Acest popor mă cinsteşte cu buzele,
însă inima lor este departe de mine.

Ceva de folos
 

PARINTELE GHEORGHE CALCIU: Pilda Semanatorului si cele patru tipologii umane

“In aceasta pilda Mantuitorul creeaza patru tipologii umane. Mai intai, tipologia omului nepasator. Un autor mistic, un filozof, Kierkegaard, numea acest tip de oameni omul-fluture, degustatorul, adica acela care merge din floare in floare, cauta bucuria acestei vieti si sfarseste cu aripile frante si cazute in tarana. Acestia sunt oamenii care nu primesc cuvantul lui Dumnezeu, ci se lasa tarati in toate curentele ideologice, gnostice sau filozofice, in toate partile. Ei n-au niciun fel de stabilitate. Peste ei calca toate invataturile gresite ale lumii acesteia. Sunt ca un zid pe care se scriu toate ideile false ale veacului nostru sau ale veacurilor anterioare. Sa ne cercetam cine dintre noi se aseamana pamantului in care cade samanta lui Dumnezeu fara sa rodeasca? Ganditi-va!

A doua categorie sunt oamenii care aud cuvantul lui Dumnezeu, il primesc cu bucurie, insa este de ajuns sa vina o zguduire peste dansii si se pierd. Este de ajuns sa-i loveasca o nenorocire sau sa inceapa o persecutie, asa cum s-a intamplat sau se mai intampla in lume si mai ales in America, unde persecutia e subtila si foarte perfida. Este poate o prigoana mai primejdioasa din mai multe puncte de vedere decat cea comunista, pentru ca acolo stiam cine e bun si cine e rau. Era alb si negru. Aici nu mai stim unde e bine si unde este rau. Toate sunt gri. Si in Europa la fel, in Europa Unita. Deci noi suntem acestia care auzim cuvantul lui Dumnezeu, il primim, ne bucuram si vine o persecutie sau caldura soarelui, asa cum se spune in parabola. Soarele cald da caldura si usuca pamantul si samanta moare in sufletul nostru.

Stiti ca atunci cand a fost, in comunism, persecutia aceea religioasa, s-au cernut foarte usor cei care erau romani temeinici de cei care erau numai piatra. Unii au cedat, altii au colaborat, altii au facut lucruri foarte rele, altii au suferit sau, daca n-au fost arestati, au rezistat tacuti in subterane, rugand pe Dumnezeu sa ii ajute in viata aceasta de prigoniri. M-am intrebat: oare din Romania, cati oameni n-au facut compromisul religios?

Am fost miscat cand am vazut cum in biserica oamenii ridicau bratele in sus, strigand cu glas mare Domane, miluieste-ma!, cand citeam rugaciunile de iertare si la fiecare le strigam numele cu tarie, ca sa auda Dumnezeu rugaciunea lor si sa trimita mila Lui. M-am tulburat mult vazand aceasta credinta, pe care n-o gasesti in Occident. Aceste manifestari spontane ale sufletului care striga catre Dumnezeu, aici nu se fac. Insa m-am tulburat mai mult dupa aceea, cand am vazut ca multi din oamenii acestia au o dubla personalitate: la biserica sunt credinciosi, aprind lumanari, vin, poate stau toata slujba, poate nu stau toata slujba, dar cand ies afara devin ca niste fiare. Se cearta frate cu frate pentru o bucata de pamant, se inseala cum pot, in toate chipurile. Este un fel de dedublare a personalitatii.

Aceasta dedublare era in comunism altfel decat acum. Atunci fiecare asculta Europa libera, mergea la biserica, dar in public striga eu nu cred si lauda pe Ceausescu sau pe Gheorghiu-Dej. Aceasta minciuna s-a perpetuat multa vreme. Acum o noua forma se perpetueaza in tara noastra, mai periculoasa decat aceea, pentru ca acum nu ne mai ameninta religios niciun pericol. Acum, sub presiunea vremurilor, sau sub influenta teoriilor, sau pur si simplu pentru asa e convenabil, unii se leapada si nu aduc nicio roada. Ganditi-va care dintre noi suntem in aceasta categorie, sau am fost, eventual.

A treia categorie de oameni sunt cei patimasi. Au pacate multe, tot felul de patimi omenesti: desfranare, betie, lacomie, zgarcenie, toate patimile acelea care fac din inima noastra un teren plin de buruieni, de spini si de maracini. Si chiar daca ne izbeste cuvantul lui Dumnezeu, chiar daca ne intoarcem cu dragoste spre El, mai tari sunt patimile noastre, pe care le purtam de cine stie cand. Pentru ca pocainta naostra nu este adevarata! Este numai un moment de deschidere catre Dumnezeu pe care nu-l adancim in inima noastra, nu facem din el un izvor tamaduitor pentru suflet, ci ne-am deschis o clipa, iar apoi ne-am inchis. Patimile noastre au izbucnit in noi mai puternice decat chemarea si virtutile pe care Dumnezeu le seamana in inima noastra. Si nu aducem roade, iar daca nu sunt roade, suntem sortiti pedepsei vesnice. Cine dintre noi se recunoaste aici?

Cei din a patra categorie sunt oamenii care aud cuvantul, se straduiesc, slujesc cu bucurie lui Dumnezeu, cauta sa-si fertilizeze solul acesta spiritual, sa inteleaga mai adanc cuvantul lui Dumnezeu, sa vina la biserica, sa se spovedeasca, sa se impartaseasca, sa faca bine in jurul lor, sa fie o lumina pentru toti ceilalti. Unii pot mai putin, altii mai mult. Dumnezeu a dat fiecaruia un talant: unuia i-a dat unul singur, altuia i-a dat trei talanti, altuia i-a dat cinci talanti. Fiecare a primit ceva si fiecare dintre noi trebuie sa aduca lui Dumnezeu un dar egal cu darul pe care l-a primit. Cel acre a primit un talant, sa mai aduca unul. Cel care a primit doi talanti, sa mai aduca doi. Cel care a primit cinci, sa mai aduca cinci. Cel ce aduce roada suta la suta, acela este cu adevarat cel care a auzit cuvantul lui Dumnezeu si a rodit.

Si a mai zis Dumnezeu din nou: “Cine are urechi de auzit, sa auda!” (Matei 13,9). Uitati-va in jurul vostru si in voi insiva si vedeti sincer unde va aflati. Daca aveti intentie buna si nu incercati sa va amagiti pe voi insiva sau pe altii, v-ati plasat exact unde sunteti. Atunci, cu adevarat, cand a zis Mantuitorul “cine are urechi de auzit sa auda”, voi sunteti aceia care ati inteles.

"Luaţi aminte la voi înşivă. De-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l şi dacă se va pocăi, iartă-l. Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă căiesc, iartă-l. Şi au zis apostolii către Domnul: Sporeşte-ne credinţa. Iar Domnul a zis: De aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare, şi vă va asculta. Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut turme, îi va zice când se întoarce din ţarină: Vino îndată şi şezi la masă? Oare, nu-i va zice: Pregăteşte-mi ca să cinez şi, încingându-te, slujeşte-mi, până ce voi mânca şi voi bea şi după aceea vei mânca şi vei bea şi tu? Va mulţumi, oare, slugii că a făcut cele poruncite? Cred că nu. Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem."
(Luca 17, 3-10)

Luca 18, 10-14


Zis-a Domnul pilda aceasta: doi oameni s-au dus la templu ca să se roage - unul era fariseu şi altul vameş. Fariseul, stând drept, se ruga în sine astfel: Dumnezeule, îţi mulţumesc pentru că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi şi desfrânaţi, sau ca acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, stând mai departe, nu îndrăznea nici ochii să-şi ridice spre cer, ci îşi bătea pieptul său şi zicea: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Vă spun vouă că acesta s-a pogorât mai îndreptat la casa sa, decât acela; pentru că oricine se înalţă pe sine se va smeri; iar cel care se smereşte pe sine se va înălţa.

Iisus a zis: „Iar când veţi vedea urâciunea pustiirii stând unde nu se cuvine - cine citeşte să înţeleagă - atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munţi, şi cel de pe acoperiş să nu se coboare în casă, nici să intre ca să-şi ia ceva din casa sa, şi cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă îndărăt, ca să-şi ia haina. Dar vai celor ce vor avea în pântece şi celor ce vor alăpta în zilele acelea! Rugaţi-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră iarna. Căci în zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost până acum, de la începutul făpturii, pe care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi. Şi de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi, pe care i-a ales, a scurtat acele zile. Şi atunci dacă vă va zice cineva: Iată, aici este Hristos, sau iată acolo, să nu credeţi. Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni, ca să ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi. Dar voi luaţi seama. Iată dinainte v-am spus vouă toate.“

(Marcu 13, 14-23)

Cartea intelepciunii lui Isus fiul lui Sirah
 

Am citit şi eu, recent, Ecclesiastul şi mi-a plăcut nespus! Are o muzicalitate anume şi învăţături de preţ. Este captivant, uşor de citit... spun aceasta pentru cei care, ca şi mine (dacă mai sunt, bineînţeles) au dificultăţi în a citi Vechiul Testament, întrucât conţine părţi mai "greoaie"... Sunt foarte bucurosă că am deschis Biblia la acest capitol, pe care îl recomand tuturor :-)

Mi-a mai plăcut pilda referitoare la înţelepciunea lui Solomon (III Regi, Cap. 3) cu cele două mame care se certau pentru un copil (copilul uneia murise, iar mama lui încerca să spună că cel viu era al ei...)... Vă las să citiţi urmarea, cei care nu o ştiţi...

În mod sigur mai sunt şi alte părţi mai atractive... probabil nu ar trebui să fac o astfel de clasificare referitoare la Biblie, însă mesajul meu (de auto-încurajare) este că şi VT este accesibil şi merită citit!

O zi bună tuturor!

Apocalipsa 3:20
 

"Iata Eu stau la usa si bat, daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine!”

Mi-a placut acest verset,asa cum a fost el prezentat intr-un film comercial pe care l-am vizionat acum cativa ani.
Subiectul a fost destul de fantezist,de genul"Conversatii cu Dumnezeu".
O tanara femeie,are destule asteptari si intrebari de la viata,destule nelamuriri insa ducandu-se la slujba,intr-o dimineata, gaseste o invitatie la cina,cu cine altul decat Iisus Cristos...
Crede ca este sotul sau care-i face o farsa,dar este consternata fiind intampinata la masa de un barbat strain.
In final,cand realizeaza ca a stat chiar la masa cu Iisus,il intreaba cum il poate vedea din nou,Iisus ii inmaneaza o carte de vizita pe care scrie:Apocalipsa,3:20.

Stiu,a fost comercial dar totusi mi-a placut mesajul :)
Pt noi,muritorii de rand este o utopie sa-L intalnesti pe Dumnezeu aievea...

Evrei 11
 

32 Şi ce să mai zic? Că timpul nu-mi va ajunge să vorbesc cu de-amănuntul de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de profeţi,
33 care prin credinţă au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţe, au astupat gurile leilor,
34 au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s'au întărit din propria lor slăbiciune, s'au făcut puternici în războaie, năvălirile vrăjmaşilor le-au preschimbat în fugă,
35 femei care şi-au luat morţii înviaţi; iar alţii au fost chinuiţi, nevrând să primească eliberarea, pentru a-şi dobândi una mai bună, învierea
36 iar alţii au suferit batjocoriri şi bice, şi chiar lanţuri şi'nchisoare,
37 au fost ucişi cu pietre, sfârtecaţi, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi'n piei de capră, strâmtoraţi, necăjiţi, înjosiţi,
38 – ei, de care lumea nu era vrednică! – rătăcind în pustiuri, în munţi, în peşteri şi'n crăpăturile pământului.
39 Şi toţi aceştia, deşi primiseră bună mărturie pe temeiul credinţei lor, n'au primit roadele făgăduinţei
40 pentru că Dumnezeu prevăzuse pentru noi ceva mai bun, aşa ca ei să nu ajungă fără noi la desăvârşire.


Puteţi vă rog să îmi spuenţi care sunt "roadele făgăduinţei"?

Implinirea sperantelor escatologice ale credinciosilor din VT,printre care cunoasterea lui Mesia,un loc alaturi de drepti in Imparatia Cerurilor,invierea in trup de slava,turnarea Duhului,etc.Pe scurt roadele desavarsirii mesianice,anuntate de profeti si doar prefigurate in timpul vietii lor.

Răspunde Scriptura:

"Ca, prin Hristos Iisus, să vină la neamuri binecuvântarea lui Avraam, ca să primim, prin credinţă, făgăduinţa Duhului." (Galateni 3:14).

Rom. Cap. 2

1. Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, eşti fără cuvânt de răspuns, căci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti, căci acelaşi lucruri faci şi tu care judeci.
2. Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, faţă de cei ce fac unele ca acestea.
3. Şi socoteşti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
4. Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
5. Dar după învârtoşarea ta şi după inima ta nepocăită, îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6. Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui:
7. Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune,
8. Iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii: mânie şi furie.
9. Necaz şi strâmtorare peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul, al iudeului mai întâi, şi al elinului;
10. Dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului.
11. Căci nu este părtinire la Dumnezeu!
12. Câţi, deci, fără lege, au păcătuit, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecaţi.
13. Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi.
14. Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege,
15. Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără,
16. În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.
17. Dar dacă tu te numeşti iudeu şi te reazimi pe lege şi te lauzi cu Dumnezeu,
18. Şi cunoşti voia Lui şi ştii să încuviinţezi cele bune, fiind învăţat din lege,
19. Şi eşti încredinţat că tu eşti călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric,
20. Povăţuitor celor fără de minte, învăţător celor nevârstnici, având în lege dreptarul cunoştiinţei şi al adevărului,
21. Deci tu, cel care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu cel care propovăduieşti: Să nu furi - şi tu furi?
22. Tu, cel care zici: Să nu săvârşeşti adulter, săvârşeşti adulter? Tu cel care urăşti idolii, furi cele sfinte?
23. Tu, care te lauzi cu legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu, prin călcarea legii?
24. "Căci numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri", precum este scris.
25. Căci tăierea împrejur foloseşte, dacă păzeşti legea; dacă însă eşti călcător de lege, tăierea ta împrejur s-a făcut netăiere împrejur.
26. Deci dacă cel netăiat împrejur păzeşte hotărârile legii, netăierea lui împrejur nu va fi, oare, socotită ca tăiere împrejur?
27. Iar el - din fire netăiat împrejur, dar împlinitor al legii - nu te va judeca, oare, pe tine, care, prin litera legii şi prin tăierea împrejur, eşti călcător de lege?
28. Pentru că nu cel ce se arată pe din afară e iudeu, nici cea arătată pe dinafară în trup, este tăiere împrejur;
29. Ci este iudeu cel întru ascuns, iar tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă; a cărui laudă nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Ev. Ioan
Capitolul 16

... Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
21. Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume.
22. Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi.

Mă puteţi ajuta, vă rog, cu pasajul din Noul Testament în care se spune cum au venit dimineaţa femeile mironosiţe la mormânt?

Mulţumesc :-)

Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. (Marcu 16:1)

Mulţumesc foarte mult! Iată şi continuarea:

1. Şi de'ndată ce a trecut ziua sâmbetei a, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă.
2 Şi foarte de dimineaţă, în prima zi a săptămânii, au venit la mormânt în răsăritul soarelui
3 şi-şi spuneau între ele: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?“
4 Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese răsturnată.
5 Şi intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb; şi s'au înspăimântat.
6 Dar el le-a zis: „Nu vă'nspăimântaţi! Pe Iisus Nazarineanul Îl căutaţi, pe Cel răstignit. A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus.
7 Mergeţi însă şi spuneţi-le ucenicilor Săi şi lui Petru că va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo Îl veţi vedea, aşa cum v'a spus“.
8 Şi, ieşind, au fugit de la mormânt, că de tremur erau cuprinse şi de uimire; şi n'au spus nimănui nimic, fiindcă se temeau.

Psalmii Utreniei: 3, 37, 62
 

Psalmii Utreniei: 87, 102, 142
 

Psalmul 138:

7. Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi?
8. De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti.
9. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării
10. Şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta.

19. Nu va strangeti comori pe pamant, unde le mananca moliile si rugina si unde le sapa si le fura hotii;

20. ci strangeti-va comori in cer, unde nu le mananca moliile si rugina si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura.

21. Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.

Ce am ascultat la Utrenie
 

1. După acestea, Iisus S-a arătat iarăşi ucenicilor la Marea Tiberiadei, şi S-a arătat aşa:
2. Erau împreună Simon-Petru şi Toma, cel numit Geamănul, şi Natanael, cel din Cana Galileii, şi fiii lui Zevedeu şi alţi doi din ucenicii Lui.
3. Simon-Petru le-a zis: Mă duc să pescuiesc. Şi i-au zis ei: Mergem şi noi cu tine. Şi au ieşit şi s-au suit în corabie, şi în noaptea aceea n-au prins nimic.
4. Iar făcându-se dimineaţă, Iisus a stat la ţărm; dar ucenicii n-au ştiut că este Iisus.
5. Deci le-a zis Iisus: Fiilor, nu cumva aveţi ceva de mâncare? Ei I-au răspuns: Nu.
6. Iar El le-a zis: Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi afla. Deci au aruncat-o şi nu mai puteau s-o tragă de mulţimea peştilor.
7. Şi a zis lui Petru ucenicul acela pe care-l iubea Iisus: Domnul este! Deci Simon-Petru, auzind că este Domnul, şi-a încins haina, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în apă.

Ce am mai regăsit
 

...
13. Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.
14. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.
15. Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei. şi Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
16. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască.
17. Şi El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinşi de întristare.
18. Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea?
19. El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor.
20. Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri;
21. Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.
22. Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt,
23. Şi, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu.
24. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.
25. Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus proorocii!
26. Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa?
27. Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.
28. Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe.
29. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei.
30. Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor.
31. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei.
32. Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile?
33. Şi, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei,
34. Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon.
35. Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.
...

Ecclesiastul
 

12. Şi peste toate acestea, fiul meu, să fii cu luare aminte: scrisul de cărţi este fără sfârşit, iar învăţătura multă este oboseală pentru trup.
13. Iată pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om.
14. Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele.

Cu adevărat, esența înțelepciunii.

Evanghelia după Ioan
[ Cap. 9 ] Vindecarea orbului din naştere.

1 Şi'n timp ce trecea, Iisus a văzut un om orb din naştere.
2 Şi ucenicii Săi L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, cine a păcătuit, el, sau părinţii lui, de s'a născut orb?“
3 Iisus a răspuns: „Nici el n'a păcătuit, nici părinţii lui, ci pentru ca'ntru el să se arate lucrurile lui Dumnezeu.
4 Lucrurile Celui ce M'a trimis trebuie ca Eu să le fac până este ziuă; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze.
5 Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii!“
6 Aceasta zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat şi a uns cu tină ochii orbului.
7 Şi i-a zis: „Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului“ – care se tâlcuieşte: trimis –. Deci s'a dus şi s'a spălat şi a venit văzând.
8 Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?...“.
9 Unii ziceau: „El este“. Alţii ziceau: „Nu, ci seamănă cu el“. Dar el zicea: „Eu sunt“.
10 Deci îi ziceau: „Cum ţi s'au deschis ochii?“
11 Acela a răspuns: „Omul care se numeşte Iisus a făcut tină şi mi-a uns ochii şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci ducându-mă şi spălându-mă, mi-am dobândit vederea“.
12 Şi i-au zis: „Unde este acela?“ El a zis: „Nu ştiu“.
13 Atunci l-au dus la farisei, pe cel ce oarecând fusese orb.
14 Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii.
15 Deci din nou îl întrebau acum şi fariseii, cum şi-a dobândit vederea. Iar el le-a zis: „Tină a pus pe ochii mei şi m'am spălat şi văd“.
16 Deci ziceau unii dintre farisei: „Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta“. Iar alţii ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de minuni?...“. Şi dezbinare era între ei.
17 Atunci i-au zis din nou orbului: „Tu ce zici despre el, că ţi-a deschis ochii?“ Iar el a zis: „E profet“.
18 Dar Iudeii n'au crezut despre el că era orb şi şi-a dobândit vederea până ce n'au chemat pe părinţii celui care-şi dobândise vederea.
19 Şi i-au întrebat, zicând: „Acesta este fiul vostru despre care ziceţi că s'a născut orb? Ei bine, cum de vede acum?“
20 Răspunzând atunci părinţii lui, au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s'a născut orb;
21 dar cum de vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii, nu ştim; întrebaţi-l pe el; e în vârstă, el despre sine va vorbi“.
22 Pe acestea le-au spus părinţii lui, pentru că se temeau de Iudei. Fiindcă Iudeii se înţeleseseră că dacă cineva Îl va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă.
23 De aceea au zis părinţii lui: „E în vârstă, întrebaţi-l pe el“.
24 Deci l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu a. Noi ştim că omul acesta este păcătos“.
25 A răspuns deci acela: „Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că am fost orb şi acum văd“.
26 Deci i-au zis: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?“
27 Le-a răspuns: „Acum v'am spus şi n'aţi auzit? De ce vreţi să mă mai auziţi o dată? Nu cumva vreţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui?“
28 Şi l-au ocărât şi i-au zis: „Tu eşti ucenic al aceluia, dar noi suntem ucenici ai lui Moise.
29 Noi ştim că Dumnezeu lui Moise i-a vorbit, dar pe acesta nu-l ştim de unde este“.
30 A răspuns omul şi le-a zis: „În aceasta stă minunea, că voi nu ştiţi de unde este, şi El mi-a deschis ochii.
31 Noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi-I face voia, pe acesta îl ascultă.
32 Din veac nu s'a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.
33 De n'ar fi Acesta de la Dumnezeu, n'ar putea să facă nimic“.
34 Au răspuns şi i-au zis: „Pe de-a'ntregul în păcate te-ai născut, şi tu ne înveţi pe noi?...“. Şi l-au dat afară.
35 Şi a auzit Iisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“
36 El a răspuns, zicând: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?“
37 Şi a zis Iisus: „L-ai şi văzut! şi Cel ce vorbeşte cu tine, Acela este“.
38 Iar el a zis: „Cred, Doamne!“ Şi I s'a închinat.
39 Şi Iisus a zis: „Spre judecată am venit în lumea aceasta, pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei ce văd să fie orbi“.
40 Au auzit acestea unii dintre fariseii care erau cu El şi I-au zis: „Nu cumva şi noi suntem orbi?“
41 Iisus le-a zis: „Dacă aţi fi orbi, n'aţi avea păcat. Dar pentru că acum ziceţi: Vedem..., păcatul vostru rămâne.

Evanghelia dupa Luca
 

Mie imi pare impresionabila pocainta fulgeratoare a talharului de pe cruce,care intr-un moment de intelepciune realizeaza cu cine este contemporan(Cu Fiul lui Dumnezeu!) si Il recunoaste ca pe un Domn,asta in timp ce o multime intreaga nu o face(ce paradox!).
In mod simbolic,cred ca fiecare dintre noi suntem niste talhari(pacatosi).

39. Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi.
40. Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă?
41. Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău.
42. Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.
43. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.

,,Si aceasta,fiindca stiti in ce timp ne gasim,caci este chiar ceasul sa va treziti din somn;caci acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut.Noaptea este pe sfarsite;ziua este aproape.Sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii"(Apostolul Pavel in Epistola catre Romani)

"-Doamne ,arata-ne pe Tatal si ne este de ajuns !
-De atata vreme sunt cu voi Filipe,si nu M-ai cunoscut ?!"

(Ioan)

Mi se pare o adevarata tofanie ,facuta prin intrermediul simplu,al cuvintelor,dar care cunoaste starea de asteptare si intrebarile pe care si le pune cititorul/ucenicul.

Imi puteti da versetele cand este spus " de cate ori vei cadea ridica-te si te vei mantui " ?

Cineva zicea ca a citit undeva ca a scris pacatele fiecaruia , dar nu stiu acum... Are putina importanta... Mai multa importanta o are intamplarea in sine... Daca era important Sfantul respectiv scria in epistola Sa aceasta.

E printre putinele locuri unde Iisus este chemat sa aplice Legea in mod efectiv,ca judecator.
Avem tribunalul ,procurorii,invinuita,dovezile si Judecatorul .Dar nu avem nici un avocat.
Astfel ca Domnul,in infinita lui intelepciune ,ramane si Judecator,caci ordona sa se arunce piatra ,doar stabileste cine sa o arunce primul :cel fara pacat
Deci ,ca un cunopscator deplin al omului,face apel la constiinta cea mai adanca a invinuotorilor, si aceasta nu ii lasa sa execute pedeapsa .Iata cum ,in inifinta sa intelpciune si cunoastere ,Domnul se transforma din Judecator in avocat
mai raamnea insa o problema. El,Judecatorul,era fara de pacat. Deci El ar fi trebuit sa arunce primul piatra .
Cu toate acestea , datorita iertarii pe care cei [patimasi au dat-o femeii ,nici El,cel neprihanit nu executa propria Sa sentinta ,aratand ca are [putere sa ierte,mai ales cand si noi ne iertam unii pe altii
Aceasta scena este o zugracire in mic a Judecatii viitoare ,unde Domnul va judeca ,si nimeni nu va gasi cuvant impotriva Lui ,si topti vor asista muti de uimire .

...Poate de aceea si scria ,pentru a arata cum Cuvantul scris in cartea vietii , se dezvaluie oamenilor ,prin aceasta minunata pilda de judecata ,in care numai Dumnezeu Cuvantul putea proceda in acest fel . Cuvantul scris este ca un preambul a ceea ce avea sa urmeze ,adica Cuvantul in actiune .