Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Pocainta (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5019)
-   -   TRIODUL - Perioada pocaintei! (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=8191)

cristiboss56 31.01.2010 19:50:41

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 206661)
1 . Duminica Vameșului ( Luca 18,9-14 ) ; 2 . Duminica Fiului Risipitor( Luca 15,11-32 ); 3 . Duminica înfricoșatei judecăți ( numită și Duminica lăsatului sec de carne - Matei 25,31-46 ) ; 4 . Duminica Izgoniri lui Adam din Rai, numită Duminica iertării sau lăsatului sec de brânză ( Matei 6,14-21 ) ; 5. Duminica Ortodoxiei ( Ioan 1,43-51 ) ; 6. Duminica Sfintei Cruci ; 8 . Duminica Sfântului Ioan Scărarul ; 9 . Duminica Sfintei Maria Egipteanca ; 10 . Duminica Floriilor sau a intrării Mântuitorului în Ierusalim.
"Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață , că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaș al trupului cu tot totul spurcat. Ci , ca un Îndurat, curățește-l cu mila milostivirii Tale !".

Duminica fiului risipitor, a doua a Triodului, sporește încrederea în bunătatea lui Dumnezeu, care așteaptă întoarcere acasă a fiecărui fiu rătăcit. Condacul acestei zile spune : De la părinteasca slava Ta depărtându-mă ne înțelepțește, întru răutăți am risipit bogăția pe care mi-ai dat-o. Pentru aceasta glasul celui risipitor aduc Ție: Greșit-am înaintea Ta, Părinte îndurate ! Primește-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, și mă fă ca unul din slujitorii Tăi. În același spirit,la Utrenia acestei duminici se cântă Psalmul 136, al înstrăinării ,cântat de evrei în captivitatea babilonică ,pe când se gândeau la orașul sfânt al Ierusalimului. Acest psalm exprimă plânsul omului depărtat de casa Tatălui ceresc, pus în fața luptei decisive cu păcatul și cu patimile. El va fi cântat și în ultimele două duminici dinaintea Postului.
Despre acest Psalm,am vorbit la Topicul Rugăciunea în thread-ul creat de Anca.

geo.nektarios 31.01.2010 22:33:19

Treptele Spovedaniei
 
Frumoasa pilda... frumos ne mai da Domnul Hristos exemplu... ba chiar ne invata cum sa ne spovedim... cum sa:
1) constientizam pacatul
2) sa ne hotaram sa nu mai pacatuim
3) sa marturisim pacatul
4) sa cinam la Masa Imparatiei prin Sf.Taina a Euharistiei prin care redobandim comuniunea cu Tatal Ceresc, dar si reinfierea ca fii ai Tatalui prin punerea inelului - simbol al iubirii parintesti vesnice a lui Dumnezeu pt noi!
Acestea sunt cele 4 trepte ale Spovedaniei prin care Domnul Hristos ne ajuta cum sa ne indreptam, ne spune El cum trebuie sa facem sa redobandim infierea!
Ce mai putem dauga la aceasta pilda? Numai un singur lucru ce ni-l spune Acatistul Domnului Hristos: eu sunt oaia cea pierduta, iesi in cautarea mea!

cristiboss56 31.01.2010 22:50:52

Canon De Pocăință Către Donul Nostru Iisus Hristos +
 
Citat:

În prealabil postat de geo.nektarios (Post 206858)
Frumoasa pilda... frumos ne mai da Domnul Hristos exemplu... ba chiar ne invata cum sa ne spovedim... cum sa:
1) constientizam pacatul
2) sa ne hotaram sa nu mai pacatuim
3) sa marturisim pacatul
4) sa cinam la Masa Imparatiei prin Sf.Taina a Euharistiei prin care redobandim comuniunea cu Tatal Ceresc, dar si reinfierea ca fii ai Tatalui prin punerea inelului - simbol al iubirii parintesti vesnice a lui Dumnezeu pt noi!
Acestea sunt cele 4 trepte ale Spovedaniei prin care Domnul Hristos ne ajuta cum sa ne indreptam, ne spune El cum trebuie sa facem sa redobandim infierea!
Ce mai putem dauga la aceasta pilda? Numai un singur lucru ce ni-l spune Acatistul Domnului Hristos: eu sunt oaia cea pierduta, iesi in cautarea mea!

"Omule nebun și ticălos, pentru ce-ți pierzi vremea în lene ? Gândește-te la viața ta și te întoarce către Dumnezeu, ca să plângi faptele tale cu amar". . .
Geo a amintit de Acatistul Domnului nostru Iisus, iar eu completez cu marele folos și puterea ce o are acest Canon de Pocăință ! La îndemâna oricui , numai să vrem. El ne trezește, ne rușinează, ne îndeamnă la POCAINȚĂ ! ! !

geo.nektarios 01.02.2010 11:17:58

Dumnezeu respectă libertatea omului, chiar și când e folosită în mod nechibzuit
 
Parabola rostită de Mântuitorul Iisus Hristos și relatată de Sfântul Evanghelist Luca ne descoperă, în același timp, inima plină de compasiune și de iubire milostivă a lui Dumnezeu Tatăl, deoarece tatăl despre care vorbește parabola este simbolul iubirii părintești a lui Dumnezeu, Tatăl Cel ceresc.

Cei doi fii reprezintă două atitudini față de Dumnezeu: una de fidelitate, de ascultare față de El, de împlinire a voii Lui, de perseverare în a rămâne locuitor al casei Lui. Fiul cel mare este arhetipul omului fidel sau credincios, care în toată viața sa încearcă să fie un împlinitor al cuvintelor, al poruncilor lui Dumnezeu și în același timp un lucrător al voii Lui.

O altă atitudine ce transpare din parabolă, din comportamentul fiului mai tânăr, este cea a libertății dezordonate, care nu-i decât o manifestare a înclinației păcătoase. Cei doi fii din Evanghelie pot să reprezinte și două categorii de oameni, dar și două stări sufletești pe care le cunoaște aceeași persoană, în momente diferite ale vieții, libertatea sfântă și libertatea păcătoasă.

Evanghelia ne spune că fiul cel mai tânăr, probabil după ce a atins vârsta majoratului, a dorit să facă experiența libertății ca îndepărtare de tată și de casa părintească. În mod oarecum neașteptat, vedem că tatăl acceptă cererea fiului său, semn că libertatea croirii propriului drum este respectată de Dumnezeu. Omul are, așadar, libertatea de a-și folosi energia vieții sale, darurile sale naturale și personale după cum dorește, iar Dumnezeu respectă această libertate, chiar și atunci când știe că noi o folosim într-un alt fel decât dorește El.
Pe lângă această realitate, a respectului arătat de Dumnezeu libertății omului, Evanghelia acestei duminicii ne arată, în cuvinte foarte simple, o mulțime de înțelesuri duhovnicești, printre care distingem și drama sau eșecul libertății ca înstrăinare a omului de Dumnezeu.

geo.nektarios 01.02.2010 13:32:00

Când libertatea oamenilor devine neînțeleaptă, începe să lucreze înțelepciunea lui Du
 
Țara depărtată“ în care pleacă fiul tânăr este îndepărtarea omului de Dumnezeu și de limitele libertății ziditoare. „Țara depărtată“ este un spațiu nedefinit, unde harul lui Dumnezeu nu este căutat, iar libertatea umană devine robie a păcatului, chiar dacă cel ajuns în această stare crede că această libertate definește persoana sa ca fiind matură.

După ce a cheltuit tot ce a avut de la tatăl său în desfătări, în viață dezordonată și mai ales în plăceri pătimașe, care reduc viața omului la nivelul biologic și la nivelul simțurilor, tânărul din parabolă a avut de înfruntat o situație la care nu s-ar fi așteptat: foamea trupească. „Foametea mare“ din țara aceea, cauzată de o secetă prelungită, poate fi, de asemenea, înțeleasă ca o pedagogie a lui Dumnezeu, ca folosire a dificultăților exterioare, materiale, pentru o schimbare interioară, sufletească.

Cine a programat acea secetă? Cine a îngăduit foametea în acea „țară depărtată“? Nu ni se spune, dar se poate presupune că a fost tot un rezultat al îngăduinței divine, pentru că, de obicei, atunci când libertatea oamenilor devine neînțeleaptă, începe să lucreze înțelepciunea lui Dumnezeu, iar când nu ne înfrânăm de bunăvoie ajungem să postim de nevoie.
Foametea din „țara depărtată“ reprezintă toate încercările îngăduite de Dumnezeu asupra oamenilor, a generațiilor, a istoriei, ca o pedagogie, ca să ne aducem aminte că ceea ce posedăm este totuși limitat, inclusiv viața de pe pământ. Că viața noastră, deși este un dar de la Dumnezeu, poate fi dusă în pragul morții când planul nostru se îndepărtează de planul lui Dumnezeu. Libertatea noastră este o libertate în relație cu libertatea lui Dumnezeu. Prin pronia Sa cerească, prin grija Sa față de destinul veșnic al oamenilor, Dumnezeu îngăduie uneori încercări și câteodată suferințe, pentru a ne reaminti că izvorul existenței noastre este dincolo de noi, în Dumnezeu.

Când s-a făcut foamete mare în acea țară a libertății înstrăinate de Dumnezeu, tânărul din Evanghelia acestei duminici a ajuns, inevitabil, din om liber o slugă. A ajuns mai întâi rob al păcatului, iar apoi a ajuns și rob la oameni. Dorind să-și salveze viața sa biologică - întrucât viața spirituală deja o pierduse -, fiul risipitor „s-a lipit de unul din locuitorii acelei țări“, care l-a angajat păzitor de porci.

Această îndeletnicire, în cultura iudaică antică, era ceva umilitor, întrucât porcii erau considerați animale necurate. Iar mai presus de această umilință, fiului risipitor nu i se îngăduia nici măcar să mănânce pe săturate din hrana porcilor. Sărăciei lui spirituale i se adăugase și o cruntă sărăcie sau mizerie materială.

Când își aduce aminte de traiul din casa părintelui său, unde slugile duceau o viață îmbelșugată, îndestulându-se de pâine, în vreme ce lui nu-i este îngăduit să mănânce nici măcar din hrana porcilor, acest tânăr rătăcit și sărăcit „își vine în fire“. Cu alte cuvinte, trece de la starea nefirească, depărtarea de Dumnezeu, la starea firească, de comuniune cu Dumnezeu.

geo.nektarios 01.02.2010 13:34:32

Păcatul și moartea, accidente ale falsei libertăți
 
Evanghelia ne arată că păcatul și îndepărtarea de Dumnezeu nu sunt stări firești, ci nefirești, chiar dacă, uneori, se ajunge la obișnuință cu păcatul și înjugare cu moartea, iar toată dezordinea din viața oamenilor ajunge să fie privită ca ceva „natural“ sau normal.
Păcatul și moartea nu sunt naturale, ci sunt accidente ale falsei libertăți ca înstrăinare de Dumnezeu și cădere din comuniunea cu El. Însă „venirea în fire“ stimulată de postul de nevoie (foametea) a fost ocazia decisivă a salvării celui pierdut. Atingerea limitei existenței biologice l-a determinat pe tânărul trufaș și risipitor de odinioară să-și schimbe modul de a gândi și de a fi, să se convertească. După ce și-a venit în sine, după ce a realizat că se află pe un drum greșit, că drumul pe care apucase nu fusese unul al libertății, ci unul al robiei, a zis: „Mă voi scula și mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: tată, am greșit la cer și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argații tăi“. Această schimbare bruscă de atitudine, de trezire a conștiinței păcatului și de recunoaștere a stării nefirești în care se afla, este începutul căinței, începutul regretului pentru o viață risipitoare de averi, de daruri sufletești, și de epuizare a persoanei.

Când spune „mă voi scula“, tânărul se referă în primul rând la o ridicare spirituală, o hotărâre de a părăsi starea de decădere. În acel moment, iubirea lui Dumnezeu Tatăl se arată și ea era o iubire care aștepta ridicarea, întoarcerea, căința fiului risipitor și înstrăinat.

geo.nektarios 01.02.2010 13:35:25

Când un păcătos se întoarce către Dumnezeu, Dumnezeu îi iese în întâmpinare
 
Evanghelia ne spune că tatăl, „pe când era încă departe“ fiul său înstrăinat, a ieșit în întâmpinarea lui. Nu a așteptat ca acesta să ajungă acasă, să bată în ușă, ci a pornit spre el, ca semn de prețuire a pocăinței acestuia.

Când un păcătos se îndreaptă spre Dumnezeu și face pași către El, Dumnezeu îi iese în întâmpinare. Mâinile pe care Dumnezeu le întinde, să cuprindă și să îmbrățișeze pe cel ce se pocăiește, sunt toate lucrările Bisericii prin care ea caută să salveze, să scoată din moartea păcatului și din plasa înșelăciunii și a ispitelor pe toți cei ce sunt căzuți și înstrăinați, din cauza păcatelor și a patimilor egoiste.

Când Evanghelia vrea să arate această întâmpinare a omului păcătos de către Dumnezeu Tatăl, folosește simboluri. Un simbol al înnoirii vieții și al iertării păcătosului este haina cea nouă.

Noi primim haină luminoasă la Botez, dar apoi o pătăm prin păcatele pe care le săvârșim. Însă prin pocăință, prin spovedanie, prin mărturisirea păcatelor primim iertarea prin care înnoim haina de la Botez. Astfel ni se redă haina începutului bun, haina curățirii de păcate, haina harului sfințitor. De aceea Pocăința a fost numită „al doilea Botez“, pentru că Botezul „din apă și din Duh“ (cf. Ioan 3, 5) se săvârșește o singură dată, însă „botezul lacrimilor“ sau „botezul pocăinței“ se poate săvârși în fiecare zi, până la sfârșitul vieții noastre, pentru că în fiecare zi păcătuim, cu gândul, cuvântul sau fapta. Haina nouă a iertării înlocuiește hainele pătate și rupte de păcatele care desfigurează și întunecă sufletul omului.

Inelul de aur pus pe mână simbolizează reînfierea celui înstrăinat prin păcat, e semnul reprimirii omului care se pocăiește în iubirea neîntreruptă a lui Dumnezeu.

Sandalele pe care le primește fiul risipitor dar pocăit, adică încălțămintea nouă, înseamnă harul de a călca peste spinii ispitelor păcătoase și de a merge pe căile Domnului, pe căile împlinirii poruncilor Lui, iubirea față de Dumnezeu și de semeni.

Când Tatăl iartă, nu mai reproșează nimic și nici nu cere inventarul averii risipite, ci se bucură de mântuirea păcătosului

Evanghelia Fiului risipitor ne arată o bunătate neașteptată a lui Dumnezeu Tatăl față de păcătos. Tatăl din Evanghelia acestei duminici nu face nici un fel de reproșuri fiului reîntors acasă și nici nu-i cere un inventar al averilor risipite, ci pune preț doar pe sufletul salvat. Iubirea milostivă a lui Dumnezeu, care se ridică deasupra oricărui calcul de ordin economic, copleșește dreptatea după care ar fi putut fi pedepsit fiul risipitor și trezește gelozie și tulburare în fiul mai mare, care nu a înțeles reacția tatălui său. Însă tatăl milostiv îi spune fiului invidios și neiertător: „Fiule, tu în toată vremea ești cu mine și toate ale mele ale tale sunt, se cuvenea însă să ne veselim și să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat“.

Sfinții Părinți arată că vițelul cel gras, care a fost pregătit pentru ospățul bucuriei, simbolizează Taina Euharistiei. De aceea, toți cei care sunt iertați prin Taina Sfântă a Spovedaniei, adică prin mărturisirea păcatului și împlinirea canonului, sunt chemați și la Sfânta și Dumnezeiasca Împărtășanie sau Euharistie, prin care ni se dăruiește încă din lumea aceasta arvuna vieții veșnice, a bucuriei din Împărăția Cerurilor.

cristiboss56 01.02.2010 13:56:51

Conștiința pomenește păcatele noastre și,pomenindu-le ne smerește
 
În scrierile lor Sfinții Părinți este subliniat faptul că conștiința este îngerul lui Dumnezeu care păzește pe om. Când ea te mustră , înseamnă că Dumnezeu te ceartă și trebuie să te bucuri că nu te lasă uitării. << Trebuie să avem pururea înaintea noastră păcatele noastre, ca să ne pălmuiască conștiința prin mustrare, să dobândim lacrimi la rugăciune și să nu mai greșim >> ( Părintele Paisie) .

lareine 01.02.2010 14:06:54

Eu sunt abia la inceput si am impresia ca lucrurile multe pe care le-am citit din carti si de pe forum, desi mi-au placut foarte mult si mi-au infrumusetat sufletul, ca sa zic asa, mai mult rau mi-au facut pentru ca au venit INAINTE sa am trairea. Am citit despre lacrimi inaintea de-a le avea, acum mi-e si frica sa le mai cer, sa nu zic pe urma in sinea mea, ooo, am primit darul asta, sunt tare. Sunt multe pe care in clipa aceasta as dori sa le uit sau sa nu le fi stiut niciodata, ca ar fi gasit Dumnezeu alta cale si pentru mine, cu siguranta.

Citesc si aud despre Dumnezeu Care ne vine in intampinare, Care ne imbratiseaza, Care ne iubeste, si in acelasi timp imi dau seama ca nu am voie sa-mi permit sa si simt (si cu atat mai putin sa caut efectiv sa simt) lucrurile acestea, pentru ca fix atunci cad, cand cred ca L-am simtit pe Dumnezeu.

Acea mangaiere, pace si dulceata - cum sa stiu de unde vine? Ca de dorit mi-e teama sa o doresc tocmai ca sa nu faca misto de mine al rau, dandu-mi dulceturi de sa-mi mearga fulgii. Oricum nu sunt eu la nivelul ala de mangaieri, daca merit ceva, alea-s bice pe spate. Daca ma rog pentru un lucru simplu si acel lucru simplu se implineste (de exemplu sa pot prezenta un referat fara sa ma fac de ras), am voie sa ma gandesc ca Dumnezeu m-a ajutat, fara ca asta sa fie trufie? Daca rugandu-ma sa scap de desfranare - chiar scap pentru o vreme, asta a fost ajutorul lui Dumnezeu care mi-a ingaduit putina pace sau e lucrarea celuilalt, care si-a incetat razboiul ca sa ma insele intr-un fel? Daca am, chiar si pentru o fractiune mica de timp pocainta si pe urma ma simt usurata, asta a fost mangaierea lui Dumnezeu sau o forma de mandrie (ca iata, m-am pocait, acum sa ma odihnesc un pic) indusa de celalalt?

Treaba asta cu gandurile mi se pare extrem de complicata, nu se ia niciodata pauza? Si ma preocupa foarte mult aspectul asta, al gandurilor, pentru ca sunt si genul ala de personalitate care simte nevoia unei recompense si care traieste cu impresia ca daca un lucru pe care-l fac nu primeste feedback clar, atunci nu e valid de nici o culoare. Si constienta de asta sau nu, reflexele mele de gandire tot alea-s, care la randul lor declanseaza altele: acum m-am prabusit iar in iad? Dar am fost vreoadata altundeva?

Vrea cineva sa-mi aprinda si mie becul in legatura cu lucrurile astea, va rog?

andrei_im 01.02.2010 14:16:03

lucrurile sunt mai simple decat par. desi Imparatia lui Dumnezeu se obtine prin silire, greutatea acestei lupte o aducem noi, datorita patimilor si pacatelor noastre. de fapt totul este foarte simplu - trebuie sa ne pocaim. atat. pur si simplu atat. darurile care vin de la Dumnezeu - linistea, bucuria, usurarea ispitelor.. acestea nu sunt scopuri in sine. daca ele sunt veritabile, sunt urmari ale pocaintei. noi trebuie sa cautam in primul si in primul rand sa ne vedem pacatele, sa ne pocaim pentru ele si sa ne luptam cu patimile. Dumnezeu ne mai trimite si pace sufleteasca, chiar si usurarea ispitei uneori, pentru ca daca am fi asaltati cu aceasi intensitate in fiecare secunda am pieri imediat. insa momentele acestea sunt tot pentru intarire. in aceste momente trebuie sa ne rugam mai mult, sa ne pregatim mai mult pentru cand va veni ispita si tulburarea. mereu cand simtim darul lui Dumnezeu sa spunem din adancul sufletului: "DOAMNE, NU SUNT VREDNIC DE DARUL TAU!" si atunci se va vedea de la cine este. se va vedea daca este chiar un dar sa o inselare. chiar si bucuria poate fi uneori prost inteleasa. nu e o stare in care trebuie sa te pierzi, sa iti iesi din fire. trebuie sa ne bucuram "cu cutremur", asa scrie in Sfanta Scriptura. sa pastram si o mica rezerva, orice stare am avea.
despre navala gandurilor, chiar si a gandurilor care uneori par bune, cum sunt cele de care ai pomenit - "oare e bine ce simt acum? oare e de la Dumnezeu? oare e bucurie sincera sau mandrie?"... e greu sa raspundem noi la intrebarile astea. "Doamne, arata-mi Tu ce e bun, arata-mi Tu daca ma pacaleste vrajmasul!" . insa uneori gandurile acestea pot veni si pentru a ne risipi in vreun fel. se poate sa avem asemenea ganduri atunci cand nu avem o ocupatie concreta si ne cuprinde lenea. Doamne ajuta!

lareine 01.02.2010 14:19:22

Citat:

În prealabil postat de Andrei_im
lucrurile sunt mai simple decat par. desi Imparatia lui Dumnezeu se obtine prin silire, greutatea acestei lupte o aducem noi, datorita patimilor si pacatelor noastre. de fapt totul este foarte simplu - trebuie sa ne pocaim. atat. pur si simplu atat. darurile care vin de la Dumnezeu - linistea, bucuria, usurarea ispitelor.. acestea nu sunt scopuri in sine. daca ele sunt veritabile, sunt urmari ale pocaintei. noi trebuie sa cautam in primul si in primul rand sa ne vedem pacatele, sa ne pocaim pentru ele si sa ne luptam cu patimile. Dumnezeu ne mai trimite si pace sufleteasca, chiar si usurarea ispitei uneori, pentru ca daca am fi asaltati cu aceasi intensitate in fiecare secunda am pieri imediat. insa momentele acestea sunt tot pentru intarire. in aceste momente trebuie sa ne rugam mai mult, sa ne pregatim mai mult pentru cand va veni ispita si tulburarea. mereu cand simtim darul lui Dumnezeu sa spunem din adancul sufletului: "DOAMNE, NU SUNT VREDNIC DE DARUL TAU!" si atunci se va vedea de la cine este. se va vedea daca este chiar un dar sa o inselare. chiar si bucuria poate fi uneori prost inteleasa. nu e o stare in care trebuie sa te pierzi, sa iti iesi din fire. trebuie sa ne bucuram "cu cutremur", asa scrie in Sfanta Scriptura. sa pastram si o mica rezerva, orice stare am avea.
despre navala gandurilor, chiar si a gandurilor care uneori par bune, cum sunt cele de care ai pomenit - "oare e bine ce simt acum? oare e de la Dumnezeu? oare e bucurie sincera sau mandrie?"... e greu sa raspundem noi la intrebarile astea. "Doamne, arata-mi Tu ce e bun, arata-mi Tu daca ma pacaleste vrajmasul!" . insa uneori gandurile acestea pot veni si pentru a ne risipi in vreun fel. se poate sa avem asemenea ganduri atunci cand nu avem o ocupatie concreta si ne cuprinde lenea. Doamne ajuta!

Multumesc pentru raspuns, Andrei.

geo.nektarios 01.02.2010 14:20:06

Talcuire...
 
Tatal care ne asteapta este Dumnezeu, Bunul si Atotputernicul, Cel care ne-a creat, Ziditorul;
fiul cel pierdut suntem noi toti, caci toti am ratacit si ne-am departat de El.
Averea, bogatia pe care a primit-o fiul ratacit de la tatal sunt anii si zilele pe care le risipim fara folos sau in scopuri rele, mai sunt sanatatea, frumusetea, intelepciunea si puterea.
Roscovele pe care le mancau porcii sunt niste fructe care intai au un gust dulce si putin aromat, iar mai apoi lasa un gust amar, disparand toata aroma. Asa si pacatul, mai ales desfranarea, nu satura, mai mult umple viata de amaraciuni, fie a barbatului, fie a femeii. Cati nu sunt la puscarie pentru o clipa de placere, cati nu sunt in spitale, cate fete nu si-au pierdut mintea, nu si-au pierdut cinstea, fecioria, pentru o clipa de placere?! Cate nu si-au distrus complet sanatatea cu avorturile?! Si pentru ce toate acestea?! Pentru cateva secunde de placere. Iata ca pacatul nu satura, ci, din contra, lasa un gol mai mare; asa este pacatul acesta al desfranarii.
Vitelul cel gras si injunghiat este Domnul Hristos, care S-a rastignit, S-a jertfit pentru noi si Se jertfeste mereu la Sfanta Liturghie.
Haina cea dintai care se da celui intors la Tatal este reinnoirea Sfantului Botez prin taina Sfintei Spovedanii curate. Cine se spovedeste bine spunand toate pacatele cu cainta si cu lacrimi, cu parere de rau, acela isi reinnoieste botezul, se face ca un copil mic botezat atunci.
Inelul pe care-l primeste in mana lui inseamna aureola nemuririi si legatura cu Mirele Ceresc.
Incaltamintea din picioare inchipuie umblarea pe Calea Domnului si dreptul de a propovadui ce a facut Dumnezeu pentru el.
Feciorul cel mai mare care era la camp inchipuie sfintii care s-au ostenit si prin multe chinuri au ajuns la sfintenie si la bucuria cereasca.
Omul bogat la care a fost sluga fiul cel pierdut este diavolul. Domnul Hristos il numeste bogat pentru ca intr-adevar el are cele mai multe suflete si in iad si aici pe pamant. Sunt unii care zic ca mai bine se duc in iad, ca acolo sunt mai multi si acolo in iad sunt si cei mai destepti si mai invatati, de ce sa se duca in rai cu prostii! Sarmanii de ei, ce-i invata diavolul!
Turma de porci e turma pacatelor la care se angajeaza omul sa slujeasca pe pamant.
Tara indepartata unde a fugit fiul ratacit inseamna timpul cat a stat omul in pacate pana la intoarcerea lui la spovedanie, la pocainta, caci unii au stat 20-30 de ani pana s-au spovedit. Altii au stat 50-70 de ani, altii stau robi pana la sfarsit si slujesc toata viata ingrijind bine porcii stapanului lor, diavolul. Pe patul mortii, cand li se deschid ochii sufletului si vad cui i-au slujit, atunci trimit si ei repede dupa preot sa-i spovedeasca si sa-i impartaseasca. Sunt si acum multi parinti si propovaduitori ai satanei, care atunci cand vad pe cineva, un copil, o fata, un baiat care apuca calea aceasta mai curata si Sfanta a Bisericii se impotrivesc si le spun: "De ce acum? la batranete sa te pocaiesti!” Iata ce invata demonul sa zica. Dar sa se stie ca, la toti acei care amana pocainta, pot sa vina si o suta de preoti sa-i spovedeasca si sa-i impartaseasca pe patul de moarte, nimeni nu le garanteaza mantuirea, salvarea sufletului, daca toata viata n-au vrut sa stie de Dumnezeu.

cristiboss56 01.02.2010 14:38:44

Citat:

În prealabil postat de lareine (Post 207043)
Eu sunt abia la inceput si am impresia ca lucrurile multe pe care le-am citit din carti si de pe forum, desi mi-au placut foarte mult si mi-au infrumusetat sufletul, ca sa zic asa, mai mult rau mi-au facut pentru ca au venit INAINTE sa am trairea. Am citit despre lacrimi inaintea de-a le avea, acum mi-e si frica sa le mai cer, sa nu zic pe urma in sinea mea, ooo, am primit darul asta, sunt tare. Sunt multe pe care in clipa aceasta as dori sa le uit sau sa nu le fi stiut niciodata, ca ar fi gasit Dumnezeu alta cale si pentru mine, cu siguranta.

Citesc si aud despre Dumnezeu Care ne vine in intampinare, Care ne imbratiseaza, Care ne iubeste, si in acelasi timp imi dau seama ca nu am voie sa-mi permit sa si simt (si cu atat mai putin sa caut efectiv sa simt) lucrurile acestea, pentru ca fix atunci cad, cand cred ca L-am simtit pe Dumnezeu.

Acea mangaiere, pace si dulceata - cum sa stiu de unde vine? Ca de dorit mi-e teama sa o doresc tocmai ca sa nu faca misto de mine al rau, dandu-mi dulceturi de sa-mi mearga fulgii. Oricum nu sunt eu la nivelul ala de mangaieri, daca merit ceva, alea-s bice pe spate. Daca ma rog pentru un lucru simplu si acel lucru simplu se implineste (de exemplu sa pot prezenta un referat fara sa ma fac de ras), am voie sa ma gandesc ca Dumnezeu m-a ajutat, fara ca asta sa fie trufie? Daca rugandu-ma sa scap de desfranare - chiar scap pentru o vreme, asta a fost ajutorul lui Dumnezeu care mi-a ingaduit putina pace sau e lucrarea celuilalt, care si-a incetat razboiul ca sa ma insele intr-un fel? Daca am, chiar si pentru o fractiune mica de timp pocainta si pe urma ma simt usurata, asta a fost mangaierea lui Dumnezeu sau o forma de mandrie (ca iata, m-am pocait, acum sa ma odihnesc un pic) indusa de celalalt?

Treaba asta cu gandurile mi se pare extrem de complicata, nu se ia niciodata pauza? Si ma preocupa foarte mult aspectul asta, al gandurilor, pentru ca sunt si genul ala de personalitate care simte nevoia unei recompense si care traieste cu impresia ca daca un lucru pe care-l fac nu primeste feedback clar, atunci nu e valid de nici o culoare. Si constienta de asta sau nu, reflexele mele de gandire tot alea-s, care la randul lor declanseaza altele: acum m-am prabusit iar in iad? Dar am fost vreoadata altundeva?

Vrea cineva sa-mi aprinda si mie becul in legatura cu lucrurile astea, va rog?

"Becul"ți-L va aprinde Dumnezeu la vremea și timpul potrivit ! Nimănui nu i-a aprins acest "bec"cineva din astă lume, iar cel ce așteaptă așa ceva prin nu știu ce formule sau explicații omenești, e mare înșelare. Sunt etape peste care nu poți trece așa cum ți-ai dori tu, eu sau altcineva de aici. Ține în permanență legătura cu Dumnezeu prin rugăciune, post și caută să te detașezi cât poți de mult de cele materiale, căci numai astfel iți vei curăța gândurile , îți vei schimba modul de a fi, de a gândi , dar toate în timp înarmat cu multă răbdare. Credință fără dragoste și multă răbdare nu o să existe vreodată , pentru că acolo unde nu-i dragoste și răbdare din belșug, credința devine o povară, ceva artificial și rece , greu de înțeles și greu de digerat .

16111967 01.02.2010 15:01:49

Pt geo.
 
Iti doresc ca Bunul Dumnezeu sa-ti dea multa intelepciune .La ceea ce ai relatat in putine cuvinte dar cu inteles ,referindu-se la Fiul Risipitor ,pot spune ca sunt putini preoti care explica Sfanta Evanghelie in acest mod.Nu vreau sa fac neplaceri dar realitatea .Doamne ajuta!

cristiboss56 01.02.2010 15:47:06

Predica completă a Preafericitului Daniel la care se referea Geo :
 
http://www.basilica.ro/ro/stiri/pred...a_rusalii.html

iustin10 01.02.2010 21:24:50

Citat:

În prealabil postat de 16111967 (Post 207059)
Iti doresc ca Bunul Dumnezeu sa-ti dea multa intelepciune .La ceea ce ai relatat in putine cuvinte dar cu inteles ,referindu-se la Fiul Risipitor ,pot spune ca sunt putini preoti care explica Sfanta Evanghelie in acest mod.Nu vreau sa fac neplaceri dar realitatea .Doamne ajuta!

Si eu era sa iau aceaisi tzeapa:) Ca am vrut sa laud pe geo pt interpretarea sa,desi simteam ca e preluata de undeva ca era prea completa.
Acu referitor la citate .E o arta si sa le alegi, ajuta pe ceilalti,ca nu mai trebuie ei sa caute.
Si ca sa fiu sincer pina la cap,daca as fi vazut in josul citatului lui geo un autor,poate nu l-as fi citit cu atata atentie.Iertare pt sinceritate

geo.nektarios 01.02.2010 22:58:58

Fii linistit frate Iustin! Imi cer iertare ca nu am trecut in josul unor postari ca l-am citat pe PF Daniel, din predica postata si de fratele Cristian!
Restul nu toate au autori decat o postare de la Pr.Macarie Simonopetritul, mentionata si de fratele GeorgeVal.
In rest... am scris si eu cum m-a luminat Dumnezeu si din ce am invatat candva de la scoala... nu e scuza sau o aparare, ci asa cum fratia esti sincer, asa si eu nu am de ce sa mint!

Fii binecuvatat!!!

cristiboss56 02.02.2010 14:21:12

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 207038)
În scrierile lor Sfinții Părinți este subliniat faptul că conștiința este îngerul lui Dumnezeu care păzește pe om. Când ea te mustră , înseamnă că Dumnezeu te ceartă și trebuie să te bucuri că nu te lasă uitării. << Trebuie să avem pururea înaintea noastră păcatele noastre, ca să ne pălmuiască conștiința prin mustrare, să dobândim lacrimi la rugăciune și să nu mai greșim >> ( Părintele Paisie) .

Același Părinte Paisie, arăta că conștința pomenește păcatele noastre și , pomenindu-le , ne smerește. El amintește că "Hristos a venit pentru mântuirea păcătoșilor. Deci, să avem nădejde și curaj, să nu mai greșim, să facem milostenie, să ne rugăm după putere și ne vom mântui cu darul lui Dumnezeu. Lasă-te , întotdeauna , în voia lui Dumnezeu și vei avea pace în suflet. Iar când nu știi care este voia lui Dumnezeu, roagă-te stăruitor cu post și metanii, măcar trei zile și ascultă de glasul conștiinței. Cum te îndeamnă ea mai mult, aceea este voia lui Dumnezeu".
Această perioadă a Triodului ne îndeamnă mai mult ca niciodată spre însușirea Învățăturilor Sfinților Părinți, sau cel puțin o lecturare mai atentă a acestor învățături. Scopul acestor Învățături nu este educarea inteligenței, ci dobândirea virtuților, curăția minții și a sufletului, până la distingerea celor dumnezeiești și omenești. În același fel în care este prezentat fiecare mod de gândire de către oamenii de știință, la fel este prezentată de către Scriitorii bisericești fiecare virtute, împreună cu modul ei de deprindere.

mc2009 04.02.2010 16:12:50

O revenire la Duminica Vamesului si a Fariseului
 
"Iată, iubiți credincioși că vrăjmașul pe toți ne ispitește, pe unii ca să păcătuim cumplit, fără număr, precum pe vameșul, iar pe cei care venind la biserică, care știm tipicul, care știm rânduielile, care știm sărbătorile, care la nivel informațional știm totul și unii chiar le împlinim, pe aceștia vrajmașul îi ispitește cu slava deșartă."

"Niciodată nu e bine să-i lăudăm pe cei pe care îi vedem mai râvnitori (…), pentru că dacă cineva îti repetă de o mie de ori, sau vin 10 persoane, sau 100 sau 1000 și îți spun că ești un om deosebit și ești un om cum n-a mai fost un altul pe pământ, începi să crezi, începi să te îmbeți cu această slavă deșartă și te amăgești pe tine însuți, pentru că în fața lui Dumnezeu lucrurile nu stau așa."

"Dumnezeu este autorul a tot binele, a toată binefacerea – știută și neștiută – de aceea Lui Îi înălțăm toată slava, cinstea și închinăciunea și când vedem că ceva bun se împlinește și prin mâinile noastre, când vedem că Dumnezeu ne face părtași la lucrarea Lui, acestea trebuie să ne smerească și mai mult, trebuie să ne umilească și mai mult, ar trebui șiroaie de lacrimi să vărsăm atunci când vedem că Dumnezeu ne-a ajutat, că Dumnezeu S-a milostivit și a lucrat și prin mâinile noastre, ale păcătoșilor."

"... suntem datori să împlinim toate Poruncile, însă chiar de le vom împlini să nu credem că suntem împlinitori ai Poruncii, să nu credem că suntem pildă de viață sfântă pentru ceilalți, ci dimpotrivă, să ne umilim și să ne izbăvim sufletele văzând cum Dumnezeu lucrează în noi."

"Așa și noi, nu ne vom putea mântui în veacul acesta lăudăros [...] decât ascunzându-ne faptele și plângând pe cele rele cu smerenie, cu umilință și cu zdrobiri de inimă, numai așa putem să ne mântuim."


mc2009 04.02.2010 17:44:08

O revenire la Duminica Vamesului si a Fariseului
 
Sursa:
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...esta-laudaros/

geo.nektarios 07.02.2010 19:35:50

A treia Tema a acestei perioade a Triodului, a acestei Duminici este meditatia asupra Judecatii ce va avea loc... cand Domnul Hristos iarasi va sa vina cu slava sa judece viii si mortii a Carui Imparatie nu va avea Sfarsit!

Domnul Hristos nu se ascunde cu aceasta ci ne spune exact cum va fi: va desparti „oile” de „capre”. de ce foloseste Domnul Hristos aceste expresii? Pt ca El Insusi S-a numit pe Sine PASTOR: Eu sunt Pastorul cel Bun si Imi pun viata pt oile Mele! Cand vine hotul, cel platit fuge, dar eu Imi dau viata pt ele. Eu le cunosc pe ele si ele Ma cunosc pe Mine! (ev de la Ioan cap 10)
Asadar OILE de la sfarsit care Il cunosc pe Pastor se vor separa de capre, precum un pastor face cand pune oile in staul.
Spune Ivatatura Bisericii ca Judecata va fi foarte repede, atat timp cat dureaza citirea celor 6 Psalmi ai Utreniei, care si poarta numele de Psalmii Judecatii! Atat de importanti sunt! E vb de Ps. 3, 37, 62, 87, 102 si 142.
Iar constiinta fiecaruia ii va spune ce loc are in fata lui Hristos: constiinta ii spune sa mearga cu oile sau cu caprele.
Chemarea lui Hristos e atat de frumoasa: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
iar celor cu caprele le spune foarte dur: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui. Ceea ce descoperim din aceste cuvinte este EXISTENTA IADULUI, si cum ca si DIAVOLII se vor chinui alaturi de cei pacatosi.
Din Sf.Evanghelii aflam ca si demonii se tem de iad: Ce ai cu noi Fiul lui Dumnezeu, ai venit sa ne chinuiesti mai inainte de vreme?
Amranic trebuie sa fie Iadul... cata groaza!
De aceasta Judecata nu va scapa nimeni. Nici Dreptii nici Pacatosii. Toti oamenii de la Intemeierea lumii vor fi prezenti...

Judecata are si rol particular, cand fiecare om se va infatisa inaintea lui Hristos pt a da raspuns pt fiecare fapta a sa! Sentinta acestei Judecati are rol provizoriu pana la Judecata cea Mare, care nu se mai poate schimba deloc, caci pana la Judecata Mare mai sunt sanse de salvare a sufletelor care sunt in iad... mai da cineva Milostenie pt el... se roaga BISERICA prin Sf.Liturghie si Sf.Parastase...

Dar de judecata personala ne putem scapa, daca implinim cuvantul Mantuitorului care spune NU judecati ca sa NU FITI JUDECATI! Spoevedania este prilejul cel mai BUN de judecata a noastra... sa ne para rau si sa nu mai gresim. sa ne mustram pt pacate si sa luma canon pt a ne curati si a nu mai face raul. In felul acesta putem scapa noi singuri de judecata daca nu judecam pe aproapele si daca ne judecam noi pe noi insine fiecare, si NU MAI GRESIM!

Dumnezeu sa ne dea raspuns Bun la infricosata judecata!

cristiboss56 07.02.2010 20:57:50

Citat:

În prealabil postat de geo.nektarios (Post 209511)
A treia Tema a acestei perioade a Triodului, a acestei Duminici este meditatia asupra Judecatii ce va avea loc... cand Domnul Hristos iarasi va sa vina cu slava sa judece viii si mortii a Carui Imparatie nu va avea Sfarsit!

Domnul Hristos nu se ascunde cu aceasta ci ne spune exact cum va fi: va desparti „oile” de „capre”. de ce foloseste Domnul Hristos aceste expresii? Pt ca El Insusi S-a numit pe Sine PASTOR: Eu sunt Pastorul cel Bun si Imi pun viata pt oile Mele! Cand vine hotul, cel platit fuge, dar eu Imi dau viata pt ele. Eu le cunosc pe ele si ele Ma cunosc pe Mine! (ev de la Ioan cap 10)
Asadar OILE de la sfarsit care Il cunosc pe Pastor se vor separa de capre, precum un pastor face cand pune oile in staul.
Spune Ivatatura Bisericii ca Judecata va fi foarte repede, atat timp cat dureaza citirea celor 6 Psalmi ai Utreniei, care si poarta numele de Psalmii Judecatii! Atat de importanti sunt! E vb de Ps. 3, 37, 62, 87, 102 si 142.
Iar constiinta fiecaruia ii va spune ce loc are in fata lui Hristos: constiinta ii spune sa mearga cu oile sau cu caprele.
Chemarea lui Hristos e atat de frumoasa: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
iar celor cu caprele le spune foarte dur: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui. Ceea ce descoperim din aceste cuvinte este EXISTENTA IADULUI, si cum ca si DIAVOLII se vor chinui alaturi de cei pacatosi.
Din Sf.Evanghelii aflam ca si demonii se tem de iad: Ce ai cu noi Fiul lui Dumnezeu, ai venit sa ne chinuiesti mai inainte de vreme?
Amranic trebuie sa fie Iadul... cata groaza!
De aceasta Judecata nu va scapa nimeni. Nici Dreptii nici Pacatosii. Toti oamenii de la Intemeierea lumii vor fi prezenti...

Judecata are si rol particular, cand fiecare om se va infatisa inaintea lui Hristos pt a da raspuns pt fiecare fapta a sa! Sentinta acestei Judecati are rol provizoriu pana la Judecata cea Mare, care nu se mai poate schimba deloc, caci pana la Judecata Mare mai sunt sanse de salvare a sufletelor care sunt in iad... mai da cineva Milostenie pt el... se roaga BISERICA prin Sf.Liturghie si Sf.Parastase...

Dar de judecata personala ne putem scapa, daca implinim cuvantul Mantuitorului care spune NU judecati ca sa NU FITI JUDECATI! Spoevedania este prilejul cel mai BUN de judecata a noastra... sa ne para rau si sa nu mai gresim. sa ne mustram pt pacate si sa luma canon pt a ne curati si a nu mai face raul. In felul acesta putem scapa noi singuri de judecata daca nu judecam pe aproapele si daca ne judecam noi pe noi insine fiecare, si NU MAI GRESIM!

  1. Dumnezeu sa ne dea raspuns Bun la infricosata judecata!

  1. Un aspect pe care multi din noi il neglijeaza , cu voie sau fara voie , ca nu este deajuns sa spui senin ca nu am facut rau in viata mea , ci tot timpul sa faci fapte bune . Nepasarea , indiferenta ,timpul pierdut de noi in aceasta stare , va fi luat in calcul la infricosata judecata . Si in aceasta este judecata infricosatoare , pentru ca nu este suficient sa nu desfranez , sa nu fur , sa nu ucid , etc., ci trebuie sa-mi folosesc timpul ca sa devin mai bun , mai intelegator , mai milostv . A ne culca pe o ureche ca suntem far de pacate , este mare inselare , pentru ca la aceata infricosata judecata vor fi judecate atat faptele bune cat si cele rele . " NU E SUFICIENT SA NU FACI RAU NIMANUI , CI TREBUIE SA FACI BINE MULTORA " ( din predica de astazi a PreafericituluiParinte Patriarh DANIEL )

georgeval 07.02.2010 21:53:58

Citat:

În prealabil postat de geo.nektarios (Post 209511)
A treia Tema a acestei perioade a Triodului, a acestei Duminici este meditatia asupra Judecatii ce va avea loc... cand Domnul Hristos iarasi va sa vina cu slava sa judece viii si mortii a Carui Imparatie nu va avea Sfarsit!

Domnul Hristos nu se ascunde cu aceasta ci ne spune exact cum va fi: va desparti „oile” de „capre”. de ce foloseste Domnul Hristos aceste expresii? Pt ca El Insusi S-a numit pe Sine PASTOR: Eu sunt Pastorul cel Bun si Imi pun viata pt oile Mele! Cand vine hotul, cel platit fuge, dar eu Imi dau viata pt ele. Eu le cunosc pe ele si ele Ma cunosc pe Mine! (ev de la Ioan cap 10)
Asadar OILE de la sfarsit care Il cunosc pe Pastor se vor separa de capre, precum un pastor face cand pune oile in staul.
Spune Ivatatura Bisericii ca Judecata va fi foarte repede, atat timp cat dureaza citirea celor 6 Psalmi ai Utreniei, care si poarta numele de Psalmii Judecatii! Atat de importanti sunt! E vb de Ps. 3, 37, 62, 87, 102 si 142.
Iar constiinta fiecaruia ii va spune ce loc are in fata lui Hristos: constiinta ii spune sa mearga cu oile sau cu caprele.
Chemarea lui Hristos e atat de frumoasa: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
iar celor cu caprele le spune foarte dur: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui. Ceea ce descoperim din aceste cuvinte este EXISTENTA IADULUI, si cum ca si DIAVOLII se vor chinui alaturi de cei pacatosi.
Din Sf.Evanghelii aflam ca si demonii se tem de iad: Ce ai cu noi Fiul lui Dumnezeu, ai venit sa ne chinuiesti mai inainte de vreme?
Amranic trebuie sa fie Iadul... cata groaza!
De aceasta Judecata nu va scapa nimeni. Nici Dreptii nici Pacatosii. Toti oamenii de la Intemeierea lumii vor fi prezenti...

Judecata are si rol particular, cand fiecare om se va infatisa inaintea lui Hristos pt a da raspuns pt fiecare fapta a sa! Sentinta acestei Judecati are rol provizoriu pana la Judecata cea Mare, care nu se mai poate schimba deloc, caci pana la Judecata Mare mai sunt sanse de salvare a sufletelor care sunt in iad... mai da cineva Milostenie pt el... se roaga BISERICA prin Sf.Liturghie si Sf.Parastase...

Dar de judecata personala ne putem scapa, daca implinim cuvantul Mantuitorului care spune NU judecati ca sa NU FITI JUDECATI! Spoevedania este prilejul cel mai BUN de judecata a noastra... sa ne para rau si sa nu mai gresim. sa ne mustram pt pacate si sa luma canon pt a ne curati si a nu mai face raul. In felul acesta putem scapa noi singuri de judecata daca nu judecam pe aproapele si daca ne judecam noi pe noi insine fiecare, si NU MAI GRESIM!

Dumnezeu sa ne dea raspuns Bun la infricosata judecata!

Din Evanghelie reiese clar ca iadul va fi vesnic. Sfantu Ioan Damaschin ne spune ca Dumnezeu nu distruge iadul nu pentru ca nu poate, ci pentru ca respecta libertatea celor care vor sa traiasca vesnic in afara comuniunii cu El.

iustin10 07.02.2010 22:07:57

La Judecata vor fi luate in seama fapte concrete ,caci prin acelea se cunoaste rodul cuiva.
Indraznesc sa spun ca nu va mai conta ca esti ortodox sau eretic,impartasit sau nu .
Caci acelea sunt doar ajutoare pentru a rodi."Ramaneti in Mine,caci in afara Mea nimic nu veti face" Ortodoxia are sens,in masura in care ne face sa rodim faptele cele bune.Ea nu este un scop in sine.Ci este un mijloc de a rodi. Daca vita de vie care a ramas in Stapanul nu aduce roada,iar o buruiana crescuta pe jos aduce roada,apoi cu atat mai mult va fi aleasa aceea.
Caci faptele fiecaruia vorbesc despre inima sa. Vedem fiecare din noi,cat de greu ne este sa miluim un sarac,sa vizitam un bolnav,sa primim pe cel strain.Unul care face acestea, prin har sau prin fire,inseamna ca a facut sa biruiasca Cuvantul adevarului ,care se afla in inimi.

cristiboss56 07.02.2010 22:09:24

Citat:

În prealabil postat de georgeval (Post 209557)
Din Evanghelie reiese clar ca iadul va fi vesnic. Sfantu Ioan Damaschin ne spune ca Dumnezeu nu distruge iadul nu pentru ca nu poate, ci pentru ca respecta libertatea celor care vor sa traiasca vesnic in afara comuniunii cu El.

Tocmai aceata accentua in predica de astazi Preafericitul Parinte Patriarh Daniel , ca prima invatatura pe care o primim din Evanghelia Duminicii infricosatoarei judecati este " ACEEA A LEGATURII TAINICE DINTRE SMERENIA LUI DUMNEZEU SI SLAVA LUI . SMERENIA LUI ESTE SPATIUL LIBERTATII NOASTRE . DUMNEZEU ESTE ATAT DE SMERIT INCAT SE LASA NEGLIJAT DE NOI . ATAT DE MULTRESPECTA EL LIBERTATEA NOASTRA INCAT SE ASCUNDE TAINIC IN OAMENII CEI MAI SMERITI . . ." Iadul este alegerea ce se afla in libertatea data , o libertate ce nu ne este incalcata in nici un fel !

cristiboss56 08.02.2010 11:39:40

Citat:

În prealabil postat de iustin10 (Post 209566)
La Judecata vor fi luate in seama fapte concrete ,caci prin acelea se cunoaste rodul cuiva.
Indraznesc sa spun ca nu va mai conta ca esti ortodox sau eretic,impartasit sau nu .
Caci acelea sunt doar ajutoare pentru a rodi."Ramaneti in Mine,caci in afara Mea nimic nu veti face" Ortodoxia are sens,in masura in care ne face sa rodim faptele cele bune.Ea nu este un scop in sine.Ci este un mijloc de a rodi. Daca vita de vie care a ramas in Stapanul nu aduce roada,iar o buruiana crescuta pe jos aduce roada,apoi cu atat mai mult va fi aleasa aceea.
Caci faptele fiecaruia vorbesc despre inima sa. Vedem fiecare din noi,cat de greu ne este sa miluim un sarac,sa vizitam un bolnav,sa primim pe cel strain.Unul care face acestea, prin har sau prin fire,inseamna ca a facut sa biruiasca Cuvantul adevarului ,care se afla in inimi.

"Cel care vrea să se mântuiască , mai întâi de toate trebuie să țină credința sobornicească, pe care dacă nu o va păstra fără șovăire întreagă și fără prihană, se va pierde pentru vecie"( Simbolul de Credință al Sfântului Atanasie al Alexandriei ) .
Dacă mesajul mântuitor al ORTODOXIEI noastre se va pierde printre mesajele înșelătoare ale celor de altă credință de dragul unui vis ecumenic UTOPIC , atunci se va pierde și nădejde mântuirii lumii.

geo.nektarios 08.02.2010 14:19:44

Istoric:
 
Duminica lasatului sec de carne sau a infricosatei Judecati, desi destul de veche, se pare ca a aparut abia in sec 7 cand imparatul Heraclie a instituit o saptamana (neutra) in care sa nu se manance carne ci numai lactate - aceasta ca stare de compromis intre cei care se certau daca Postul Mare trebuie sa fie de 7 - 8 saptamani! Mai tarziu aceasta regula a fost considerata ca o pregatire pedagogica pentru o aceza aspra a Psotului Mare. Celelalte posturi nu au o asemeni pregatire!

cristiboss56 08.02.2010 14:35:12

Citat:

În prealabil postat de geo.nektarios (Post 209713)
Duminica lasatului sec de carne sau a infricosatei Judecati, desi destul de veche, se pare ca a aparut abia in sec 7 cand imparatul Heraclie a instituit o saptamana (neutra) in care sa nu se manance carne ci numai lactate - aceasta ca stare de compromis intre cei care se certau daca Postul Mare trebuie sa fie de 7 - 8 saptamani! Mai tarziu aceasta regula a fost considerata ca o pregatire pedagogica pentru o aceza aspra a Psotului Mare. Celelalte posturi nu au o asemeni pregatire!

Este o chestiune mai mult pedagogică, pregătitoare, ținând cont că Postul Mare este considerat de unii mult mai restrictiv, mai aspru, mai dur !

mc2009 09.02.2010 11:27:54

Din nou despre Duminica Infricosatoarei Judecati
 
"În cuvintele Lui despre judecată, nu găsim, cum spune tot Nicolae Steinhardt, <<nimic elegant, superior, intelectualist, mistic, sofianic, transcendental, abisal, apologetic, ‚idealist’, mistagogic, tainic, pitagoreic, isihastic, ‚sublim’ ori extransenzorial și parapsihologic>>. Ci lucrurile elementare: să-i hrănim pe flămânzi, să le potolim setea celor însetați, să-i vizităm și să le spunem o vorbă bună celor bolnavi și din închisori.

[...] Să iubești omenirea e ușor, pentru că omenirea nu e decât o vorbă, un concept abstract. Real e omul de lângă noi, cu micile lui mizerii, de multe ori enervant, cu tabieturi stupide și nevoi care ni se par absurde, cu necazuri care de cele mai multe ori nu au aură de măreție tragică, dar care pe el îl dor la fel de tare. Pe acesta trebuie să-l ajutăm, lui trebuie să-i spunem o vorbă bună, pentru el trebuie să jertfim cât de puțin din timpul nostru prețios.

[...] Creștinismul nu e, cum spun unii din afara Bisericii, trăire abstractă în lumea ideilor, o spiritualitate nerealistă. Există un pragmatism creștin prin care nu lăsăm rugăciunea, dar nu uităm nici că cel de lângă noi are nevoie de pâinea cea de toate zilele. Nu habotnicia, nu tipicăreala, nu calendarul ne mântuiesc, ci ajutorul dat celor din nevoi."

De aici: http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...-omul-concret/

cristiboss56 13.02.2010 23:36:05

O noua perioada a evaluarii , a apropierii noastre de calea ce duce spre pocainta
 
Intram de maine intr-o noua perioada , cand Biserica noastra Ortodoxa a randuit ca pana pe 18 februarie in toate Biserinoastre sa se oficieze Slujba Canonului Sfantului Andrei Criteanul unita cu Pavecernita , fapt amintit si la Topicul de stiri si la cel intitulat " Remembar ". Cu siguranta ca aceasta noua perioada nu poate constitui un subiect sec de stiri sau de anunturi , ci ea reprzinta pentu noi toti , cei cu frica si dragoste de Dumnezeu , o perioada de evaluare , de meditatie ,de cainta , de recunoastere sincera a slabiciunilor si a neputintelor noastre . Primele zile ale Postului Mare sunt dedicate , ca sa spun asa , IERTARII , pentru ca El insusi este mult milostiv si iertator , si apoi ne iertam unii pe altii ( nu doar cu gura , ci cu toata finta noastra ) , pentru ca si El Cel mult milostiv si iertator sa ne IERTE . De relatia noastra cu cei din jurul nostru , de felul in care-i privim si ii tratam pe cei de langa noi , de felul nostru de a ne comporta in societatea in care traim si de multe alte criterii , se poate defini CREDINTOSIA noastra . Adevarata fata a omului nu-i nici pe departe aici pe net , ci in viata reala , in valtoarea ispitelor si a incercarilor ce vin asupra noastra . Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa pasim in aceasta noua perioada , increzatori cu optimism , cu ganduri curate , cu minte inteleapta , pentru ca la sfarsitul intregii perioade sa mai castigam ceva in desaga faptelor bune si bine placute lui Dumnezeu . :25:

iustin10 13.02.2010 23:48:27

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 211940)
Intram de maine intr-o noua perioada , cand Biserica noastra Ortodoxa a randuit ca pana pe 18 februarie in toate Biserinoastre sa se oficieze Slujba Canonului Sfantului Andrei Criteanul unita cu Pavecernita , fapt amintit si la Topicul de stiri si la cel intitulat " Remembar ". Cu siguranta ca aceasta noua perioada nu poate constitui un subiect sec de stiri sau de anunturi , ci ea reprzinta pentu noi toti , cei cu frica si dragoste de Dumnezeu , o perioada de evaluare , de meditatie ,de cainta , de recunoastere sincera a slabiciunilor si a neputintelor noastre . Primele zile ale Postului Mare sunt dedicate , ca sa spun asa , IERTARII , pentru ca El insusi este mult milostiv si iertator , si apoi ne iertam unii pe altii ( nu doar cu gura , ci cu toata finta noastra ) , pentru ca si El Cel mult milostiv si iertator sa ne IERTE . De relatia noastra cu cei din jurul nostru , de felul in care-i privim si ii tratam pe cei de langa noi , de felul nostru de a ne comporta in societatea in care traim si de multe alte criterii , se poate defini CREDINTOSIA noastra . Adevarata fata a omului nu-i nici pe departe aici pe net , ci in viata reala , in valtoarea ispitelor si a incercarilor ce vin asupra noastra . Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa pasim in aceasta noua perioada , increzatori cu optimism , cu ganduri curate , cu minte inteleapta , pentru ca la sfarsitul intregii perioade sa mai castigam ceva in desaga faptelor bune si bine placute lui Dumnezeu . :25:

1) Ce inseamna mai exact Slujba Canonului Sfantului Andrei Criteanul?
2)'Adevarata fata a omului nu-i nici pe departe aici pe net , ci in viata reala "
Cand te rogi pentru iertarea pacatelor ,si pomenesti toate cate le-ai facut azi,nu simti regrete daca ai scris ceve ce nu trebuie pe acest forum,ai suparat pe cineva,sau te-ai certat?Eu regret de multe ori ,mandria desarta,sau scarbirea fratelui
Cred ca si acest mic timp petrecut aici,alaturi de mrea lupta,care intradevar este in viata reala,are importanta,caci omul va da socotala(si chiar da de acum in fata constiintei)pentru orice cuvant rau care ii iese din gura. Si rau este tot ce nu este folositor,si spre zidirea aproapelui.

maria32 13.02.2010 23:48:42

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 211940)
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa pasim in aceasta noua perioada , increzatori cu optimism , cu ganduri curate , cu minte inteleapta , pentru ca la sfarsitul intregii perioade sa mai castigam ceva in desaga faptelor bune si bine placute lui Dumnezeu . :25:

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

cristiboss56 14.02.2010 00:21:27

Citat:

În prealabil postat de iustin10 (Post 211945)
1) Ce inseamna mai exact Slujba Canonului Sfantului Andrei Criteanul?
2)'Adevarata fata a omului nu-i nici pe departe aici pe net , ci in viata reala "
Cand te rogi pentru iertarea pacatelor ,si pomenesti toate cate le-ai facut azi,nu simti regrete daca ai scris ceve ce nu trebuie pe acest forum,ai suparat pe cineva,sau te-ai certat?Eu regret de multe ori ,mandria desarta,sau scarbirea fratelui
Cred ca si acest mic timp petrecut aici,alaturi de mrea lupta,care intradevar este in viata reala,are importanta,caci omul va da socotala(si chiar da de acum in fata constiintei)pentru orice cuvant rau care ii iese din gura. Si rau este tot ce nu este folositor,si spre zidirea aproapelui.

1 - Ai de unde alege pe indelete despreCanonul Sf. Andrei criteanul ( inclusiv in ed. de maine a Ziarului Lumina plus inca 5-6 linku-ri daca dai cautare pe google ) . Putina ravna in cautare :33: 2 - Problema cu suparatul ( aici ) e relativa , mai ales intr-un spatiu virtual, iar statul indelungat in acest spatiu virtual , duce la confuzie , depresie , confundandu-se acest spatiu virtual cu cel real . Cel ce se supara este oricum la fel de vinovat ca cel ce a pricinuit supararea ( nu exista scuza nici pentru unul si nici pentru celalalt . Deci : atentia marita la perioada urmatoare legata in totalitate de viata REALA , pentru-ca asa cum ne-o gestionam , asa vom culege si roadele pentru a nu fi dusi spre taiere precum smochinul cel neroditor .

iustin10 14.02.2010 00:43:09

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 211958)
1 - Ai de unde alege pe indelete despreCanonul Sf. Andrei criteanul ( inclusiv in ed. de maine a Ziarului Lumina plus inca 5-6 linku-ri daca dai cautare pe google ) . Putina ravna in cautare :33: 2 - Problema cu suparatul ( aici ) e relativa , mai ales intr-un spatiu virtual, iar statul indelungat in acest spatiu virtual , duce la confuzie , depresie , confundandu-se acest spatiu virtual cu cel real . Cel ce se supara este oricum la fel de vinovat ca cel ce a pricinuit supararea ( nu exista scuza nici pentru unul si nici pentru celalalt . Deci : atentia marita la perioada urmatoare legata in totalitate de viata REALA , pentru-ca asa cum ne-o gestionam , asa vom culege si roadele pentru a nu fi dusi spre taiere precum smochinul cel neroditor .

1) Vroiam sa stiu mai de la un om asa,ce este,nu textul efectiv al acestui canon.
2)Crezi ca supararile aici nu unt reale?Crezi ca aici nu se pacatuieste sau nu se face bine?
Orice cuvant poate omori sau inalta pe aproapele (dar majoritatea il lasa indiferent :)
Deci iertarea si atentia noastra trebyie sa se intinda peste tot,in viata reala,dar si la ce postam pe acest forum
3)cat despre faptul ca acum viata reala trebuie sa aiba prioritate,si ca nu trebuie confundat realul cu virtualul, sunt perfect de acord.Paradoxal,pe mine m-a ajutat acest forum,tocmai ca sa ma indrept mai mult spre rugaciune si spre viata duhovniceasca.Adica m-a ajutat,tocmai constatand inutilitatea lui,si a dezbateriilor in gol.
Totusi ,daca ar fi sa aleg,as mai renunta la o parte din postarile 'teoretice' care dau doar mandrie de sine,dar as ramane cu cele care inseeamna efectiv dialog.

iustin10 14.02.2010 01:02:20

"Doamne și Stăpânul vieții mele,
duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie.

Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău.

Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin”.

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul-in Postul Mare

cristiboss56 14.02.2010 01:07:10

Dragă IUSTIN
 
Și teoria-i bună, și dialogul pe măsură ! Mândria lovește oricum în toate direcțiile, căci cel învătat se laudă într un fel cu a lui știință, precum și ce-l citește se simte lezat, având un sentiment tâmp de inferioritate . Alegerea LIBERA este la îndemâna ori și cui ! Cât prives subiectele importante,e mult mai de folos a citi cele lăsate de SF.Părinți, de teologi , decât a ne da cu presupusul, sau a copia pasaje întregi , sau de a da citate peste citate. Te îndemn la mai multă lectură , un îndemn sincer , prietenesc . Doamne ajută !

iustin10 14.02.2010 01:12:16

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 211967)
Și teoria-i bună, și dialogul pe măsură ! Mândria lovește oricum în toate direcțiile, căci cel învătat se laudă într un fel cu a lui știință, precum și ce-l citește se simte lezat, având un sentiment tâmp de inferioritate . Alegerea LIBERA este la îndemâna ori și cui ! Cât prives subiectele importante,e mult mai de folos a citi cele lăsate de SF.Părinți, de teologi , decât a ne da cu presupusul, sau a copia pasaje întregi , sau de a da citate peste citate. Te îndemn la mai multă lectură , un îndemn sincer , prietenesc . Doamne ajută !

Multumesc,dar tot nu mi-ai raspuns ce e cu canonul acela :)

glykys 14.02.2010 01:27:05

Citat:

În prealabil postat de iustin10 (Post 211969)
Multumesc,dar tot nu mi-ai raspuns ce e cu canonul acela :)

Eu una, spre rusinea mea, nu imi aduc aminte sa fi participat vreodata la acel canon, asa ca sunt de parere ca, daca nu suntem la serviciu sau la scoala in acel interval, sa mergem la Sfanta Biserica si sa aflam acolo pe viu ce si cum, rugandu-ne si noi. Cred ca acest lucru voia Cristi sa-l sugereze, sa nu stam sa intrebam pe net ce e canonul Sf. Andrei Criteanul, in loc sa mergem, pur si simplu, la aceasta slujba. Va multumesc amandurora ca am realizat acest lucru!

iustin10 14.02.2010 01:44:35

Citat:

În prealabil postat de glykys (Post 211971)
Eu una, spre rusinea mea, nu imi aduc aminte sa fi participat vreodata la acel canon, asa ca sunt de parere ca, daca nu suntem la serviciu sau la scoala in acel interval, sa mergem la Sfanta Biserica si sa aflam acolo pe viu ce si cum, rugandu-ne si noi. Cred ca acest lucru voia Cristi sa-l sugereze, sa nu stam sa intrebam pe net ce e canonul Sf. Andrei Criteanul, in loc sa mergem, pur si simplu, la aceasta slujba. Va multumesc amandurora ca am realizat acest lucru!

Am crezut ca e ceva de citit in Post.Dar e o slujba,la care nu stiu daca o sa am cum ajunge.
Vezi,de aia intrebam,ca nici macar nu stiam ce e.

Solveig 14.02.2010 01:48:44

Nici eu nu stiu daca o sa pot ajunge anul asta. Cine poate, sa mearga, e o slujba deosebita. Toti credinciosii stau in genunchi la lumina lumanarilor si se canta canonul, preotii apoi strana si credinciosii, iar preotii si tot asa. E destul de lunga, dar merita, sufletul se umple de pace, e si un sentiment puternic de comuniune cu ceilalti oameni...
Este slujba de dupa masa, la ora Vecerniei cred.
Cel mai bine sa mergeti cu canonul tiparit, se gaseste pe la pangare si librarii ortodoxe.


Ora este GMT +3. Ora este acum 06:04:54.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.