În prealabil postat de ory (Post 146936)

Nu te speria heaven...mentalitate de barbat, cati de pe langa noi nu gandesc la fel, dar tac chitic ! ! !

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 146939)

Nici bărbatul şi nici femeia nu-i mai presus unul faţă de celălalt. Toţi suntem o apă şi-un pământ !

În prealabil postat de padurariucristi (Post 146947)

Da,sunt femeie.Ma cheama Ionela si sunt sotia lui Cristi.Am trecut si eu prin asa ceva si vorbesc din experienta mea.Stiti de ce sunt asemenea probleme in familie?Una poate fi din cauza gurii femeii sau chiar din neloialitatea femeii fata de barbat.Eu eram cu gura mare si-i spuneam mereu ca-l las si ma duc la ala de peste drum ca ma iubit candva.Si barbatul,cand vede ca are concurenti ia femeia la bataie si-i zice(in gandul lui)" -Lasa ca de frica nu ma lasi tu pe mine!" Nu este nevoie sa-l tradezi cu trupul.Multi barbati recurg la asta din disperarea sa n-o piarda.E Alta cauza ar fi si din cauza tradarii (barbatul si-a tradat nevasta).De multe ori barbatul bate nevasta ca s-o indeparteze sa n-o mai faca sa sufere(cum,cred eu)s-a intamplat si in cazul meu.Eu am ales sa stau langa SEFU ,asa cum ziceti voi,de mila crestineasca.N-am vrut sa se piarda un suflet care se putea intoarce pe calea cea buna.Daca-l lasam era dat pierzarii.Am ramas langa el si am luptat.N-am fost egoista si nu m-am gandit numai la mine.Am ales dealul cel mai mare.SI L-AM IZBAVIT TRAGANDU-L SI PE SOTUL MEU.Asta este dragostea pentru aproapele tau.Nu cum faceti voi.Pe unul il ajutati ,dar pe celalalt il dati pierzarii.Dumnezeu n-a facut o parte din omenire oameni si alta animale.In cazul asta cine-i om si cine-i animal.Si talharul de pe cruce s-a mantuit in ceasul mortii.De ce?Pentru ca i-a parut rau pentru ceea ce a facut.Voi,majoritatea,de ce nu sunteti de acord ca si el sa se mantuiasca?Femeia asta are de ales intre calea usoara si cea grea.Ca crestin,nu ca oameni din lume,pe care cale o sfatuiti sa mearga?Credeti ca n-o sa dati socoteala pentru cel ce a-ti hotarat voi ca nu are dreptul sa se ridice?Dar se pare ca multi sunteti buni numai de gura.DUMNEZEU vrea de la noi FAPTE.Vad ca toti cititi Biblia dar care o intelege?CARE ARE URECHI SA O AUDA???Stati toata ziulica pe forum si dati sfaturi la altii sa se roage cand voi de-abia spuneti TATAL NOSTRU si ala din fuga,ca da de,v-a spus parintele sa nu va culcati fara rugaciune.Poti sa-ti dai si viata pentru aproapele tau.Daca el se caeste si-n ceasul mortii pentru ceea ce a facut se poate mantui.Nu oare IISUS si-a varsat sangele pentru noi toti?Care dintre noi sunt animale si care sunt oameni?Nu oare conteaza si o lacrima la judecata?UNA singura...Fata asta,i-mi pare rau ca o spun,dar are de platit pacatul neascultarii de parinti si cea a tradarii de cel ce a iubit-o. IONELA

În prealabil postat de antoniap (Post 146953)

Alina73

Orice decizie vei lua, iti vei asuma o noua cruce. Mai usoara sau mai grea, Dumnezeu stie. Daca ti-o asumi ca fiind mantuitoare, vei cauta sa faci cu multumire tot ce e mai bine.

Cunosc o femeie care are sotul paralizat. La varsta de 40 de ani a acceptat sa-si duca aceasta cruce. Il ingrijeste, ii vorbeste frumos, isi pune nadejdea in Dumnezeu si are multa pace in suflet. Suferinta are un rost mantuitor si chiar sfintitor numai daca o accepti fara cartire. Fireste ca pentru a ajunge sa gandesti asa, ai nevoie de un duhovnic.

Sotul tau este de asemenea bolnav. Bolnav sufleteste si in robia diavolilor. E de plans si el pe plan spiritual. Cauta sa ai in primul rand pace in suflet, iertand din inima pe toti cei care ti-au gresit. A tine minte raul inseamna a te imbolnavi. Bine ar fi sa te vindeci sufleteste mai intai.

Am citit despre sfinti care au acceptat sa ingrijeasca leprosi sau despre altii care s-au vandut pur si simplu ca robi pentru a sluji unor stapani pagani. Prin rabdare si cu multa rugaciune dupa ce resuseau sa-i aduca pe calea cea buna, mergeau si cautau alti stapani.

Fireste, am postat aceaste randuri in ideea de a-ti oferi si alternativa unei vieti sfintitoare, in care tu sa fii lumina care sa lumineze in jur, si nu sa fii cea care asteapta sa fie ocrotita. In calitate de mama, daca vei reusi sa-i educi pe copii sa aleaga in viata o cale mantuitoare, le-ai dat cea mai mare zestre care nu se va lua de la ei. Iar in calitate de sotie, daca vei dobandi o credinta puternica si vei trata la fel triumful si dezastrul, complimentele si injuraturile, prin blandetea ta il vei castiga sufleteste si pe el. Iar pacea lui Hristos va fi cu tine.

Dumnezeu sa ne ajute sa facem voia Sa!

În prealabil postat de monica.miholca (Post 146963)

Ai dreptate, Antonia. suferinta e o cale mantuitoare, acceptata si dusa fara cartire....
dar cum sa nu te umpli de resentimente cand sotul tau, omul fata de care ai ales sa traisti, te chinuie zi de zi, si copiii? e foarte important sa il ierte, intr-adevar, dar asta nu se face asa, cu una cu doua.
si trebuie sa vedem cat putem duce...ca vrand sa facem mai mult decat putem, ne putem pierde si noi.

În prealabil postat de padurariucristi (Post 146947)

Da,sunt femeie.Ma cheama Ionela si sunt sotia lui Cristi.Am trecut si eu prin asa ceva si vorbesc din experienta mea.Stiti de ce sunt asemenea probleme in familie?Una poate fi din cauza gurii femeii sau chiar din neloialitatea femeii fata de barbat.Eu eram cu gura mare si-i spuneam mereu ca-l las si ma duc la ala de peste drum ca ma iubit candva.Si barbatul,cand vede ca are concurenti ia femeia la bataie si-i zice(in gandul lui)" -Lasa ca de frica nu ma lasi tu pe mine!" Nu este nevoie sa-l tradezi cu trupul.Multi barbati recurg la asta din disperarea sa n-o piarda.E Alta cauza ar fi si din cauza tradarii (barbatul si-a tradat nevasta).De multe ori barbatul bate nevasta ca s-o indeparteze sa n-o mai faca sa sufere(cum,cred eu)s-a intamplat si in cazul meu.Eu am ales sa stau langa SEFU ,asa cum ziceti voi,de mila crestineasca.N-am vrut sa se piarda un suflet care se putea intoarce pe calea cea buna.Daca-l lasam era dat pierzarii.Am ramas langa el si am luptat.N-am fost egoista si nu m-am gandit numai la mine.Am ales dealul cel mai mare.SI L-AM IZBAVIT TRAGANDU-L SI PE SOTUL MEU.Asta este dragostea pentru aproapele tau.Nu cum faceti voi.Pe unul il ajutati ,dar pe celalalt il dati pierzarii.Dumnezeu n-a facut o parte din omenire oameni si alta animale.In cazul asta cine-i om si cine-i animal.Si talharul de pe cruce s-a mantuit in ceasul mortii.De ce?Pentru ca i-a parut rau pentru ceea ce a facut.Voi,majoritatea,de ce nu sunteti de acord ca si el sa se mantuiasca?Femeia asta are de ales intre calea usoara si cea grea.Ca crestin,nu ca oameni din lume,pe care cale o sfatuiti sa mearga?Credeti ca n-o sa dati socoteala pentru cel ce a-ti hotarat voi ca nu are dreptul sa se ridice?Dar se pare ca multi sunteti buni numai de gura.DUMNEZEU vrea de la noi FAPTE.Vad ca toti cititi Biblia dar care o intelege?CARE ARE URECHI SA O AUDA???Stati toata ziulica pe forum si dati sfaturi la altii sa se roage cand voi de-abia spuneti TATAL NOSTRU si ala din fuga,ca da de,v-a spus parintele sa nu va culcati fara rugaciune.Poti sa-ti dai si viata pentru aproapele tau.Daca el se caeste si-n ceasul mortii pentru ceea ce a facut se poate mantui.Nu oare IISUS si-a varsat sangele pentru noi toti?Care dintre noi sunt animale si care sunt oameni?Nu oare conteaza si o lacrima la judecata?UNA singura...Fata asta,i-mi pare rau ca o spun,dar are de platit pacatul neascultarii de parinti si cea a tradarii de cel ce a iubit-o.Invatati-o sa-si duca crucea,nu sa fuga de ea,ca poate gaseste alta cruce mai mare. Draga mea,salveaza-te pe tine salvandu-l pe el.Poate tu esti mai inteleapta si vezi mai bine.El are ceata inca pe ochi.Tu vezi mai bine.Este ca un orb care trebuie condus catre lumina.Nu-l lasa,ca se pierde pe drum.Eu am luptat.Si lumina candelei mele creste din ce in ce mai mult.Ba chiar am mai facut si un baietel pe langa fetita ce o aveam inainte de problemele noastre.Sotul tau a cazut.Ajuta-l sa se ridice.Nu-l lasa sa moara in pacate,ca toti cadem.Important este sa ne ridicam.Voi ,cei din forum,o plangeti pe ea.Si eu o plang si-mi pare rau.Dar pentru el cine plange?Nu s-a cununat LA BINE SI LA RAU?Toti vreti numai bine si cand vine raul fugiti toti.Ce fel de crestini sunteti voi?Unde va dati batalia ca sa castigati lupta? Draga mea ,eu nu te invat sa stai si sa iei bataie.Te invat sa-ti iei armele si sa lupti.DRAGOSTEA,IERTAREA,BLANDETEA,MILA:ASTEA SUNT CATEVA DIN ARMELE TALE.Numai tu si cu el stiti ce se intampla in casa voastra.Sper sa iei decizia cea mai buna care sa va duca pe amandoi pe calea mantuirii.Ai grija si la prieteni ca de multe ori suntem influentati de ei.Nu ma refer la cei din forum,ci la cei ce-ti calca pragul casei.Spunea un preot unei femei cu probleme in familie:"-I-ti dau dezlegare sa te certi cu toti vecinii,numai cu sotul tau nu!"Nu te sfatuiesc sa te certi cu ei ci sa incerci sa indepartezi gurile rele ce fac rau familiei tale.PRIETENII SUNT BUNI DAR TINUTI DEPARTE DE CASA.Cer iertare celor ce le-am gresit prin cuvintele mele. IONELA

În prealabil postat de padurariucristi (Post 146947)

Da,sunt femeie.Ma cheama Ionela si sunt sotia lui Cristi.Am trecut si eu prin asa ceva si vorbesc din experienta mea.Stiti de ce sunt asemenea probleme in familie?Una poate fi din cauza gurii femeii sau chiar din neloialitatea femeii fata de barbat.Eu eram cu gura mare si-i spuneam mereu ca-l las si ma duc la ala de peste drum ca ma iubit candva.Si barbatul,cand vede ca are concurenti ia femeia la bataie si-i zice(in gandul lui)" -Lasa ca de frica nu ma lasi tu pe mine!" Nu este nevoie sa-l tradezi cu trupul.Multi barbati recurg la asta din disperarea sa n-o piarda.E Alta cauza ar fi si din cauza tradarii (barbatul si-a tradat nevasta).De multe ori barbatul bate nevasta ca s-o indeparteze sa n-o mai faca sa sufere(cum,cred eu)s-a intamplat si in cazul meu.Eu am ales sa stau langa SEFU ,asa cum ziceti voi,de mila crestineasca.N-am vrut sa se piarda un suflet care se putea intoarce pe calea cea buna.Daca-l lasam era dat pierzarii.Am ramas langa el si am luptat.N-am fost egoista si nu m-am gandit numai la mine.Am ales dealul cel mai mare.SI L-AM IZBAVIT TRAGANDU-L SI PE SOTUL MEU.Asta este dragostea pentru aproapele tau.Nu cum faceti voi.Pe unul il ajutati ,dar pe celalalt il dati pierzarii.Dumnezeu n-a facut o parte din omenire oameni si alta animale.In cazul asta cine-i om si cine-i animal.Si talharul de pe cruce s-a mantuit in ceasul mortii.De ce?Pentru ca i-a parut rau pentru ceea ce a facut.Voi,majoritatea,de ce nu sunteti de acord ca si el sa se mantuiasca?Femeia asta are de ales intre calea usoara si cea grea.Ca crestin,nu ca oameni din lume,pe care cale o sfatuiti sa mearga?Credeti ca n-o sa dati socoteala pentru cel ce a-ti hotarat voi ca nu are dreptul sa se ridice?Dar se pare ca multi sunteti buni numai de gura.DUMNEZEU vrea de la noi FAPTE.Vad ca toti cititi Biblia dar care o intelege?CARE ARE URECHI SA O AUDA???Stati toata ziulica pe forum si dati sfaturi la altii sa se roage cand voi de-abia spuneti TATAL NOSTRU si ala din fuga,ca da de,v-a spus parintele sa nu va culcati fara rugaciune.Poti sa-ti dai si viata pentru aproapele tau.Daca el se caeste si-n ceasul mortii pentru ceea ce a facut se poate mantui.Nu oare IISUS si-a varsat sangele pentru noi toti?Care dintre noi sunt animale si care sunt oameni?Nu oare conteaza si o lacrima la judecata?UNA singura...Fata asta,i-mi pare rau ca o spun,dar are de platit pacatul neascultarii de parinti si cea a tradarii de cel ce a iubit-o.Invatati-o sa-si duca crucea,nu sa fuga de ea,ca poate gaseste alta cruce mai mare. Draga mea,salveaza-te pe tine salvandu-l pe el.Poate tu esti mai inteleapta si vezi mai bine.El are ceata inca pe ochi.Tu vezi mai bine.Este ca un orb care trebuie condus catre lumina.Nu-l lasa,ca se pierde pe drum.Eu am luptat.Si lumina candelei mele creste din ce in ce mai mult.Ba chiar am mai facut si un baietel pe langa fetita ce o aveam inainte de problemele noastre.Sotul tau a cazut.Ajuta-l sa se ridice.Nu-l lasa sa moara in pacate,ca toti cadem.Important este sa ne ridicam.Voi ,cei din forum,o plangeti pe ea.Si eu o plang si-mi pare rau.Dar pentru el cine plange?Nu s-a cununat LA BINE SI LA RAU?Toti vreti numai bine si cand vine raul fugiti toti.Ce fel de crestini sunteti voi?Unde va dati batalia ca sa castigati lupta? Draga mea ,eu nu te invat sa stai si sa iei bataie.Te invat sa-ti iei armele si sa lupti.DRAGOSTEA,IERTAREA,BLANDETEA,MILA:ASTEA SUNT CATEVA DIN ARMELE TALE.Numai tu si cu el stiti ce se intampla in casa voastra.Sper sa iei decizia cea mai buna care sa va duca pe amandoi pe calea mantuirii.Ai grija si la prieteni ca de multe ori suntem influentati de ei.Nu ma refer la cei din forum,ci la cei ce-ti calca pragul casei.Spunea un preot unei femei cu probleme in familie:"-I-ti dau dezlegare sa te certi cu toti vecinii,numai cu sotul tau nu!"Nu te sfatuiesc sa te certi cu ei ci sa incerci sa indepartezi gurile rele ce fac rau familiei tale.PRIETENII SUNT BUNI DAR TINUTI DEPARTE DE CASA.Cer iertare celor ce le-am gresit prin cuvintele mele. IONELA

În prealabil postat de alina73 (Post 145923)

La 16 ani,am vorbit cu un baiat 3 ani si ne iubeam foarte mult..parintii mei insa erau f drastici in crestera mea stiind foarte bine ca toti prieteni care ma inconjurau proveneau din fam ff bune,dar in schimb eu aveam restricti pe care prieteni mei nu le aveau pe atunci,nu erau de acord nici cu aceest baiat cu care vb,gasindu-le la toti cate un cusur(vroiau un baiat din lumea buna).Atunci am avut o perioada cand m-am certat cu prietenul meu din motive adolescientiene,eu facand-ui in abitie si saturandu-ma de restrictile parintilor mei..stiind ca un prieten de al lui ff bun ma placea am inceput sa vb cu el...nestiind unde se va ajunge...am continuat sa vb cu el cu totul ca nu era o relatie..in sensul bun al cuvantului..iar fostul meu prieten ma avertizase ca nu e pers potrivita pt mine...am fugit pana la urma de acasa din cauza unor certuri,parintii mei obligandu-ma sa vb cu alt baiat din "lumea buna" .Neputa-nd sa iau nici o decizie ...am fugit de acasa creza-nd ca asa este mai bine si creza-nd ca il iubesc.Char daca duceam o viata amarata,nu ma intelegam bine cu el,ma batea,ma jignea de fata cu toata lumea,dar am stat in continuare sperand intr-o schimbare.Cand am ramas gravida cu cel de al 2 copil,el a inceput o relatie cu o femeie 2 ani si jumatate neinteresand-ul suferinta mea,dupa aceeasta relatie a inceput alta relatie cu alta fata de 16 ani el avand 28.In toata aceeasta perioada fostul meu prieten,avand un anturaj comun,incerca sa ma protejeze la fel ca atunci cand eram in adolescenta...mi-a respectat decizia nefiind obraznic..si fara a-mi reprosa alegerea facuta.in 7 ani jumate cat sotu meu ma inselat,ma umilit,ma jignit si multe alte lucruri ff urate..tot imi promitea jurandu-se fals ca a incetat orice relatie cu alta femeie,si cerandu-mi sa sterg cu buretele tot rau facut.Fiind ranita am stat si mi-am pus ordine in ganduri si am constatat ca niciodata nu-lam iubit,constata-nd ca a fost doar un refugiu...deoarece sentimentele mele pentru el erau doar o iluzie..deoarece nu i-am simtit niciodata sprijinul si iubirea de care orice femeie are nevoie.multa lume din jur ma condamna de ce nu m-am despartit mai de mult de el...dar nu am facut-o decat pentru copii sa nu simta lipsa unui tata.Iar acum am constatat ca am gresit,pentru ca copii mei (fata si baiat 14 respectiv 6 ani) sufera foarte mult fiind si ei traumatizati de comportamentu lui dictatorial si lipsit de afectiune,baiatul suferind cel mai mult fiind mai mare a asistat la toate "dezlantuirile lui si certurile' a vazut si si suferinta mea in toti acesti ani...si comportamentul si lipsa de comunicare care o avea fata si de el...a ajuns sa nu-l mai suporte..mai rau chiar cred ca il uraste desi eu i-am spus ca este tatal lui si trebuie sa-l iubeasca si sa-l acepte asa cum e...si ca ce este intre mine si el nu trebuie sa il afecteze pe el.dorindu-mi protectie atat de mult tot timpul imi apare in vis fostul meu prieten care a ramas de 18 ani langa mine,neinsurandu-se ,a ramas la fel sprijinindu-ma,protejandu-ma dar cu bun simt avand in vedere ca sunt maritata...si incercandu-mi sa-mi arate ca el a ramas la fel fata de mine ca in adolescenta si are acelea-si sentimente si m-ar accept si acum dar eu nu am vrut sa vad lucrurile astea considerand ca este imoral sa fac aceste lucruri cu toate ca nu ma simnt fericita nici acum.acum mai mult ca niciodata imi doresc acest lucru mai ales ca am 36 de ani dar sint intr-o dilema totala pentru ca nu stiu incotro sa ma indrept deoarece nu ii mai suport nici macar prezenta sotului meu'dormind si separat.m-am refugiat in rugaciuni poate dzeu ma indreapta pe un alt drum deoarece simnt ca drumul acesta pe care sint nu e al meu.nici cu fostul meu prieten nu ma gindesc sa fiu cu totul ca atunci cind imi doresc in sufletul meu sa fiu protejata si iubita il visez numai pe el tinindu-ma in brate si oferandu-mi exact ce imi doresc simnt aceea senzatie de bine si dupa ce ma trezesc'iar dupa ce ma trezesc incep sa refuz ca ar mai putea fii ceva intre noi ptr ca au trecut 18 ani de atunci si omul se schimba f mult.va rog poate voi care nu sinteti in situatia mea vedeti lucrurile mult mai clar ce sa fac'ca eu nici nu mai stiu cum sa gindesc mai ales ca sint f nervoasa din cauza bolii mele care am depistat-o acum 2 luni 'nu mii se oxigeneaza creierul ptr ca cele doua vene din ceafa sint infundate din cauza nervilor acumulati deoarece nu sint o persoana care sa ma exteriorizez.ce ma sfatuiti

În prealabil postat de unortodox (Post 145988)

Din cate imi dau seama este prima ta casnicie - cea binecuvantata de Dumnezeu - si care prin dragostea sotului si blagoslovire de Sus, ti-a dat 2 copii minunati.
[COLOR=red]Biserica spune clar ca nici chiar adulterul lui nu este un motiv de despartire asa ca sa stii ca Dumnezeu te vrea alaturi de sotul tau, sa te rogi pentru el, si sa-l indrumi incet si cu rabdare pe calea mantuirii.[/COLOR]
Crede-ma ca vei reusi sa-l indrepti daca ai dragoste fata de el si crede-ma ca se poate chiar si un barbat hain sa se indrepte, asa cum si eu m-am indreptat, prin mila Domnului si sprijinul si dragostea sotiei mele.
Alta optiune este sa alegi calea usoara a celor multi, si sa-l parasesti. Te vei recasatori cu acel ALTUL din tinerete, ii mai faci si lui un copil sau doi, si, lipsiti de binecuvantarea Domnului, ispititi de diavol si nevoi, o sa ajungeti sa va urati iar copiii vor avea din nou de suferit. O sa ai impresia ca ai scapat de dracu si ai dat de tasu'...
Vreau sa te gandesti in acest haos in care esti acum, la un lucru simplu: daca in aceasta casatorie in care te afli - casatorie in care beneficiezi de binecuvantarile Domnului - esti atat de nefericita, cum crezi ca vei fi intr-o casatorie fara binecuvantari si in care barbatul de langa tine nu este tatal copiilor tai?
Doamne ajuta si sa ne lumineze!