Aha, deci de aceea oamenii sunt asa de disperati dupa molitvele Sf Vasile cel Mare... Acum am inteles. Defapt si eu am o vecina care se ocupa de prostii si merge si la Biserica sau mergea ca acum e cam batrana. Doar ca ea le face rau animalelor. Stau si ma intreb cat o mai rabda Dumnezeu? La noi in zona se numesc "bosorci". Am auzit multe povesti despre astfel de "practici" neortodoxe. Si asta imi aminteste ca un preot afirma: "Toata lumea merge in Rai!" (a zis asta la o inmormantare) si ma intreb eu OARE? Adica si cele care lucreaza cu diavolul merg in Rai? Dar saracul parinte probabil nici nu isi imagina ce pot face unii.

Credeti in existenta farmecelor si a vrajilor? Daca ele exista ...cum pot fi depistati cei care le-au facut?

Cred că există vrăjeală multă în lumea asta, atât de multă că dracu nici nu mai are nevoie de magia "clasică" ca să lucreze eficient în şi între oameni.

Au doua coarne in frunte. Si unul e indreptat in jos. ;)

Si care e magia 'clasica'???

Aia de la mă-sa omida, clopoţelul de argint şi alte cloace diavoleşti.

Fara substantza...

Aşa e, fără....!

Io (totushi) zik' ca'i mai pacat sa ai smartphone..ptiu, ptiu, ptiu...

Dar să fie musai scump.... că dă bine cu un caracter ieftin!

Tot patitu'i priceput!

Tot, tot, săracu'....

Da' mai 'alb' (ptiu, ptiu, ptiu) si mai ieftin...

Dar să se ştie musai vârâ pe feisbuc....

Io sunt doar in al 'treilea ceruri', pe feisbuc, nu indraznii...

Atunci mai galeş ar fi un sillyphon...ca să fie apăsătorul mai dăştept ca butonu'

'Dasteptarea',tinere e din nascare...sau esti..sau nu esti...(smart.!!!.daca ai si un 'phone' is perfect!)
Vezi, bietul Hamlet('Sheckspirian/'serpilian)...ne'o plagiat.(avant la lettre).ai, mare, mare grija!

Io l-am lăsat de căruţă pe conu' Hamlet... sunt şi nu sunt, doi în unu', bio, cu certificat la purtător.

Ok, D-nule MilailC, mi'a facut placere aceasta caterinca a nostra.Cred ca e cazul, sa lasam totusi, pe cei , ce au de spus ceva serios pe acest thread!Numai bine, d'nule MilailC!

Săru' mâna d-na LaviniaXL. Plăcerea a fost de partea mea!

Ele exista.

Eu una, sper sa nu vorbesc cu pacat, nu prea cred in vraji si farmece. Insa mi-e putin frica de blesteme, mai ales de cele pe care le-am putea arunca noi, din prostie, asupra noastra si a celor apropiati (sau ei asupra noastra) si /sau, nu stiu dc e posibil, asupra lucrurilor personale, obiecte (de valoare), locuinte, etc. De exemplu, nu stiu dc am mai spus, barbatul meu a mai fost casatorit (cu acte) si a divortat (tot cu acte), insa n-au fost cununati la biserica, si au locuit in aceasi casa (in care stam acum). Ea dorea mult copii, dar au tot amanat din lipsa de spatiu, iar ea a muncit foarte mult pt asta, in strainatate, au strans bani si au construit in curte la parintii ei, inafara orasului. Ea a insistat sa se mute acolo mai repede, desi nu era gata si nu mai erau bani sa puna totul la punct, dar el nu a vrut, asa ca a plecat singura. Bine, se pare ca ar fi fost implicat si alt barbat, pe care il cunoscuse afara, si inca o mai cauta (dar ea nu-l iubea asa mult). Asa, si mi-a venit in gand daca nu cumva ar fi putut sa isi doreasca sau sa-i ureze fostului sot sa nu aiba parte nici el de ce nu i-a putut (sau nu a vrut) sa-i ofere ei... Pe de alta parte, dc ea n-a facut-o (sa blesteme casa in care n-a avut parte de ce si-a dorit), s-ar putea s-o fi facut chiar eu, la inceputul relatiei, cand mi-am dat seama ca nu putem avea copii din lipsa de spatiu, si ca mai avem de tras pana sa putem avea o familie, plus ca conditiile nu sunt cele mai bune nici pt noi, parca, pe masura ce imbatranim, totul se deterioreaza, sa investim in reparatii nu are rost, pt ca orice am face tot nu e loc suficient si suntem inghesuiti la maxim, si devine din ce in ce mai greu... Acuma stiu ca de fapt blestemul ni-l atragem noi insine asupra noastra cand ne departam si nu facem voia lui Dumnezeu (desi multi o fac si tot au greutati, pecand altii n-au nici o treaba si sunt bine mersi -cel putin o vreme). De exemplu, nu stiu ce impact ar putea avea daca ne-am lua, de exemplu, o casa executata silit... Mie una mi-e putin frica...

Caz 2: o persoana a plecat din casa parinteasca de vreo 40 ani. Fratele a pacalit-o sa renunte la mostenire ca sa poata demola si reconstrui, dar n-a mai facut-o. Acum vrea sa se judece sa-si ia partea inapoi. Doar ca e vorba de o camera + bucatarie in care au stat batranii, si lipit de ea, inca o camera si o bucatarie, ca la tara, in care sta fratele cu sotia, iar unde au stat parintii sta fata omului, cu barbatul si copilul. Iar femeia (sora) vrea s-o dea afara pe nepoata-sa, s-o inghesuie cu aia batranii, ca sa-si faca ea casa de vacanta, ca sa se mute definitiv acolo, in aceasi curte cu cei pe care i-a scos afara, ma gandesc ca ar fi cam neplacut :). Ea crede insa ca o face pt binele copiilor ei, eliberandu-le locuinta de aici, sau poate vrea sa vanda acolo, nu stiu exact cum a gandit-o si nici cat e de moral /imoral. In orice caz tipa chiar crede in farmece, vraji, blesteme si ma mir cum de nu-i e frica sa faca rau acelor oameni. Mie mi-ar fi putin, chiar dc as sti ca am dreptate. Sunt persoane carora le e frica sa cumpere si obiecte de la amanet, sau chiar sa poarte obiecte pierdute si gasite, de teama eventualelor blesteme ale pierzatorilor.,

fallen

Îmi pare sincer rău pentru situația în care vă aflați.Ceea ce pot face pentru dumneavoastră este să vă spun ceea ce ne spune Apostolul Pavel Îndemnt de Duhul lui Dumnezeu.
1 Corinteni Cap. 7:10-11

10. Celor casatoriti le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta sa nu se desparta de barbat.

11. (Daca este despartita, sa ramana nemaritata sau sa se impace cu barbatul ei.) Si nici barbatul sa nu-si lase nevasta.

Nu sînt în măsură să vă spun ceva, ceea ce pot face este să mă rog pentru dumneavoastră. Vă rog să citiți 1 Corinteni 6 și 7. Mă voi ruga ca dumneavoastră să primiți lumină de la Tatăl și să treceți peste această încercare.

Si eu sunt de parere ca nu trebuia sa se desparta (al meu de fosta), mai ales ca spune mereu ce buna era in comparatie cu mine, ce muncitoare, gospodina, si ce mama buna ar fi fost. Mi-a marturisit ca el crede ca ea s-ar fi descurcat nu cu unul, ci cu 10 copii, dc ar fi avut, dar nu e sigur ca s-ar fi descurcat el :). Am intrebat de ce nu s-au cununat si la biserica, si a zis ca "nu avea rost pt ca ea mai facuse asta inainte"(era la a 2a casatorie). Acum ma intreb, daca era asa buna, cum de n-a avut noroc de un barbat pe masura? Desi ar trebui sa ne intrebam mai bine de ce a luat el pe cea lasata de barbat, si apoi de ce l-am luat eu pe el dupa ce-a fost lasat la randul lui, cand se spune clar ca nu e bine; cu toate ca nimeni nu a luat pe nimeni, ci am trait cu totii in pacat (bine ca nu in acelasi timp, slava Domnului :)). Dar suntem foarte off topic :)

Știți cum este. Oamenii în unele momente de nemulțumire tind să-și amintească de unele lucruri/persoane din trecut și comparîndu-le cu prezentul ajung să înțeleagă că era mai bine în trecut și invers. Tocmai de acest lucru încearcă să ne ferească Dumnezeu. Știind că omul nu poate fi niciodată mulțumit Dumnezeu a încercat să prevină acest lucru condamnînd recăsătoria. Aveți versetele mai sus.Cum Diavolul face totul invers voii lui Dumnezeu a introdus gîndul recăsătoriei îmbrăcîndu-l într-o altă formă cu scopul de a ascunde gravul păcat care se comite.

Ca sa revin la subiect (obiecte si case posibil blestemate): presupun ca sfintirea, sfestania, sunt de ajuns pt a inlatura eventuale atacuri malitioase, lipsite de dreptate. Insa ce ne facem cand constiinta noastra nu e impacata ca am facut bine ce am facut, lipsind pe altii de ceva ce aveau nevoie, pe considerentul ca avem si noi?

Lumea din ziua de azi crede in a doua sansa, insa pt asta tb asumate temeinic greselile din trecut si nu tb sa astepte de la celalalt ce n-au putut face ei.