Ma intrebai de sfat de la par.Cleopa?
Am mai spus: de ex. cum sa fiu si femeie si crestina, cum sa fiu si casatorita si crestina, ca sa le pot impaca pe toate (ca dupa dansul nu se prea poate).
In ziua X din saptamana nu esti crestin ca esti cu sotul, in ziua Y nu esti casatorit ca esti/te duci la biserica sau n post. Si la fel cu femeia (nu esti crestina in zilele X, Y, Z din luna, in perioada de lauzie si alte perioade ale vietii). Trebuie sa fii femeie in lume, sa lucrezi, sa fii o doamna, dar in acelasi timp supusa sotului si altor barbati.
Ma mai gandesc si-ti mai spun si altele.

Cred ca lipsesc modele de femei crestine.
Eu am cunoscut acum o luna o sotie de preot.. m-a impresionat. Daca poti sa-ti imaginezi o femeie foarte modest imbracata, nearanjata (fara machiaj, fara cercei, par strans in coc, batic), dar radiind de frumusete. Nu stiu daca ar fi considerata frumoasa de ochiul barbatului modern, dar mie mi s-a parut frumoasa. Era o adevarata placere sa vorbesti cu ea.. iti incalzea inima (m-am simtit ca o impostoare ca eu vin pe tocuri si cu cercei lungi din tara cu traditie ortodoxa, iar ea, americanca si convertita, si-a asumat firesc modelul femeii crestine).

Presupun ca avea si alta varsta decat tine, nu, Anna?
Cu trecerea anilor aceste podoabe, atat de importante la tinerete, nu mai spun mare lucru...
desi tineretea vostra e podoaba suficienta.
Si apoi tot timpul trebuie sa mai lasi ceva de la tine: mai un pacat, mai o podoaba...

În general, deruta vine daca, in diverse etape, incerci sa pui de acord lumea cu Dumnezeu, avand ca scop adaptarea lui Dumnezeu la nevoile lumii, si nu ca lumea sa se apropie de voia lui Dumnezeu. De fapt Dumnezeu a facut aceşti paşi, numiţi Iconomia si pogorământul lui Dumnezeu şi al sfinţilor Săi. Dar ceea ce a făcut se poate exprima doar ca paradoxuri sau antinomii, în limbajul şi potrivit sensurilor cuvintelor cu care este lumea obisnuită.

Primul paradox este legat de veşnicie. Omul care pune de acord sensul acestui cuvânt cu lumea şi nevoile ei , înţelege prin veşnicie că va exista la infinit, fără sfârşit, cu lume cu tot, eventual înoită, dar fără a schimba ceva esenţial, şi cu Iisus Hristos revenit şi El tot în această aceeaşi lume.

Descriind schimbarea paradoxală de sens a cuvântului, ni se spune despre Hristos că este acelaşi ieri , azi şi în veci. Această exprimare schimbă radical perspectiva asupra timpului , ca fiind liniar, de la trecut , prin prezent spre viitor. Ni se sugerează că trecutul , prezentul şi viitorul se vor contopi în Împărăţia cerurilor, şi ca o consecinţă , pentru a intra lumea în Împărăţie va trebui să iasă din timp şi spaţiu, nu prin distrugerea lor , ci prin contopirea, sau cum mai este numită, prin transfigurare.

De aceea , când omul ia parte la Liturghie cum se cuvine, ştiind ce se petrece cu el şi, ca Taină, cu toată Biserica, el intră în timpul liturgic, ieşind parţial din cel istoric, liniar. Timpul liturgic are mai multe coordonate, între care cea mai cunoscută este cea a ciclului anual, adică anul bisericesc, având în centru Paştele , când se consideră încheiat un cerc al timpului liturgic, şi următorul va fi repetarea identică, înţelegând prin aceasta aceeaşi Liturghie, aceleaşi Sărbători, pericope evanghelice.

Fiecare acumulează cât poate, după credinţa lui, spre a împlini o altă coordonată a timpului liturgic, cea de înălţare, referitoare la urcuşul duhovnicesc, spre virtuţi şi cunoaşterea mai adâncă a Tainelor. Şi abia prin această componentă înţelege o parte a paradoxului veşniciei, a antinomiei legate de porunca de a te lepăda de lume şi chiar de tine însuţi , spre a putea urma lui Hristos, adică a urma nu numai în Împărăţie, ci şi în slavă, pentru că Dumnezeu ne vrea, şi pe noi toţi, FII întregi, nu lipsiţi de moştenire.

Exact asta spune si preotul meu:femeia crestina a sec.21. Dar nu stie nici el asa bine s-o defineasca.
Modele nu sunt.
Femeia crestina a sec.21, spre deosebire de cea de acum 2000 ani, trebuie sa raspunda la doua cerinte grele: credinta si societatea (intre care exista o prapastie). Acum 2000 ani nu exista acea prapastie. Femeia statea acasa. Punct. Femeia era muncita acasa, batuta si tinuta infasurata, maritata cu sila etc.
Daca lucrezi undeva, indiferent unde, daca iesi in lume, trebuie sa te imbraci si sa te porti ca atare, altfel bati la ochi. Si trebuie sa muncesti cot la cot cu barbatul.
Invers, in biserica bati la ochi daca te imbraci si te porti prea lumeste.
Trebuie o cale de mijloc, care sa le imbine pe amandoua, si mai putin imbracamintea, ci interiorul conteaza.
In sec. 21 femeia trebuie fie si femeie si barbat, iar credinta nu accepta aceasta ultima parte.
Si atunci cum facem?
De fapt si barbatii sec. 21 trebuie sa fie si femei, caci li se cere mai nou sa creasca si ei copii, sa faca treaba in casa.
Diferenta: barbatii le pot face pe amandoua, fara probleme, nu-s considerati murdari niciodata, au voie orice, se pot imbraca oricum.

Si ca sa revin la subiect - am impresia ca exista aici o problema legata de accesul femeii la acest domeniu. Si asa ea n-are voie sa faca nimic in biserica, la ce sa mai si invete? Cred ca asta este problema.
De ce sa nu fie scoli teologice si de cantareti, strana, diaconite etc. pentru femei?

Totusi nu-ti inteleg intrebarea, Sophia, tu iti conditionezi credinta de accesul femeii in biserica si de existenta scolilor teologice pentru femei?
Credinta trebuie sa avem ca asa ne cere Domnul, iar cunoastere, pentru ca Sf. Apostol Petru ne spune ca vine dupa credinta si fapte bune. Ce sunt aceste conditionari ale tale altceva decat niste scuze. Scuze pentru ce?!?

Sophia, mie mi se pare ca pui problemele bine, pentru ca le pui intr-un mod simplu si ingenuu, cu cuvintele tale, si nu stiu de ce esti acuzata. Avem dreptul de la Dumnezeu sa intrebam, sa avem dubii, sa gandim cu capul nostru inainte de a accepta unele lucruri.
Daca nu, ele vor veni mai tarziu si ne vor destabiliza.

Cred ca pentru femeie exista destule lucruri de facut in viata si in biserica, in multe parohii ele sunt mana dreapota a preotului pentru multe treburi. Aici exagerezi tu nitel din cauza experientei tale negative.
Slujba de diaconita este studiata si pe cale de a fi redefinita si poata o sa se si reinfiinteze, daca o vrea Dumnezeu. Pana atunci putem fi diaconite si fara a fi hirotonite - in sensul etimologic, de slujire (a celorlalti, a Bisericii). Si cantarete la strana putem fi, si sa citim (ceml putin in parohiile la care merg eu).

In ceea ce priveste imaginea femeii in societate, este adevarat ca acum este mai greu pentru ca trebuie sa raspundem mai multor criterii deodata si suntem impartite; si pentru barbati este asa. nu mai sunt rolurile clar definite ca pe vremuri. Asta are avantaje dar si dezavantaje. Facem ce putem.
Eu cred ca putem fi crestine si in aceasta situatie, si ca imbracamintea nu este asa importanta aici. Ne putem crea un sti al nostru, decent si modern in acelasi timp. Nu este nevoie sa ne imbracam flashy sexy ca sa fim acceptate de societate, nu?? Ne putem insa imbraca cu gust si elegant si la biserica, de ce nu? Este chiar frumos si eu cred ca il cinstim pe Dumnezeu si printr-o anumita eleganta, imbracaminte frumoasa, ca si cum ne-am duce la o nunta. Nici macar nu este nevoie sa dai multi bani pe haine ca sa arati eleganta, in zilele noastre - este nevoie de gust si imaginatie.

Poate exagerezi si situatia femeii din alte timpuri. Crestinismlul a facut multe pentru femeie, in epocile crestine femeia avea mai multe drepturi decat in cele dinainte si de dupa (sec. al 19lea de exemplu) - am citit o carte despre asta. Bineinteles, au existat abuzuri si nedreptati mereu, lumea nu este perfecta. Casatoria cu forta de exeplu este interzisa de Biserica, dar s-a practicat totusi, prin intimidarea tinerilor care nu indrazneau sa se planga sau nu vroiau sa se opuna familiei.

In legatura cu 'necuratia', am mai zis in alte parti ce cred despre asta si cred ca ai dreptate sa pui degetul pe rana. Sunt insa si multi preoti care nu vorbesc de necuratie ci de o anumita incompatibilitate a ciclului etc cu impartasania (eu nici cu asta nu sunt de acord dar este o opinie mai echilibrata). Iar abtinerea de la relatii sexuale inainte de impartasanie este pur si simplu o forma de post, si este ceruta si de la barbati.
E adevarat ca daca este formulata ca o lege nu este bine.

Anca:

Mai intai credinta nu trebuie sa avem pentru ca asa ne cere Domnul, ci pentru ca asa ne cere sufletul. Credinta trebuie sa vin fara forta, fara obligatie, din suflet si pentru suflet.
Pe urma exista o legatura intre credinta si accesul in biserica si cunoastere. Poate nu pentru toata lumea, poate pentru tine nu.
Sunt oameni care au nevoie sa stie si sa inteleaga mai intai, sa aiba ceva clar, chiar palpabil. Iti amintesti de apostolul Toma? El a fost altfel decat ceilalti, a avut modul lui de a "accesa" credinta. N-a refuzat-o, ci a avut nevoie sa inteleaga, sa perceapa mai profund.
Pe urma se spune ca biserica are rolul ei si trebuie sa existe, ca nu este suficient sa ai credinta numai pentru tine si sa te rogi numai acasa.
Bun, daca eu ma duc la biserica si vad si particip la toate acele evenimente si predici, nu e normal sa vreau, sa caut sa inteleg ce se intampla.
Da, daca as sta numai acasa, la icoana mea, nu mi-ar trebui m ai mult.
De aceea pustinicii, Maria Egipteanca si mai ce exemple imi dai tu, nu avea nevoie sa stie mai mult decat rugaciunea. Ei nu mergeau intr-o biserica, cu biserica, cu ierarhii, scripturi si predici. Stateau in pustie si se rugau.
Calugarii de ce au biblioteci in manastiri si citesc si unii sunt chiar trimisi la facultate (chiar si dintre maici)?
Nu le-ar fi suficienta rugaciunea si chilia lor?

Si mai este ceva: unii au talent nativ, altii trebuie sa invete, indiferent ca este muzica, arta, matematica, sau religie.

Si uite ca sa-ti spun sincer mie mi-ar fi mai usor sa fiu ca Maria Egipteanca, sa comunic singura cu Dumnezeu, sa ma rog acasa la mine, fara sa fie incorsetata de reguli, observata cu privirea in biserica si poate criticata.
Simplu, sa fiu eu cu Dumnezeu. Si atunci nu mi-ar trebui nici carti, nici stiinta.
De aceea eu ma simt mai bine si ma rog mai bine la vecernie, sau in biserica goala, cand nu este lume si nu este un ritual.
La Sf. Liturghie ma rog cand intru in biserica si mai apoi, daca mai sunt rugaciunile speciale (de Rusalii, de Sf.Vasile), impreuna cu preotul. Altfel sunt nevoita sa fiu atenta la ritualul slujbei, eu cant, deci trebuie sa ma concentrez si la asta, si nu mai am ragaz pentru rugaciunea mea personala.
Mai ma rog la sfarsit la Sf. Fecioara, la icoana Ei.

Credinta tot de la Dumnezeu o avem... iar accesul la cunoastere exista acum mai mult ca niciodata.

Se incepe cu credinta si se continua cu faptele bune, si apoi cunoasterea. Daca nu facem asa, ajungem sa punem semne de intrebare peste tot, si nu vom crede pana intelectul nostru nu e satisfacut. Si atunci vom avea suficiente motive sa ne madrim.
Apostolul Toma avea credinta, dar i-a fost teama sa nu greseasca si sa primeasca ceva ce nu era adevarat. Deci el din prea multa credinta s-a indoit, nu ca sa se convinga pe sine si apoi sa creada. El vazuse in vremea lui ce poate face magia si nu a vrut sa-i cada prada.
Noi avem nevoie de Biserica si de Sf. Taine pentru mantuire.
Sophia, Dumnezeu lucreaza in omul care are credinta, ii da tot ce ii trebuie. Sf. Maria Egipteanca nu a pus intrebari, nu a protestat, ci s-a dus in pustie si s-a rugat si a ajuns sa stie Scriptura fara sa o fi citit, si se inalta de la sol cand se ruga. Toate astea cu la renuntare la pacate si la sine.
Noi vrem sa fim si femei moderne, sa trecem totul prin filtrul gandiii noastre, sa ne indoim de tot, sa avem toate drepturile. Pai unde se intalnesc toate astea cu viata Sf. Maria Egipteanca sa cu viata oricarui sfant? Nicaieri.
Se spune doar, ca in vremurile cele de pe urma mintea se va inmulti; oamenii vor sa patrunda cel scrise, dar sa le patrunda pentru a crede mai mult, nu pentru a avea noi elemente de care sa se indoiasca.

Asa e: unii au mai mult si altii mai putin talent...
Dar cine te opreste sa te rogi in fata icoanei si sa ajungi sa te inalti un metru de la pamant in timpul rugaciuni? Daca ai stii ce se bucura ingerii pentru fiecare suflet intors cu fata spre Dumnezeu! La Sf. Liturghie suntem un timp limitat; in rest suntem acasa si ne putem ruga, ca sa fim doar cu Dumnezeu. Nu uita ca la Sf. Liturghie se deschide Cerul si ingerii coboara in biserica. Preotul invoca Sf. Duh, care se coboara si lucreaza asupra celor din biserica. Trebuie deci sa participi la Liturghie, nu sa te concentrezi la alte rugaciuni. Poti insa face unele cereri pentru tine.
Am vaga impresie ca te limitezi singura... Biserica nu te limiteaza; doar iti arata drumul.

Interesant ca articolul lui Adrian Cocosila, de pe prima pagina a site-ului subliniaza si el ideea,
ca credinta sa preceada citirea Sfintei Scripturi.
Iata un exemplu de sincronicitate, de care a vorbit Carl G Jung.

Comentarii la simbolurile de credinta
 

Poate graiesc eu rau, dar ar fi mare nevoie de cateheza in randurile enoriasilor ortodocsi.
Si spun acest lucru in urma discutiilor avute cu bunicii mei: ei se bat cu caramida in piept ca sunt ortodocsi, dar cand ii auzi ce scot din gura.... nici nu isi dau seama ce contradictii fac. Am incercat eu sa le explic cum sta treaba, dar degeaba. Mai ales bunica penduleaza intre credinta si superstitii; cand ii spun sa nu mai creada in asa ceva ca e pacat, imi spune:" tu ce stii?!"
Deci eu zic ca ar fi mare nevoie de asa ceva. Multi nici nu stiu semnificatiile din timpul Sfintei Liturghii, ce se intampla, dogmele bisericesti, canoanele..... sunt praf, pur si simplu.
Da, intr-adevar, avem carti, internet, dar vi-i inchipuiti pe bunicii vostri cautand de zor pe net?
eu nu prea.

Si eu sunt de aceeasi parere, ca e nevoie, da' nevoie cu N mare sa fim invatati.
Dar... si daca le faci, greu sa te asculte cineva sau sa priceapa cu adevarat.
Eu mai particip cand imi permite timpul la cateheze facute de un parinte intr-un sat - credeti-ma ca nivelul parintelui e muuuult deasupra a ceea ce pot enoriasii sa "duca" si el simplifica atat cat poate ca sa priceapa tot omul. Ce face parintele acesta ar trebui sa se faca in fiecare biserica. Dar intamplarea face ca la catehezele lui vin mai mult oameni "educati", din orasele din imprejurimi si foarte putini din sat. Ba chiar s-au iscat discutii ca vorbeste lucruri prea complicate, ca altereaza acea dulce rutina cu care erau obisnuiti (rutina de a merge la Biserica duminica, de a se spovedi 10 minute) si care nu le dadea batai de cap. Asa, pentru cateheze, trebuie sa vina de trei ori pe saptamana la vecernie si pe urma sa mai stea cel putin doua ore pentru cuvant. Pai hai ca ne intrecem cu gluma deja, parinte.
Ca sa nu zic ca parintele mai face si privegheri inainte de sarbatori, mai slujeste si Liturghia noaptea, cu o mana de oameni. Sunt lucruri extraordinare la care noi, ca mireni, avem posibilitatea sa participam, de cand vine acest parinte, insa e mare lenea si nepasarea :(

Deci, e greu. Multi nu vor sa stie, nu le pasa.
Dar pentru cei care ar fi dispusi sa faca efortul, sa sacrifice din timp si din confort (mai ales psihologic) ca sa participe, da, ar merita facute aceste cateheze si sa dea preotii cu "barda" (cuvantului) in noi ca sa ne scoata din nesimtire si sa ne constientizeze in legatura cu ce se intampla in Biserica.

Da,ai dreptate Jane, dar cred ca daca s-ar folosi un limbaj simplist, ar fi bine si pe intelesul tuturor; sa se explice si semnificatiile din timpul Sfintei Liturghii,de ex.: preotul iese din altar cu Evanghelia in mana, amintind de perioada cand Mantuitorul propovaduia pe pamant. sunt sigura ca f multa lume nu stie lucrurile astea. apoi sa explice ce presupune a fi un crestin ortodox, punctele de dogmatica, dar repet, pe intelesul tuturor.
Cred ca daca s-ar merge pe linia asta, ar fi OK.

Subscriu la cele ce spuneți.
Eu cred chiar că ar trebui luată o hotărâre la nivel de Patriarhie, ca la fiecare Sf. Liturghie, în cadrul predicii, preoții să fie obligați să dedice 5 minute (nu trebuie mai mult) pentru explicarea fiecărui moment liturgic. Într-o jumătate de an, sunt convins că toți enoriașii vor ști ce înseamnă cu adevărat această slujbă și că vor participa cu drag (și mult mai mult!) la sfintele slujbe. Și cred că implicarea în slujbă a credincioșilor va fi mult mai mare (de pildă, nu vor mai cânta doar preotul și corul bisericesc).
Până la o astfel de hotărâre, preoții ar trebui să se implice mai mult în educarea enoriașilor lor! Amin.

Doamne ajută!

in scoli nu se poate studia cateheza pentru ca este o materie speciala pentru profilul teologic mai ales ca este foarte dificil de inteles un elev de clasa a 8a si asa nu s-ar interesa sa stie mai mult decat trebuie

Exista carti care explica momentele Sfintei Liturghii- N. Cabasila-Talcuirea Sfintei Liturghii.
Mai sunt si alti autori, de asemenea mai poate fi gasit acest subiect tratat in carti de rugaciune. E foarte important sa stim semnificatia momentelor.

De suflet
 

Valeriu Gafencu - Traiesc flamand


Traiesc flamand, traiesc o bucurie,
Frumoasa ca un crin din Paradis,
Potirul florii e mereu deschis
Si-i plin cu lacrimi si cu apa vie;
Potirul florii e o-mparatie.

Cand raii ma defaima si ma-njura
Si-n clocot de manie ura-si varsa,
Potirul lacrimilor se revarsa
Si-mi primeneste sufletul de zgura,
Atunci Iisus de mine mult Se-ndura.

Sub crucea grea ce ma apasa sanger
Cu trupu-ncovoiat de neputinta,
Din cand in cand din cer coboar-un inger
Si sufletul mi-l umple cu credinta;
M-apropii tot mai mult de biruinta.

Stiu ca Patriarhia Romana in cuprinsul unor Episcopii deja a implementat un program de catehizare a credinciosilor, asemantor cu cel adresat copiilor- Hristos impartasit copiilor.

La Institutul de Studii Crestin-Ortodoxe de la Cambrige ( IOCS ) s-a dezvoltat un curs de cateheza pentru adulti , numit "Calea " ! Acest curs se va derula si la noi , find destinat familiei Ortodoxe si insusirii invataturilor de credinta intr un mod atractiv , punandu-se accent pe comunitate si comuniune in Hristos . Aceasi initiativa a fost dezvoltata in Moscova , Rusia , in Institutul " Sf. Filaret " si s-a concretizat in miscarea numita " Fratia ". Proiectul ce se va desfasura la noi are o structura asemanatoare initiativelor amintite ceva mai sus si se adreseaza mediului parohial . Responsabil cu aceasta actiune este parintele Constantin Naclad - inspector pentru cateheza parohiala in cadrul Sectorului Teologic-educational al Patriarhiei Romane . Pentru programul de cateheza amintit de George , raspunde parintele Adrian Nita - inspector cateheza , Sectorul Invatamant si activitati cu tineretul .

De multe ori copiii sunt cei care fac educatie religioasa parintilor, ii iau de mana si ii duc la Biserica.

Da, este mare nevoie de cateheza si discutii in biserica (pentru adulti).
Si nu e vorba numai de a explica Sf.Liturghie, ci mai ales alte atatea intrebari, asa cum apar ele si aici pe forum, despre: diverse slujbe, preotie, calugarie, cununie, diferitele confesiuni, botez, canoane, situatii din viata de zi cu zi.
Oamenii ar fi mai lamuriti si poate mai putin pacatosi.
Intr-un forum este tare greu sa te lamuresti, cu atatea opinii.
Aici nu mai este nici un preot care sa raspunda, sa lamureasca si fiecare se da atoatestiutor.
In biserica sa-l putem intreba pe preot: "ce-a vrut sa spuna Iisus colo, sau ce este x, sau cum sa fac in situatia cutare, sau este pacat sa..., sau uite am probleme, sau cum trebuie sa fac la botez, la cununie (nas, parinte, etc.)" si alte intrebari, exact ca pe forum. Si nu cu filozofii, ci concret la subiect.

Asa este, Sophia, dar cred eu ca acea persoana care are nelamuriri intr-o privinta poate apela la un preot cu incredere si va primi raspunsul asteptat.

Cred ca daca se intra pe link-ul de mai jos se poate gasii o indrumare pentru cei care doresc mai multe informatii in imbogatirea cunostiintelor religioase ortodoxe.
http://www.rugulaprins.go.ro/

Util
 

Unde mai pui intre avantajele catehezei,si socializarea de care am avea parte.Ar fi multi oameni la un loc,s-ar pune intrebari,s-ar cunoaste lumea.Efectiv s-ar putea crea un dialog.
Preotii habar nu au ce pierd, ne-explorand acest imens potential de comuniune umana.

Vad cumva aceasta imagine ,asemanator cu ceea ce a zis Domnul,inainte de a trimite pe apostoli in lume : "Iata holdele sunt albe(de rod),si nu e nimeni sa le culeaga"

Bine v-am gasit.
Intr-adevar,este o problema aceasta lipsa de comunicare intre preot si crestini...cateheze am inteles ca au loc la unele biserici din Bucuresti si mi s-a parut un lucru extraordinar,pt ca,asa cum spuneati,da ocazia oamenilor si sa se lamureasca,dar si sa se cunoasca mai bine.
La Giurgiu, unde locuiesc, din pacate nu exista intalniri speciale in acest scop,dar ,de obicei, preotii stau de vorba cu tine. Bine, nu putem veni cu un car de probleme la ei,pt ca nu pot sta mult timp la discutii,dar daca ai o nelamurire,ti se explica.
Cred ca depinde de preot,dar si de interesul crestinilor care se aduna la o anumita biserica. Daca crestinii sunt doritori de discutii, se poate oricand propune preotului...

Numai bine.

Bine ai venit ! Da , ai dreptate , caci si aici exista o cerere si o oferta , deci cu cati mai multi dopritori , "piata" se va regla cu siguranta ! Doamne ajuta !

Despre Sfanta Cruce , cum facem Sfanta Cruce , semnificatie . . .
 

Nu agreez expresia "invatamant religios" si nici pe cea de "educatie religioasa". Au o tenta exclusiv intelectuala, amandoua insemnand "vorbire despre Dumnezeu". Cred ca pentru multi, titlul de doctor in teologie - dincolo de meritul de necontestat si efortul depus pana la a-l primi -, chiar si pentru cei care-l detin, este cel putin hazliu. Teologia a devenit asemenea Istoriei, Literaturii, o stiinta de manual.

Atunci cand nu existau mijloacele de informare in masa si nici invatamant religios institutionalizat, Apsotolii si cei ce le-au urmat au reusit sa crestineze popoare, tinuturi intregi. Cuvantul lui Hristos a ajuns prin ei la "marginile lumii".

Astazi beneficiem de atatea mijloace si institutii, dar nu reusim sa aducem la Hristos pe cel de langa noi. Lumea este din ce in ce mai desacralizata pentru ca "mijloacele noastre umane" nu dau roade. Studiile noastre ultraspecializate, pe langa faptul ca nu-i aduc pe oameni la Hristos, ne mai si ingamfa.

Ne lipseste sfintenia vietii. Pilda cea buna pe care sa o oferim necontenit celuilalt. De aceea, sfintii sunt cei mai buni povatuitori si calauzitori catre Hristos. Ei dau marturie nu din cele citite, ci din propria lor experienta de viata in Hristos. Ei sunt adevaratii "pescari de oameni".

82 de intrebari - 82 de raspunsuri , . . .
 

[quote=sophia;151171]Anca:
De aceea eu ma simt mai bine si ma rog mai bine la vecernie, sau in biserica goala, cand nu este lume si nu este un ritual.
La Sf. Liturghie ma rog cand intru in biserica si mai apoi, daca mai sunt rugaciunile speciale (de Rusalii, de Sf.Vasile), impreuna cu preotul. Altfel sunt nevoita sa fiu atenta la ritualul slujbei, eu cant, deci trebuie sa ma concentrez si la asta, si nu mai am ragaz pentru rugaciunea mea personala.
Mai ma rog la sfarsit la Sf. Fecioara, la icoana Ei.[/QUOTE


Cantatul la Sf Liturghie nu e tot rugaciune ? "Doamne miluieste " sau "Da Doamne" si tot ceea ce canti in timpul slujbei nu inseamna rugaciune ? Si cum anume participi la ritual de te concentrezi atat de tare incit nu te mai poti ruga ? Sper ca nu esti dintre aceia care canta doar de dragul de canta fiindca au un glas frumos.

[quote=iliana;288752]Nu, cantatul nu este acelasi lucru cu rugaciunea. Ma surprinde ca lumea nu face diferenta.
1. Cantarile nu mi se par rugaciuni (continutul). Imi doresc rugaciuni concrete si nu ectenii. Muzica ia din profunzimea cantarii...
2. La cantari (strana si preotul) trebui sa se concentreze si asupra altor lucruri: voce, sincronizare cu ceilalti etc. Plus ca nu poti ramane la rugaciunea ta, pe care ai vrea s-o spui, ci trebuie sa urmaresti mersul slujbei, sa dai raspunsurile, sa incepi cantarea urmatoare.
Rugaciunea este rugaciune si cantatul este cantat.
Si nu e vorba de a canta de dragul de a canta, pentru ca ai voce frumoasa. Strana (si preotul la randul lui) au menirea de a face/tine slujba pentru altii mai ales si mai apoi pentru sine.
Daca ar fi sa cante toti din biserica, ar mai fi altfel, dar altfel noi suntem "artistii" si ceilalti publicul, care asista la slujba si ne asculta si pe noi.
Eu asa gandesc.
Si apoi si preotul are si ceva de cantat, dar are si rugaciuni de spus.
Spuneam de vecernie:
Acolo se citeste de obicei un acatist al Sf. Maria, sau al sfantului zilei. Deci rugaciune in toata regula. Si altceva nu mai este in ritual (iesit cu daruri, euharistie, proscomidie, multe cantari). Sunt numai 3-4 cantari seara.

Bine ai revenit Sofia ! Facand o paranteza , observ cu intristare ca foarte putina lume vine in cursul saptamanii la Acatiste si la Vecernie ! Invitatie :Maine la ora 17;00 Acatist si sambata la ora 17:00 Vecernie la Biserica Sf. Mare Mucenic Mercurie ! De erai mai aproape erai invitata mea , Sofia draga !:6:

[quote=sophia;288988]Nu vreau sa te supar sau sa te contrazic.Eu am o gandire mai simpla,cred ca Dumnezeu imi stie toate necazurile, grijile,neputintele si dorintele mele. Nu e nevoie sa-I spun eu Lui Dumnezeu ce sa faca pentru mine. Cand zic Doamne miluieste eu cer ajutor ,cer sa-mi ierte greselile facute, pentru mine inseamna rugaciune.

De folos
 

Sa dea Dumnezeu sa ne numaram printre cei carora Dumnezeu le va sterge lacrimile la vremea vremii! Doamne ajuta!

Asta SPERANTA nicicand sa nu piara ! NADEJDE ! ! !

Cum trebuie interpretata sau inteleasa Sfanta Scriptura ?