Anna, crede-ma, fratele meu a fost si este astfel...in cele din urma a divortat !
Vorbaria nu prea poate face multe daca nu exista constiinta datoriei si-a jertfei de familie. Casnicia este un jug, nu o balanta interminabila de pro si contra....este iubire, este respect, este incredere, este datorie, toate venite din ambele parti . In viata mai faci si ce nu-ti place, nu doar ceea ce-ti place...mai faci si ce trebuie .
Cati oameni din Romania sunt indragostiti de locul de munca ?
Nu uita, sunt o persoana care a avut rabdare cu un astfel de barbat, care si astazi primesc reprosuri din partea familiei pentru ca-i ofer tot ceea ce pot ( nici nu-i bag in seama ) , casa si familia mi-o formez cum consider de cuviinta, nu au rudele treaba, dar nici nu am parinti care sa ma sustina , nu depind de ei. Oricum, sotul meu a inteles la timp care este rolul lui si, chiar daca i-a fost foarte greu sa se incadreze, a facut-o din datorie si pentru a-mi demonstra ca a meritat toate eforturile mele, a facut-o pentru a se simti util, a se simti bine, pana la urma. Tine si de personalitate, nu doar de slabiciune...de vointa si responsabilitate.
Toata lumea stie ca in Romania este greu, acum peste tot este greu, cu atat mai mult daca mai si invoci capricii si o oarecare nepasare, devine si mai acuta "criza" asta.
Daca persoana in cauza a inceput sa-si puna problema in aceasta priviinta...inseamna ca a devenit o problema .

Si bine a fost? Cand o sa-mi prezinti un caz care s-a vindecat prin metoda de care spui tu, ok. Dar daca prezinti esecuri, cum vrei sa se urmeze sfaturile tale?

Nu vorbeam deloc de casnicie cand ma refeream la balanta. Vorbeam de atitudinea oamenilor fata de aceasta problema, care majoritatea inclina spre ceea ce zici tu. Eu merg pe cealalta atitudine.

pentru ory
 

Nu imi place ceea ce spui... Suna exact ca fosta mea prietena, pe care (intre noi fie vorba), o urasc. De accea m-am si departat de ea si nu vreau sa mai am niciun contact cu ea. Si sa o dau uitarii. Pentru ca daca nu pot sa o iubesc, macar sa nu o urasc.
Bun. Deci am ajuns aici. Nu sunt psiholog, dar stiu ca tot ce ai citit pana acum ti-a provocat dezaprobare in suflet. Asta era si idee mea. Sa continuam.

Foarte bine ca ai ajuns sa nu depinzi de un barbat idiot. Numai ca tu nu urasti barbatul idiot, tu, din postarile tale, asa cum zicea inca cineva, urasti barbatul in general. Se vede usor asta, pentru ca da, o spui cu rautate. Noi, barbatii, avem o maxima:"admiram, respectam femeile; dar nu le intelegem". Probabil ca e adevarat, dar gandeste-te daca ar fi adevarat si in cazul femeilor. Daca tu nu stii ce inseamna un barbat, si ti-ai creat o imagine utopica si ideala, nerealista, in cap despre ceea ce ar trebui sa insemne? Daca tu nu vezi pomul din cauza padurii?

Nu inteleg de ce barbatul e dator sa dovedeasca femeii ca e barbat, mai ales daca asta nu contravine virtutilor ortodoxe. Haide! Uimeste-ma ce inseamna barbat pentru tine! Si inca o data, nu inteleg de ce un barbat ar trebui sa dovedeasca ca e barbat in fata unei femei care, probabil, nu merita? (generalizez aici, nu ma refer la autoarea topicului :1:) Si ia uite de ce generalizez: pentru ca eu, la 23 de ani, nu am intalnit o fata care sa merite iubirea mea. Nu ar trebui sa spun asta, dar postul tau, din care am vazut asemanarea cu fosta mea prietena, m-a suparat, dar am ajuns aproape sa cred ca nu exista ales/aleasa si ca nu este iubire adevarata, ci doar potop de hormoni! Aproape... :22: Asta insemnand ca toate propunerile de sex cu toate perversiunile lui nu eu le savarseam! Asta insemnand ca dorea de la mine sa fiu bataus, ca lumea sa ma respecte, sa raspund la injuraturi si la bataie de joc, sa raspund sa nu ma las calcat in picioare, dar asta numai din cauza mandriei! Asta insemnand sa am o slujba bine platita, doar sa se mandreasca ea pe cine a prins! Nu conta sufletul omului! Asta insemnand ca ea credea zvonurile despre mine, si Doamne cate erau, in loc sa ma creada pe mine! Pentru cine vrei sa incerc sa fiu barbat? Asa ca hai sa facem un mic targ, eu nu o sa mai generalizez, si tu NU o sa mai generalizezi. Si inchei asta spunand ca sunt alesi si alese, ca mai exista inca oameni buni si crestini, de generatie veche, nu de New Age, care mai cred inca in frumusetea interioara si iubire, care nu cred in lumea exterioara, ci cred in Dumnezeu si in ei doi. Deci era aproape...

Imi pare rau pentru mica mea iesire... Sper sa avem consensuri pe alte linii mai importante... :11:


O sa spun o mica vorba glumeata, a unui prieten de-al meu (care, desi e aproape de adevar, cred cu tarie ca valabila doar pentru tagma oamenilor de rand, care niciodata nu vor ajunge sporiti duhovniceste). Obisnuia sa spuna ca alcoolul, oricat de urat si discreditat, e adevaratul cupidon modern. Si ca ajunsese sa creada ca nu exista sex tare si sex frumos. De obicei, alcoolul facea pe toti blegii tari, si pe toate uratele in fotomodele.

Bine-nteles ca nu a fost bine, insa cu incapatinarea si orgoliu prostesc, inainte de toate...nu te pui !
Nu cred ca am afisat eventualitatea concreta a rezolvarii acestei probleme, doar am propus sa fie luata situatia in serios, nu amanata la infinit, caci astfel se tot hraneste naravul si nu mai capata lecuire.
Acum, bine-nteles, nu avem de unde sti cum sta situatia in amploarea ei, plus ca fiecare cuplu, fiecare casnicie isi are valorile proprii, exp[erientele proprii, isi are propriile principii dupa care s-a ajuns la respectiva relatie . Deci, rezultatul trebuie in mare parte tratat in mod individual, caci noi nu putem sa fim decat niste simpli spectatori virtuali care-si dau cu presupusul.

Imi pare rau, ory, am fost subiectiv doar din cauza despartirii mele. inteleg ce zici: mai multa seriozitate si socotinta nu strica!

Uite aici cum ai daramat ideea noastra ca omul sa mearga la psiholog. De ce sa nu mearga? De ce sa nu rezolvi alfel problema decat cu cicaleala?

Eu " urasc barbatul in general " ?...oameni buni, duceti-va la psiholog sa va rezolve problemele de personalitate, sa va desluseasca frustrarile, nu aici .
Daca nu va pricepeti la a caracteriza pe cineva, nu o mai faceti !
Va spun eu care sunt cele mai evidente motive pentru care o femeie paraseste un barbat; IMATURITATEA...de care vad ca nu duceti lipsa.
Credeti-ma, pentru o femeie care mai este si cu capul pe umeri, aceasta imaturitate este extrem de obositoare, este de-a dreptul stresanta fiindca aduce cu sine multe, multe alte laturi pentru care trebuie sa ai o insutita rabdare.
Anna, fereasca Dumnezeu sa ajungi la psiholog din lene...exista multe, foarte multe alte motive profunde care , chiar ar necesita aceasta interventie...ce mai faci atunci ?
Uneori, nu este vorba de neadaptare, ci de adaptare la "primit " , mai ales in zilele noastre, devine tot mai acuta aceasta situatie.
Moshu, daca ar fi sa analizez situatia ta cred ca mi-ar trebui cateva nopti, dupa care as realiza ca ...am vorbit degeaba.

Mergi si atunci. Daca nu psihologul, ce solutie mai buna ai? Sa se desparta?

Ok !, sa mearga la psiholog ca sa nu spuna ca nu a incercat si aceasta alternativa...oricum nu v-a da roade, dar se va linisti in aceasta priviinta.
Pana la urma , situatia v-a suporta schimbari firesti...sau v-a merge "pur si simplu "....

Mai mai ce optimista esti...mersul la psiholog nu [SIZE=3]va[/SIZE] da roade? Asta n-ai cum s-o stii dinainte.

Sincer, aceasta remarca am facut-o mai mult pe un considerent " romanesc ", nu, ca nu as avea incredere in notiunea de psihologie .

Imi cer scuze, dar cred ca ai vorbit degeaba (cel putin in cazul meu) si cred ca si eu am vorbit degeaba. Inca odata, nu sunt psiholog, dar din postul de mai sus am vazut ceva de genul "eu intotdeauna am dreptate". Eh, femeia! :24: Uite, cu asta ma poti acuza pe drept de imaturitate. :1:

sa sti ca eu o sa iti dau un exemplu al unei prietene ale mele. sa maritat din dragoste trecand cu vederea multe aspecte negative ale baiatului.. s au casatorit de 4 ani si acuma au un copilas minunat, dar sotul nu i si face deloc "meseria" de cap de familie!!! lucreaza pe taxi si toata ziua o pierde aiurea. el arata minunat. se imbraca, ca la revista iar ea din ce in ce mai rau arata. nu se mai gandeste la ea ci numai la copil..cand vede ca nu are ce sa ii puna pe masa. ea se chinuie sa mai coase la masina, sa mearga la unii la altii la curatenie..sau ce i se iveste sa mai scoata un ban in plus, iar pe el ...nici nu il doare capul. poveste ei mi se pare f. trista. si oricat de mult incerca sa treaca cu vederea si sa se gandeasca la Dumnezeu... uneori crede ca a uitat de ea. Pt. ca isi da seama ca nu ii poate oferi nimica copilasului , care este lumia ochilor ei. Suntem pe un site crestin si probabil doresti sfaturi care sa te faca sa il intelegi pe el mai bine. dar eu iti spun ca in viata ai nevoie de un sot care sa fie si sot si tata, capabil sa va intretina atunci cand veti avea familia intregita.Pt. ca unele aspecte- cum este cel despre care precizezi tu- te indeparteaza de sot si te indeamna la pacat Asa ca incearca neaparat sa rezolvi situatia din timp pana nu este prea tarziu

pt. Catalina
 

Inainte sa scriu rindurile acestea am reluat tot topicul si am constatat un lucru: desi suntem pe un topic crestin vorbitorii folosesc cuvintele : orgoliu,narav,principii,personalitate,psiholog,ima turitate,frustrari,stres,jug,balanta,incredere,dat orie,devotament,calm,vorbire,rabdare,obligatie,arb itrar,boschetar,taiat frunze la ciini,idiot,blestem ! Cite cuvinte din limbajul si senificatia crestina sunt?Extrem de putine ,restul lumesti ...lume de lume !
Pai pt.nevoile lumesti avem si...psihologul ! Eu cred ca nu ar fi rau sa-l citesti pe parintele Paisie aghioritul (cred ca in cartea Epistole vei gasi) si sa vezi cum un ortodox veritabil ca el ii intelege pe psihologi(rostul si importanta lor).Nu am nimic cu psihologia ...doar ca are un rol restrins.La suflet se duce tintit duhovnicul si pe deasupra are si putinta de a-i ierta pacatele ,sursa necazurilor noastre si de a-l deslega de ele !
Intr-o interventie anterioara am aratat doar din ce morive se desface o casatorie ,nu pt. a recomanda asa ceva ci pt. a intelege ca te afli intr-o taina(a cununiei)f.serioasa si ca ai mult de luptat pt. a nu cadea in mare pacat.Revenind, nu prea am vazut vreo propunere duhovniceasca ci multe lumesti.Parerea mea este ca iti trebuie un duhovnic f. bun (poate ca il si ai)smerenie multa si rugaciune asisderea.Cind spun multa ,pai sa stii ca va fi nevoie de multa.Cunosc un f. batrind duhovnic dintro minastire olteana care de cite ori se intra in posturi dadea canoane usoare la femei :,,...mai, uite tu in postul acesta sa faci doar 2 lucruri,sa taci si sa te rogi.Dar sa taci mult de tot si sa te rogi la fel".Cunoscind desigur bine latura preponderent emotionala(temperamentala)a femeii si ca deobicei mult vorbeste dadea asemenea canoane.
Parerea mea sincera este sa lasi ceea ce este lumesc lumii(ma refer la toate solutiile date de prieteni)si sa lucrezi duhovniceste.Cu Hristos nici o data nu pierzi daca esti cu inima buna.Doar ca lupta duhovniceasca este cea mai tare.Biruind ,intro forma sau alta,vei iesi mult imbogatita !

trist..
 

a iubi inseamna a ierta, a ingadui.....la tine totul se rezuma la a iesi aproape perfect, ai abs. o fac., un master, ai un job super, ai un sotz care te iubeste, care te respecta si care se simte inferior tie, nu e arivist, doar ca vrea si el mai mult, vrea sa-ti arate ca poate, si ca poate reusi, dar din cauza inferioritatii clacheaza. esti o femeie puternica, intr-adevar in spatele unui barbat puternic, este o femeie puternica, doar ca, cred eu ii cam dai peste nas cu asta, asa ca, lasa-l pe el sa fie barbat, lasa-l pe el sa ia deciziile, desi oarecum i le sugerezi tu, ajuta-l, sprijina-l, incurajeaza-l.
un sot...intretinut......deja l-ai judecat, daca era curvar, si-ti mai aducea si femei in casa, sau un sotz violent, care te batea cand avea el chef, sau un alcolist si-si aducea toti betivii in casa????????? cum era? ce ti-a spus duhovnicul?...depinde de noi, sa ne rugam....nu iti schimbi atitudinea, il pierzi...te schimbi si te rogi, cerand ajutor, redescoperi omul pe care-l iubesti.
de cele mai multe ori, nu observam ca problemele din jurul nostru sunt datorate noua, atitudinii noastre si ne asteptam de la ceilalti mult prea mult si ca ar tb sa schimbam ceva la noi.
eu zic sa te rogi bunului d-zeu, sa te lumineze si sa te intareasca, si sa-ti arate daca cumva gresesti si ce anume sa indrepti.
iti vorbesc din proprie experienta, eu cu studii sup., iar sotzul meu fara studii. intodeauna am crezut, ca ambii soti tb sa aibe acelasi nivel in ceea ce priv studiile. dupa o copilarie zbuciumata, am un sotz minunat, care ma iubeste, ma sprijina, ma respecta. desi, acum cateva luni, prietenii ma condamnau, cand am renuntzat la un job de manager, intr-o multi-nationala, pt a fi alaturi de el.
acum am lacrimi in ochi si ii multumesc bunului d-zeu, pentru sotzul meu, desi uneori eu sunt cea care face din tzantar-armasar.

Doamne ajuta !

nu cred ca se poate spune ca astepti prea mult de la sot daca insisti ca el sa aiba o slujba stabila si sa participe activ si responsabil viata familiei.

un lucru este cert: indulgenta exagerata nu il va schimba in bine. trebuie sa gasesti acel "ceva" care sa declanseze trezirea la realitate.

fiecare caz este f. diferit, nu cred ca exista o reteta generala, dar daca este credincios, poate ar trebui sa-i reamintesti in fiecare zi ca LENEA este unul din pacatele de capetenie.

Da, cuvintele pe care le folosim ne reprezinta. Iti multumesc, ca ne-ai atras atentia!
Sa fim deci atenti la limbajul folosit in mesaje, caci spune multe nu despre celalalt, pe care il criticam, ci despre modul nostru de a-i privi pe ceilalti.

Eu am prieten care are liceul teoretic e foarte inteligent (mult mai inteligent ca mine desi eu am facut facultatea) si dupa ce si-a cautat o luna de munca in Bucuresti cel mai bine a gasit cu 1250 ron pe luna cu munca si sambata.
De cand Romania a intrat in UE pentru foarte foarte putini sunt salarii imense ,pentru unii dar un procent nesemnificativ din populatia Romaniei (nu stiu daca sunt 1 milion de oameni) salarii mari - aci incluzandu-se si cei plecati la munca in strainatate si pentru restul populatiei din Romania o viata de saracie.
Asa ca nu mai ivinui pe sotul tau mai soro pentru decizia pripita de aderare a Romaniei la UE care nu apartine lui.Romania putea sa adere la UE peste vreo 30 de ani fata de momentul de acum si cine stie poate alta ar fi fost situatia.
Aderarea Romaniei la UE imi aduce aminte de proverbul "chelului ii trebuie tichie de margaritar".
Dupa ce in Romania era foarte multa saracie s-a facut aderarea la UE prin care saracia s-a accentuat si mai tare.
Asa populatia saraca a Romaniei s-a inmultit dar se poate mandri ca face parte din UE.
Asa cei care nu au cum sa-si cumpere casa sunt probabil foarte incantati ca pot sa isi ia un cort cu 100 ron si cu o cursa low-cost pot merge la Barcelona sau in Paris.
Cu mancarea in traista ca nu cred ca vor avea bani sa isi cumpere de acolo.
Exista riscul ca taxa de camping sa fie prea scumpa si sa nu poate sa stea mai mult de cateva zile acolo.
Cortul se va dovedi mai apoi util pentru a fi folosit in loc de casa.
Este suficient sa cumpere vreo 25 de metri patrati de teren pe care sa isi instaleze cortul undeva in apropiere de Bucuresti unde nu e inca metrul patrat de teren mai mult de 100 de euro.
Eventual cu credit la banca.
Asa o sa aibe si locuinta.Ca la cat costa un apartament in Bucuresti pentru cine nu are deja si nu are un salariu de cel mare nu prea exist alta varianta.
Eventual se poate face credit si lua un cort mai performant care sa tina bine si iarna la frig.
Ce conditii minunate de viata ofera UE romanilor!

Poate e bine ca femeia, care vrea un sot, care sa-i aduca bani in casa, sa si-l aleaga si dupa acest criteriu; nu sa-l aleaga dupa frumusete, si apoi sa realizeze ca altceva si-a dorit.
Si eu am castigat intotdeauna putin mai bine decat sotul meu, dar nu mi-a trecut niciodata prin cap sa-l numesc "intretinut". De obicei anumite femei se lasa intretinute. Nu poti folosi acelasi termen cand e vorba de sot...

si vrei sa spui ca n-a acceptat, prefera sa stea acasa sa arda gazul de pomana? astea-s vremurile, trebuie sa ne adaptam.

in ceea ce-l priveste pe sotul initiatoarei topicului, ea a spus clar ca i-a gsit de lucru si el nu s-a tinut de treaba. deci, e destul de clar ca omul are o problema cu lenea, si poate si cu altele.

Draga Catalina, mie nu-mi este clar daca sotul tau este lenes sau doar lipsit de ambitie.

Ce face el in timpul liber? Presupun ca are mai mult timp decat tine. Face piata, da cu aspiratorul, repara o priza..? Atunci eu nu vad nici o problema. Cred ca sunt unii oameni carora ideea de cariera li se pare o absurditate.
Sa-ti spun din experienta mea de viata.. sotul meu a fost un student eminent.. o nota de 9 era un esec pt el. Eu eram topita de admiratie.. mi se parea firesc sa nu ne intalnim in timpul saptamanii pt ca el sa invete (il vedeam doar la sfarsit de saptamana). Dar cand am avut eu licenta.. el era in vacanta si iesea prin cluburi. Cum eu aveam de invatat, lui i s-a parut firesc sa sune alta fata pt a se intalni cu ea.
Am trecut peste aceasta intamplare pentru a descoperi dupa casatorie ca este o tragedie sa aiba timp liber! Mai bine munceste pana pica jos (ceea ce se intampla in prezent): este spre binele lui (lui ii dauneaza mult sa aiba timp liber!).


Daca sotul tau nu cauta sa se intalneasca cu alte femei in timpul liber, daca nu bea, daca nu iese cu prieteni dubiosi, daca nu sta noptile si zilele sa vizioneze pornografie.. poti sa te consideri norocoasa!

Nu le poti avea pe toate.

si totusi, daca sta ca o mobila in casa si doar mai repara o priza sau da cu aspiratorul, nu cred ca e mare noroc pe capul tau! vorba vine, facem si noi haz de necaz.

da, problema obisnuintei e cea mai grava. trebuie sa faci ceva, cum te-o lumina Dumnezeu, pentru ca daca esti doar draguta si intelegatoare la nesfarsit, nu ai sa-i schimbi acest narav. ti-o spun si eu ca Stan patitul.

Nu stim multe despre el, Mirela, nici despre locurile in care a incercat sa munceasca.
Problema nu este munca in sine, ci restul (ce faci in timpul zilei, sentimentele de culpabilitate, de lipsa de valoare, tristetea etc... ) Poate ca omul are nevoie de o ocazie in care sa demonstreze ca poate (ceva, orice!), pentru ca sa fie incurajat sa-si dea silinta!

(Eu cunosc o familie in care el nici macar nu se deplaseaza pana in bucatarie sa manance.. nu face nimic! Doar face pe desteptul! Se poate, deci, mai rau!)

Apropo de astfel de domni mai lenesi si delasatori,eu cred ca un mare rol l-au avut mai ales mamele acestora prin felul in care i-au educat.
Daca de mic a fost cocolosit si nu a fost lasat sa miste un pai de la locul sau,ca face mama...atunci urmatoarea femeie cu importanta principala din viata sa,adica sotia,va avea de tras ponoasele,pentru ca respectivul,incet incet va cauta sa adopte si in noua sa familie,atitudinea de acasa.
Asa ca,mare atentie mamicile de baieti prin felul in care va educati copiii!
Acum,insa,cred ca depinde si de aluatul din care este facut omul,cat de mult isi iubeste sotia,cat tine la ideea de familie.
Pana la urma trebuie sa nu ai nici un fel de considerare de sine sau fata de parerea celor din jur (nu degeaba se spune ca omul sfiinteste locul!) ca sa stai sa fii intretinut pe munca unor oameni,fara ca tu sa contribui cu nimic,sa nici nu bati un cui in perete.
Si mai cred ca o mare vina o are si mentalitatea care inca exista in Romania,in felul in care sunt educatele inclusiv fetele.
De mici ele sunt instruite sa faca,sa dreaga,sa fie asa si pe dincolo sa placa sotului si sa il multumeasca...invers eu nu prea am vazut.Si este rau,de ambele parti,pentru ca o familie presupune echilibru,completare,iar daca unul trage prea mult iar celalalt aproape deloc,considerand ca i se cuvine,se ajunge la fiasco,pentru ca apar frustrarile,certurile.
Deci,cred ca si unele sotii au o parte de vina cand se ajunge la asemenea situatii si cand isi dau seama ca gresesc (din sotii se transforma in mamele sotilor lor) ,de multe ori cam tarzior,omul deja s-a format intr-un anumit fel in acea relatie si cam greu ii mai poti schimba atitudinea.Dar,se poate si asta...
In cazul mentionat de doamna care a deschis topicul,eu spun ca ar merge si ceva terapie la psiholog,dar fara vointa celui in cauza...nu se va schimba nimic.Insa,psihologul o va ajuta si pe ea sa constientizeze anumite hibe ale relatiei si mai ales cauza de unde pornesc ele.

Nu sunt de acord...aici iarasi este o hiba legata de mentalitate,pe care si femeile au adoptat-o in defavoarea relatiei cu sotul.
Asa cum ea poate sa si munceasca,sa nici nu umble cu barbati,sa iasa noaptea cu prietene si sa rupa cluburile in doua,la fel de bine cred ca poate si el.
Evident ca nimeni nu este perfect,este firesc sa facem compromisuri,toti avem defectele noastre,insa aici discutam de unele destul de grave,care impiedica o relatie sa isi urmeze cursul firesc,armonios.
Deci,mi se pare hilar sa spun: bine ca e lenes si duc tot greul in spate singura,dar nu ma inseala sau ...ei,ma inseala,mai umbla si el ca e barbat,dar imi aduce bani in casa si tine la familie.
Astea sunt doua mentalitati pe care le-am intalnit pana acum si imi par mai mult decat depasite si fara noima,iar in acest caz nu mai vad rolul unei casnicii,pentru ca in astfel de relatii nu mai exista armonie,respect,este practic o minciuna, relatii bazate pe compromis: de teama de a nu ramane singura,de a avea siguranta financiara etc.
Cred ca tocmai o astfel de gandire este unul din factorii care stau la baza dizarmoniilor si rupturilor casniciilor din ziua de astazi.

pt.Catalina
Daca e credincios si cunoaste cele ale credintei in profunzime ar trebui sa stie ca lenea e un pacat capital.
Eu cred ca totusi nu e vorba de lene.
Cunosc un tinar foarte credincios ,care a terminat facultatea cu note bune si care are o neputinta in a sta in vreun servici.
A schimbat cateva locuri de munca .
Mama lui mi-a marturisit ca tatal l-a blestemat si dracuit si nici nu s- a spovedit vreodata pentru acest pacat.
Merge pe la manastiri ,e foarte modest ,nu e o povara pentru parinti.
Dar insuccesele lui se datoreaza acestor fapte ale tatalui ,deloc neglijabile.
Doamne ajuta !

pt.Heaven
Sa stii ca si eu mi-am cocolosit baiatul ,mai ales ca si mama m-a ajutat in cresterea lui.
Dar el este un tanar foarte activ ,nici nu concepe sa stea acasa.
Nu mai generalizati.
Eu o sfatuiesc pe Catalina sa se roage pentru el si eventual sa mearga la un parinte imbunatatit sa ii spuna ce sa faca pentru a-l schimba.
La man.Sihastria e parintele Ciprian ,da sfaturi foarte bune dar trebuie dat telefon sa fie acolo daca se hotaraste sa il caute.

Anita,daca erai atenta la ce am postat,ai fi remarcat ca am scris ca are importanta si din ce aluat e facut omul respectiv.
Si poate baiatul tau nu este asa,dar sunt multe cazuri,cand datorita cocolosirii mamei ajung o povara pe umerii viitoarei familii,deoarece considera ca totul li se cuvine.

Exact, exact asta doresc sa se deduca din opiniile expuse, exact modul meu de-a-i privi pe ceilalti, ,modul meu de a ma privi pe mine insami, de a privi viata insasi. Ce este rau in asta ?! Asta sunt!, de ce nu ar trebui sa fiu tratata ca atare, din punct de vedere crestinesc trebuie sa-mi afisez o masca, o cuviosenie obligatorie in exprimare, sau cum ?
Cu ce te diferentiezi de mine, daca ma obligi sa fiu fatarnica ? ! Crestinul trebuie neaparat sa-l oblige pe celalalt sa se afiseze ca acesta, sa afiseze numai bunatate si umilinta ?
Despre Zaharia eu m-am lamurit, de cand a aparut nu conteneste sa carteasca si sa critice calitatea forumului...caci, altceva in cuviosenia si inteligenta lui nu are de facut, dar, culmea, intervine numai in subiectele care-l atata !...Nu conteaza, daca s-ar uita putin si la sine, probabil nu ar vedeea doar barna din ochiul celuilalt . Multa perfiditate, foarte multa perfiditate...iar cei care se aseamana o admira....
Nu inteleg de ce oamenii credinciosi, sau presupusi credinciosi, considera ca viata in sine trebuie luata doar ca pe o dogma, sau ca pe un fariseism permanent de exprimare spirituala. Viata inseamna tot ce ne-nconjoara, inseamna societate, cotidian, toti traimi aceleasi aspecte ale societatii, de ce ar trebui sa devine tabu aproape toate subiectele sociale, si inaltata doar vorbaria spirituala, care, de altfel, se vede cata veridicitate si sens capata in viata fiecaruia dintre noi.
Daca nu aplicam credinta propriei constiinte , daca nu legam strans religia de moralitate si onestitate cu noi insine si cu cei din jur...nu suntem decat niste amarati de farisei !...dezechilibrati, confuzi...niste parveniti.

Catalina, acum sa fim cat mai obiectivi, poate ca primul pas benefic in situatia ta ar fi sa nu mai admiti ajutor din partea parintilor tai, pana la urma, ajutorul inseamna sa mai pui un pic acolo unde nu este de-ajuns,si acolo unde nu poti mai mult, nu sa oferi aproape totul . Astfel mergand lucrurile, poate ca ajungand la neajunsuri evidente, sotul tau se va trezi la realitate si va realiza faptul ca trebuie sa-si i-a rolul in serios de cap al familiei.
Nu stiu cat ar ajuta rugaciunile, la mine in casa nu prea au ajutat (la parinti ), mama s-a tot rugat in acelasi timp in care tata ii cerea bani pentru a-i plati scaunul pe care l-a facut ( era si tamplar ). Si astfel au dus-o toata viata...si stii cine a avut cel mai mult de suferit ? Copii !
Nu mai vorbesc ca va apuca compatimirea si o detest, dar crede-ma, daca tu nu iei atitudine, nimeni nu o poate face, fiindca acesta, sotul tau, se va intinde atat cat ii este permis, cat ii este plapuma, iar atata timp cat incerci sa-i combati nonconformismul si comoditatea doar cu cuvinte duioase, acesta va avea tendinta de-a profita si mai mult...Nu reprezinta neaparat o rautate din partea acestuia, doar o situatie mult prea permisiva care va evolua in masura in care el va refuza sa vada acest cusur al situatiei.

iubire
 

ce aveti oameni buni??????? felul in care va exprimati, cuvintele pe care le folositi sunt cuvintele grele, oare ati uitat ce inseamna sa fi un bun crestin?

pt. ory: rugaciunile ajuta, iti ceri osanda singura, ceea ce a fost la tine in familie, nu a fost la toata lumea. cu iubire poti schimba un om.ce inseamna a iubi? a ingadui, a ierta, a uita...

uitam un singur lucru, tot timpul se face voia bunului d-zeu, doar voia bunului d-zeu, dar cati o acceptam, de cele mai multe ori voia bunului d-zeu, nu e aceeasi cu ceea ce ne dorim noi.

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată.-Corinteni,cap.13,epistola I

Sper ca vobesti din experienta, caci din citit este plin forumul de povete.
Da, dragostea indelung rabda, asa a rabdat si mama mea...dar, noi copii am rabdat intr-o alta dimensiune...am suferit si-am rabdat foarte multe ! Cand presupusa dragoste a ta indelung rabdatoare (spun presupusa, fiindca de multe ori nu este decat prostie si neputinta ), deci, cand presupusa ta dragoste rabdatoare face victime in jur, trebuie sa te intrebi daca este intr-adevar dragoste, sau e altceva ? ! Sa nu confundam lucrurile, caci lumea este plina de femei abuzate fizic si psihic, dar, mai ales de copii obligati sa asiste si sa suporte la randul lor aceste abuzuri, absolut nemeritate.
Cred ca tu gresesti ! Nu orice merita ingaduinta pe lumea asta ! (bine-nteles, nu este cazul autorului topicului, aici ).

iubire
 

Iisus a spus: EU SUNT CALEA, ADEVARUL SI VIATA. Si el a indurat si a ingaduit pt noi toti.

Iti vorbesc din experienta, si eu am rabdat si mama mea inca mai rabda, am invatat din viata asta, ca daca vrei ceva, tb sa te uiti in gradina ta, si sa vezi daca nu cumva tb sa schimbi ceva la tine, si sa nu astepti de la altii sa-ti ofere. Si de cand sunt pe calea asta, a luminii, mi-am dat seama si eu greseam, si incet , incet am reusit sa schimb cate ceva la tatal meu, si la atitudinea lui. acum e mult mai linistita viata in casa parintilor mei si ii multumesc bunului d-zeu pt asta.

Iar bunu d-zeu mi-a dat o noua incercare, sunt in germania, intre romani, de fapt sunt ca intre serpi, unde barbatii barfesc mai rau ca femeile, unde sefu baga intriga intre angajati, care mai de care mai paracios la sefu, cu ce face unu si altu, iar sambata cand e cate un chef beau de uita de ei, si fiecare a venit aici, pentru ca au cate un necaz in familie, un copil grav bolnav, sau sunt saraci, sau isi doresc o viata mai buna. Iar daca eu si sotzul meu, nu particpam la chefurile lor, fie ele si din cursul saptamanii, sau nu bem cu ei, suntem DIFICILI. Cine crezi tu ca m-a ajutat aici? Sau cum crezi tu ca am cerut eu ajutor aici de la bunu D-zeu? PRIN RUGACIUNE !!!!!


Nici nu stii cat de greu e sa tii un post aici, si cat de mari sunt incercarile. Cat de mult imi lipseste biserica. Exista o biserica ortodoxa, la 50 km, dar daca nu ai masina personala, cu ce sa mergi?????

Ar tb sa inveti sa ierti, sa ingadui si sa uiti. A fost voia bunului D-zeu sa te nasti in familia asta, cu un scop anume.

Cea mai buna prietena a mea, fuma foarte mult, si ea este credincioasa, fuma chiar si doua pachete de tzigari pe zi. Preotul i-a tot spus, sa se lase de fumat, incerca si zicea ca nu poate. Isi inchide firma la un moment dat, si isi cauta un job, gaseste unul foarte bun in Sudan, salar bun. Pleaca la drum cu un cartus de tzigari, dupa prima saptamana a terminat cartushul, a incercat tutun sudanez, dar nu i-a placut. Si s-a lasat de fumat, si a inceput cu o saptamana de post negru, dar bea doar apa, pe caldurile de acolo de 50 grade, nu ar fi rezistat. In momentul in care a revenit in tara, a spus: uite bunu d-zeu mi-a aratat ca se poate.

Mi-am permis sa-i dau un sfat Catalinei, pt ca si eu am trecut printr-o situatie asemanatoare. Cred ca nu esti mai indreptatita ca si duhovnicul ei, sa-i spui ce sa faca, atat i-a spus , sa se roage, depinde de ei, de fapt depinde de ea.

Ok !, si acum ce parere ai despre ce am scris eu in chenarul pe care l-ai si afisat ? Cum ramane cu dragostea indelung rabda si abuzul, violenta si suferinta creata de aceasta "rabdare "...fiindca, permitand incepi sa intaresti !
Stiu !, nu ramane nicicum ! Viata va ramane plina de oameni care iubesc, oameni care nu iubesc, oameni ignoranti si oameni...care au impresia ca iubesc. Apoi, celelalte " ni se vor adauga noua ! "
Daca nu exista intelepciune si rationament, iubirea ramane neputincioasa.

Degeaba rabzi fizic, daca cu gandul nu !!!!

da!
 

Acum ascult sf. slujba...d-zeu graieste prin gura duhovnicului !!!!!

Iubire nu inseamna sa te faci pres de sters pe jos in fata unei persoane si nici sa te distrugi pe tine ca om.Nu aceasta este menirea unei casnicii.

Ory ,in tot ce facem trebuie sa ne punem nadejdea in Dumnezeu.
Inteleg ca mama ta a dus-o greu dar a fost si coplesita de grija pentru 7 copii ,nu e usor deloc.
Trebuie sa ne ducem crucea ,Dumnezeu nu ne lasa .
Atunci cand barbatul devine violent si primejduieste viata familiei e necesara despartirea.
Dar stii ca Domnul Iisus a spus "Ce la oameni e cu neputinta ,la Dumnezeu este posibil" .Deci si Catalina nu trebuie sa dispere ,o explicatie trebuie sa aiba cu sotul ei ,intr-o buna zi si ea se poate trezi fara servici ,deci trebuie ca ambii sa lucreze ,pentru mult ,putin , dar sa se intretina.
Vad ca te deranjeaza ce a spus Zaharia ,tu te cunosti mai bine ,daca nu are dreptate nu ai de ce sa te superi.
Doamne ajuta !