|
|
Colind de Craciun - Valeriu Gafencu
În noaptea Sfântă, viu luminează Luceafărul zorilor vietii cei noi, Coboară Iisus în noi Vesteste viata de-apoi Si steaua deasupra veghează. Si nasterea Ta minunată O cântă păstorii si pruncii, Iar cerul deschis se arată Cu portile în chipul crucii. Trei magi călători au venit de departe Cu dar de tămâie, de aur si smirnă, Cu fruntile de lumină, Ngenunche si se-nchină Cu inimi smerite, plecate. |
Lin rasuna - Ioan Hornea
Lin răsună-ntreg văzduhul De un cântec îngeresc: S-a născut Mântuitorul Copilul Dumnezeiesc. Peste fata Lui senină Străluceste o lumină. A venit ca să ne-nvete Voia Tatălui ceresc. Maica Sfântă-L ocroteste Mângâindu-I chipul sfânt, Iar pe iesle fulgi de neauă Se astern purtati de vânt. Lumea vrând s-o mântuiască A lăsat slava cerească Si împărătia păcii A adus-o pe pământ. El, vesmintele măririi Cu un scutec le-a schimbat Si-ntr-un staul pentru vite Jos în iesle stă culcat. Dar cu inima senină Ciobănasii I se-nchină. Vin si magi si I-aduc daruri Vesnicului Împărat. Rege blând al omenirii Sfânt, puternic si smerit Sufletu-mi la Tine-aleargă Să se-nchine umilit. Daruri n-am dar am păcate Isbăveste-mă de toate Si-mi revarsă mângâiere Peste sufletu-mi trudit. |
Ajunul de Crăciun
Fulgi de nea se joacă-n cer
apoi, lin aștern pământul cu-n alb, moale lăvicer. Satul este plin de pace, oamenii parcă-s mai buni. Se aud colinde vechi parcă vin din stră-stră-buni. Iar în casa batrânescă miroase atât de bine în Ajunul de Crăciun a gutui, a brad și-a pâine. Numai astăzi nu e mâine! din"Izvorul îndepărtat" D.S |
Colind - Zorica Lațcu (maica Teodosia)
Lerui, Doamne Ler,
Din inaltul Cer, Cerne Maica, cerne, Fulgi moi i-asterne, Nimeni sa nu-i vada Urma prin zapada, Sa nu se cunoasca Ce fiu va sa nasca. Lerui, Doamne, Ler, Din inaltul Cer, Coboara, coboara, Preasfanta Fecioara; Dar pe unde merge Urma i se sterge, Taina din vecie Nimeni sa n-o stie. Lerui, Doamne, Ler, Din inaltul Cer, Intra-n staul, iata Maica Preacurata In staul de vite, Pe paie strunjite, Sa nu se cunoasca Ce fiu va sa nasca. Lerui, Doamne, Ler, Din inaltul Cer, Cerne luna, cerne, Raze albe-asterne, Lumina cereasca Din iesle sa creasca, Razele-n zapada Ingeri sa le vada, Din inaltul Cer. Lerui, Doamne, Ler!... |
Fuga în Egipt - maica Teodosia (Zorica Lațcu)
E drumul prin pustiu. In lungul zarii,
Abia mijeste ziua. De departe, Nisipu-n unde moi, ca apa marii, Imbraca sihastriile desarte. Un magarus cu ochii blanzi te poarta. Te-ai increzut in pasul lui cuminte. Cum creste-n zari mereu campia moarta, Tu-ti pleci spre san privirea ta fierbinte. Caci ai la san copilul si te doare, Sa pleci cu el in aspra pribegie: Peste capsorul Lui, mangaietoare, Rasfrant-ai valul tau, cu gingasie. De ce ti-s, Maica, genele muiate? Petreci in minte alte prigoniri? Il vezi pe El cu palme sfasiate, Cu trupul jertfa sfintei Lui iubiri? In mijlocul nisipurilor, poate, Singuratatea Lui e mult mai blanda. Odata fi-va parasit de toate, Si-un vanzator ascuns va sta la panda. Mai este timp? Un inger se pogoara Deasupra-ti, ca un sol de mangaiere. Franturi de raze te-nvalesc, Fecioara, Si-alaturi merge Iosif in tacere. |
Întrupare - Zorica Lațcu
Din slava Ta cereasca Te coboara,
Spre Bethleemul sufletului meu Si-n staulul smereniei, Fecioara, Intrand, sa nasti pe unul Dumnezeu. Sa-L infasori in cantece de slava, Ca-n scutece subtiri de bumbacel; Si ca-ntr-o iesle plina de otava, In pacea Duhului sa-L culci pe El. Pleca-vor magii, soli din alta zare, Calauziti de focul alb de stea, S-aduca nou prinos de inchinare, La staulul smereniei, Doamna mea. Ci eu voi pune-n mana lor batrana Tot aurul cuvantului istet; Voi fauri din versul meu, Stapana, In jarul gandului comori de pret. Caldura rugaciunilor de seara Va-nfierbanta cadelnitele reci: Tamaia magilor va arde iara, Cu fum de proslavire pana-n veci. Si ca sa fie plina daruirea, Voi presara in visteria lor, Cu boabele de smirna grea, iubirea, Cea fara de prihana si cu dor. Stiu ca nu-s vrednica, Fecioara, Sa-ti fiu in noapte acoperamant; Ci-n mila Ta din ceruri Te coboara, Sa nasti in duhul meu pe unul Sfant. |
Lumină - Zorica Lațcu
Cu raza, bati din veci aceeasi cale,
Cum vii din nesfarsit inspre-nserari, In umbra noastra faci din nou carari, Sa Te primim cu svon de osanale. Te daruiesti cu rodul toamnei Tale, Doar celor care plang in asteptari, Aluneci lin, cazand din zari in zari Spre duhuri care stiu sa fie goale. Tu treci mereu in neguri nesfarsite, Sa biruiesti amurgul prin Calvar Si-n taina frumusetii negraite, Te nasti de sus in foc de raze iar, Ca sa-mplinesti minuni fagaduite, Lumina Tu, nespus de mare har! |
Așteptare - Zorica Lațcu
Mai vii si astazi? Mila iar Te poarta,
De sus, spre staulul din Bethleem? Din lume n-ai cules destul blestem? Iubirea Ta nici astazi nu e moarta? Spre duhuri vii, cu ingeri de lumina, Spre inimi vii cu stralucit alai, Si-n iesle nu e nici un fir de pai, E numai piatra goala, numai tina. In tainite de inimi nu e pace, Si frig ca-n duhuri nici in pesteri nu-i. Noi n-avem, Doamne, piei de oaie-n cui Si scutece noi n-avem din ce-Ti face. Tu vii...Pogori in noi ca-ntr-o pustie. Te-mpiedici in nisip din loc in loc, Dar nu gasesti nici apa-n noi, nici foc, Nici albe dobitoace ca sa-Ti fie Tovarasi buni in drumuri tainuite Si nici ciobani cu gluga de blandeti. In noaptea noastra fara dimineti Nu sunt carari de raze prafuite. Nu si-ar gasi in noi, ca sa-i indrepte, Nici magii steaua lor cu lung fuior, Arhanghelii, venind din cerul lor, Ar ingheta pe nevazute trepte. Ci, Doamne-al meu, au dragostea putea-va Sa dea viata golului din noi? Astept...In duh sunt ganduri cu noroi Si moartea-si vantura in inimi pleava. |
Rugăciune pentru pace - Nichifor Crainic
Slava Tie, Doamne, pentru-aceasta noapte.
Somnul meu in unda lunii s-a scaldat, Din abisul pacii somnului i-ai dat Deslegari de taine prin naluci de soapte, Slava Tie, Doamne, pentru-aceasta noapte! Seamana cu noaptea umilitei nasteri Cand ai rupt pecetea vechiului blestem, Pacea Ta-nsteland-o peste Betleem Si varsand lumina vesnicei cunoasteri Seamana cu noaptea umilitei nasteri. Ingerul lasase portile-ntr-o parte, Cantec fara sunet Te slavea-n sobor, Unduiau azurul aripi fara zbor, Cand spre-abisul pacii, nazarit departe, Ingerul lasase portile-ntr-o parte. Doamne, da-mi si mie pacea Ta cereasca, Miezul de tacere al strigatei vieti Care-nflacareaza din fricosi profeti, Maduva ce-mpige varful sa-nfloreasca, Doamne, da-mi si mie pacea Ta ceresca. Da-mi si mie [COLOR=#0000ff]pacea inimii[/COLOR], Stapane, Flacara ce nu se zbate-n uragan, Sa razbesc razboiul duhului dusman, Caci tarana trece, sufletul ramane, Da-mi si mie pacea inimii, Stapane. Tu, racoarea celui ars pe rug, Iisuse, Si dulceata celui sfasiat de leu, In arena mortii, Dumnezeul meu, Fii si rasaritul vietii mele-apuse, Tu, racoarea celui ars pe rug, Iisuse! |
Copil iubit - Traian Dorz
[COLOR=#993333]Copil iubit cu ochi senini
Tu vii din nou printre străini în peșteră pe paie reci Tu iarăși capul Ți-l apleci. [/COLOR] [COLOR=#993333]-Dar astăzi magii nu mai vin și nici păstori să-Ți cânte lin, Copil iubit cu ochi senini Tu vii străin printre străini... [/COLOR] [COLOR=#993333] [/COLOR] [COLOR=#993333]Copil iubit cu chipul blând Te naști și azi ca oarecând de mii de ani în chip sărman Tu vii în lume an de an. [/COLOR] [COLOR=#993333]Și știi că cei ce-Ți cântă azi scuipa-vor mâine-al Tău obraz și totuși Tu Copil preablând cobori ca anii rând pe rând. [/COLOR] [COLOR=#993333] [/COLOR] [COLOR=#993333]Demult, cu suflet plin de dor Te-ai coborât de mila lor- în ieslea rece-ai fost culcat, și nimeni nu s-a-nduioșat. L-ai Tăi Isuse ai venit, ei, neștiind Te-au răstignit. Iar Tu cu suflet plin de dor iertând, cereai iertarea lor. [/COLOR] [COLOR=#993333] [/COLOR] [COLOR=#993333]Copil iubit, ceresc hoinar, azi bați la uși închise iar. O, Te-am văzut Copil iubit din mii de praguri izgonit, la mii de uși ai așteptat dar în zadar!-Erai uitat. Azi tot mai mulți Te-aruncă-afar? ceresc și sfânt și drag hoinar! [/COLOR] [COLOR=#993333] [/COLOR] [COLOR=#993333]Și totuși, iar, sub chip sărman cobori la oameni an de an cu bine răul să-l plătești să chemi, să ierți și să iubești; să-mparți avutul Tău divin acelor ce la Tine vin, murind pe cruce între hoți s-arăți cât îi iubești, pe toți! [/COLOR] [COLOR=#993333] [/COLOR] [COLOR=#993333]Copil, ceresc și sfânt copil ascuns sub chipul cel umil, Tu bați la toți, dar toți se-nchid mai reci ca piatra lor din zid... -O, mâine și ei ușa Ta pe veci închisă-o vor afla. Azi plângi Tu starea-n care zac dar mâine ei vor plânge-n veac.[/COLOR] |
Poveste de omat - Otilia Cazimir
Tu nu stii… A fost odata O casuta fermecata Si-n casuta-o fata mica, Un pisoi si o bunica. Si-ntr-o iarna, intr-o seara, Fata s-a uitat afara Si-a vazut cum prin perdea Stelele radeau de ea… Dar pe drum cotit si nins, Umbra sura s-a desprins: Un voinic abia de-o schioapa Inota-n omat ca-n apa. Si proptinduse-n toiag, Un toiag mai nalt ca el, A-nceput sa cante-n prag, Tremurat si subtirel… Dormi? Si nici n-am prins de veste! Usa s-a inchis cu cheia, Focu-si palpaie scanteia, Si povestea nu-i poveste: Eu eram fetita-aceea, Iar bunica – nu mai este |
Ninge - Otilia Cazimir
Ssst!… Maicuta gerului, Cu manuta inghetata, Bate-n poarta cerului Si intreaba suparata: - Unde-s stelele de sus? - Ica, nu-s! Vantul rau le-a scuturat Si le-mprastie prin sat. Uite una: s-a desprins Dintr-o margine de nor Si coboara-ncetisor… - Oare-a nins? E un fulg si-i cel dintai Si aduce-n vant ninsoare, Drumuri albe peste vai, Ras curat in ochii tai, Sanioare, zurgalai… |
Nasterea Mantuitorului
În Betleem colo-n oras Dormeau visând locuitorii Iar lânga turma, pe imas Stateau de paza, treji, pastorii. Si-n miez de noapte dulce cânt Din cer cu stele-a rasunat Se rumenise cerul sfânt Pastorii s-au cutremurat. Din slavi un înger coborî: „Fiti veseli!”- îngerul Ie-a spus „Plecati, si-n staul veti gasi Pe Craiul stelelor de sus!” Pastorii veseli, în oras Spre staul cu pasi iuti pornira Si-un prunc atât de dragalas Acolo-n paie ei gasira. Nici leagan moale, nici vreun pat Doar fân mirositor pe jos, Pe fân, în iesle sta culcat Micutul prunc: Iisus Christos. El, Fiul Domnului si Crai Al stelelor de farmec pline De-atunci cu drag, la voi, din Rai Cu fiecare iarna vine!… |
In Noaptea de Craciun- George Cosbuc
Afara ninge linistit, In casa arde focul, Iar noi, pe linga mama stând, De mult uitaram jocul! E noapte. Patul e facut. Dar cine sa se culce Cand mama spune de Iisus, Cu glasu-i rar si dulce. Cum s-a nascut Hristos in frig, In ieslea cea saraca, Cum boul peste el sufla, Caldura ca sa-i faca. Cum au venit in ieslea lui Pastorii de la stâna Si ingerii cântind in cer, Cu flori de mar in mâna. |
Primeneste-ti gazda casa, Umple vadra, pune masa, Fa poteca prin gradina, Si-n pridvor tine lumina, Ca venim de multisor, Drumul nu ne-a fost usor. Tot prin viscol, tot prin gloata, Ziua toata, noaptea toata, Gerul iernii ne-a patruns, Dar de-ajuns tot am ajuns, Sa-ti cantam, sa-ti colindam, Vestea Nasterii sa-ti dam. Sa te bucuri, sa te-nchini, De belsug pentru gradini, De mioare prin ponoare, De credinta si de soare. De noroc la iarmaroc, De copii pe langa foc. |
“Glasuri cerești Te-au vestit pământenilor. Urechi pământești Te-au băut în cuvintele vestirii celei bune, Noule Izvor, pe care cei cerești l-au deschis pentru cei pământești care însetau după viață și n-o puteau gusta”. (Sfântul Efrem Sirul)
„Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștiinței. Ca întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoasca pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ție.” |
Urare de Craciun - Dorina Stoica
Sa fie ziua de Craciun
o zi cu har si pace, iar tu sa fii, om drept si bun cum lui Hristos Iisus ii place. Deschide usa larg crestine, primeste-n casa ta copii. Si chiar putin de ai sa dai! Copiii acestia sunt ca tine cand pe la case colindai cu traista-n gat de Mos Ajun. Iar din prinosul ce il ai, pe masa plina cu bucate, cheam-un strain si nu uita ca dandu-i lui, lui Dumnezeu din ale Lui, i-ai dat pe saturate. Dorina Stoica ("Izvorul indepartat "- editura Pim Iasi - 2011) |
Citat:
Să știi că am postat poze pe pagina mea. Să ai sărbători cu pace și cu bucate minunate gătite de Steluța ta.:53::6: |
Citat:
Slava lui Dumnezeu pentru toate !:6: |
Sfântul Efrem Sirul Imnul Nasterii Domnului Doamne, nimeni nu stie cum s-o numeasca pe Maica Ta! Sa o numim „fecioara”? Iata, aici e Pruncul. Sa o numim „femeie”? Dar ea nu a cunoscut barbat. Doamne, nici pe Maica Ta nu o putem cuprinde cu mintea; atunci cum sa Te cuprindem pe Tine? Cu adevarat, ea singura Îti este Maica; si sora, împreuna cu toti; si mireasa împreuna cu toate inimile curate. O, Frumusete a Maicii Tale, Tu însuti cu toate podoabele ai împodobit-o! Înca înainte de a veni Tu ea mireasa Ti-a fost, dupa fire. Si într-un chip suprafiresc a zamislit dupa care ai venit Tu, Cel Sfânt. Si fecioara a ramas, nascându-Te pe Tine într-un chip prea sfânt. Nascându-Te Maria a dobândit si cele ale femeilor nuntite: mai presus de fire a zamislit; si împotriva firii sânul ei s-a umplut de lapte! Dintr-odata ai prefacut pamântul prea însetat într-un izvor de lapte! Purtându-Te pe Tine, Munte prea mare, Doamne, usoara i-a facut povara! Si Te-ai lasat hranit ca sa-i potolesti foamea. Si Te-a alaptat pentru ca asa voit-ai Tu: sa-Ti fie sete. Iar daca Te-a îmbratisat pe Tine, Carbunele aprins, Doamne, sânul nu i l-ai stricat. Minunata este Maica Ta: Domnul intra în sânul ei si se face rob. Vine Cuvântul si în sânul ei a tacut; Trasnetul intra în sânul ei si amuteste; Pastorul vine si iata în sânul ei se face Miel si da glas nascându-Se. Caci sânul Maicii Tale, Doamne, a rasturnat rânduielile: Ziditorul a toate a intrat bogat si a iesit sarac. A intrat Cel Prea Înalt si a iesit umil; A intrat Stralucirea si a iesit în vesmânt vrednic de mila. Iata a intrat Cel Puternic si în sânul ei a îmbracat vesmântul fricii; Daruitorul tuturor a venit sa cunoasca foamea. Cel ce-i adapa pe toti a venit sa cunoasca setea. Gol si despuiat a iesit Cel ce-i îmbraca pe toti. Binecuvântata fie porumbita care a purtat pe Vultur pentru noi. Te laudam Doamne a toate, Cel care faci sa fie totul atât de usor! Iata si un scurt articol aparut astazi , lamuritor si bine venit . Doamne ajuta ! : Sfântul Efrem Sirul ne-a lăsat moștenire unele dintre cele mai frumoase texte lirice despre praznicul Nașterii Domnului. Diacon și catehet al comunităților creștine siriene, Sfântul Efrem cânta învățătura ortodoxă în așa-numitele 'madrașe', acele versuri și refrene din care alcătuia imne ce răsunau în lăcașul de cult. Imnele Sfântului Efrem îmbină teologia semită cu teologia biblică, într-o formulare ce depășește chingile conceptelor. Versurile din secolul al IV-lea au darul de a cânta taina și se învârt în jurul ei, dar nu o epuizează. Prin imne, Sfânta Scriptură este țesută și interpretată în manieră proprie. Teologie prezenteistă În imne, timpul nu cunoaște 'înainte' și 'după', ci totul este într-un continuu extraordinar al teologiei prezenteiste. Diac. Ioan I. Ică jr prezintă tehnica așa-numitelor imne ale Sfântului Efrem, astfel: 'Madrashe-le - echivalentul sirian al ebraicului midrashim, învățături - erau deci învățături sau predici în versuri și strofe cu valori variabile, cântate de cor sau de un solist după melodii indicate de manuscrise în fruntea lor și care fixau în același timp o structură prozodică precisă. După executarea fiecărei strofe, comunitatea intervenea cu un refren'. Acest stil avea să fie temelie pe care melozii Imperiului Bizantin au clădit cântarea bisericească: 'Madrashe-le efremiene și-au avut un corespondent în prima imnografie bizantină în faimoasele kontakia, gen ilustrat cu strălucire tot de un sirian elenizat, nu mai puțin celebrul Roman Melodul († cca 560); evreu creștin originar din Emessa Siriei, Roman cunoscuse cu certitudine madrashe-le efremiene'. Diac. Ioan Ică jr, traducătorul imnelor Sfântului Efrem în limba română, arată particularitatea acestor creații, 'dată de profunda lor intimitate cu universul Scripturii atât în literalitatea lui, cât și în imaginile și simbolurile ei profunde': 'O regulă generală pentru lectura de către cititorul modern, infinit mai ignorant în ale Bibliei decât sirienii din secolul al IV-lea, este consultarea în paralel a tuturor referințelor și aluziilor biblice, la care se adaugă obligatoria familiarizare cu limbajul și simbolistica liturgică și sacramentală a Bisericii'. Cel mai potrivit comentariu la creațiile lirice ale Sfântului Efrem, cel numit 'Harfă a Duhului', stă ascuns în propriile cuvinte din Imnul 2: 'Trimis spre laudă la cetele îngerești, menit spre izbăvire în timpul slăvit, cruțat spre bucurie în ziua cea binecuvântată, și eu am fost făcut părtaș la iubire și am izbucnit în cântări. În imne curate Îl voi lăuda și în melodii sfinte Îl voi cânta; voi slăvi Pruncul Care ne-a mântuit!' 'O minune este că Dumnezeu S-a arătat ca un prunc' În Imnul 1, Sfântul Efrem Sirul cântă minunea împlinirii profețiilor vetero-testamentare despre Nașterea Domnului: 'Astăzi Fecioara a născut pe Imanuel [Is. 7, 14] la Betleem; cuvântul pe care l-a rostit Isaia s-a înfăptuit astăzi. S-a născut acolo 'Cel ce numără în cartea Sa neamurile' șPs. 87, 6ț; psalmul pe care l-a cântat David s-a împlinit astăzi. Cuvântul pe care l-a rostit Miheia s-a făcut astăzi faptă; căci un păstor a ieșit din Efrata [Mi. 5, 2] și toiagul său a păstorit sufletele. 'Iată o stea a răsărit din Iacob și o căpetenie s-a sculat din Israel' [Nm 24, 17]. Proorocia pe care a rostit-o Valaam și-a găsit tâlcuirea astăzi. Lumina ascunsă s-a pogorât și frumusețea ei a răsărit dintr-un trup; răsăritul, de care vorbea Zaharia [Za. 2, 5], a luminat azi Betleemul. Lumina împărăției a răsărit în Efrata, cetatea împăraților; binecuvântarea pe care a rostit-o Iacob șFc. 49, 10ț s-a împlinit astăzi. Pomul vieții aduce nădejde muritorilor [Pr. 12, 3]; cuvântul întunecos al lui Solomon și-a găsit lămurirea astăzi. Un copil S-a născut astăzi și I S-a dat numele 'Minune' [Is. 9, 6]; căci o minune este că Dumnezeu S-a arătat ca un prunc'. 'În această zi ni s-a arătat un dar pe care nu l-am cerut' Evenimentul istoric al Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos, petrecut acum peste 2.000 de ani, este cântat 'astăzi', deoarece nu are început și nici sfârșit, ci este prezent continuu. Sfântul Efrem arată cât de minunată este ziua acestui praznic și cum trebuie să o trăim: 'Astăzi a fost pus în noi cheagul din casa lui David; să fim, așadar, milostivi față de prigonitorii noștri, ca fiul lui Iesei față de Saul [1 Rg. 26]. Blânda sare a proorocilor a fost împrăștiată azi între neamuri, să dobândim prin ea noul gust prin care poporul cel vechi s-a făcut searbăd! Să ne alegem cuvintele în această zi a mântuirii; să nu rostim nimic de prisos, ca să nu fim noi de prisos pentru ea! Aceasta e noaptea împăcării; nimeni încruntat și întunecat să nu fie în ea; în această noapte care dă pace tuturor nimeni să nu amenințe și să nu facă tărăboi! Aceasta e noaptea Celui Blând; nimeni să nu fie amar și aprig în ea! În această noapte a Celui Smerit nimeni să nu fie trufaș și mândru! În această zi a iertării, nimeni să nu-și răzbune vreo greșeală! În această zi a bucuriei să nu împărțim dureri! În această zi blândă să nu fim aprigi! În această zi liniștită să nu fim arțăgoși! În această zi în care Dumnezeu a venit la păcătoși, cel drept să nu se ridice în cugetul său mai presus de cel păcătos! În această zi în care Domnul a toate a venit la robii Săi, să se plece și stăpânii în iubire spre robii lor! În această zi în care Cel Bogat a sărăcit pentru noi, să-l lase și bogatul pe cel sărac să ia parte la masa lui! În această zi ni s-a arătat un dar pe care nu l-am cerut. Să dăm, așadar, milostenie celor ce ne-o cer cu glas mare! Aceasta este ziua care a deschis rugăciunilor noastre ușa înaltului cerului. Și noi să deschidem ușile noastre celor care ne-au greșit și ne roagă de iertare'. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 22 decembrie 2011) |
Citat:
|
Colind de Mihai Eminescu
Sculati, sculati boieri mari Ca va vin colindatori Nu va vin cu nici un rau Ca v-aduc pe Dumnezeu. Pre Dumnezeu mititel Mititel si fasatel. infasat in foi de nuc Cu tichie verde-n cap. Iar in fundul tichiei Este-o piatra nestemata Ce plateste lumea toata Tarigradul jumatate Si Brasovu-a treia parte Sus in poarta lui Hristos Sa fiti boieri sanatosi |
Astazi se sfarsesc proorociile, astazi se face marea taina prin care Dumneze-Fiul se naste ca prunc omenesc. Astazi se incepe mantuirea lumii: Pamantul il primeste in pestera, in loc de palate bogate si frumoase pustiul ii ofera ieslea in loc de leaganul cel scump. Dumnezeu le primeste cu smerenie pe toate ca sa ne invete si pe noi smerenia care este baza mantuirii. Se coboara Dumnezeu Cuvantul, nedespartit de Tatal si de Duhul Sfant, sa invete omenirea cum trebuie sa duca viata noastra pe pamant, care este data fiecaruia numai ca sa se pregateasca pentru cea vesnica si fericita; Dantuieste lumea astazi, mareste cu ingerii si pastorii pe cel ce S-a aratat Prunc azi, Dumnezeul cel inainte de veci. Iisuse, Pruncule Preasfinte, Cel ce ai impodobit cerul cu stele, cel ce tii cu mana toate marginile pamantului, arata-Ti mila Ta cea mare noua, celor ce cu dragoste si credinta cinstim Nasterea Ta cea minunata si, inchinandu-ne scutecelor Tale, cu recunostiinta Iti strigam: Slava intru ei de sus lui Dumnezeu, si pe pamant pace, intre oameni bunavoire! Amin!
|
Toata legea crestineasca
Toată legea creștinească Astăzi să se veselească Că stea mare s-a ivit Sus la sfântul răsărit Și străluce cu tărie Vestind mare bucurie, Că veșnicul Dumnezeu A trimis pe fiul său Să se nască-n Viflaem Precum prorociri avem Și să facă o mântuire De la veșnica perire Lui Adam celui căzut Cu tot neamul de demult Și cu celălalți cu toții, Următori ai lumii, nepoții Legea sfânt-a Domnului, Mântuirea omului. La apus și miazănoapte Era întuneric foarte Și-n părțile luminate Precum și la miazănoapte Că s-a născut pe pământ Astăzi Mesia cel sfânt. Ei au alergat să vadă De ce e atâta rază Și l-au aflat înfășat Pruncul în iesle culcat, Iar Fecioara lăudată Lângă el sta suparată Căci în Viflaem oraș Nu și-o căpătat sălaș. Și-a născut pe fiul sfânt În iesle, jos pe pământ. Irod, marele-mpărat Auzind s-a supărat, Din vorba celor trei crai S-a făcut un mare vai El toți pruncii i-a tăiat Câți imprejur au aflat. Găndită cu tiranie Fiind mare la mânie Gândită fară folos Să taie și pe Hristos. Pe Hristos nu l-a tăiat, Tatăl sfânt l-a apărat Căci un înger i-a trimis De-a spus lui Iosif in vis De-a lui Irod cuget rău Spre fiul lui Dumnezeu Si-a zis către Maria De s-a dus în Iudeia. Până la Egipt s-aud dus Cu dulcele prunc Iisus. Și-a scăpat de moarte grea Pe care Irod făcea. Noi dorim ca să vă fie La mulți ani cu bucurie La mulți ani s-aveți noroc De nașterea lui Hristos. |
Veniti cu totii dimpreuna
VENITI CU TOTII
Veniți cu toții dimpreună Să ne facem voie bună Să ne bucurăm de Domnul Și să strigăm cu tot omul; Că ne e Domn și mântuință Și să strigăm cu credință Lui din hotarele toate I se-nchină țări și gloate; Că marea cu valuri înalte De-a Lui mână sunt lucrate De El sunt făcuți și munții Și brazii mari și mărunții; El a făcut tot pământul Singur, numai cu Cuvântul Și nouă ne este Domnul Împărat peste tot omul; Iar câți în El nu crezură, Ispitiră și văzură, Părăsiți de Domnul fură Căzând în dreapta Lui mână. http://www.youtube.com/watch?v=Nh_KthdGlUs OASPETI CU AZUR IN GENE Oaspeti cu azur în gene Si zapada pe opinci Se ivira la ferastra Cu colinde si tilinci. Cântec leganat si fraged, Înfloriri de ghiocei Umbre mari tineau isonul Albastrind pe dupa ei. Se parea ca-n zvon de aripi Si miros de tamâier În colinda mi se-ngâna Pui de om cu pui de cer. Si cântara, si urara Si plecara ca un dor, Stralucea un puf de înger Risipind pe urma lor. Si era o pace alba, - Ca ninsoarea, si era O sfiala ce din stele Pâna-n inimi tremura. Bacii lepadara grija: Astazi lupii tin ajun, Porumbeii nu viseaza Vânt de uliu capcaun. Si zavozii si dulaii Sa mai larmuie se tem, Boii rumega cu botu-n Ieslea de la Betleem. Fa-mi-te numai ureche Ca s-auzi, batrân pamânt: Sus, în leagan prins de stele, Gângureste Pruncul Sfânt. http://www.youtube.com/watch?v=Q2Umk...eature=related |
George Cosguc
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu, Pădurea iarna doarme, c’așa vrea Dumnezeu. Și numai câte-un viscol o bate uneori, Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori. Și tace-apoi și-adoarme, când viscolele pier, În noaptea asta însă, vin îngerii din cer. Și zboară’ncet de-alungul pădurilor de brad, Și cântă’ncet; și mere și flori din sân le cad. Iar florile s’anină de ramuri până jos Și-i cântec și lumina și-așa e de frumos! Iar brazii se deșteaptă, se miră asta ce-i, Se bucură și cântă ca îngerii și ei. Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu, Dar uite ce-ți trimite dintr’însă Dumnezeu. Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii, Așa cum au găsit-o, cu flori și jucării. Departe într-un staul e’n față-acum Isus, Și îngerii, o, câte și câte i-au adus. Dar el e bun si’mparte la toți câți îl iubesc, Tu vino, și te’nchină, zi: “Doamne-ți mulțumesc”. |
Pe cer, în noaptea ceia, ardea un colb de stele De-asupra omenirii cu pãcãtoase gloate, Cu Regi, pe fruntea cãror sclipiau Coroane grele, Cu-Impãrãtii supuse pe veci pieirii toate... Si-atunci, in noaptea ceia seninã si adâncã, Zãrirã Magii lumii, pe cer, o mare stea, - O stea strãluminatã, ne mai vãzutã încã, Si-au fost purces, cu daruri, cãlãuziti de ea !... Cãci, - cititori in stele fiind în noaptea humii, - Trei Magi stiau cã vine, cu strãlucire foarte, Iisus-Mântuitorul sau Impãratul lumii, Cel Care-avea sã calce cu moartea peste moarte ?... Ei au stiut cã'n lume Cel care-avea sã vinã, Va 'ntuneca, prin Mila-I, toti Regii si-Impãratii : La slabi, va da toege, la orbi va da luminã, Va sãtura flãmânzii, va adãpa 'nsetatii !... Si L'au aflat pe-Acela a Cãrui sfântã milã, Ca soarele venit-a pe oameni sã-i mângâe, - Si Magii 'ngenunchiarã pe umedã argilã, Si daruri I-au dat : aur, si smirnã, si tãmâe !... Atunci, berbecii, boii, viteii si asinii, Cu-al rãsuflãrii abur, au încãlzit pe-Acel A Cãrui sfântã frunte urma s'o 'ncingã spinii, Si 'n cue mari, pe Cruce, sã-L batã I s r a e l !... Vasile Militaru |
Rugaciunea ce se citeste la Nasterea Domnului Iisus Hristos, inainte de impartasirea credinciosilor
Stăpâne Doamne, Dumnezeule atotțiitorule, când Te‑ai născut din Fecioara Maria în Betleemul Iudeii, cu spaimă făpturile s‑au minunat și lumea s‑a bucurat de nașterea Ta; Cel ce ai făcut pe om după chipul și asemănarea Ta și i‑ai dat lui Botezul spre pocăință; Care ne‑ai adus pe noi în zilele acestea preacurate către înfrânarea patimilor spre nădejdea învierii; Cel ce ne călăuzești pe noi spre adevărul Dumnezeirii Tale și ai întărit inimile noastre și mintea a Te cunoaște pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, Care ridici păcatele a toată lumea, Tu acum, Stăpâne, Iubitorule de oameni, primește pe robii Tăi precum ai primit pe Petru, când se afunda în mare, și pe care, când s‑a lepădat de Tine și a plâns cu amar, iarăși l‑ai primit; primește acum, Stăpâne, lacrimile, suspinul și pocăința robilor Tăi, precum ai primit pe desfrânata ce plângea și cu lacrimi uda picioarele Tale și cu perii capului le ștergea ca să ia mila Ta; Cel ce ai primit pe tâlharul cel răstignit împreună cu Tine pe cruce și ai zis lui: astăzi vei fi împreună cu Mine în rai. Căci am auzit glasul grăind și pe îngeri cântând, pe magi închinându‑se cu daruri și pe Irod tulburându‑se, că Dumnezeu S‑a arătat cu trup spre mântuirea neamului omenesc. Pe Tine acum, Stăpâne, Iubitorule de oameni, toată făptura Te laudă, grăind: Hristos Se naște, slăviți‑L; Hristos din ceruri, întâmpinați‑L; Hristos pe pământ, înălțați‑vă. Puterile îngerilor se bucură, cetele mucenicilor se veselesc, văzând slăvita și cinstita prăznuire; și toți cu vrednicie o lăudăm cu inima și cu buzele. Și acum, Bunule și Iubitorule de oameni Doamne, primește pe robii Tăi aceștia (N), cărora le pare rău de păcatele lor, cele știute și cele neștiute, cele de voie și cele fără de voie; și cu știuta Ta iubire de oameni, primește plecarea genunchilor și postul robilor Tăi, ca plinind poruncile Tale și ajungând acum la sfânta și cinstita Naștere, curați și fără prihană, să se împărtășească cu preacuratul Tău Trup și Sânge, al Domnului nostru Iisus Hrisos, a Căruia este slava, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Preasfântul și bunul și de‑viață‑făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin. |
Nasterea Mantuitorului - o poezie scrisa de Ion Creanga
In Betleem colo-n oras Dormeau visând locuitorii Iar lânga turma, pe imas Stateau de paza, treji, pastorii. Si-n miez de noapte dulce cânt Din cer cu stele-a rasunat Se rumenise cerul sfânt Pastorii s-au cutremurat. Din slavi un înger coborî: „Fiti veseli!”- îngerul Ie-a spus „Plecati, si-n staul veti gasi Pe Craiul stelelor de sus!” Pastorii veseli, în oras Spre staul cu pasi iuti pornira Si-un prunc atât de dragalas Acolo-n paie ei gasira. Nici leagan moale, nici vreun pat Doar fân mirositor pe jos, Pe fân, în iesle sta culcat Micutul prunc: Iisus Christos. El, Fiul domnului si Crai Al stelelor de farmec pline De-atunci cu drag, la voi, din Rai Cu fiecare iarna vine!… |
Pomul Craciunului – George Cosbuc
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu, Pădurea iarna doarme, c’așa vrea Dumnezeu. Și numai câte-un viscol o bate uneori, Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori. Și tace-apoi și-adoarme, când viscolele pier, În noaptea asta însă, vin îngerii din cer. Și zboară’ncet de-alungul pădurilor de brad, Și cântă’ncet; și mere și flori din sân le cad. Iar florile s’anină de ramuri până jos Și-i cântec și lumina și-așa e de frumos! Iar brazii se deșteaptă, se miră asta ce-i, Se bucură și cântă ca îngerii și ei. Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu, Dar uite ce-ți trimite dintr’însă Dumnezeu. Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii, Așa cum au găsit-o, cu flori și jucării. Departe într-un staul e’n față-acum Isus, Și îngerii, o, câte și câte i-au adus. Dar el e bun si’mparte la toți câți îl iubesc, Tu vino, și te’nchină, zi: “Doamne-ți mulțumesc”. |
Dă-ne Doamne Bucuria Ta cea de toate zilele!! ( primita de la un copil )
Dragi prieteni așa să vă rugați Domnului:
Dă-ne Doamne Bucuria Ta cea de toate zilele!! Știți? E minunat să te simți mângâiat de Duhul Sfânt prin bucuria Domnului sau mângâierea pe care El o dă, dacă știm să ne aplecăm frumușel căpușorul și să îl punem în poala Lui. M-am rugat destul să îmi dea și mie bucuria Sa cea binecuvântată... și mi-a împlinit rugăciunea. Acum am înțeles că DA ea e posibilă oriunde și oricum și nu mă mai îndoiesc, chiar dacă eu mai rătăcesc...pe Cale, eu știu că El e prezent în mine prin Duhul Său cel sfânt și știu că nimeni și nimic nu poate lua bucuria de la mine... decât eu însumi mă pot rupe de ea! Da eu mă rup de Dumnezeu și nu EL de mine!! Și ca să vă spun așa... nu numai că mă chinui pe mine când mă rup de Bucuria și Mângâierea Sa, ci Îl chinui și pe EL care mă strigă acolo în golul și durerea aceea: Ionuțe, pe unde rătăcești? (Vă aduceți aminte? Adame, unde ești?) Da... acel gol și acea durere e chemarea către bucurie și viață!! Când judec... se întristează inima mea, dar apoi când ÎI CER IERTARE, VINE ȘI ÎMI DĂ IARĂȘI MÂNGÂIEREA ȘI BUCURIA!!!! Nimeni și nimic nu poate lua Bucuria de la noi, și CREDEȚI-MĂ nu mă mai îndoiesc în veacul veacului... să mă ajute Dumnezeu! Da, acum cunosc mângâierea Sa cea plină... de dulceața, care mă îmbată de putere și care îmi extaziază simțurile interioare. Duhul Său cel Sfânt, e în duhul meu amorțit, și îl trezește și atât de frumos se unesc... Totuși voi încerca să fiu mai direct: Atunci când îl chem pe Duhul Sfânt prin Împărate Ceresc, stărui asupra cuvintelor și ele îmi dau putere și mă umplu de Duh Sfânt prin aceste cuvinte! Simt căldura Duhului Sfânt cum viază în mine, ca o căldură iubitoare... și care sfințește inima. Da această căldură iubitoare sfințește sufletele noastre, înalță sufletele noastre și le umple de o duioșie... și o dulceață față de Hristos și față de lume.. .inexplicabilă în cuvinte!! Eu sunt conștient că nici durerile, nici necazurile nu vor lipsi, dar ele sunt acum pline de prezența luminoasă și caldă a Sfintei Treimi... Doamne ce minunat e să simți că sufletul îți viază de Bucurie... și iubireeeeeeeee!! Cu drag și prețuire, Ionuț |
Colindã Azi, din Fecioară S-a născut Iisus Mântuitorul Si sus pe cer luceste-o stea Vestind la tot poporul. Iar îngerii din cer I-aduc Cântarea lor divină Si magii si păstorii vin Si-n fata Lui se-nchină. El a venit din ceruri, jos Spre a sfinti pământul Să-mpace omul păcătos Cu Dumnezeu Prea Sfântul. Întreabă-te smerit acum De împlinesti, crestine Ce Fiul Tatălui ceresc Asteaptă de la tine. El vrea păcatele să-I spui Cu lacrimi si suspine Si inima El ti-ar umplea De bucurii divine. Primeste-L azi în viata ta Căci astăzi e zi sfântă Din negura păcatului Înaltă-te si-L cântă. |
|
http://dl10.glitter-graphics.net/pub...gk9boruba7.gif AL IUDEII ÎMPĂRAT Al Iudeii Împărat Într-o zi porunc-a dat Ca la locul de născare Să se-nscrie fiecare... o minune. Merse Iosif să se-nscrie Și el cu a sa soție De la el din Galileea În Viflaim, în Iudea ... o minune Acolo dac-au sosit Mamei ceasul i-a venit Ca să-L nască pe Isus Caută loc în jos și-n sus ... o minune În zadar caută-n cetate Case, hanuri pline-s toate Lângă Viflaim afară Într-un staul vechi intrară ... o minune Acolo Maria jos Naște pe Iisus Hristos Dup-aceea l-a-nfășat Și în iesle l-a culcat ... o minune Pe un deal păstori ședeau Noaptea oile-și păzeau Și cum stau, din slavă , iată Că un înger li se-arată ... o minune Fața lui când o zăresc Toți de spaimă-ncremenesc Iar al Domnului trimis Nu vă-spăimântați, le-a zis ... o minune Vă aduc o bucurie Vesel azi tot omul fie Saltă fericit poporul S-a născut Mântuitorul ... o minune . |
Sfântă Maică, Sfânt Copil!
https://lh3.googleusercontent.com/-q...078-Slanic.jpg Sfântă Maică, Sfânt Copil, dulce Taină Sfântă, sufletul plecându-mi-l, gura mea Vă cântă: Fiu Frumos și Sfânt, Maică Preacurată, ceruri și pământ preamăresc cântând Taina minunată. Înfășat în scutecaș de inuț subțire, vine Sfântul Copilaș, Miel pentru jertfire. În grăjduț cu mielușei, păstorași de stână dar călduț I-aduc și ei, cojocel de lână. Dulce Copilaș Ceresc și Măicuță bună, ceruri și pământ privesc Taina împreună. Noi cu îngerii venim înălțând osane și din coruri împletim dragostei coroane. PRUNCUL IISUS, https://lh4.googleusercontent.com/-m...Nasterea_T.jpg Fiul Preaiubit al lui Dumnezeu-Tatăl, Soarele și Mântuitorul cu Care încep toate sărbătorile noastre, Cel ce Se naște în ieslea Betleemului, prin zvonul fericitului colind, să renască fiorii deplinei bucurii și pacea înfrățirii în sufletele tuturor , și să vă fie nedespărțit însoțitor pe drumul mântuirii! |
http://northendfoodtour.com/wp-conte...s_candles1.jpg La nașterea lui Hristos Într-o iesle într-o tindă N-am știut ce va să vină Nici cât poate să cuprindă Cuvântul slăvit. El născut pentru durere Dar din dar neprețuit Bob durut el dacă piere Multă roadă va aduce Cuvântul slăvit. Noi cu el la Înviere An de an și infiniți Simțim doară mângâiere Umiliți și răstigniți Cuvântul slăvit. Și din bob se-mbie lanul Mai avan sub zări Mii de zări peste gorganul Dincolo de- atâtea mări Și om duce pân-la anul Cuvântul slăvit. Sufletul cel omenescu O mie de sori sorescul Cum l-au semănat poeții La hotarele vieții Magii dimineții Cuvântul slăvit. Aur, smirnă și tămâie, Să-l însemne să rămâie Dar neprețuit de zodii Răsădire din izvodii Fir-de-argint bine-mpletit Cuvântul slăvit. |
Magii
https://lh6.googleusercontent.com/-t...p-k/6magii.jpg
Prima dintre cele trei poezii despre cei trei magi din Răsărit și intreitele lor daruri aduse Puncului Hristos scrise de poetul crestin Vasile Voiculescu in care autorul face referire stricta la cele trei personaje biblice. Pe urma stelei stralucite ce-a izvorît din infinit Trei magi, sătui de contemplare, încălecară, și-au pornit… Ca trei lunateci prinși de-un farmec, nici nu priviră înapoi, Ci s’avântară ‘n largul lumii, naivii, gârbovii eroi. Deși din porțile cetății un pas afară n’au făcut, Mergeau acum ca duși de aripi pe-un drum deapururi cunoscut. Străini, pe țărmuri neunblate, pe mări, prin codri și pustii Deadreptul cale își croiră pe urma stelei argintii… Înfrigurați, nu se opriră nici chiar când steaua-i părăsi: …Și nu știau unde-au s’ajungă, știau atât, ce vor găsi! În fundul lumii străbătură, apoi încet s’au înturnat Prea fericiți c’au dat prinoase și că ’n sfârșit s’au închinat. Și cum li se vărsa din suflet prisosul sfintei bucurii, Bătrânii magi de-odinioară păreau acuma trei copii. Ce ’nsuflețiți ca de-o izbândă, își cred tot visul împlinit C’au mers pe urma unei stele . . . ce s’a pierdut în infinit! http://i621.photobucket.com/albums/t...9_2009/208.jpg Magii reprezinta cele trei varste umane: unul tanar, altul matur, iar altul batran; aceasta reprezentare a lor arata ca mesajul adus de Hristos este universal, ca nu este marginit la o anumita limita temporala, ci transcende toate varstele omenirii. Boneta frigiana de pe cap sugereaza, potrivit traditiei, originea lor persana. Primul mag care se uita catre stea e batranul, ultimul e cel tanar, prin acest lucru se arata puterea fiecaruia de cuprindere a tainelor dumnezeiești. Fiecare cal e colorat in mod diferit, probabil dupa darul pe care fiecare mag l-a adus Pruncului> galben -aur, rosu- smirna si alb-argintiu – tamaia. Faptul că păstorii evrei și magii păgâni au fost printre primii să îl slăvească pe Domnul nostru ne arată universalitatea acestui mare eveniment, rânduit pentru mântuirea întregii omeniri. Darurile aduse de ei Pruncului Hristos au fiecare o semnificatie aparte, conform cantarii. – “Prin darul mirului, ei închipuie starea Ta muritoare, prin aur măreția Ta împărătească, iar prin tămâie, dumnezeirea Ta întreagă,” |
ASTAZI VIN SI-MI PLEC GENUNCHII Astazi vin si-mi plec genunchii, Înaintea ieslei Tale Copilas din alta lume Obosit de frig si cale Si-mi plec inima si fata, Copilas din zare-albastra Sa ma-nchin cu umilinta Caci cobori în lumea noastra Nu am smirna ca si magii, Nici tamaie si nici aur Lacrimile pocaintei Îmi sunt singurul tezaur Ti le-aduc acum-nainte, Cu sfiala si rusine Copilas venit din ceruri, Sa porti crucea pentru mine |
Pomul Craciunului de George Cosbuc Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu, Padurea iarna doarme, c’asa vrea Dumnezeu. Si numai câte-un viscol o bate uneori, Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsa de fiori. Si tace-apoi si-adoarme, când viscolele pier, În noaptea asta însa, vin îngerii din cer. Si zboara’ncet de-alungul padurilor de brad, Si cânta’ncet; si mere si flori din sân le cad. Iar florile s’anina de ramuri pâna jos Si-i cântec si lumina si-asa e de frumos! Iar brazii se desteapta, se mira asta ce-i, Se bucura si cânta ca îngerii si ei. Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu, Dar uite ce-ti trimite dintr’însa Dumnezeu. Un înger rupse-o creanga din brazii cu faclii, Asa cum au gasit-o, cu flori si jucarii. Departe într-un staul e’n fata-acum Isus, Si îngerii, o, câte si câte i-au adus. Dar el e bun si’mparte la toti câti îl iubesc, Tu vino, si te’nchina, zi: “Doamne-ti multumesc”. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 18:15:33. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.