Adevărat, Hristos este Domn al sabatului. Şi ca orice domnitor ce stăpâneşte peste un domeniu, domeniul autorităţii lui Hristos este sabatul, El l-a binecuvântat, El l-a sfinţit şi El S-a odihnit în această zi în calitate de Dumnezeu Creator. Aceste trei acţiuni ale Sale nu pot fi ignorate şi mai ales nu pot fi transferate asupra altei zile.

Acum faci exact ce acuzai mai sus: citezi frânturi (care nici măcar nu sunt din aceeaşi carte) pentru a concluziona ce doreşti. Versetul nu spune că desfiinţa sabatul, nu spune că era concluzia lui Hristos şi bineînţeles... nu spune nimic despre duminică.

Altă carte, altă concluzie [greşită]. Zapisul nu se referă la poruncile Decalogului ci la rânduielile levitice (Deut. 31,26).

Mesajul este "evident" doar pentru tine, deoarece iarăşi ai asamblat versete din două cărţi diferite. Dar şi aşa este evident că ambele se referă la sărbători ceremoniale evreieşti desfiinţate la cruce şi nu la ziua a şaptea săptămânală.

Cu părere de rău te anunţ că sărbătorirea duminicii vine chiar în urma unei "reguli impuse şi instituite ce constrângea", anume decretul lui Constantin cel Mare de la 321. Este prima poruncă duminicală din istoria creştinismului, ea negăsindu-se în Scriptură ci într-un codex imperial pământesc.

În virtutea cărei logici "e clar că se instituie şi o nouă zi de sărbătoare diferită"? Dacă în Noul Legământ Legea e scrisă în inimă (în locul tablelor de piatră), cum se face că doar porunca a IV-a din ea e diferită? Absurdul acestei concluzii ar cere ca şi porunca "să n-ai alţi dumnezei afară de Mine" să fie diferită (mi-e şi teamă să gândesc cum ar suna ea), şi interzicerea uciderii, minciunii şi curviei să fie diferite, etc., "Legea" aceasta scrisă în inimă transformându-se într-un adevărat Cod al Anarhistului (a se citi al Antihristului), într-o Lege haotică şi fără sens.

frate radu nu te osteni degeaba pe trei topicuri i sau adus dovezi dar e surd orb si insensibil la orice dovada dar e laudabila intentia ta caci asa isi agoniseste osanda mai mare caci de la mai mult de 2 sau 3 a primit lamuriri si tot asa a ramas in rautate si ura fata de adevarul dumnezeiesc

sabat
 

Intr-adevar, oricum le-as lua, nu iese ca duminica e instituita ca zi noua de sarbatoare. Ceea ce voiam sa demonstrez este ca de aici reiese o anumita schimbare pe care Iisus o aduce in ceea ce priveste conceptia despre Sabat. Spui ca Hristos este "Domn al sabatului", dar citatul asa cum apare el in evanghelii este: "Domn SI al sabatului". Acest "si" trece practic sabatul in aceasi sfera cu celelalte zile ale saptamanii :Fiul Omului e Domn si al sabatului asa cum este Domn al celorlalte zile. Practic distruge nimbul de sfintenie din jurul sabatului, ca simbol al legamantului vechi.

Vad ca ai subliniat: "El l-a binecuvântat, El l-a sfinţit şi El S-a odihnit în această zi în calitate de Dumnezeu Creator". Da asa este: Dumnezeu a binecuvantat, a sfintit, s-a odihnit in ziua a 7-a. Dar nicaieri in Biblie nu scrie ca aceasta zi a 7-a a Creatiei ar coincide cu ziua de sambata si nici ca Adam sau urmasii lui, pana la Lege ar fi tinut aceasta zi. De altfel, de ce zici tu ca in mod absolut Sambata e ziua a 7-a? Sambata a fost ziua a 7-a conform unui sistem de referinta adoptat tot de om, sistem relativ. Pe de alta parte, gandindu-ne la cartacterul mitologic al primelor capitole ale facerii (vezi M. Eliade-Istoria credintelor si ideilor religioase) si la simbolul cifrei 7(cifra a implinirii, a desavarsiri, numar sacrui), cat si la faptul ca nu se spune ca la zilele precedente ca s-a facut noapte si din nou zi, aceasta zi a 7-a din Facere devine o marca a sacralitatii, Dumnezeu a intrat practic intr-o "contemplare a creatiei"(s-a odihnit). Daca, dupa cum zici tu, in Facere e sugerata, sau mai bine zis, anticipata porunca a 4-a, inseamna ca dupa ziua a 7-a ar fi trebuit sa urmeze din nou zi din care Dumnezeu sa iasa din odihna si sa creeze din nou. De altfel cifra 7 e distribuita in intreaga Biblie si apare ca simbol al dumnezeirii(solomon a zidit templul in 7 ani, la fiecare 7 ani robii sunt eliberati, zaharia 3,9 vorbeste despre cei 7 ochi ai lui Dumnezeu in Apocalipsa: 7 biserici, 7 trambite, 7 cupe si exemplele pot continua).

Ce vreau sa zic, este ca sabatul a fost doar un simbol efemer al dumnezeirii in Vechiul Testament, si fara indoiala nu poate fi ridicata la rang absolut. Am vazut ca nu exista dovezi cum ca Sabatul ar fi ziua in care s-a odihnit Dumnezeu dupa Creatie(s-ar ridica o serie de intrebari: — Este ziua a saptea din Facere una si aceeasi cu sabatul ? — Se numarau pe atunci zilele saptamanii in asa fel ca ziua a saptea sa corespunda cu sambata de azi? — Unde se spune ca se numarau zilele si cum se numeau ele in acel timp ?) . Sabatul e doar o sarbatoare pe care Dumnezeu a dat-o evreilor: "Adu-ti aminte ca ai fost rob in pamantul Egiptului si te-a scos Domnul Dumnezeul tau de acolo cu mana tare si cu brat inalt pentru aceea ti-a poruncit Domnul-Dumnezeul tau sa pazesti ziua sambetei" (Deut., 5, 15). " Iata, "pentru aceea ti-a poruncit Domnul-Dumnezeu..." e un indiciu evident al legamantului pe care Iahve il face cu evreii, nici intr-un caz nu se poate vorbi de un legamant universal. "Cel ce vesteste cuvantul Sau lui Iacov, indreptarile si judecatile Sale lui Israel (adica poporului scos de El din robie), n-a facut asa nici unui alt neam (adica necredincios, care nu se tragea din samanta lui Iacov) si judecatile Sale nu le-a aratat lor" (poruncile si sambata) (Ps. 147, 8- 9).

Voi sambetistii faceti mare caz de decretul lui Constantin cel Mare. Adica el, ca un om sinistru si malefic ce e a instituit o alta zi....si acuze asemanatoare. Uite ce zice Sfantul Iustin Martirul (+ 155) , pe la mijlocul veacului al doilea dupa Hristos, adica cu mult inainte de Constantin: "Duminica ne adunam cu totii la un loc, pentru ca aceasta este ziua in care Dumnezeu, la zidirea lumii, a despartit lumina de intuneric si in care Mantuitorul nostru a inviat din morti..." (Apologia 1, cap. 67), apoi :"Cei care au trait in randuielile cele vechi (adica evreii n.n.) si au venit la nadejdea cea noua, sa nu mai tina sambata, ci Duminica, in care si viata noastra a rasarit" (Scrierile Parintilor Apostolici, trad. de Pr. D. Feciorii, Buc., 1979, p. 167). Decretul lui Constantin nu vine decat ca o confirmare a faptului ca duminica era serbata neoficial pana atunci, ca o legiferate a unei stari de fapt.

Am folosit pt redactare dinctionarul de simboluri(jean chevalier) si un articol de pe acest site (despre serbarea duminicii in locul sambetei: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...tei-79924.html)

Radu ai accentuat foarte bine profunzimea adevarului de credinta dar cred ca citatul care-l voi spune si care la randu-ti l-ai spus ,si care la randu-le il folosesc pentru a arata ca Iisus este Domn al sambetei si ca atare trebuie cinstita ca ziua Domnului tocmai cu acest citat scriptic le voi arata contrariul,,Fiul omului este Domn SI AL sambetei''sa luam aminte Fiul omului este Domn SI AL sambetei nu este Domn al sambetei caci a inviat duminmica tocmai pentru a o face pe acesta zi a Lui,tocmai pentru a ,,implini'' caci intradevar <,El nu a venit sa strice legea ci sa o desavarseasca'' dar implicit pentru a desavarsi ceva trebuie sa-l schimbi intr-un anumit fel caci legea veche nu era desavarsita caci Dumnezeu a hotarat ca legea ,,perfecta''sa o dea la un anumit timp adica odata cu intruparea Absolutului,adica a celui de-al 2-lea ipostas ,FIUL.

Asa este. In toata Sfanta Scriptura nu vei gasi nici un verset care sa ne spuna ceva despre sfintirea si binecuvantarea zilei intaia a saptamanii (duminica).

Corect. Domnul Iisus Hristos a vrut sa schimbe conceptia fariseilor referitor la pazirea sabatului. Sa ne uita la intamplarea cu ucenicii si spicele (este bine de citit ata Marcu 2:23-28 cat si Matei 12:1-8). Vedem ca Domnul Iisus Hristos, pentru a justifica atitudinea ucenicilor in ziua sfintita de Dumnezeu, il da ca exemplu pe patriarhul David (pazitor la sabatului, fara indoiala). Totodata, Domnul Iisus Hristos le aminteste fariseilor o lege pe care au uitat-o: legea dragostei lui Dumnezeu. "Daca ati fi stiut ce insemneaza: "mila voiesc, iar nu jertfe", n-ati fi osandit pe niste nevinovati." (Matei 12:7).

In conceptia legalista a fariseilor, ucenicii ar fi trebuit sa rabde de foame pana la incheierea sabatului. In conceptia Domnului Sabatului intra in calcul dragostea si mila pentru om. "Sabatul a fost facut pentru om, nu omul pentru sabat". (Marcu 2:27).

Domnul sabatului a vrut sa redea frumusetea de la inceput a singurei zile din saptamana (ziua a saptea), binecuvantata si sfintita de Dumnezeu.

A insinua ca Domnul Iisus Hristos a vrut sa desfiinteze ceea ce Dumnezeu a binecuvantat si sfintit.... este o incumetare.

Despre nici una din celelate zile ale saptamanii (in afara de ziua a saptea) nu se spuneca a fost binecuvantata si sfintita de Dumnezeu. Daca Dumnezeu a ales o zi, in mod special, crd ca ar trebui sa respectam acest lucru.

Ziua a saptea nu poate fi un simbol al Vechiului Legamant, pentru ca a fost binecuvantata si sfintita inca de la facerea lumii, cand toate erau foarte bune si pacatul nu intrase in lume (deci, inca nu era nevoie de un legamant pentru mantuirea noastra).

In invatatura ortodoxa se spune ca, unul dintre motivele pentru care este serbata duminica, este faptul ca aceasta "e ziua cea dintai a creatiunii" . Atunci, care este ziua a saptea.

De altfel, unele traduceri ortodoxe ale Sfintei Scripturi arata clar care este ziua ordinea zilelor sapatamanii. Ziua a saptea este sambata.



Consideri ca este efemer ceea ce Dumnezeu a binecuvanta si sfintit inca de la facerea lumii. Cunosti felul cum a facut Dumnezeu lumea: prin puterea Cuvantului. Doar doua lucruri le-a facut Dumnezeu cu Mainile Sale: omul si scrierea in piatra a Celor Zece Porunci. Consideri ca vre-o una din Cele 10 Porunci (in special porunca a patra, din discutie), este ceva efemer?

Grija mare la ce spui. Nu te juca de-a Dumnezeu.

Tu nu vezi grija lui Dumnezeu pentru ordinea zilelor sapatamanii? Daca te intre in ce an esti, nu vei sti sa-mi raspunzi (sunt diferite calendare). Daca te intreb in ce luna esti, iar nu vei sti sa-mi raspunzi (calendarele difera). Dar, asta nu este nici o problema. De-a lungul timpului, omul a putut sa imparta timpul si sa schimbe calendarele cum a vrut.

Dar saptamana (perioada de timp care nu este legata de nici o miscare a astrelor ci numai de grija lui Dumnezeu) nu a fost schimbata niciodata. Indiferent de calendarul pe care-l folosesc, pentru toti oamenii sambata este in aceeasi zi (excluzand diferentele de fus orar).

Gresit (daca din necunoastere sau din rea intentie, nu stiu). Domnul Iisus Hristos ne spune "Sambata este pentru om" (Marcu 2:28). Tu spui: "sambata este pentru evreu".

In plus, chiar de pe vremea evreilor (ca popor ales), sabatul era pentru toti oamenii:

"Si pe strainii care se vor lipi de Domnul ca sa-I slujeasca .... si pe toti cei ce vor pazi sabatul ca sa nu-l pangareasca... ii voi duce la muntele Meu cel sfant, si-i voi umplea de veselie in Casa Mea de rugaciune."(Isaia 56:6,7)

Iar citatul din Deuteronom 5:15 (in care se face un legamant cu poporul ales) nu desfiinteaza porunca a patra din Iesirea 20:8-11 (care este un legamant intre Creator si creatie):
"Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca sã o sfintesti.
Lucreazã sase zile si-ti fã în acelea toate treburile tale, Iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tãu: sã nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tãu, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tãu, nici asinul tãu, nici orice dobitoc al tãu, nici strãinul care rãmâne la tine, Cã în sase zile a fãcut Domnul cerul si pãmântul, marea si toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a saptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o."

Invatatura ortodoxa ne indeamna sa pazim Cele 10 Porunci, asa cum au fost lasate de Dumnezeu. Tu, nu esti ortodox? Esti liber cugetator de-ti permiti sa defiintezi, in mod usuratic, una din cele 10 Porunci Dumnezeiesti?

Florine, eu nu am fost de acord cu pazirea zilei a saptea (sambata). De aceea, chiar am cautat tot felul de dovezi pentru a pazi ziua intaia, in detrimentul zilei a saptea. Dar, nu am putut fi orb la dovezile covarsitoare aduse de Sfanta Scriptura, pentru pazirea zilei a saptea.

Spune-mi ce vrei sa fac? Sa cred in interpretarile si traditiile omenesti sau in ceea ce spune Cuvantul lui Dumnezeu?

Sa pazesc o zi hotarata de oameni sau ziua hotarata de Dumnezeu si pazita de Mantuitorul?

Cine nu vrea sa inteleaga de ce noi ortodocsi si marea majoritate a celorlalte confesiuni crestine cinstesc ziua Domnlui DUMINICA ,iti va lua citatul ,cuvantul lui Dumnezeu care era destinat pentru o alta elucidare si-l va perverti denaturandu-l doar ca sa-si spuna erezia.Pai mai oameni buni daca trebuia cinstita sambata o cinsteau si Sf. Apostoli ca doar le spunea Iisus ,sambata va fi ziua tutror crestinilor,dar nu le-a zis ci dupa cum am mai spus a inviat duminica ca prin acesta sa arate aceasta zi ca zi de odihna,spune-mi ce-i gresit in asta legea veche s-a substituit cu cea noua.Noi ne preocupam de un lucru insignifiant in loc sa ne ocupam cu mantuirea noastra sa iesim din noaptea pacatului in lumina hristica.Venitii toti si adapati-va din izvorul ORTODOXIEI ,veniti si luati margaritarele care au impodobit-o pe aceasta de la intruparea lui Hristos,luati din paraiele cu apa rece si pura ale sfintilor parinti,luati trupul lui Hristos si beti sangele Lui din potirul sfintit pe altarul de jertfa,plangeti in fata Maici Domnului si rugati-o sa mijloceasca pentru noi lui Hristos.Veniti la luminma lui Hristos si imbracat-va in haina curata...

Eu nu inteleg altceva: de ce ortodoxia ne da invataturi sa respectam Cele 10 Porunci Dumnezeiesti, si totusi incalcam cu buna stiinta porunca a patra. Daca unii crestini vor sa serbeze prima zi a saptamanii (ziua cand a inviat Mantuitorul) sa faca acest lucru fara sa desfiinteze Porunca Dumnezeiasca referitoare la pazirea zilei a saptea ca "zi de odihna inchinata Domnului".

Domnul Iisus Hristos a vorbit raspicat despre pazirea zilei a saptea prin faptul ca a aratat de multe ori cum trebuie pazita aceasta zi sfanta. Iar Sfintii Apostoli au pazit ziua a saptea (vezi Faptele Apostolilor).

Si atunci de ce nu au impus-o si cultului crestin daca zici ca au pazit-o si ai dreptate,dar nu au introdus-o in cultul crestin,caci iti reamintes acest legamant a fost incheiat doar cu poporul evreu nu cu paganii,noi dupa venirea lui Mesia tinem legea harului.

Orice instituţie divină trebuie să aibă girul aprobării lui Dumnezeu, care se traduce în cazul acesta prin poruncă, ca să fiu mai explicit. Ori duminica nu are această aprobare.

Pentru a statornici o "zi nouă de sărbătoare" este nevoie mai întâi ca cea veche să fie abrogată, lucru ce nu s-a petrecut (nici nu era posibil din moment ce cerul şi pământul încă n-au trecut. Marc.13,31).
Şi ar mai fi un aspect important: orice testament intră în vigoare odată cu moartea autorului, după aceea orice operare în el nu mai este posibilă. Noul Testament (Noul Legământ) al Domnului nostru Iisus Hristos a intrat în vigoare la moartea Sa pe cruce (după ce în prealabil a fost inaugurat la Cina cea de Taină), oricine încearcă schimbarea zilei de odihnă după acea dată se face vinovat de fals în acte publice [divine]. Hristos n-a făcut-o în decursul vieţii Sale pământeşti, apostolii n-au făcut-o, Constantin cel Mare este primul ce a dat porunca duminicală. Orice comentariu cred că e de prisos...

Aici îţi dau dreptate.Hristos a adus o nouă concepţie cu privire la toate poruncile Decalogului spiritualizându-le învăţătura. Mai ales sabatul a fost ţinta reglementărilor rabinice, fiind pur şi simplu îngropat sub molozul tradiţiilor, Hristos arătând că în sabat nu numai că nu e interzisă facerea de bine ci chiar recomandată (aşa cum spuse cu 700 de ani înainte şi proorocul Isaia), sabatul fiind creat pentru binele omului nu pentru a-i face viaţa amară.

Hristos nu Se prezintă pe Sine ca un Domn în raport doar cu zilele săptămânii, ci în raport cu toată creaţia, El fiind Creatorul şi Domn a toate. Tu încerci să minimalizezi aria Lui de autoritate, prezentându-L ca pe un fel de mic zeu Cronos.

De 3 ori fals!
1. Hristos n-a venit să distrugă Legea (cu sabat cu tot). Mat.5,17
2. Nimbul de sfinţenie i l-a acordat încă la Creaţiune. Facerea 2,3
3. Sabatul nu a fost simbol al vechiului legămînt. Aici va trebui să dai tu referinţa.

Dumnezeu Însuşi identifică ziua odihnei Sale cu ziua a şaptea din Creaţie şi cu ziua poruncită pe tabla Legii. După Sinai, cred că nu ai dubii în a admite că evreii au păzit cu sfinţenie aceeaşi zi până la Hristos. Hristos nu Se simte dator să corecteze o presupusă eroare în calcularea acestei zile, iar ziua Învierii Sale (următoare sâmbetei. Luca 23,54-24,1) presupun că nu ai dubii că este duminica.

Cine te-a învăţat să relativizezi lucururile sacre? Sistemul săptămânal este un sistem prin excelenţă dumnezeesc (la care omul n-a participat cu nimic), Sabatul ca şi familia fiind instituţie,divină.

Periculoasă teorie, ce te duce direct la acceptarea darwinismului!
Însăşi această cifră 7 ar trebui să dea de gândit celor ce desacralizează porunca divină, accepând mai bine o zi de odihnă ce poartă marca zeului soare (nu te repezi cu argumentul Învierii, Hristos n-a înviat în fiece duminică!).

Poţi garanta că nu a fost aşa? După ce l-a făcut pe om crezi că El a ieşit la "pensie"?

Porneşti de la aceeaşi premisă falsă. Există această dovadă-Ţi-am dat mai sus câteva post-sinaitice, iată şi una mult mai veche, din vremea Potopului: Noe cunoştea această numărătoare septenală. Facerea 8,10.12

Versetul citat din Deuteronom nu reprezintă textul poruncii a IV-a de pe tablă, ci un comentariu al ei. Normal ca acel comentariu să facă referire la experienţa Exodului (în curs atunci) şi la aspecte specifice poporului evreu.

Ba să avem pardon, caz fac cei ce-i păzesc decretul cu sfinţenie până în ziua de azi!

Aşa cum am mai spus-o de repetate ori pe aici, simplul fapt că textul cuprinde titulatura duminica [Dies Domini] (apărută secole mai târziu) în loc de Dies solis, pune grav sub semnul întrebării întregul pasaj.

Aici sunt din nou de acord cu tine. Duminica (o vreme în paralel cu sâmbăta) era deja ţinută de o mare parte din creştinătate. Însă decretul, porunca, apare pentru prima dată atunci (321 d.Hr.).

De ce sambata si nu duminica?
 

Multi sustin ca ziua de odihna este ziua in care D-zeu s-a odihnit de toate lucrurile Sale...O fi oare adevarat, are D-zeu nevoie de odihna?
Facere 1, 2. Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.
La Ioan 5, 17 se spune: "Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez". Aici se vede ca D-zeu lucreaza continu, nu se mai odihneste, ca Iisus nu a spus ca sase zile Tatal Meu lucreaza , iar a saptea se odihneste...

Conform capitolului 2 din Facere vedem ca D-zeu nu s-a odihnit ci a lucrat mai departe, nu a intrerupt lucrarea. Dupa facerea omului se spune ca D-zeu S-a odihnit, iar apoi iarasi se spune ca a facut EDENUL si l-a asezat pe om acolo. Ce nu inteleg, de ce exista un interval despartitor intre facerea omului (ziua a 6-a) si facerea gradinii EDENULUI, adica perioada de odihna.
Se continua planul de lucru a lui D-zeu si in ziua a 8-a?

Iesire cap 31.
12. Şi a mai vorbit Domnul cu Moise şi a zis:
13. "Spune fiilor lui Israel aşa: Băgaţi de seamă să păziţi zilele Mele de odihnă, căci acestea sunt semn între Mine şi voi din neam în neam, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte.
14. Păziţi deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela va fi omorât; tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul Meu;
15. Şase zile să lucreze, iar ziua a şaptea este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel ce va munci în ziua odihnei va fi omorât.
16. Să păzească deci fiii lui Israel ziua odihnei, prăznuind ziua odihnei din neam în neam, ca un legământ veşnic.
17. Acesta este semn veşnic între Mine şi fiii lui Israel, pentru că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, iar în ziua a şaptea a încetat şi S-a odihnit".

In aceste versete se vede ca ziua a saptea, Sabatul, a fost ziua de odihna randuita pt evrei: Să păzească deci fiii lui Israel ziua odihnei.

Unde ai citit matale ciudăţenia aceasta cu ziua a 8-a din săptămână?
Şi da, Dumnezeu a lucrat în continuare, El nu oboseşte ca să aibă nevoie de odihnă. S-a odihnit în ziua a 7-a doar pentru a ne servi de model. Isaia 40,28

Ma intrebam eu legat de ziua a 8-a. Dupa cum spune Biblia, Raiul si asezarea omului in Rai a avut loc dupa ce D-zeu s-a odihnit.

Tu crezi ca zilele creatiei a dura 24 de ore? cf. "si a fost seara , si a fost dimineata...ziua X"

Ciu sa serveasca model, noua sau evreilor cf Iesire 31?

sabat
 

"Orice instituţie divină trebuie să aibă girul aprobării lui Dumnezeu, care se traduce în cazul acesta prin poruncă, ca să fiu mai explicit. Ori duminica nu are această aprobare."

Interesant rationament, doar ca nu stiu cat e de autentic. De unde l-ai preluat? Oricum daca ar fi sa ne luam dupa Ieremia 31,31-33 (31. Iată vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda legământ nou.
32. Însă nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână, ca să-i scot din pământul Egiptului. Acel legământ ei l-au călcat, deşi Eu am rămas în legătură cu ei, zice Domnul.
33. Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după zilele acela, zice Domnul: Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor.) ar reiesi ca legea cea noua e ceva mult mai profund decat o simpla porunca, e ceva de altfel dumnezeiesc, care nu mai are nevoie de formalitatea, de contabilitatea dictarii unei porunci oarbe, pentru ca e scris in inima credinciosilor.

Legea cea veche a cam fost abrogata. Testamentul Nou a "invechit" pe cel dinaintea lui, numit "Vechi", si a innoit toate vechile asezaminte, intre care, desigur, si sambata. Asezamantul vechi nu era desavarsit; el era mai mult ca o umbra, o icoana (Evr., 10, 1; Col., 2, 16-17). Iata pentru ce a trebuit sa se intemeieze "...un Testament mai bun", "...un Testament Nou" (Evr., 8, 5-8). "Si zicand "unul Nou" Domnul a invechit pe cel dintai" (Evr., 8, 13), care a fost pus numai la "vremea indreptarii", adica pana cand avea sa fie indreptat si desavarsit de altul nou (Evr., 9, 10 ; 10, 9). "Caci daca Testamentul cel dintai ar fi fost fara prihana, nu s-ar fi cautat loc pentru al doilea" (Evr., 8, 7 ; Gal., 2, 21). Iar pentru al doilea, toate cele ale Vechiului Asezamant "...au trecut, iata, toate s-au facut noi" (II Cor., 5, 17). Odata cu celelalte asezaminte ale Legii Vechi a fost scoasa din vigoare si inlocuita si sarbatoarea sabatului (Rom., 7, 1-6; Gal., 2, 18-19). Mantuitorul n-a stricat Legea si proorocii, sau, in general, Vechiul Testament, ci numai l-a inlocuit cu Cel Nou, care este desavarsirea celui Vechi. Testamentul cel Vechi - dupa cum s-a aratat si mai sus - a avut numai un rol de invatator, spre a pregati omenirea pentru primirea lui Mesia: "Astfel ca Legea ne-a fost noua calauza spre Hristos, pentru ca sa ne indreptam din credinta. Iar daca a venit credinta, nu mai suntem sub calauza" (Gal., 3, 24-25). Mantuirea noastra nu mai atarna de implinirea faptelor poruncite de Testamentul Vechi sau de tinerea sambetei, ci de credinta in Iisus, Mantuitorul nostru. Prin Iisus Hristos, Legea (Testamentul Vechi) s-a implinit si a incetat. "Caci Hristos este sfarsitul Legii, spre indreptarea a tot celui care crede" (Rom., 10, 4). Legea Veche a tinut numai pana la Ioan Botezatorul, ultimul pregatitor al venirii lui Hristos (Matei, 11, 13). Prin urmare, cuvintele Mantuitorului: "Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii" au acest inteles: Eu n-am venit impotriva Legii si a proorocilor, sau: Venirea Mea nu ii este ceva strain, ci, dimpotriva, ea este in deplin acord atat cu Legea lui Moise, cat si cu invatatura, din celelalte carti ale proorocilor (Vechiului Testament), in acest chip, Legea se implineste desavarsit prin Mine - adica prin venirea Mea - deoarece aceasta venire a Mea este insasi tinta ei (Rom., 10, 4). Iar cuvintele prin care Mantuitorul spune ca nu va trece o iota sau o cirta din Lege pana ce nu se vor face toate, se refera la implinirea lucrurilor proorocite despre El, care s-au implinit intocmai - pana la incheierea Noului Legamant facut prin Sangele Sau si instituit in seara Cinei celei de Taina, Cand legamantul Vechiului Testament a luat sfarsit. Dupa ce a mancat cu ucenicii Sai, Mantuitorul a luat paharul si l-a dat lor zicand: "Acest pahar este Legea cea noua, intru Sangele Meu, care se varsa pentru voi" (Luca, 22, 20).

"Tu încerci să minimalizezi aria Lui de autoritate, prezentându-L ca pe un fel de mic zeu Cronos." - nu am dorit sa transmit un asemenea mesaj. nu stiu de unde ai inteles tu asta. eu doar am spus ca Hristos confera acelasi statut atat sambetei, ca celorlalte zile ale saptamanii spunand ca este "Domn si al sambetei".

"3. Sabatul nu a fost simbol al vechiului legămînt. Aici va trebui să dai tu referinţa."
Uite referinta: "Sa pazeasca deci fiii lui Israel sambata, praznuind ziua odihnei din neam in neam, ca un legamant vesnic. Sa fie aceasta semn vesnic intre Mine si fiii lui Israel..." (Ies., 31, 16-17).

"Sa pazeasca fiii lui Israel sambata, praznuind ziua odihnei din neam in neam, ca un legamant vesnic. Si sa fie aceasta semn vesnic intre Mine si fiii lui Israel, pentru ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, iar in ziua a saptea a incetat si S-a odihnit" (Ies., 31, 16-17).
Dumnezeu nu identifica nici pe departe aici ziua a 7-a din Facere cu sabatul. E evident ca sabatul e instituit doar ca o amintire a Creatiei, e doar un simbol al zilei a 7-a a Creatiei, dar in nici un caz nu se identifica cu ea.

"Sistemul săptămânal este un sistem prin excelenţă dumnezeesc (la care omul n-a participat cu nimic), " Pe ce te bazezi cand zici asta? Sa nu dai argumentul ca in 6 zile a facut Dumnezeu cerul si pamantul, iar in a 7-a s-a odihnit pentru ca nu tine. Dupa cum am spus, primele capitole ale facerii au caracter mitologic si sunt intesate cu o serie de simboluri greu de descifrat. In nici un caz "zi" nu are semnificatia de intervalul de timp cuprins in 24 de ore. Ai putea reformula, spunand ca intr-adevar sistemul saptamanal nu e "prin excelenta" dumnezeiesc, dar radacinile lui sunt fara indoiala din Facere. Da, ai avea perfecta dreptate, dar in acest caz omul si-ar aduce la randu sau contributia si in consecinta sistemul s-ar relativiza.

"Periculoasă teorie, ce te duce direct la acceptarea darwinismului!"- argumenteaza.
"Însăşi această cifră 7 ar trebui să dea de gândit celor ce desacralizează porunca divină," Prin semnificatia cifrei 7 am dorit sa accentuez faptul ca aceasta cifra e doar un simbol prin care Dumnezeu decide sa se manifeste. Goethe zice ca "tot ce-i vremelnic e doar simbol" 7 e ceva vremelnic, e doar un simbol, astfel ziua a 7-a din timpul cronologic nu e tot una cu aceea din timpul primordial, din illo tempore. E doar un simbol al ei, ca ceva vremelnic. E asadar o greseala sa duci la rangul de absolut ceva vremelnic. (si mai repet inca o data: sabatul e doar un simbol al zilei a 7-a a creatiei, in nici un caz nu e cei doi termeni nu au acelasi inteles).

"accepând mai bine o zi de odihnă ce poartă marca zeului soare (nu te repezi cu argumentul Învierii, Hristos n-a înviat în fiece duminică!)." Nici nu s-a pus problema ca Hrisos ar invia in fiecare duminica la propriu, dupa cum Creatia nu se desavarseste in fiecare sambata la propriu. Sf. Liturghie e o anamneza, e o iesire "de sub teroarea timpului"(M. Eliade). "Participarea religioasă la o sărbătoare implică ieşirea din durata temporală „obişnuită“ şi reintegrarea în Timpul mitic actualizat de acea sărbătoare. Timpul sacru este deci mereu recuperabil şi repetabil la nesfîrşit.""Tot aşa cum o biserică înseamnă o ruptură de nivel în spaţiul profan al unui oraş modern, slujba religioasă care are loc înăuntrul ei înseamnă o ruptură în durata temporală profană: nu mai este prezent Timpul istoric actual, timpul trăit, de pildă, pe străzile şi în casele din jur, ci Timpul în care s–a desfăşurat existenţa istorică a lui Iisus Hristos, Timpul sfinţit prin predicile, patimile, moartea şi învierea lui Hristos."(M. Eliade-sacrul si profanul)Eliade practic teoretizeaza o traire profunda pe care o are fiecare credincios la Sf. Liturghie. Bineinteles ca pare ceva paradoxal, absurd, dar de altfel, acesta e modul de manifestare al divinitatii(iertarea, iubirea, jerfa interpretate in exclusivitate rational apar ca nebunie, si totusi sunt singurele cai de a accede in Inparatia Cerurilor).

"Poţi garanta că nu a fost aşa? După ce l-a făcut pe om crezi că El a ieşit la "pensie"?"
Nu vreau sa zic ca a iesit la pensie sau ca nu a mai lucrat. Vreau doar sa zic ca nu a mai creat.

Am folosit "sacrul si profanul" de M. Eliade si articolul "despre serbarea duminicii in locul sambetei".
Doamne ajuta.

Ati inceput sa discutati iar despre zile, ca ar fi una sau alta, pana la urma ce e asa de greu sa respecte cineva ziua a saptea conform Scripturii, iar in prima zi a saptamanii sa se bucure ca a inviat Domnul daca vrea. Avem asa o ingustime uneori, avem impresia ca numai evreii sau adventistii au in vedere odihna de sabat, cand de fapt eu cred ca unii "o tin" cum se spune, fara sa faca mare caz din asta, poate nici nu realizeaza. In aceasta zi de odihna activa, ca nu de stat degeaba e vorba aici, Mantuitorul strabatea sate, cetati, comunitati de oameni, lua pulsul societatii in care traia, nu doar lua o portie din Cuvantul lui Dumnezeu si apoi venea repede acasa. Pana la urma, ce dezbatem, in ce zi sa mergem la biserica? Asta e important? Dar sa mergem fratilor si martea si joia daca avem timp. Simbolul odihnei la Dumnezeu transcede o zi de 24 de ore, Creatorul vrea sa ne stie intrati 7 zile din 7 in aceasta odihna. Va rog sa observati in Geneza ca la toate zilele spune "A fost o seara si a fost o dimineata", dar la ziua a saptea nu mai zice. Dumnezeu vrea sa fim in odihna Sa permanent, sa fim in comuniune cu El mereu, pe tot parcursul saptamanii, nu doar o zi. Ziua de odihna saptamanala e o aducere aminte a acestui lucru. De aceea zice "Adu-ti aminte", stia Dumnezeu ca uitam repede.

Legea lui Dumnezeu reprezinta un ideal dupa care omul firesc nu poate trai, nu are cum. Chiar omul cel nou, reabilitat de Dumnezeu are dificultati, apostolul Pavel spune ca la nivel mental, de principiu ii place legea lui Dumnezeu, dar in practica vede altceva, totusi nu da cu legea de pamant ci o accepta asa cum este. El nu zice, "Imi place legea lui Dumnezeu, mai putin porunca a 2-a sau a 4-a sau a 6-a". Tot apostolul mai zice "Calcati pe urmele mele intrucat si eu am calcat pe urmele lui Isus Cristos". Asta inseamna ca a urmat pe Domnul in toate privintele. Cati dintre noi ar avea curajul sa vina sa spuna unui prieten sau cuiva "Uite, eu urmez pe Dumnezeu, calc pe urmele Domnului, fa si tu la fel". Apostolul Pavel nu se joaca cu cuvintele cum cred unii, nu este antinomist, uite legea, ba nu e legea. El subliniaza foarte clar ca nu e treaba omului sa se bage peste ce spune Dumnezeu, ce spune Creatorul e sfant. Ca omul nu poate respecta intru-totul, asta e altceva. Prin credinta desfiintam legea? Nicidecum, spune apostolul, sub nici o forma, Doamne fereste.

"Daca ma iubiti, veti pazi poruncile Mele" zice Domnul. Aicea nu spune "veti pazi mai putin alea care nu va plac voua sau cu care nu ati fost obisnuiti". O sa vina si o sa intrebe cineva:"Da', ce ma tu le tii pe toate?" Fireste ca nu, dar stiu ca este necesar sa am in vedere tot ceea ce spune Dumnezeu, chiar daca implinesc la ora aceasta sau nu.
Legea lui Dumnezeu va fi aceeasi mereu, fie ca ne place, fie ca nu. Nu are rost sa ne mintim singuri ca s-a desfiintat ca doar nu s-a dat liber la adulter, furat etc. De fapt pentru unii s-a dat.

Asa e si cu porunca a 4-a. Lasati-o fratioare acolo unde e, daca Dumnezeu a decis sa o puna intre cele zece, cu ce va deranjeaza ca nu inteleg? Respecta cineva porunca aceasta asa cum trebuie? Nu. Si ce-i de facut? Sa ne uitam prin Scriptura sa vedem ce facea Mantuitorul. E simplu, dar mai greu de pus in practica, va zic din proprie experienta.

Domnul spune "Odihna(sabatul) a fost facuta pentru om, si nu omul pentru Odihna. Logic. Cu alte cuvinte, Dumnezeu ofera odihna, dar nu o impune cu forta, daca vrea sa beneficieze cineva, El o ofera cu mare drag, daca nu, nu. In opozitie cu odihna se afla eforturile proprii si faptele prin care credem noi ca am putea plati mantuirea. Sa nu ne pacalim, aceasta tranzactie nu va avea loc niciodata.

N-aş putea garanta că erau fix de 24 ore şi nici nu prea are importanţă din punctul de vedere al zilei de odihnă: ziua a şaptea vine tot după a şasea şi graniţa dintre zile este tot seara (în calendarul biblic, ziua începe cu partea ei întunecată). Totuşi, nu putem admite lungirea prea mare a zilei, aceasta ar fi dat peste cap tot ritmul biosferei. De exemplu, nu ne putem închipui o noapte de 1.000 de ore, întreaga vegetaţie ar fi murit. Iar ideea că cele 7 zile iniţiale au fost ere geologice ne-ar conduce la acceptarea evoluţionismului.

Evreii au apărut pe scena istoriei abia după 2-3 milenii.

Cu atât mai motivaţi ar trebui să fim în a respecta voinţa (Legea) Domnului, nu de frica pedepsei ci din iubire faţă de El.

Matrixul Decalogului a rămas şi în Noul Legământ, deci şi sabatul. Bineînţeles-cum ziceam mai sus- raţiunea păzirii lui este net superioară. Ce este mai bine să te fereşti de furt doar de frica Poliţiei sau dintr-o conştiinţă educată?

Până la ultima frază, raţionamentul tău este corect, deoarece se referă la întregul sistem levitic, devenit caduc odată cu împlinirea lui prin jertfa Domnului. De ce în final treci brusc la Decalog? Poţi aplica acelaşi raţionament la fiecare poruncă în parte? Dacă nu, de ce tocmai la porunca din miezul Decalogului aplici acest tratament discriminatoriu (dacă da, cred că nici nu mai putem discuta de vreo logică)?

Rolul de pedagog, rolul didactic l-a avut tocmai sistemul levitic al jertfelor, căci tocmai acesta avea menirea să pregătească poporul evreui pentru primirea lui Mesia şi pentru primirea lucrării Lui răscumpărătoare.

Mântuirea noastră atârnă doar de Hristos, faptele noastre [bune] doar demonstrează că-L iubim pe Mântuitorul şi ascultăm de voia Lui. Am totuşi o întrebare: dacă continuăm să minţim, să furăm, să ucidem, etc. mai avem vreo şasă să fim mântuiţi?

Iartă-mă, cred că am exagerat puţin. Totuşi nu rezultă din text că Hristos S-ar fi referit la sabat în raport cu restul zilelor săptămânii.

Textele indică că sabatul era legământ în sine, nu că ar fi fost un simbol al Vechiului Legământ. Sabatul într-adevăr a reprezentat un adevărat stindard naţional al lui Israel, poate din acest motiv a fost protejat de el cu atâtea restricţii. Simbolul Vechiului Legământ consider că era jertfa, mai precis sângele. În fapt şi Noul Legământ are la bază tot Jertfa şi Sângele Sfânt Mântuitor (de data aceasta nu sângele animalelor).

Când Dumnezeu spune "mâine este sabatul Domnului", iar textul poruncii leagă acest sabat cu ziua a şaptea a Creaţiunii, ce doreşti confirmare mai autorizată că sâmbăta este identică cu ziua a 7-a din Creaţie?

Am să-ţi prezint exact argumentul tău: "marca 7". Dacă acest pattern îl întâlnim în natură, cum mai poate fi pus pe seama contribuţiei umane ori să fie socotit ca o anexă culturală?

În primul rând m-a contrariat termenul acesta "mitologie". Dacă socotim primele capitole din Geneza pură mitologie, cred că putem deveni mai mult decât darwinişti... putem ajunge de-a dreptul atei. Creaţia cerului şi pământului, apariţia omului, originea răului, transferul luptei dintre Satan şi Hristos pe Terra, toate acestea dacă sunt "mituri", putem abandona liniştit creştinismul şi putem închide toată discuţia noastră...

Există totuşi o diferenţă. Sâmbăta chiar face parte din Creaţia lui Dumnezeu, sfinţirea şi binecuvântarea lui denotă locul special pe care-l ocupă.
Dacă Hristos nu a înviat în fiece duminică, binecuvântarea lui Dumnezeu rămâne săptămânal asupra sâmbetei, căci ce binecuvântează Dumnezeu e binecuvântat pe veci. 1Cron.17,27

Deşi nu am dovezi concrete, nu pot să cred că Dumnezeu nu mai crează şi în prezent. Nu-mi pot imagina un pictor ce a creat o singură capodoperă pentru ca în tot restul vieţii lui să se ocupe doar cu ştersul prafului de pe tablou. Dacă creaţia pământului a fost salutată cu bucurie de alte lumi, n-aş crede că asemenea momente sublime nu s-au mai repetat ori nu se mai repetă şi în alte locuri din vastul Univers. Iov 38,7

[quote=Seraphim7;219360]Cateva intrebari pentru neoprotestanti si protestanti...


Eu nu ma pricep la discutii dogmatice. Invatatura pe care o cunosc este simpla, fara prea multa filozofie ...
Am sa incerc sa raspund, si as vrea sa se tina cont de faptul ca voi spune doar ceea ce eu traiesc.
Eu traiesc zilele vietii mele cu Hristos. Legatura mea cu El este una reala, concreta. Este tovarasul meu de drum. De ce as avea nevoie de altceva?
Eu cred ca Hristos a murit pentru ca eu sa am o alta viata. Acolo pe cruce El a luat asupra Lui toate pacatele mele. Stiind ca sunt atat de iubita, de ce ar trebui sa mai umblu prin viata asta taraindu-ma si socotindu-ma lipsita de orice valoare? Moartea Lui pe cruce m-a facut sa inteleg ca in ochii Lui eu am valoare. Precum i-a iertat lui Saul crimele si l-a transformat in Pavel, dandu-i o alta viata, la fel a procedat si cu mine. Nu sunt apostol, dar sangele lui Hristos ma spala si ma sfinteste. Sunt sfintita nu pentru ca sunt fara de greseala, ci pentru ca Dumnezeu ma priveste prin Hristos, al carui sange ma sfinteste.
Acest fapt ma impinge sa-mi doresc sa fiu un om mai bun. Lupta impotriva firii mele pacatoase este o lupta grea, dar tovarasia permanenta pe care o am cu Hristos, Hristosul ma schimba. Sunt om foarte diferit de cel care am fost in urma cu 4-5 ani.
Hristos m-a eliberat si de robia non-valorii. Imi gasesc identitatea in El. Si procesul meu de vindecare si restaurare este in curs. Daca am gresit, vin inaintea Lui si El ma iarta ...
Stiu ca Tatal meu din ceruri m-a creat cu un scop, ca pentru El eu nu sunt un accident, o intamplare. A avut un plan pentru mine, inca dinainte de a ma pune in pantecele mamei mele. Cum sa nu-l iubesc si sa nu-l cinstesc pentru cata iubirea mi-a aratat? Nu-mi doresc decat sa-L slujesc si sa umblu pe calea pe care El a pregatit-o pentru mine.
Iar Duhul Sfant e managietorul meu. E soapta lina din sufletul meu, care-mi spune ce este mai bine sa aleg. Este cel care da roade in mine. Pentru ca nu as putea iubi, ierta, incuraja daca nu mi-ar fi dat El toate aceste lucruri...
Asa arata viata mea alaturi de Dumnezeu ... De ce as avea nevoie de ceva mai mult, orice ar fi acel ceva ...?