O altfel de tacere...
 

"Despre trei lucruri nu te grabi sa vorbesti: despre Dumnezeu, pana ce nu-ti intaresti credinta in El; despre pacatul altuia, pana ce nu-l cunosti pe al tau; si despre ziua de maine, pana ce nu se lumineaza de ziua. (Sfantul Nicolae Velimirovici)

Frumos cuvant, Marius.
De'am putea face aceasta... cata odihna ar avea inima noastra !

Doamne, cata "teologhiseala" o sa am de spovedit *emoticon de dat cu capul de pereti*

In ziua de azi e numai scandal, cearta. Si culmea, de multe ori ai senzatia ca, participand la o emisiune TV, fie ea si numai printr-o interventie telefonica, poti schimba soarta omenirii. Nu mai cunoastem tacerea.

Asteptam declaratii la tot pasul. Vrem comentarii. Daca nu avem puterea sa imbrancim pe cineva, macar sa tipam. Da-ne Doamne liniste. Fa-ne asemanatori lui Ilie (acestuia Dumnezeu i S-a aratat intr-un vant lin).

din Patericul egiptean
 

Zis-a un batran : unii oameni sunt din firea lor tacuti si posomorati si nu graiesc, nici vorbesc mult, ci tacerea acelora nu castiga dar. Altii sunt tacuti pentru lauda si slava omeneasca, si aceia nu se folosesc cu nimic din tacerea lor. Iar altii sunt tacuti pentru Dumnezeu si aceasta este cu adevarat fapta buna si dobandesc dar de la Dumnezeu.

Parintii Bisericii nu separau tacerea de linistire (isihie). Atat de ravnite erau (si sunt) acestea de asceti, deorece sunt singurele stari in care omul poate sa auda, curat, "glasul lui Dumnezeu", in tot ceea ce-l inconjoara si in sine insusi.

Pentru noi, tacerea inseamna doar liniste nu si linistire. Chiar si atunci cand tacem, suntem asaltati de nenumarate ganduri si tot nu aflam pacea inimii.

N-a fost cu neputinta. N-a fost greu.
Aseara am vorbit cu Dumnezeu.
La fel de clar, de simplu, de senin,
Cum ai taifasui cu un vecin...
E drept ca El tacea. Sau, mai curand,
Iradia in fiecare gand,
In fiecare soapta si impuls,
In fiecare zbatere de puls.
Doar eu graiam. Si iata ca, treptat,
Discursul in tacere s-a mutat,
Tacerea s-a umplut de sens si tel,
Tacerea era drumul catre El.
Asa-I vorbeam. Spunandu-I tot, deschis,
Asa-I vorbeam: Abis langa abis

(Eugen Dorcescu)

Am auzit pe undeva o replica ; " daca taci, ceilalti vor presupune ca esti prost, daca vorbesti...le vei confirma aceasta presupunere. "

:21: Mai stii cum e, depinde si de tacere...cei care nu au nimic a spune, se cam pot citi usor dupa profunzimea privirii!

Cert e ca uneori tacerea implica si lipsa unor informatii legate de subiectul in discutie, deci poate denota si o lipsa de cultura intr-o oarecare masura.

Da, asa este, insa uneori aparentele unei priviri pot insela, mai ales atunci cand nu ai timp sa o aprofundezi, precum spui.
Personal, privirea nu prea-mi caracterizeaza gandirea, uneori consider ca stiu mai multe decat vorbesc, dar, atunci cand incep sa vorbesc imi dau seama ca nu stiu mai nimic si, mai mult decat atat, ajungand sa abuzez de vorbarie, in aceiasi masura si gresesc . Astfel revin la replica de mai sus...mai bine nu ofer nici o certitudine, dar ajung sa scap de vorbarie si sa dau de mandrie...
Cum o dau, tot nu iese cum trebuie...s-ar presupune.

Iertati-ma !!
 

Sunt niste vorbe foarte frumoase ale Sfantului Ioan Gura de Aur, care te ajuta sa te pazesti de astfel de discutii, pe care am sa le redau mai jos, fara a incerca sa supar pe cineva :
[SIZE=3]"Cel ce vorbeste de rau manânca suflet de om.[/SIZE]
[SIZE=3]Ca sa se înspaimânte, Pavel a zis: “Daca va mâncati între voi si va sfâsiati unii pe altii, bagati seama sa nu va distrugeti laolalta”. N-ati înfipt dintii în carnea altuia, ci i-ati înfipt bârfirea în suflet, ati sfâsiat prin relele voastre judecati, ati pricinuit mii de rele – si voua însiva si celui bârfit si multor altora.[/SIZE]
[SIZE=3]Caci, defaimând pe aproapele, ati înrait pe cel ce va asculta; daca-i pacatos, numaidecât îsi va afla tovaras întru pacat; daca-i un drept, trufia îl va încalzi, greseala altuia îi va sta prilej, gata, sa se amageasca de mândrie. Mai mult, veti strica prin aceasta însasi obstei Bisericii, caci cei care va asculta, nu vor judeca numai pe cel care a pacatuit, ci îsi vor extinde dojanele asupra întregii obsti crestinesti. ......[/SIZE]
[SIZE=3]Si nu ma adresez numai bârfitorilor.[/SIZE]
[SIZE=3]Pe cei care aud pe altii bârfind, îi rog sa-si astupe urechile si sa mearga pe urma vorbelor profetului, care zice: “Pe cel ce în taina vorbea rau de aproapele lui, l-am alungat”. Ziceti aproapelui nostru: “Vreti sa dati cuvânt de încuviintare cuiva sau sa-i aduceti lauda? Iata deschid urechile mele ca sa va primesc cuvintele, ca pe o buna mireasma. Ci, de vreti sa spuneti de rau, nu mai las cuvintele sa intre, caci nu pot primi gunoiul si tina”.[/SIZE]
[SIZE=3]Ce am învata daca aflu ca acela sau altul e rau? Pentru ca aceasta nu poate decât sa-mi strice si sa-mi aduca o grea paguba.[/SIZE]
[SIZE=3]Asadar, sa ne îndeletnicim cu treburile noastre, caci vom avea de dat socoteala de greselile noastre – vietii noastre însine sa-i dam bagarea noastra de seama, iscoditoare si cercetatoare. Care va fi acoperirea noastra, si la ce bunavointa vom fi îndreptatiti, daca în faptele noastre ne pripim îndeletnicindu-ne cu cercetarea faptelor celorlalti?"[/SIZE]
Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

Iertati-ma !!
 

Poatarea trebuia sa fie in alta parte !! Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

Eugen Dorcescu
 

Minunatul Eugen Dorcescu a talcuit o Psaltire in versuri...

Domnul sa-l tina sanatos ca frumoase si de negrait daruri a sadit in sufletul acestui om !

,,tacerea este precum argintul, linistea precum aurul"
 

Parintele Rafail Noica de ceva vreme(3-4 ani ) a imbracat schima mare facindu-se pustnic. S-a retras si mai mult cu sederea(chilia)spre singuratate si munte si nu are ajutor (la o oarecare distanta de chilia sa)decit o maica tot pustnica . Desi a avut si are multi prieteni si cunoscuti , incepind de la ierarhi si inalti ierarhi , oameni din satul si satele vecine , preoti de prin toata tara, astazi nu mai preimeste pe nimeni. Doar inaltii ierarhi pt. marturisire. Totusi, dintrun sat vecin are un barbat la care tine f. mult ; acesta l-a ajutat chiar de cind s-a stabilit prin locurile acelea , construindu-i chilia si si multele altele care ii erau de un minim necesar. Insa si pe acesta l-a anuntat ca nu il va mai primi decit f. rar, cind va avea probleme deosebite. Acest barbat marturiseste ca neavind incotro il cauta mai rar desi ii este dor de el si simte nevoia sfatuirii si a indrumarii . Dar asa rar s-a dus totusi de citeva ori pina la portita chiliei parintelui, l- a strigat dar acesta nu a raspuns, plecind astfel necajit. S-a intimplat ca o data sa aibe multa nevoie de sfat si a mers astfel la chilie . L-a strigat dar pt. ca nu a raspuns a indrasnit si a intrat in curte si s-a suit in pridvorul casei. S-a uitat pe geam si l-a vazut pe parinte stind pe marginea patului. A indrasnit astfel (erau f. buni prieteni)si a intrat : i-a facut metanie dar a vazut ca parintele tinea ochii inchisi . Nu a spus nimic dar s-a asezat pe singurul scaun din chilie si a asteptat ca parintele sa deschida ochii si sa-l intrebe ceva . Dar stind asa a inchis si el ochii si a asteptat. A stat un pret de vreme dupa care s-a ridicat, i-a pus metanie parintelui si a iesit in liniste din casa plecind in treaba lui . Mai tirziu a marturisit celor din familia sa si incet-incet si altora apoi ca stind asa si asteptind l-a inundat o liniste si un calm rar intilnite care incet-incet s-a schimbat in bucurie si ca la un moment dat i-au venit in minte raspunsurile la intrebarile sale si la necazurile pt. care il cauta pe parintele pustnic . A mai stat asa o vreme pt. ca se bucura de pace si deoarece ii venise in minte aceste raspunsuri si stia ce si cum are de facut de acum in colo apoi s-a ridicat in liniste si a plecat. De atunci nici nu a mai vorbit cu parintele iar de mers a mai mers la el dar tot asa , extrem de rar. Cind il gaseste in chilie se aseaza in liniste linga dumnealui pt. o vreme dupa care pleaca , dar nici o data fara vre un folos : uneori linistit si impacat cu necazurile, alteori cu raspuns la vreo treaba , alteori doar inundat de vreo bucurie. Asa arata in ultima vreme cele mai multe intilniri in liniste dintre duhovnic si ucenicul sau .
Mie mi se pare o pilda graitoare sau mai bine zis inca o pilda la adresa linistii si a tacerii pe care noi cei imbuibati de idea comunicari si de faptul ca din lipsa acesteia avem multe neintelegeri si neimpliniri . Suntem f. departe de Adevar - ca mai totdeauna- luindu-ne, cind ne luam orbeste dupa ,,descoperirile" comandate ale lumii acesteia . Tacerea si linistea sunt virtuti care intregesc trairea in comuniunea duhului dar pt. a ajunge la asa ceva nu de comnunicare avem nevoie ci din contra : de a ne domoli si linisti duhul si a invata sa traim in duh si adevar . A dori sa fi ceva fara D.zeu inseamna a fi sortit de la inceput esecului . A-ti dori sa ajungi sa traiesti in duh si adevar dar ,,socializind" permanent nu te duce decit la intocmirea de ,,studii si programe" , la vorbarie si discutii interminabile , la agitatie si multa miscare pierzatoare de liniste si pace . Ce este sfint cu mare greutate se obtine , cu multa truda, adica cu multe fapte si nu cu multa vorbarie ,,socializata".

Frumos si interesant subiect propus, pacat insa ca in ziua de astazi multi suntem grozavi de afectati de nevorbire lasindu-ne imbrinciti in patima ,,socializarii" Cu aceasta suntem bruscati din ce in ce mai mult in ziua de astazi incepind de la scoala si terminind cu marea familie a rudelor si neamurilor . Avem insa pt. aceasta virtute a tacerii in duh si o parabola laica dar veche de cind lumea, pe care astazi antrenatii la multa ,,socializare" o desconsidera categoric : in antichitate cind grecii atenieni s-au dus in Sparta (provincia Laconia) sa cumpere grine s-au comportat cu multa vorba, zarva si agitatie . Spartanii dezavuind asemenea comportament , dupa ce le-au umplut sacii i-au intrebat pe greci de ce au facut asemenea agitatie . Acestia au raspuns : ,,... pai nu era normal , ca sa tirguim !" Li s-a raspuns : ,,... pt. aceasta era suficient sa ne aratati sacii si noi stiam ce avem de facut !" Intimplare de la care a si ramas pilda vorbirii laconice ! Dar asa cum apreciez de fiecare data : avem pilde, exemple dar mai ales invataturi de mult folos, mai trebuie doar sa voim (liberul arbitru !) sa si implinim, restul ramin doar vorbe frumoase !

Cred ca si tacerea ca si milostenia si postul au un rost major, daca au ca piatra de temelie discernamantul. Dumnezeu ne ajuta sa pricepem ce e mai de folos pentru noi de fiecare data. Sfantul Serafim de Sarov s-a nevoit o vreme in tacere, dar apoi insasi Maica Domnului i-a poruncit sa iasa si sa povatuiasca multimea.

Noi mai facem si invers: vorbim mai inainte de a avea trairea duhovniceasca necesara. Si totusi:

,,Atunci cand credinta este primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere." (Teodor Studitul)

Dreapta socoteala ne fereste de greseli. Doamne ajuta.

Nici o data nu trebuie uitat de dreapata socoteala si buna rinduiala . Acestea sunt principiile dupa care decurge intreaga viata sanatoasa. Dupa acestea traim, iubim, iertam, judecam, muncim , ne odihnim, ne hranim , ne rugam , s.a.m.d. Fara aceste 2 principii ne miscam dintro extrema in alta !

exista un decalog al tacerii .Scrieti decalogul tacerii pe google .E foarte sugestiv.

Lucian Blaga
 

"M-am oprit langa tine cand tacerea ta mi-a spus nu ma atinge."

10 porunci despre tacere
 

La Biserica Ortodoxa din P-ta Sfatului, Brasov este un afis cu cele 10 porunci ale tacerii:
"<taci, daca nu ai de spus ceva valoros;
<taci atunci cand ai vorbit destul;
<taci pana iti vine randul sa vorbesti;
<taci atunci cand esti provocat;
<taci cand esti nervos si iritat;
<taci cand intri in Biserica , ptca Dumnezeu sa-ti poata vorbi;
<taci cand pleci de la Biserica ,ptca Duhul Sfant sa-ti poata imprima in mintea ta lucrurile pe care le-ai vazut si auzit;
<taci cand esti ispitit sa vorbesti;
<taci cand esti ispitit sa critici;
<taci cand ai timp sa gandesti inainte de a vorbi."
Cred ca au mai fost scrise de cineva pe forum cu ceva timp in urma.Eu le-am avut notate si le redau cu drag si cu speranta ca vor fi luate in seama.
Doamne ajuta !

Eu am privit un sfat care mi se pare intelept in aceasta privinta: sa vorbesc atunci cand mi se pare ca nu vorbesc in plus.

Sper ca n-am vorbit in plus.

"Tacerea este un mare dar si, dupa vorbire , cel mai util."(H.Heine)

este bine sa taci atunci cand nu ai nimic folositor de zis dar sa nu fie in exces ca ceilalti vor percepe un om care tace si nu zice nimic ca pe un ciudat...e ceva normal sa saluti,sa schimbi pareri,etc

Nu consider a fi ciudat sau ignorant sa stii ceva si sa taci.Mai grav este a vorbi despre ceva ce nu stii.Uneori tacerea ne face mai agreabili semenilor nostri.

Cred ca toti ar trebui sa invatam sa "tacem",tacerea este o taine care aducuce cu ea linistea trupeasca.Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea puterea sa tacem atat cat cu gandul cat si cu trupul atunci cand este vorba de ura,pizma,rautate,defaimare,distrugere,ganduri necurate,injuraturi,etc.

Tacerea este arma omului intelept !

daca stii ceva si taci esti luat drept naiv...de ex la mine la scoala daca eu stiu raspunsul si nu zic nimic(lucru pe care il fac mereu din cauza faptului ca sunt extrem de timida)sunt considerata ciudata de catre colegi,iar daca zic ceva sunt considerata tocilara ca stiu raspunsurile..oricum ai da-o nu e bine.....la serviciu eu cred ca este nevoie sa mai si te impui ca altfel ii lasi pe ceilalti sa-ti ia inainte cu ideile,dar bineinteles sa nu vorbesti aiurea in plus ca dupa devi plictisitor pt ceilalti

Tacerea face bine..in majoritatea cazurilor..fie si la serviciu..Daca taci si-ti faci treaba bine..nu are cine sa te acopere..asa ca pana la urma vei fi apreciat..asta daca nu exista o coalitie generala impotriva ta pentru a te submina..Dar asta se intampla foarte rar.Tacerea este unul dintre lucrurile de pret..pe care le avem..daca reusim sa o si stapanim..putem sa fim putin mandri..:)

Femeile trebuie sa fie mai grijulii in ceea ce priveste tacerea. Stam cam prost la capitolul asta si suntem direct vizate in Biblie. De altfel nu cred ca barbatii trebuie sa invete tacerea, ci femeile.

Dreapta socoteala e cea mai buna! :53: