Fani, eu nu am citit f mult, da nu am gasit inca ideea cu casatoria pentru "vesnicie" (nu considera neaparat ca te contrazic.. doar ma mir si eu).
Eu cred ca relatia dintre soti are scop mantuirea (in primul rand).. De aceea nu prea vad cum se pupa cu eternitatea. Altfel, da, visez si eu..

Pe acest forum, mai demult cineva isi punea problema astfel: m-a despartit Dumnezeu de sot pentru ca-l iubeam prea mult? (Mai mult decat pe Dumnezeu, desigur. Mi s-a parut foarte interesant.. mi-a dat de gandit).

Eu asa de mult am auzit si am citit ca este pentru vesnicie casatoria, este pentru Imparatia lui Dumnezeu, ca mi-e si greu sa gaessc referinte asa repede.
Pai daca este pentru mantuire, nu tot la asta ajungem? ca mantuirea inseamna: sa ajungem in Imparatie, sa facem Imparatia satraiasca in noi.
Nu inseamna numai sa traim impreuna aici, ca sa ne mantuiim 'dincolo'.

Caut referinte. Uite deocamdata aici cartea de care ii ziceam inainte
Ancai.

http://www.scribd.com/doc/249275/Pr-...ntru-imparatie

Trebuie sa recunosc ca nu am citit-o din doasca in doasca, si nu am inca numarul paginilor unde scrie asta, dar daca te intereseaza citeste macar o parte din ea.
Parintele Vasile Gavrila este cunoscut si nicidecum nu poate fi banuit de idei neortodoxe.

Cat despre persoana care il iubea mai mult pe sotul ei decat pe Dumnezeu, asta imi aminteste ce zice Hristos, ca cine va iubi mai mult pe tatal sau, mama sa, fiul sau etc, nu este vrednic de Imparatie. (Totusi e interesant ca nu spune de sot si sotie, poate pentru ca tocmai este o relatie care oglideste mai direct relatia cu Dumnezeu). Sigur, pe Dumnezeu trebuie sa-L iubim intai. Numai ca a-L iuboi este un drum, nu este neaparat un dat de la inceput.

parerea mea depre dragoste... din ce am citit de la voi,in special (fara ofensa celorlalti) dela cristina... vin mai la urma cu o idee destul de dezvoltata din experienta!
credetima ca dragostea care incepe acum in timpurile astea nu se mai bazeaza pe sentiment decat in primul pas...adica pana la casatorie si cativa ani dupa... si tot din experienta va spun ca dragostea asa cum stiti mai multi este insusi Dumnezeu,deci trebuie sa crezi in adancul sufletului in ea!
Eu am avut o 2 experiente foarte neobisnuite dar naturale in ziua de azi,in prima am fost dezamagit,in a2a am dezamagit la randul meu... de ce? pentru ca miam pierdut increderea in Dragoste din cauza relatiei anterioare!
Si in plus acum intervine materialul... cand nu e... e problema!
Deci in concluzie ca sa fie un cuplu fericit trebuie multa munca dar usoara si sacrificii putine,trebuiesc pauze,certuri usoare,si material bineinteles! si inca ceva... monotonia (obisnuinta) indepartata prin drumuri lungi si obositoare... am mai multe de spus dar mai astept pareri! :) ;)

Cum adica, casatoria este mai prejos decat relatia dintre nas si fin?
Pai parerile mele nu-s de fapt parerile mele, cununia este o taina a Bisericii, pe cand tunderea in monahism nu este.
Cununia se face pentru si intru Imparatie..
Alta data o sa scriu mai mult, ca acum trebuie sa ma culc, - noapte buna!

eu am impresia ca sunt randuri de citit si de memorat concluzii ,dar nu de urmat...sau de aplicat... fiecare dintre noi gandim diferit sau aproape la fel,dar asta nu inseamna ca daca scrie ca va fi asa sau ca daca e asa va fi altfel,nu pentru toata lumea....

Pai, eu vorbeam de teologie, cum se spune in teologia ortodoxa despre cununie.
Insa realitatea umana nu este, adeseori, la inaltimea asta. Biserica accepta divortul in cazul in care casatoria este un esec (din cauza adulterului, a violentei conjugale, de ex.). Atunci probabil se poate spune ca nu a fost pentru vesnicie..

un articol interesant
 

pe http://www.crestinortodox.ro/alte-ar...tia-sfinteniei
un articol interesant de p. Vasile Gavrila despre casatorie si calugarie, care poate ajuta la discutia noastra despre casatorie. Nu este lung.

Cateva citate:

"Una dintre antinomiile spiritualitatii crestine este ca fecioria (viata monahala) si casatoria - doua practici de viata diferite - se intemeiaza pe aceeasi teologie a imparatiei lui Dumnezeu si-n consecinta pe aceasi spiritualitate. Vocatia principala a omului este sfintenia sau cresterea duhovniceasca in desavarsire, pana la asemanarea cu Dumnezeu: "Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este" (Matei 5,48). De aceea alegerea intre cele doua cai trebuie sa o faca omul in vederea cautarii imparatiei Cerurilor, care este si motiv, si obiectiv al luptei crestinului. Tot ceea ce face el, face pentru dobandirea imparatiei Cerurilor."

"Aparent, cele doua stari, fecioria (mai ales viata monahala) si casatoria se exclud; in realitate, ele se completeaza si se implinesc una intr-alta; iata cum le elogiaza Sfantul Ioan Gura de Aur: "Prin urmare, din conceptia noastra asupra casatoriei rezulta doua castiguri: unul, ca nu hulim creatia lui Dumnezeu; al doilea, ca nu injosim fecioria, ci, dimpotriva, o facem, cu mult mai sfanta.

Cel care huleste casatoria rapeste si slava fecioriei. Cel care lauda casatoria pune in lumina si mai mult minunatia fecioriei si o face mai stralucita. O fapta nu-i o fapta grozav de buna cand bunatatea ei reiese din comparatia cu o fapta rea; dar, cand o fapta este mai buna decat faptele recunoscute ca bune de toata lumea, atunci fapta aceea este buna prin excelenta... Casatoria este buna; si tocmai pentru aceasta este minunata fecioria..."."

"De asemenea, "monahismul e o nunta. Si, prin urmare, Hristos este intotdeauna Mirele". Fecioria (si, in particular, viata monahala) este o logodire cu Mirele Ceresc in lumina imparatiei ce va veni."

(iata ceva despre 'erosul divin', zaharia..)

"Casatoria crestina consta in transformarea si in trasnfigurarea iubirii umane si naturale care exista intre un barbat si o femeie intr-o legatura vesnica de iubire, legatura ce nu poate fi rupta nici chiar de moarte."

(asta este pentru Anca si anna21)

"Ca sa poti vedea insa piscul fecioriei, trebuie sa urci pe cel al Nuntii, dupa ce mai intai ai rastignit egoismul si patimile pe crucea casniciei, din care infloresc virtutile ce zamislesc schimbarea, transfigurarea, indum-nezeirea.

Casatoria ca legatura naturala pe viata intre un barbat si o femeie se intemeiaza pe faptul ca barbatul si femeia numai impreuna alcatuiesc umanitatea completa. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca, atunci "cand barbatul si femeia se unesc in casatorie, ei nu mai sunt ceva pamantesc, ci Chipul lui Dumnezeu insusi"."

"Mai ales relatia conjugala pentru unii devine piatra de poticneala si ajung sa o condamne, tocmai pentru ca o identifica, inexorabil, cu casatoria, uitand ca, in Scriptura, consubstantialitatea naturii umane ni se reveleaza sub o forma nuptiala. "Dragostea dintre barbat si femeie este originara, paradisiaca, data in toata splendoarea sa cu mult inainte de pacat: "iar ei erau goi si nu se rusinau " (Fac. 2, 23-25). In paradis nu gasim calugarul, ci cuplul - afirma Olivier Clement. Cu siguranta, conditia de separatie (de cadere) a tulburat in profunzime relatia dintre barbat si femeie. Si unul, si altul au fost antrenati in jocul personal al eras-ului, in care ei se cauta in mod dureros pentru a se intalni un moment, a se pierde din nou sau a nu se mai intalni niciodata"."

[SIZE=2]Asa ar arata in culori o prima lectura a textului, dar asteptam o invitatie mai concreta pentru a sti cat se intelege de adanc, si ce prioritati sunt.

[/SIZE]

depinde in ce fel citesti... si cum esti si ce simti in momentul cand citesti asta... eu... nu am cuvinte!

Fara comentarii!!!
Totusi eu am avut [SIZE=6][COLOR=Red]cu[/COLOR][/SIZE][SIZE=5][COLOR=Yellow]lo[/COLOR][/SIZE][SIZE=4][COLOR=Blue]ri[/COLOR][/SIZE], desi eram fara cuvinte!

eu... nici culori nu am...:( vad la fel de negru precum a scris... daia zic... uneori sentimentul cu care scrii sau cu care citesti... este incolor,transparent,sau chiar negru...

@cris: mie una imi e foarte greu sa urmaresc logica ta, chiar si in culor. sa inteleg ca tu sustii ca fecioria, monahismul este mai presus de casatorie?

@hatryan: imi pare rau de experientele tale nefericite, asta insa nu ar trebui sa te faca sa generalizezi si nici sa te amarasti. Nu toti au experiente nefericite, multi au experiente fericite. Cat despre aspectul material, daca am inteles bine la ce te referi, aici nu iti dau dreptate. Oricum, problema casatoriei bazate pe dragoste suporta o discutie mult mai ampla, chiar in afara sferei teologice. Dragostea asa cum o cunoastem noi in prezent este o idee noua, de vreo 100 si ceva de ani. inainte de aceasta perioada era de neconceput ca o familie sa se intemeieze pe asa ceva in primul rand, trebuiau sa existe alte elemente la baza casatoriei, dragostea venea dupa casatorie. unele culturi se bazeaza inca pe aceasta idee (India, multe zone din Asia etc.)

Si mai ales in afara casatoriei :))...pentru ca dragoste va fi oricand si in orice cultura, indiferent daca o integrezi in casatorie sau o excluzi din ea. Parerea mea e ca e bine sa ascultam de glasul din inima noastra, care e si glasul lui Dumnezeu si sa ne casatorim cu cineva pe care sa iubim...

ai dreptate! in mare parte... nu generalizez,dar nu sunt singurul cu astfel de probleme... si cu materialul... nu stiu,in ziua de azi credema ca sunt multe discutii legate de material,si multe despartiri... stii ca daca incepe o cearta din cauza banilor,jigniri si alte vorbe urate vin odata cu asta... si iese de multe ori un macel,devine o boala,si boala se lungeste... asa ca de multe ori e nevoie de o pauza si posibil ca aceasta pauza sa fie definitiva... in realitate credema ca se intampla asta... am lucrat intrun domeniu,asa cum am zis,unde am cunoscut foarte multa lume cu defecte si calitati,cu probleme grave,usoare,sau cu bucurii imense... am o experienta scurta dar bogata in domeniul publicului,realitatii,omenirii...


PS: miar fi placut sa traiesc asa ca indienii...:D

Uite, pentru fraza aceasta: nu voi citi articolul!

Stiu ca vrei sa demonstrezi insistent ceva (eu nu prea mi-am batut capul cu acest subiect ca nu m-a prea interesat inainte de a spune Andrei ca orgasmul este gustarea raiului), dar acea fraza CONTAZICE BIBLIA.
In Facere citim ca Adam a "cunoscut-o" pe Eva DUPA pacatul primordial! (prin cap. 4, undeva).
Inainte de pacat nu a existat legatura trupeasca intre ei.


(De altfel este chiar logic.. inainte de pacat nu exista moarte, deci perpetuarea speciei era un nonsens)

erata: contrazice!

Nichifor Crainic: Cununia - Viata intru Imparatie
 

- Scopul cununiei: desavarsirea omului, barbat si femeie, uniti in Taina nuntii si in unirea lor cu Dumnezeu.
- Inceputul omenirii se face prin binecuvantarea familiei in rai;
- Inceputul rascumpararii se face la nunta din Cana;
- Desavarsirea ei are loc in Imparatia Cerurilor la Cina Nuntii Mielului.

Din perspectiva casatoriei, civilizatia pe care o traim e o civilizatie de "auto-erotism", o isterie de pofta erotica ce incepe si se termina in eu, in individ, in distrugerea relatiei, in ignorarea adevarului personal al omului.
Ineluctabil, casatoria este si ea alienata. ea devine o conventie rationala, legata de finalitati utilitare sau sementine ca o atractie reciproca, bazata pe amorul fizic pantru satisfactia individuala efemera.
CAUZA: consta in starea omului deceptionat si dezradacinat si in criza teologica si mai ales pastorala, care trebuie sa fie depasita. Epoca secularizata cere de la Biserica un cler cu o credinta puternica, cu o spiritualitate adanca.

Casatoria in Noul Testament: Casatoria devine Taina - Taina Nuntii - pentru a se desavarsi in Imparatia lui Dumnezeu, la "Cina Nuntii Mielului".

In capitolul al 5. al Episolei catre Efeseni descoperim noul sens al casatoriei crestine, care nu poate fi redus nici la utilitarismul iudaic, nici la legalismul roman; descoperim posibilitatea si responsabilitatea date fiecaruia , mire si mireasa, de a transfigura "acordul lor" in realitatea Imparatiei.

In acest sens fiecare mire trebuiesa fie constient ca vine in fata Sfantului Altar pentru a o primi, in Biserica, din "mana" lui Hristos - Mirele prin excelenta nenuntit - pe mireasa pecare trebuie s-o pastreze ca pe o "biserica slavita" - Mireasa nenuntita a lui Hristos - "neavand pata sau zbarcitura, ori altceva de acest fel, ci sa fie sfanta si fara de prihana". aceeasi constiinta trebuie sa o aiba si mireasa. Primirea Cununiilor in Imparatia Cerurilor nu inseamna altceva decat ca ei sunt incredintati unul celuilalt, pentru a se uni prin Taina, cu Hristos, Care a luat chip in ei in aina Sfantului Botez si pe Care-l poarta in trupurile si in sufletele lor prin Sfanta Impartasanie.

Clement Alexandrinul se intreaba de unde isi primeste casatoria sfintenia.
"Casatoria este sfanta daca este implinita asa cum spune Cuvantul, daca sotul si sotia se supun lui Dumnezeu si daca isi chivernisesc viata conjugala "cu inima curata intru adeverirea credintei, curatindu-si inimile de orice cuget rau, spaland trupul cu apa curata si tinand martuisirea nadejdii pentru ca este credincios Cel ce a fagaduit". (Evrei 10, 22-23)

Anna, sa stii ca te inseli cu interpretarea ta. Faptul ca Adam a cunoscut-o pe Eva dupa cadere nu inseamna ca dragostea, si unirea sexuala, nu erau programate si pentru inainte de cadere. Ele erau virtual si acolo, ca de aia l-a facut Dumnezeu pe oameni barbat si femeie. Daca nu ar fi fost caderea, sexualitatea ar fi fost altfel, nu stim cum, insa nu ar fi fost periculoasa si alunecoasa ca acuma. La fel si dragostea. Asta cred ca vrea sa zica autorul. Dumnezeu le-a dat de altfel porunca lui Adam si Eva 'cresteti si va inmultiti' inainte de cadere. Deci era prevazut unirea lor fertila dinainte de cadere; independent de ea.

Ti-ar folosi sa citesti articolul. Ideea lui de baza nu este ceea ce incercam eu sa demonstrez, de altfel. Iar autorul este un autor cat se poate de ortodox. Este 'preotul studentilor' din Bucuresti, de altfel, si este foarte implicat in ASCOR.

Frumos text, anca!

Si concludent! Acum se intelege mai bine ca erotismul nu este perceput cum vrem noi sa-l percepem.
Totul are ca finalitate mantuirea omului, de aceea se si cere curatenie maxima a trupului si sufletului. Sa nu mai venim cu alte interpretari ca sa nu smintim.

Dupa ce am copiat textul de mai sus, mi-am dat seama ce sanse mici de mantuire avem, caci faptele dragostei ne lipsesc. Ar trebui sa luam aminte! Poate doar milostenia sa ne mai salveze, ca in rest este dezastru!

Asa este, i-a facut barbat si femeie.. Totusi nu am gasit inca in literatura patristica pe cineva care sa afirme ca au existat legaturi intime in inainte de cadere.
Acum, daca au fost facuti barbat si femeie deoarece Dumnezeu stia.. asta este alta discutie..
Totusi, ma gandesc ca si eu port plasturi pretutindeni cu mine (prestiinta! fiul meu inevitabil se loveste). Insa nu as putea afirma ca un copil pansat este unul "ca nou"/sanatos.. Cam asta este cu starea virtuala a sexualitatii (este un pansament doar).

Facerea 4:1. După aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut pe Cain şi a zis: "Am dobândit om de la Dumnezeu".

...deci dupa ce au fost dati afara din rai.

"Casatoria este sfanta daca este implinita asa cum spune Cuvantul, daca sotul si sotia se supun lui Dumnezeu si daca isi chivernisesc viata conjugala "cu inima curata intru adeverirea credintei, curatindu-si inimile de orice cuget rau, spaland trupul cu apa curata si tinand martuisirea nadejdii pentru ca este credincios Cel ce a fagaduit". (Evrei 10, 22-23)

oare nu e suficient de clar? Oare cati au casatoia sfanta, pentru ca au implinit cum spune Cuvantul? Aproape nimeni!
Fani, nu e cazul sa smintesit cu afirmatiile tale. Te rog. Si asa suntem departe de ceea ce asteapta Dumnezeu de la noi.

Nu stiu cum percepi tu erotismul, dar eu nu de erotism am vorbit cand am spus tot ce am spus, ci de erosul transfigurat prin cununie.
Si nu contrazice cu nimic textul asta ce am spus eu.
Sigur, casatoria este pentru mantuire, am spus eu altceva? 'Curatenie maxima a trupului si a sufletului' nu inseamna lipsa sexului (sau orgasmului?), nu? Inseamna trairea lor, nu in mod individualist si autoerotic, ci personalist si de un eros transfigurat si transfigurator.

Sigur, nu au avut inainte de cadere, dar din cate spun parintii nu au avut timp, pentru ca perioada dinainte de cadere a fost foarte scurta. Cam asa se interpreteaza.

Sigur, sexualitatea de dupa cadere este ca toate lucrurile omului un salas potential al patimii si deci al departarii de Dumnezeu. Poate mai mult ca altefle, din cauza simbolisticii de unire de care am zis.
Uiti insa valoarea botezului, prin care un crestin este deja inviat in Imparatie si poate depasi pacatul, daca vrea si el.

Cu ce afirmatie am smintit? Eu am impresia ca te cam repezi cu interpretarile.
Vad in tonul ultimelor tale postari multa suparare, de unde aceasta? Suntem pe forum sa discutam, nu sa ne suparam.

Sigur ca vorbeam si eu de un ideal. Casatoria crestina asa cum o descriam eu si asa cum o descriu autorii citati, este stadiul final catre care trebuie sa tindem, daca suntem crestini. Suntem toti pe drum.
Sigur, cati au casatoria sfanta in sensul de desavarsita? Nu stim (sunt sfintii casatoriti cunoscuti, dar poate sunt mult mai multi decat stim, pentru ca viata conjugala se petrece in taina, nu sunt publice toate manifestarile sfinteniei ei), insa cati calugari au o feciorie sfanta? Si ei sunt pe drum, iti va spune oricare dintre asta.

@ Fani
 

Cat despre "cresteti si va inmultiti", stii bine ca a fost interpretat in multe feluri, nu doar ca porunca de a face copii!

Te rog sa observi CONTEXTUL in care apare aceasta porunca:
Dumnezeu spune "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră".
Apoi: "Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie." (Nu se mai vorbeste si despre ASEMANARE!)
Imediat urmeaza porunca: cresteti si va inmultiti.
Observa ca elementul central ramane "chipul si asemanarea".

(De altfel crearea omului este reluata in capitolul urmator din alta "perspectiva". Imi amintesc cand am citit prima data Biblia m-a derutat aceasta exprimare pentru ca mi se parea ca este vorba de un singur om care cuprinde in sine barbatul si femeia!)

Mai departe ii las pe altii care au gandit mai profund problema:
"Sfinţii Părinţi, subliniind în mod special faptul că virtuţile sunt sădite în însăşi firea omului, nefiind calităţi care să-i fi fost, într-un fel sau altul, adăugate, au totuşi în ceea ce priveşte acest subiect o concepţie dinamică: virtuţile nu i-au fost date omului într-un chip deplin; ele aparţin naturii sale numai întrucât menirea acesteia este de a le pune în practică şi numai întrucât ele constituie împlinirea şi desăvârşirea acestei naturi. Dar realizarea lor presupune participarea activă a omului la planul lui Dumnezeu, colaborarea lui - cu toate facultăţile sale - cu voinţa divină, libera deschidere a întregii sale fiinţe la harul lui Dumnezeu. Omul a fost creat cu posibilitatea de a realiza aceste virtuti si a început chiar să le pună în practică. El avea virtuţile în germene.13 Dar lui îi revenea sarcina de a le face să sporească până la desăvârşire. Astfel înţeleg Sfinţii Părinţi porunca divină dată primilor oameni: „Creşteţi şi vă înmulţiţi" (Fac. l, 28). Şi de aceea ei zic că, în rai, „omul era asemenea unui prunc si trebuia, sporind în cele bune, să ajungă la starea bărbatului desăvârşit".

Pentru a face vădit caracterul dinamic al dobândirii virtuţilor şi al îndumnezeirii, majoritatea Sfinţilor Părinţi, spre deosebire de Sfântul Grigorie de Nyssa, fac distincţia între chip şi asemănare. Potrivit acestei distincţii, chipul lui Dumnezeu în om defineşte ansamblul posibilităţilor de realizare a asemă¬nării, potenţialitatea asemănării, în timp ce asemănarea, la care se ajunge prin împlinirea chipului, constă în deplinătatea chipului, potrivit firii sale în între¬gimea ei, si ajungerea la desăvârşire. Astfel, în timp ce chipul este actual, asemănarea este virtuală; rămâne ca omul să o realizeze prin libera sa par¬ticipare la harul îndumnezeitor. Sfântul Vasile cel Mare, tâlcuind cuvintele: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră", spune: „Pe cel din¬tâi, chipul, îl avem prin creaţie, iar pe cea de-a.doua, asemănarea, o dobân¬dim prin voia noastră. Ni s-a dăruit să ne naştem având chipul lui Dum¬nezeu; prin voia noastră liberă noi devenim făptură asemenea lui Dumnezeu. Ceea ce ţine de voinţă, există deja în natura noastră, ca potentă, dar se dobân¬deşte numai prin lucrare. Dacă, atunci când ne-a creat, Dumnezeu n-ar fi zis: „Să facem" şi „după asemănare", dacă nu ne-ar fi dăruit puterea de a ne face asemenea Lui, atunci n-am fi dobândit prin propria noastră'putere asemăna¬rea cu Dumnezeu. Dar iată că El ne-a făcut capabili de a-I semăna lui Dumnezeu. Şi dându-ne puterea de a-I semăna, ne-a făcut lucrătorii acestei asemănări, pentru ca să ne dea şi răsplata lucrării noastre; şi să nu fim ca ace¬le tablouri ieşite din mâna unui pictor, lipsite de viaţă; şi pentru ca făptuirea asemănării să nu conducă la lauda altcuiva decât noi. Căci, într-adevăr, atunci când vedem că un chip pictat este cu totul aidoma modelului, nu lău¬dăm portretul, ci-1 admirăm pe pictorul care 1-a făcut. Astfel deci, pentru ca eu, si nu altul, să fiu cel lăudat, rni-a lăsat grija de a deveni asemenea lui Dumnezeu, într-adevăr, după chip am fire cugetătoare, dar ajung la asemănare devenind creştin".

Citat extras din "Terapeutica bolilor spirituale" de Jean Claude Larchet
(scuze pt erori, este o carte scanata)

Hahahaha!
Pentru asta chiar vreau citat!
(cum nu au avut timp? cat timp iti trebuie pentru unire trupeasca?.. of, Fani, rad cu lacrimi!)

;-)
Este la parintele Staniloae, dar nu stiu acuma unde.
Este vorba de rai aici, este vorba de omul abia creat, nu putem trivializa lucrurile chiar asa, atunci lucrurile se petreceau dupa alta randuiala ca la noi, cand hop, in 20 de minute au conceput un urmas. ;-)

Eu am crezut ca tu te-ai inversunat in a-l sustine pe Andrei cu orgasmul ca gustare a raiului (in fine, tu ai gasit exprimari mai elegante, dar nu-mi vin in minte, doar aceea socanta mi-a amintesc) deoarece iti plac postarile lui, in general.. acum inteleg ca tu chiar crezi acelasi lucru! Sex in rai (gaseste tu cuvintele frumoase, daca vrei). Nu este complet ilogic?
(Adica moarte nu era ca sa fie nevoie de supravietuirea prin urmasi).

Apoi tu treci cu usurinta peste aceasta: "atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni". Aceasta a fost spusa dupa cadere..este parte din pedeapsa femeii.. pana atunci au fost egali si in stare de virtualitate sexuala (cum spui tu).

Adica, practic ce e de facut ca sa nu ne pierdem in termeni?

Si eu cred ca se putea sa nu fi avut timp. Ca doar era in Rai, trebuia sa fie ceva fffffoarte sus, nu asa hopa tropa. Chiar si aici pe pamant cand vrem sa fie special dureaza mult, pana faci pregatirile, ambientul, preludiul etc D-apoi in Rai!

glumesti, nu?
Am gasit in mai multe locuri "cresteti si va inmultiti" interpretata ca o sporire a virtutilor si ca o crestere catre asemanarea cu Dumnezeu. (nu prea am timp zilele astea sa caut prin carti.. de aceea am pus citat din Larchet)

Nu m-am inversunat sa-l sustin pe andrei, am spus niste lucruri care se potriveau cu ce mai spusesem in alte locuri inainte. Poate m-am agatat un pic de formula socanta ca mi se pare corect sa mai spargem putin limbajul de lemn in care ne incorsetam adesea. Este absolut necesar in zilele noastre, altfel muzeul ne paste. Da, imi place tocmai de aia cum scrie andrei, si are talent literar. Cred ca multi nu il inteleg din cauza asta. Multe din afirmatiile lui socante cred ca pot fi citite in sensul asta, de spargere a formulelor. Nu sunt totusi intotdeauna de acord cu el.

Stiu ca 'cresteti si inmultiti-va' are si sens mai inalt, dar si casatoria are si sens mai inalt decat pura unire trupeasca, asta am spus si eu.
Este vorba si de o unire de tip trupesc inainte de cadere, care nu s-a realizat, deci nu stim cum ar fi fost, exista speculatii, doar. Dar ar fi fost o unire fertila.
De ce te socheaza expresia 'sex in rai'? Pentru ca pana la urma consideri sexul ca ceva intrinsec murdar si nedumnezeiesc, pur omenesc, anna, strabate asta din tot ce scrii. Incep si eu ca mihail acu sa te cert ca faci materia rea rad nu esti departe ;-)

""atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni". Aceasta a fost spusa dupa cadere..este parte din pedeapsa femeii.. pana atunci au fost egali si in stare de virtualitate sexuala (cum spui tu)."
spui tu.

Fraza asta se refera la relatiile dintre sexe dupa cadere, insa nu uita ca intre timp a venit Hristos si sensul unirii prin casatorie s-a schimbat si el, este complect intors spre Imparatie, transfigurat de ea, deci cu fata iarasi spre rai. Asta cu stapanirea este depasita de NT. Ca au ramas sechele, este o problema mai mult culturala - sau pur omeneasca.

Ei uite, poate ca idealizez "a face dragoste" (nu sexul!), sa-mi spuna cei mai experimentati...idealizez?

Sigur, este legat si de asta, dar SI de inmultirea prin urmasi.

Larchet scrie bine, si mie imi place, dar nu cred ca se contrazice cu ce spuneam eu, vorbeste insa de mai multe lucruri.

Nu ca as fi eu asa experimentata, ca uite, si anna21 si anca sunt casatorite si mai demult decat mine, dar eu nu vad nici o problema cu dragostea trupeasca in rai, daca nu ar fi avut loc caderea tare frumos si simplu ar fi fost, nu complicat ca acuma.. Ar fi fost asa cum doar intrezarim noi acuma prin dragostea noastra.

:( Si eu asa cred. Poate ca idealizez foarte mult, dar mie unirea trupeasca mi se pare incredibila totusi...sa-l accepti pe celalalt in totalitate, asa complet, sa poti trece peste chestiile alea trupesti care poate in alte conditii ti-ar provoca scarba:31: Si intimitatea aceea trupeasca...
Eu de fapt merg pe rationamentul invers. Atata uratenie si pacat poate exista in sex incat cred ca de fapt acolo (nu in a face sex, in sexualitatea omului) exista ceva atat de minunat ca diavolul nu suporta si il strica cu orice pret. Eu cred ca cu cat ceva e mai urat, cu atat inversul trebuie sa fie mai minunat, atunci ganditi-va la cata uratenie si degradare poate exista in sexualitate si faceti inversul, iese ceva grozav, nu?

Intr-adevar nu ai zis erotism, ci dragoste erotica...si erosul transfigurat prin cununie.

Da, ce frumos spus, anna! parca ai deschis o fereastra.