|
si optimism?
Citat:
|
Am spus "mai toate au conotatie negativa.". Ex: comunism, fascism, socialism... . Nu, optimism, nu. :P
Nu stiu, pe mine ortodoxism ma zgarie la ureche. :D |
Tinand cont de context, e absurda asocierea, nu stiu cum poti sa asociezi ortodoxismul(dreapta credinta) cu comunismul(antiortodoxism), doar datorita sufixului -ism.
Ceva placut timpanului: http://www.ortodoxism.ro/ Cred ca ai o problema cu trecutul, invata sa ierti si sa uiti ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Doamne ajuta. Citat:
|
Hai ma sa invatam sa acceptam cand suntem corectati.
Niciunde nu o sa auzi de Sfantul nostru Ortodoxism, de frumosul Ortodoxism, de Plinatatea Ortodoxismului. -ismele astea au de obicei o conotatie nu neaparat negativa, dar tradeaza un oarecare activism (intentie, atitudine) asociat cauzei, intentie care poate sa nu aiba nimic de a face cu cauza in sine. Ortodoxia nu are nevoie de adaugirile astea ale noastre, ea este si exista si va fi pentru ca a lasat-o Dumnezeu nu pentru ca am inventat-o si ism-at-o noi. Ortodoxia nu este o atitudine, nu este o intentie, nu este o filosofie de viata intre multe, nu este ecologism, nu este pastafarianism, nu este optimism. Este ceva lin, calm, adevarat, care nu depinde de afectele si impulsurile noastre militante, pro-ceva. Cred ca asta doreau sa spuna si ceilalti cu zgariatul ala pe urechi :) |
Iarta-ma frate !!
Citat:
|
mi s-a intamplat
Mi s-a intamplat sa fiu imreuna cu protestanti si ei sa ma intrebe daca pot organiza o zi de nastere in zi de joi pentru ca stiau ca eu si o colega de-a mea dorim sa tinem post vineri dupa care niste "crestini ortodocsi" sa vina si sa ma intrebe ce e cu "apucaturile" astea ale noastre. Drept pentru care s-a organizat ziua de nastere vinerea, am mancat carne impreuna cu toti pentru ca sa nu mai inceapa nimeni sa mai huleasca postul iar apoi mi-am continuat postul dar am avut ce spovedi.
Cred, insa, ca sunt unii care pot face asta fara sa ii mustre constiinta. "Cauta pacea si o urmeaza pe ea" spune proorocul David. E bine sa facem ceea ce ne aduce pace si nu tulburare launtrica. Daca insa "nu mancarea ne va pune pe noi inaintea lui Dumnezeu" iar "imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura ci pace si bucurie in Duhul Sfant" nu inseamna neaparat ca ne putem impotrivi cuvantului lui Hristos care spune " dar vor veni zile cand mirele se va lua de la ei, iar atunci vor posti in acele zile". Acum traim acele zile cand Mirele Hristos s-a inaltat de la noi dar "iarasi va sa vina cu slava ca sa judece viii si mortii". Trebuie asadar sa postim daca dorim sa ne mantuim. Cand suntem la aceeasi masa cu ortodocsii trebuie sa postim chiar daca vom fi considerati farisei. Cand suntem la masa cu cei care sunt de alte confesiuni...nu stiu...E clar ca nu le putem impune noi sa posteasca. Mie duhovnicul mi-a spus sa nu mananc carne daca stau la acele mese sau sa evit sa merg acolo. |
Mare e puterea exemplului nu doar in ceea ce ii priveste pe preoti ci si pe mireni intre ei.
Daca am incercat sa postesc asta nu a fost ca am vazut un preot facand-o, ci pentru ca am vazut-o pe mama. Pana la urma cei mai multi dintre mireni nu stau la masa cu preotii ca sa vada ce obiceiuri au acestia din urma, ci stau la masa intre ei. Il vezi azi, il vezi maine, il vezi tot timpul pe unul de-al tau ca face, incet incepi sa te rusinezi si faci si tu. Imi pare FOARTE RAU sa aud si sa citesc despre preoti ce ii smintesc pe altii, dar sa nu va suparati, am impresia si ca sunt unii oameni care de-abia asteapta sa fie smintiti, sa cleveteasca, sa judece si sa isi caute scuze. Telenovela lor nu e Gaviota, ci ce mai face ce mai zice cum mai umbla popa. Si daca a zis Sf. Ioan Gura de Aur ca a cinsti un preot care e intru toate ireprosabil nu e mare lucru, dar cand cinstesti un preot cazut cinstesti Harul lui Dumnezeu care i-a fost dat, atunci asa e :) |
Citat:
|
nu e important in zilele noastre
Nu mai e important in zilele noastre ce fac preotii. Asa sunt vremurile, tulburi, iar cel viclean se straduieste sa castige pe multi, inclusiv pe preoti. Preotii sunt oameni care se spovedesc si ei altor preoti si nu putem sti noi care e lupta lor. Stim doar ca au in administrare harul Duhului Sfant si ca trebuie sa facem ascultare de ei. Pe mine nu m-ar deranja sa ma spovedesc la un preot care miroase a alcool. Hristos lucreaza prin preoti in cadrul Sfintelor Taine.
Iar un Sfant Apostol parca spune: "Para impotriva preotului sa nu primesti decat de la 2 sau 3 martori". Sa nu judecam fratilor si surorilor. Ca sa nu fim judecati. |
Nu ajunge să ierți, mai e neapărat nevoie să și uiți. Iertarea neînsoțită de uitare nu înseamnă nimic, e vorbă goală, vorbărie, flecăreală, amăgire și mască a ținerii de minte a răului.
Am cunoscut un preot, om de mare ispravă (mi-a fost cândva duhovnic), părintele George Teodorescu din București. Obișnuia să spună enoriașilor săi: „Vin la mine bărbați ori femei și grăiesc: de iertat îl iert sau o iert, dar de uitat nu pot uita. Le răspund: zici că ierți dar că nu poți uita. Prea bine. Ți-ar plăcea însă, după ce te voi fi spovedit și-ți voi fi pus patrafirul pe cap și voi fi rostit: te iert și te dezleg, să vezi că sare Hristos de colo și-mi strigă: l-oi fi iertând sfinția ta dar să știi ca Eu unul nu-l uit. Aud?”. Nicolae Steinhardt Citat:
|
Nu stiu cata lume are ocazia sa vada ce mananca preotul/ preotii- nu am vazut asta decat rarisim, pe la niste parastase (care daca erau in post - erau cu mancare de post, binenteles); bunica tinea post, dar de fapt nu ea a fost exemplul de urmat, decat in stadiu embrionar- in sensul ca am invat ca exista perioade de post, ce se mananca si nu se mananca si " ca e bine"; adevarate exemple am gasit intre colegi si prieteni din generatia mea- si va rog sa ma credeti- nu vin din mediu religios! Apoi... e si asta un dat de la Dumnezeu, il tii din ce in ce mai usor si astepti chiar postul!
|
Citat:
|
Citat:
Ma rog, vorbesc si eu. Nu m-am spovedit niciodata unui preot beat.. Dar cred ca nici tu :) |
Nu zic ca nu m-as spovedi la un preot beat pt. ca nu as crede in valabilitatea Tainei. Si eu cred cu tarie in puterea Sfantului Duh prin Sfinta Spovedanie. Dar asa cum nu imi place un sofer beat, un chirurg care intra beat in sala de operatie, un profesor care vine beat la scoala,nu mi-ar place nici un preot beat.
|
nu imi place cand deviem de la subiect
Sa fiu clar: POST SI POCAINTA nu sunt sinonime.
Adica post inseamna abtinerea de la mancare (si pofte trupesti....) Iar pocainta este parerea de rau, regretul pt pacatele facute, intoarcerea de la rau si implinirea celor bune. Iar pocainta nu este tot una cu postul "sufletesc". Am mai avut discutia asta. Orice post are un inceput iar la sfarsitul lui se da dezlegare, nu? la Pasti, Craciun, ... se face delzlegare. Si iar mancam de dulce, cu voia Bisericii. Sa ma lamureasca si pe mine cineva cand se face dezlegarea la "postul" asta sufletesc? La Pasti?... Apropo de ceea ce zicea cineva de schimbare in post, de a nu scoate de pe gura raul, nu "ceea ce bagi in gura e pacat"... Adica mananca tot ce-ti cere "sufletelul" ca nu-i bai... Auzi tu, frate?! Daca nu te poti abtine de la chestiile delicioase in post... nici de pacatele dulci nu te abtii. Eu bag mana in foc. Ceea ce vreau sa subliniez este ca si anul acesta trb sa postim. Asa cum cere Biserica. Postul trb unit cu rugaciunea. Asta e altceva. Ca mai adaugi si fapte bune, ai si dragoste si nadajduiesti la mantuire... esti pe calea cea buna. Este nevoie de pocainta. Dar asta nu inseamna post. M-am facut inteles? Oare? Va rog sa imi spuneti. Cat despre slava desarta... au... m-ai lovit. Cam asa e. M-am laudat si eu cu postul... "Fa ce zice popa nu ce face el" este ceea ce imi vine acum in minte. Nu sunt cazut din cer, nu sunt sfant, caut si eu mantuirea. Si azi suntem preocupati prea mult de chestii inedite, super tari... Astea cu postul, cu rugaciunea... sunt plictisitoare pt unii. Va mai astept parerile. Tot nu mi-a scris nimeni o pilda frumoasa legata de post. |
post si rugaciune
ce imi place, e ca subiectul post este ultimul pe lista...
Apropo de ce ziceam... nu e interesant. Doamne iarta-ne! |
Mie totusi postul si pocainta mi se par destul de unite.
De acord cu diferentele enumerate,dar exista si asemanari Ambele se fac prin lupta cu tine insuti.Ambele se fac prin jertfire.Ambele se fac prin 'saracire'(de mancare buna,de parere inalta) Apoi pocainta,ne smereste,pentru a putea face si faptele bune cerute de post. Toate acestea 3 se ingemaneaza:postul ,pocainta,faptele bune. Ele se sustin una pe alta. Postul e perioada intoarcerii la sine,si la Dumnezeu ,din toate punctele de vedere |
Touche !!!! Meritam sa mai fim si 'scuturati', ca altfel ne smintim !!
(...)'Caci pofta carnii este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, fiindca nu se supune legii lui Dumnezeu, si nici nu poate." Asa vine ca fiecare ducem o povara in spate - trupul de pe noi. De la starea asta si pana la a-l face sa fie templu sau Biserica a Duhului Sfant e de luptat de cele mai multe ori viata intreaga. (...) (...)Rugaciunea si postul scot dracii poftei si ai maniei din trup. (...)' Citat:
|
este alegerea fiecaruia
Citeam intr-o carte ceva care mi-a mers direct la inima:
"Postul este semnul, simbolul sa iubim pe Dumnezeu care n-are nevoie de postul nostru, ci noi avem nevoie de post, fiindca el este mijlocul cel mai bun de a ne birui pe noi insine si pe temeiul acestei biruinti, vom birui si lumea pusa in slujba pacatului si uneltirile diavolului." "Postim miercurea pentru sfatul facut de iudei, pentru vinderea Domnului si vinerea postim fiindca a patimit pentru noi" (Sf.Petru 15) "Daca tu din cauza slabiciunii trupesti, nici o zi nu poti petrece fara hrana, nimeni, fiind om intelept nu-ti va reprosa pentru aceasta, caci noi avem pe Dumnezeu bun si iubitor de oameni, care nu cere de la noi nimic care intrece puterile noastre. El nu cere de la noi numai infranare de la mancare si post, ci El vrea sa renuntam la ocupatiile lumesti si sa ne indeletnicim cu cele duhovnicesti... Daca noi am manca numai cat ne trebuie pentru intretinerea noastra si ne-am feri de cele rele, n-am mai avea nevoie de post..." Parerea mea este ca cei care vor sa tina postul il tin, chiar daca familia prietenii colegii n-o fac, e alegerea fiecaruia, scuze si explicatii gasim repede pentru slabiciunile noastre. Ai mei parinti nu postesc, dar au inteles si acceptat dorinta mea, desi locuind in aceeasi casa ar fi minunat sa facem si aceste lucruri impreuna, ca o adevarata familie crestina, dar continui sa ma rog si sa sper ca intr-o zi se vor implini si acestea. |
Primul meu exemplu de post a fost bunica mea, care acum la 95 de ani tine posturile cu sfintenie, parintele la spovedit i-a dat voie sa manince de dulce, dar ea i-a spus ca nu poate sa manince de dulce in post,nu poate..Cind eram mici observam ca ea tinea Lunea, Miercurea si Vinerea, mincind dupa ora 3 dupa amiaza si fara ulei!!! Fara sa bata toba sau sa i se para ca e ceva deosebit, ne dadea si noua de post, dar cu ulei, iar noi cind era post mincam toata ziua !! Am intrebat-o pe bunica de ce face asa. Si ne-a povestit ca primul ei copil e murit pt ca ea minca de dulce vinerea si miercurea. I s-a aratat in vis Sf Vineri si i-a luat copilul iar el la scurt timp a murit.
In schimb cind mergeam la parinti, ei nu posteau, dar DUmnezeu i-a aratat mamei de mai multe ori ca era sa murim cu toti pt ca mincam carne vinerea. Prima data a luat foc aragazul si era sa explodeze, prin minune am scapat - era Vineri. A doua oara mama aproape ca si-a taiat degetul cind gatea carne sa ne dea sa mincam - tot Vinerea. A treia oara - fratele meu se trezeste noaptea si plingind s-a dus la mama sa-i spuna ca el nu mai poate respira si mama s-a dus drept la aragaz - gazele erau deschise (era pe vremea comunistilor cind se opreau gazele) fara sa aprinda lumina - iar era sa murim cu toti de data asta. De atunci niciodata nu ne-a mai dat de dulce vinerea! Certind m-a certat Domnul dar mortii nu m-a dat! |
sa nu FACEM CE FAC ALTII
Postul porneste din inima .Cine vrea sa posteasca si sa ajune o face pt ca asculta glasul inimii.Nu trebuie sa ne uitam ce mananca cel de langa noi ,s-au la ce spune .Multi mai spun ca a postii e foarte costisitor ,dar eu o sa-i contrazic .Postul este infranarea de la toate cele ce invrasbesc rugaciunea .Nu degeaba se spune mereu prin cuvintele de invatatura ,cine ajuna si posteste se poate ruga mai bine,si de multe ori se ajunge la rugaciunile inaltatoare care sunt bine placute Lui Dumnezeu.As incheia cu cateva cuvinte care mi-au ramas intiparite <postul facut bine nu ucide ceea ce ucide este pacatul >va doresc la toti ca aceste zile de post care vin ,sa ne aduca la toti pace in familiile noastre si liniste sufleteasca.Doamne ajuta!
|
Citat:
|
concluzie:
Deci, sa fim buni, sa fim credinciosi, sa ne iubim aproapele si sa mancam in continuare de dulce... ca, oricum nu conteaza... Sa-i incurajam si pe cei ce zic: Nu-i pacat ce bagi in gura, ci ce scoti., ... sa nu ne infranam poftele pantecelui...
Deci in 2010, lumea e mai moderna, a evoluat, nu mai facem si noi ce au facut batranii (apropo ati auzit ca pe vremeri se spalau oalele inainte sa inceapa postul, sa nu mai fie pic de grasime pe ele? Fraierii!, nu? si noi oricum avem detergenti buni...), noi suntem mai spirituali azi. Eventual, daca ne indeamna vreun doctor ... pt colesterol... sau dieta de slabit... sau alt motiv... dar BISERICA nu mai cere atata importanta pt post. Deabia astept sa treaca postul mare, cel sufletesc, sa vina dezlegarile la cele sufletesti.... si apoi ... Pana acum am sustinut contrarul. Acum voi fi laudat cu siguranta! Multumiri anticipate! Iertare pt ironie. |
Citat:
E bine ssa tinem postul,dar sa fie dublat si de postul sufletesc. Unu fara altul nu se poate |
ms
Pai de ce nu postesc fratii crestini?
Si se ascund sub paravanul faptelor bune? 40 de zile de ce? De rugaciune sau de post? La ce credeti ca se refera Biserica acum? 7 saptamani de post. Bun. Adica? Mancam 7 saptamani de post sau nu? Pt ca de la rugaciune, fapte bune, nu avem niciodata dezlegare. |
Matematica?
si se poate rugaciune fara post, ceea ce inseamna ca e mai importanta.
Dar post fara rugaciune nu e bine primit. Adica postul e secundar. Deci, merge una fara alta. Sau? |
post sufletesc....
ce-i ala?
Cand incepe cand se termina? |
Citat:
aveti 7 pagini de comentarii, vreo 60 de raspunsuri din cele mai diverse. deci, ce cautati de fapt, ce raspunsuri v-ar multumi si v-ar suna bine in urechi? :39: ca stiti vorba aceea, unii au nevoie sa li se spuna exact ceea ce vor sa auda. |
Citat:
|
Odata, in ultima saptamina din Postul Pastelui, la coada la piine a inceput o discutie despre post. Unii oameni spuneau ca postul e o prostie, ca slabeste organismul, altii spuneau ca e de mare folos, deoarece curata si trupul, si sufletul. - Eu pot sa tin patruzeci de zile post numai cu apa, a spus unul care era ras in cap si avea o privire foarte ciudata.
- Mare lucru, a spus o femeie. Va rugati mult? - Da' de unde, a spus omul acela. Eu fac yoga si mi-am educat trupul foarte bine, postesc cit vreau si cind vreau, fara sa mi se faca rau. La coada se afla un om care tinea pentru prima oara post in viata lui; post crestinesc, fara bucate de dulce. Pina sa il auda pe yoghin, i se parea ca este mare ascet, renuntind la carne, lapte, oua. Ba chiar se gindea sa renunte la post, ca sa nu isi forteze organismul peste masura. Dar, auzindu-l pe yoghin, s-a gindit: "Iata ca eu socoteam ca am facut o mare nevointa. Dar yoghinul acesta, slujindu-l pe diavol, are mult mai multa rivna decit am eu, slujindu-L pe Dumnezeu." Si, dindu-si seama cit de putin se nevoieste pentru a dobindi cununa mintuirii, s-a hotarit sa nu se mai vaite ca postul rinduit de Biserica e prea greu, si sa il tina pina la sfirsit. Ba si-a dat seama ca postul fara spovedanie nu are valoare, si s-a spovedit pentru prima data in viata lui. Parintele, negasindu-i pacate opritoare la impartasanie, i-a dat binecuvintare sa se impartaseasca impreuna cu ceilalti credinciosi in noaptea de Pasti. Sedea odata avva Sisoe singur in muntele lui avva Antonie. Si zabovind slujitorul lui sa vina la dinsul, timp de zece luni nu a vazut om. Umblind prin munte, a gasit un faranit care vina dobitoace salbatice. Si i-a zis lui batrinul: "De unde vii si cita vreme ai aici?". Iar el a zis: "Cu adevarat, avvo, am unsprezece luni in muntele acesta si nu am vazut om decit pe tine". Si auzind batrinul aceasta, intrind in chilia lui, se batea pe sine, zicind: "Iata, Sisoe, ai socotit ca ai facut ceva si nici ca mireanul acesta n-ai facut!". (7-208) La parintele Ioan au venit odata doi crestini, si unul dintre ei i-a spus: - Parinte, eu de cind m-am casatorit nu am calcat nici un post al Bisericii, si m-am unit cu femeia mea numai in zilele ingaduite de Biserica. Si in fiecare seara spunem impreuna Paraclisul Maicii Domnului. Oare ne mintuim sufletele facind asa sau nu? A intrebat si celalalt: - Eu cu sotia mea cheltuim numai putini bani pentru cele necesare traiului, iar restul il impartim la saraci. Oare ne vom mintui prin aceasta? Fara sa le raspunda, parintele a intrat in altar sa se roage. Dupa o vreme a iesit sa le raspunda la intrebari: - Oare toata viata de familie a unui crestin se rezuma la post si la rostirea unui paraclis in fiecare zi? Nu. Sau se rezuma la milostenia data celor in nevoi? Nici asa, ca altfel unii sectanti ar fi mai bineplacuti lui Dumnezeu dcit drept-credinciosii. Sunt bune faptele voastre, si vor avea plata de la Dumnezeu, dar numai daca veti tine toate poruncile va veti mintui. Ca poate cineva sa faca mari nevointe, dar daca, de exemplu isi uraste vrajmasii, ura aceasta il poate duce in iad. Luati aminte! Au venit odata doi frati la avva Pamvo si l-a intrebat pe el unul, zicind: "Avvo, eu postesc din doua in doua zile si maninc doua piini. Oare imi mintuiesc sufletul, sau ma ratacesc?". A zis si celalalt: "Avvo, eu cheltuiesc din averea mea doi bani in fiecare zi si tin putine pentru hrana, iar celelalte le dau milostenie. Oare ma mintuiesc sau pier?". Si mult rugindu-se ei, nu le-a dat raspuns; iar peste patru zile aveau sa se duca si ii mingiiau pe dinsii clericii, zicind: "Nu va mihniti, fratilor, Dumnezeu va va da voua plata. Asa este obiceiul batrinului, nu degraba vorbeste de nu-i va vesti lui Dumnezeu". Deci au intrat ei la batrinul si i-au zis: "Avvo, roaga-te pentru noi!". Le-a zis lor: "Voiti sa mergeti?". Au raspuns: "Da!". Si cintarind faptele lor, scriind pe pamint, zicea: "Pamvo, din doua in doua zile postind si doua piini mincind, oare cu aceasta se face calugar? Nu! Si Pamvo lucreaza pe doi bani si-i da milostenie, oare cu aceasta se face calugar? Nu inca!". Si le-a zis lor: "Bune sunt faptele, dar de veti pazi constiinta fata de aproapele, asa va veti mintui". Si incredintindu-se ei, s-au dus plini de bucurie. (3-190) Din Patericul mirenilor de Danion Vasile - http://www.razboiulnevazut.org/carte...ru-secolul-XXI O carte folositoare pentru explicarea necesitatii postului, a rugaciunii si a duhovnicului - http://www.danionvasile.ro/repere.php |
Citat:
Parinte, mi se pare ca toate aceste aspecte negative pe care le enumerati sunt numai niste efecte, cauzele sunt altele...lumea nu mai intelege de ce sa posteasca? ce este postul? care sunt efectele postului? ca sa il si mai doreasca...asta e deja prea mult. Stiti vorba romanului "pestele la cap se impute" ...asa si acum nu mai gaseste omul exemple vii, nu mai sunt multi pastori care sa le pasa de oi, care sa-si puna sufletul pt ele, lumea nu este educata acum decit prin TV. ..s-a creat o distanta mare intre ierarhie si preoti, intre preoti si enoriasi, multi nu se simt decit niste oameni care trebuie sa mai contribuie la ridicarea de ziduri, omul simte cind de fapt nu intereseaza pe nimeni de sufletul lui. Am vazut in parohiile cu preoti buni, slujitori, corecti, peste medie - ca sa zic asa - cum bisericile devin neincapatoare si prin predica preotului si exemplul lui, oamenii incep sa inteleaga ceredinta si sa posteasca, sa se roage... Preotii, calugarii, si noi fiecare in parte in patratelul nostru, putem schimba aceste conceptii..desi uneori ai impresia ca te lupti cu morile de vint. Caci vorba unui parinte : mai usor baga omul mina in buzunar si da un pomelnic decit sa te asculte sa-i spui sa se lase de pacate, sa posteasca si mai ales sa nu-i pomenesti de TV, de raul de faradelegi ce curge de acolo. Iertati |
2. Unul crede ca poate sa manance de toate; cel slab insa mananca legume.
3. Cel ce mananca sa nu-l dispretuiasca pe cel ce nu mananca, iar cel ce nu mananca sa nu-l judece pe cel ce mananca; pentru ca Dumnezeu l-a primit. 4. Cine esti tu, cel ce judeci pe servul altuia ? Pentru stapanul sau sta el in picioare sau cade. Dar se va tine'n picioare, caci Domnul are putere sa-l faca sa stea drept. 5. Unul deosebeste o zi de alta, iar altul judeca toate zilele la fel. Fiecare sa-si aiba'n minte deplina sa incredintare. 6. Cel ce tine ziua , pentru Domnul o tine; si cel ce nu tine ziua, pentru Domnul n'o tine. Si cel ce mananca, pentru Domnul mananca, fiindca-I multumeste lui Dumnezeu; si cel ce nu mananca, pentru Domnul nu mananca, si-I multumeste lui Dumnezeu. 7. Ca nimeni dintre noi nu traieste pentru sine si nimeni nu moare pentru sine. 8. Ca daca traim, pentru Domnul traim; si daca murim, pentru Domnul murim. Asadar, si daca traim, si daca murim, ai Domnului suntem. 9. Caci pentru aceasta a trait si a murit si a inviat Hristos, ca El sa stapaneasca si peste morti si peste vii. 10. Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tau? sau tu, pe fratele tau de ce-l dispretuiesti? Fiindca toti ne vom infatisa inaintea scaunului de judecata al lui Dumnezeu. 11. Ca scris este: Viu sunt Eu! - zice Domnul -; Mie Mi se va pleca tot genunchiul si toata limba Ii va da slava lui Dumnezeu. Ap Pavel -Romani 14 |
Citat:
Eu tin post.. dar nu ma pot lauda cu asta..Ca nu-l tin cum trebuie (adica sa mananc abia seara), uneori gatesc cu ulei etc.. Si nici gandurile nu sunt in stare sa le pazesc, nu scap de rautate, judecarea aproapelui etc.. Deci nu am cu ce sa ma laud. Dar ma bucur ca este post, chiar ma bucur. Macar un lucru mic, mic pot si eu sa incerc sa fac pentru Dumnezeu (ca altfel nu fac nici atat). |
important pentru postul mare
Sf. Nicolae Velimirovici
Dar aceste cuvinte ale lui Hristos: "unge capul tău și fața ta o spală" rostite atât de hotărât, au înțelesul lor lăuntric profund. Deoarece, dacă Domnul S-ar fi gândit numai la capul cel trupesc și la fața cea trupească, cu siguranță că El nu ne-ar fi poruncit să ne ungem capul și să ne spălăm fața atunci când postim. El ar fi spus că este un lucru de mică importanță și lipsit de sens, unde se amestecă roadele postirii, să-ți ungi sau să nu-ți ungi capul, să-ți speli sau să nu-ți speli fața. Este limpede faptul că, în adâncul acestor cuvinte se ascunde un înțeles tainic. De altfel, cel care înțelege această poruncă a lui Hristos sub înfățișarea ei de suprafață și începe, mai ales atunci când postește, să-și ungă capul și să-și spele fața, va cădea în chipul celălalt al fățărniciei. El va pune iarăsi în priveliște, înaintea oamenilor postirea sa, însă într-un chip diferit. Dar Domnul tocmai aceasta a căutat să ne învețe în chip lămurit, ca să nu facem. Atunci, nu mai există nici o îndoială că această poruncă și are înțelesul său lăuntric. Care este acela? Este asemenea celui pe care l-a dat Apostolul Pavel tăierii împrejur, întregind tăierea împrejur a inimii ca mijloc mântuitor, și socontind că înfățișarea de la suprafață a tăierii împrejur ca nefiind mai importantă ca nesăvârșirea acestei tăieri (Galateni 6:15; Romani 2:29). Atunci, "unge capul tău" înseamnă: unge mintea ta cu Duhul Sfânt. Fiindcă "capul" semnifică "mintea" și întregul suflet, și uleiul înmiresmat cu care se unge capul semnifică Duhul Sfânt. Și aceasta înseamnă: postește de toate gândurile cele rele și înfrânează-te de la toate cuvintele nerușinate și fără de folos. Dimpotrivă: umple-ți mintea cu gândurile lui Dumnezeu, ale lucrurilor Sale sfinte, ale curăției, ale credinței și dragostei și cu toate cele ce sunt vrednice de Duhul Sfânt. Fă la fel și cu limba ta - pentru că vorbirea și mintea una sunt - fie că te înfrânezi în întregime de la vorbire, ori, dacă vorbești, spune numai ceea ce este spre slava lui Dumnezeu și spre mântuirea sufletului. Fă la fel și cu inima ta: postește de toată ura și de tot r ăul, zavistia și mândria, hula împotriva lui Dumnezeu și a omului, de orice păcat și poftire păcătoasă, patimă și dorință - înfrânează-te de la toate astea și lasă Duhul Sfânt liber, ca să semene în inima ta fiecare fel de plantă sfântă și bine-plăcută lui Dumnezeu, floare cerească. Fă la fel cu voia sufletului tău: postește de la fiecare scop păcătos și de la fapta păcătoasă, înfrânează-te de la tot răul și lasă Duhul Sfânt liber, ca să ungă sufleul tău învârtoșat, cu uleiul înmiresmat al lui, să-i vindece rănile și să-l întoarcă înspre Dumnezeu, să-l îndemne către lucrările cele bune și să-l umple cu setea pentru fiecare bună lucrare care se află în Dumnezeu. Acesta este înțelesul cuvintelor: "unge capul tău". Altfel spus: înfrânează și stăpânește omul tău lăuntric, care este de cea mai mare însemnătate, oprește-l de la fiecare rău și îndeamnă-l către tot ceea ce este bun. Ce înțeles au cuvintele: "și spală fața ta"? Fața semnifică omul pe dinafară, omul trupesc, simțitor - trupul omului. Sufletul se arată lumii acesteia, prin mijlocirea trupului. Pentru Dumnezeu, sufletul este fața omului, dar pentru lume, sufletul este trupul omului. Prin simțirile și mădularele trupului arătăm lumii ce gândim, ce simțim și ce vrem. Limba transmite gândurile minții, ochii arată simțămintele inimii și picioarele duc la bun sfârșit scopul sufletului. "Spală fața ta" înseamnă: curățește-ți trupul tău de săvârșirea oricărui păcat, oricărei necurății și oricărui rău. Înfrânează-ți simțurile de la tot ceea ce este de prisos și primejdios; păzește-ți ochii ca să nu zăbovească prin amestecările acestei lumi; păzește-ți urechile de la toate cele care nu slujesc mântuirii sufletului; păzește-ți nasul, pentru ca sufletul tău să nu inspire mirosul acestei lumi, care degrabă se schimbă în duhoare; înfrânează-ți limba și stomacul de poftirea de multă mâncare și băutură; înfrânează-ți întregul tău trup, ca să nu se facă peste măsură de delicat, și să nu-ți ceară mai mult decât îi are nevoie pentru viețuire. Pe l ângă toate acestea, înfrânează-ți mâinile, ca să nu bată și să nu chinuiască oamenii și animalele; înfrânează-ți picioarele ca să nu te ducă în păcat, să nu te ducă la petreceri prostești, la distracții fără de Dumnezeu, la lupte și furturi. Și, împotriva tuturor acestora, fă din trupul tău o adevărată biserică pentru sufletul tău; nu fă din el o cârciumă de la marginea drumului, unde se adună tâlharii ca să-și împartă prada și să-și facă planuri pentru noi atacuri, ci biserică a Dumnezeului Celui viu. Acesta este înțelesul cuvintelor: "și spală fața ta". Aceasta este postirea care duce la mântuire. Acesta este postul pe care îl propovăduiește Hristos, post fără fățărnicie, post care scoate duhurile cele rele, și aduce omului biruință slăvită și roade bogate, atât în această viață, cât și în cea următoare. Este important să observăm aici, că Hristos vorbește mai întâi despre cap și apoi despre față - mai întâi despre suflet și apoi despre trup. Fățarnicii posteau numai în trup și arătau oamenilor postirea lor prin mijloace trupești. În contrast cu aceasta, Hristos așează postirea lăuntrică pe primul loc și apoi postirea din afară, trupească, nu pentru a socoti postirea trupească mai neînsemnată - căci El Însuși obișnuiește să postească trupește - dar să începem cu începutul: mai întâi se curățește izvorul și apoi râul; mai întâi se curățește sufletul și apoi oglinda sufletului. Omul trebuie mai întâi să se străduiască să facă postirea în minte, inimă și în voia lui, și apoi să întregească postul cu bunăvoire și bucurie în trupul său, așa cum pictorul face mai întâi priveliștea în sufletul său și apoi degrabă și cu veselie, zugrăvește priveliștea cu mâna. Așadar, postirea trupească trebuie să fie cu veselie și nu cu tristețe. De aceea Domnul folosește cuvintele "unge" și "spală"; pentru că, așa cum acestea aduc bună plăcere și bucurie omului celui trupesc, tot așa postirea - atât a sufletului, cât și a trupului - trebuie să aducă veselie și bucurie sufletului omului |
Post si libertate
Ieromonah Savatie Bastovoi
Ce poate fi mai absurd decat postul, intr-o religie care se grozaveste sa-i redea omului libertatea? Cum poti sa te numesti liber, cand trebuie sa te abtii de la lucrurile care iti plac, cand trebuie sa faci ceea ce nu vrei! Postul este abtinerea nu doar de la mancaruri, ci si de la toate placerile trupesti. Cum sa nu vezi in aceasta un atentat la cel mai nobil instinct din cate le are omul - libertatea? Daca postul este o obligatie, atunci Evanghelia este o capodopera a literaturii absurdului. Constientizand aceasta, protestantii au hotarat sa renunte la post. Insa, oricat de multe citate nu s-ar aduce din Apostolul Pavel si chiar din cuvintele Mantuitorului Insusi, indemnul la postire sta ca un ghimpe in ochiul celui care cunoaste cat de cat Scriptura. Toti dreptii de pana la Hristos au postit. Postul era premergator intalnirii cu Dumnezeu sau unei descoperiri. Moise s-a suit pe munte dupa patruzeci de zile de nemancare si asa a vorbit cu Dumnezeu. Noul Testament nu este deloc altfel, el incepe cu un postitor - Ioan Botezatorul. Mantuitorul Insusi a postit inainte de a iesi la predica. Nu putem, asadar, sa dam la o parte postul pornind de la cateva versete biblice, atunci cand chiar cei care le-au rostit au fost ei insisi niste mari postitori; mi se pare mai decent sa punem la indoiala puterea noastra de intelegere a acelor versete. Hristos a fost intrebat odata de ce ucenicii Lui nu postesc (Mt. 9, 14). De aici multi au inteles ca apostolii si Mantuitorul Insusi erau niste mancaciosi (Mt. 11, 19). Insa intamplarea in cauza ne descopera, de fapt, ca apostolii si Mantuitorul umblau tot timpul flamanzi. Aceasta se vede foarte bine si din conflictul pe care l-au avut cu Iudeii din cauza ca ucenicii au mancat spice sambata. Apostolii erau atat de ocupati cu predica, incat uitau sa manance, iar faptul ca au rupt spice arata cat erau de flamanzi si ca obisnuiau sa manance pe unde apucau. Mantuitorul insa nu a mancat cu ei, reprosul fiind indreptat numai impotriva ucenicilor; El era pilda de postire. Ca ucenicii mancau putin, reiese si din scena inmultirii painilor, de unde aflam ca aveau numai cinci paini si doi pestisori. Desi erau departe de localitate, in imposibilitate de a-si procura hrana, ei sunt gata sa dea si acest putin multimilor (nestiind ca ele vor fi inmultite!), ceea ce ne descopera ca ei erau obisnuiti cu foamea mai mult decat oamenii de rand. Asadar, Mantuitorul si apostolii posteau, atata doar ca ei nu numarau zilele ca fariseii. La intrebarea lor, Hristos, totusi, le zice ca, desi "fiii nuntii nu au motive sa posteasca atata vreme cat Mirele este cu ei, vor veni zile cand Mirele se va lua de la ei, in zilele acelea vor posti" (Lc. 5, 34-35). Zilele "acelea", in care Mirele S-a luat, sunt miercuri, ziua vinderii si vineri, ziua rastignirii. La anul 50, apostolii convoaca un sinod la Ierusalim, unde stabilesc postul in aceste zile pentru credinciosi. Asa ca, protestantii au inteles bine ca postul nu este o obligatie. Postul de sila nu are motivatie, ca orice lucru gratuit si lipsit de sens. Acesta, insa, nu este motiv de a blama postul. Postul trebuie inteles in toata nobletea lui, pentru ca el este manifestarea suprema a libertatii umane. Anume asa intelegeau postul primii crestini, sens care s-a pierdut in zilele noastre. "A manca - scrie Sf. Efrem Sirul in veacul IV -, tine de legile firii, dar a posti tine de libertate". Cine se poate lauda ca mananca doar pentru ca "asa vrea el"? Nu, tu mananci pentru ca nu poti sa nu mananci, vointa ta reiese din instinctul firesc, nu din libertate. Sigur ca nu este nici un rau in aceasta, nici un pacat, dar nu este nici virtute. Virtutea este rod numai al libertatii. "Orice lucrare care nu se face dintr-o desavarsita libertate - spunea parintele Sofronie Saharov (+ 1993) -, nu poate avea valoare vesnica". Postirea este alegerea libera de catre om a unei vieti mai nobile, care are in ea ceva din realitatile vietii vesnice [...]. |
Oricum, cred ca si interpretarea "mai superficiala"- adica in post sa fii senin si sa nu te falesti cu credinta ta, deci cred ca si interpretarea comuna este la fel de valabila; ca in orice text din Evanghelie, exista sensuri, si sensuri si sensuri, dupa profunzimea cunostintelor sia capacitatii de asimilare a celor care primesc invatatura...
In mod cert- multumesc tuturor, este prima data cand primesc postul cu nerabdare si bucurie. Doamne ajuta! |
raspunsuri...
Nu mi-am dorit sa ajung cu acest topic la 8 pagini.
Nu imi doresc nici sa mi se citeze din invataturile Bisericii, postate pe net. Nu doresc sa aud cum se lauda unii. Nu doresc altceva decat sa vb. Sa ne schimbam parerile. Daca am sta toti intr-un compartiment pe un tren ... Cred ca aceleasi vb le-am avea. Vreau sa aud parerile voastre. Am intrebat de ce nu mai postesc azi crestinii... Si as vrea sa aflu motive. Ale voastre, ale altora... Pentru a ne ajuta unii pe altii... Afland anumite motive, sa le eliminam. Nu inteleg de ce atunci cand un preot (netrebnicia mea) incearca sa stea de vb cu mirenii gaseste atata raceala... (din partea unora) Poate e mai bine ca sa stam noi la amvon, sa lasam profesorii de religie sa vb cu tinerii... Sa facem slujbele, sa zidim biserici si sa nu ne intereseze ce gandeste crestinul E o problema ca ma intereseaza parerea voastra? Poate ca nu ar trb sa ma bag. Sa lasam crestinii sa se lamureasca singuri... intre ei... asa pe forum... Poate chiar ar trb sa se scrie: no priest! Asa sa ne lasam dusi de un duh protestant... Poate nici la biserica sa mai mergem... sa ne spovedim pe net... In fine... Stiti voi... cum postul e benevol... asa si topicul acesta. Nu va place, ignorati-l! Va doresc un post usor! |
As vrea sa reusesc sa tin tot acest post.
Daca ar fi sa ma tem,m-as teme doar de sanatate.In afara ca sunt ametit si atunci cand nu e postul,parca si mai tare simt in post o devitaminizare.Mai ales ca alerg tot timpul pe teren,si asta presupune ca ar fi nevoie de calorii. Mie cel mai usor dintre toate imi e sa tin postul,de mancare.Mai greu imi e sa ma rog,ceea ce e tot un sacrificiu ,al sufletului. Restul oamenilor care ii cunosc nu tin postul -de frica sanatatii(mananca si lactate) -sotia -de absenta credintei-tata -de pofta care o cuprinde dupa cateva saptamani si o face sa manance slanina-mama -de indiferenta-sora -din nestiinta-nepoatele -din necunoastere si indiferenta si refuz al lui Dumnezeu -colegii Deci lumea nu prea are de a face cu Dumnezeu,putini sunt cei care cred,si fac cat de cat ceva.Majoritatea cred in ideea de Dumnezeu,dar nu stiu,nu ii intereseaza,habar nu au ce trebuie sa faca.Asta e explicatia la 90% din oameni.Le e indiferenta credinta. |
47 de zile
Post usor in ispite tuturor !
|
in sfarsit!
Citat:
Sunt multe intrebari... Dar cred ca e adevarat, este vb de indiferenta! Printre altele.... Si daca tot am scris acum... Ma framanta ceva... In post nu mancam lactate... din care provine calciu (in special). Dar daca ai deficienta de Calciu si iei medicamente... e ok? Pastila de Calciu... e de post? Din ce ii facuta? Stie cineva? Si ce ziceti de alimentele vegetale moderne din 2010? Lapte, branza, salam, cremwursti, tofu, ... toate din so...ia cui i-o place... Astea sunt in regula? Haideti pareri noi. Fara citate sau tratate... Pareri simple... |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 07:21:19. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.