wow , ce mai subiect, este firesc pentru noi mai tineri sa ne punem si asfel de intrebari, cred ca multi ne intrebam astfel de lucruri despre calugari si mai ales cand intalnim calugari atat de tineri si atat de evlaviosi , de aceea omul este pacatos , Dumnezeu ne-a dat gandirea , spre deosebire de animale, de aceea omul este foarte pacatos si spunem rugaciuni atat de des, uneori facem cruce cu limba, noi trebuie sa ne intarim inima si sa nu cadem prada vrajmasului care e pretutindeni, este foarte greu dar sigur este o viata frumoasa daca pomenesti numele Domnului si traiesti numai cu Dumnezeu in tot ceea ce faci , Dumnezeu ne ajuta, numai in inima sa-l avem si acest lucru presupune cainta multa... cat traim sa ne caim si sa ne iubim semenii ca pe noi insine , sa laudam Sfanta Treime, sa invatam din biblie ... nu este greu deloc sa o intelegem , sa cerem ajutor preotilor pentru o mai buna intelgere a cailor Domnului

Vizavi de intrebarea postului sau chiar si cele 10 porunci , care par atat de banale la o simpla citire ... sa o luam si noi banal , sa ne gandim la rastignira Domnului Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu , va amintiti de cei 2 hoti rastigniti si ei pe cruce in ziua rastignirii Domnului? unul din ei l-a luat in ras pe Domnul Isus si i-a zis:" daca tu esti Fiul Sfantului Duh de ce nu te salvezi singur acum?" iar celuialt hot Domnul Isus i-a spus: " pentru ca ai crezut in mine , ne vom intalni in Imparatia Cerurilor"....deci un hot care nu s-a cait, nu s-a rugat , era un pacatos , nu a facut nimic decat sa creada in Domnul Isus si ajuns in Imparatia cerurilor, simplu si adevarat , biblia descrie foarte frumos acest fapt.

Mai am foarte multe de invatat si nu sunt sigura decat de ceea ce citesc in Bibie , sunt sigura de linistea sufleteasca pe care mi-o dau Sfanta Treime iar liturghiile de la manastire ma linistesc si imi aduc linistea sufleteasca nespusa in cuvinte oricat as incerca sa o descriu

Vai EugeniaG, animalele sint atit de inteligente, ca nici nu-ti vine sa crezi.
Scuza-ma, dar cinele meu, o vad cit e de isteata, stii?
Mult mi mult decit crezi!!!!!!!!!
Doar aici trebuie sa te contrazic, draga mea.:106:

lol patinina , te cred , sunt inebunita dupa animale, hahaha... asa e si animalele au simturi foarte dezvoltate, hahaha , m-ai facut sa rad ca ma gandesc si eu asa... e un forum la urma urmei , dar asa e patinina , ai mare dreptate, numai bine

Atentie la "iesirile" jignitoare!
 

Mai inainte de toate te rog sa nu jignesti. Daca argumentele citite nu sunt pe masura gustului tau, e problema ta, insa nu jigniri.

Geo a subliniat clar seriozitatea si greutatea Juramantului Calugaresc, care se face inaintea lui Dumnezeu si care nu e o joaca, cum le-ar place unora sa fie... i

Atentie la Jigniri
 

Vechiul proverb...'Cine se aseamana se aduna!"... Noesisaa si Ory!

[COLOR="Purple"]Cand un individ isi epuizeaza argumentele, atunci sare sa jigneasca persoana catre care nu mai are argumente! Astai duh strain de Hristos, ca sa nu-i spun drac![/COLOR]

[COLOR="Red"]Continuand asa, eu propun banarea tuturor care continua cu jigniri/atacuri personale! Dealtfel si regulamentul o prevede ...
[/COLOR]

Noesisaa si Ory, deascoperiti aici duhul mincinos care va face sa va jigniti semeii
 

Daca propovaduirea Mantuitorului si Sf. Ioan a inceput la fel, cu indemnul trezitor catre pocainta, intampinarea cu care ii “cinstesc” fariseii este si ea asemanatoare. Pe Sf. Ioan Botezatorul, intrigati de cuvantul si de botezul pocaintei savarsit de el, il intreaba “Cine esti”? si “De ce botezi”?, spre deosebire de vamesi, de poporul cel “de rand” si soldati, care il intrebau “Ce sa facem? ” Iar cand Iisus Hristos a venit in Templul din Ierusalim, izgonind cu biciul pe cei ce transformasera in balci Casa Tatalui Sau si ca sa propovaduiasca mantuirea, fariseii Il intrebau: “Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?” Iata, deci, grija de capetenie a fariseilor - nu care cumva sa le fie vadita rautatea, nu care cumva sa vina cineva sa le conteste lor autoritatea absoluta si abuziva pe care au rapit-o de Singurul Stapan - Iisus Hristos. Asa si multi dintre oamenii de astazi: nu pun problema daca e adevarat sau e drept ceea ce le spui, daca faptele pe care le critici sunt reale si, prin urmare, daca au o problema, daca au ceva de schimbat, de corectat, ci muta mereu problema in plan personal, se leaga de “autoritatea” sau “caderea” celui care rosteste un adevar: ” Dar cine esti tu sa spui asta?“, “Cine te crezi?“, “Esti sfant?“, “Cum te numesti?“, “Ce studii ai?“, “Ai binecuvantare?“. Totul pentru a te reduce la tacere si ” a schimba subiectul“, a se eschiva de la raspunsul pe fapte si argumente si a muta atentia de la gravele probleme pe care le semnalezi catre probleme de ordin personal, invocand detalii biografice presupus compromitatoare sau, oricum, injositoare pentru persoana care a indraznit sa calce pe cuibul de viespi. Iisus era, pentru unii dintre iudei, dar mai ales pentru farisei, saduchei si carturari, doar “fiul teslarului“, un oarecare nazarinean ai carui “frati” erau cunoscuti de toata lumea. Prin urmare, cine era El sa-si permita sa vorbeasca in numele lui Dumnezeu Insusi si, mai ales, sa-i bicuiasca atat de aspru prin cuvant? Orbul din nastere este si el tratat in acelasi mod de aceiasi fii ai minciunii, deranjati de marturisirea staruitoare pe care o facea in favoarea lui Hristos si ii inchid gura prin reducerea la conditia sa de pacatos iremediabil, care nu ar avea vreun drept la cuvant: “In pacate te-ai nascut tot, si tu ne inveti pe noi? Si l-au dat afara” (Ioan 9, 34).

[COLOR="Red"]Cand adevarul doare, orice pretext la indemana e bun ca sa-l discreditezi, sa-l faci “de doua parale” pe cel care-l rosteste, sa stergi cu el pe jos. La fel, cand nu ai ce cusururi sa-i gasesti unui om, te legi fie de varsta lui, fie de numele lui, ii cauti noduri in papura, ii vanezi cele mai mici greseli in cuvant sau in maniere, ii pui o eticheta compromitatoare (”extremist”, “legionar”, taliban” etc. - repertoriul deja clasicizat) sau ii scormonesti in trecutul lui doar-doar vei gasi vreun “dosar” care sa-i murdareasca reputatia. Sau creezi o diversiune, arunci informatii false pentru a semana deruta si confuzie. [/COLOR]Tot ceea ce conteaza este ca tu sa fugi cat mai tare de adevarul care iti apasa constiinta, sa nu ti se trezeasca mustrarile acesteia si sa nu lasi ca realitatea sa fie marturisita si cunoscuta. Marturisirea adevarului starneste cele mai violente furtuni acolo unde minciuna este prinsa cu picioare scurte si unde degetul este pus pe rana care doare mai tare: ” Ca oricine face rele uraste Lumina si nu vine la Lumina, pentru ca faptele lui sa nu se vadeasca” (Ioan 3, 20). “Pe voi lumea nu poate sa va urasca, dar pe Mine Ma uraste, pentru ca Eu marturisesc despre ea ca lucrurile ei sunt rele” (Ioan 7, 7). “De ce nu intelegeti vorbirea Mea? Fiindca nu puteti sa dati ascultare cuvantului Meu. Voi sunteti din tatal vostru diavolul si vreti sa faceti poftele tatalui vostru . El, de la inceput, a fost ucigator de oameni si nu a stat intru adevar, pentru ca nu este adevar intru el. Cand graieste minciuna, graieste dintru ale sale, caci este mincinos si tatal minciunii. Dar pe Mine, fiindca spun adevarul, nu Ma credeti. Cine dintre voi Ma vadeste de pacat? Daca spun adevarul, de ce voi nu Ma credeti? Cel care este de la Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultati pentru ca nu sunteti de la Dumnezeu ” (Ioan 8, 43-47).

cu siguranta nu poate
Doamne ajuta

C.tin, asta e afacere veche, chiar a trebuit sa ma gandesc ca sa imi aduc aminte despre ce e vorba.

Eu nu ma simt vinovata ca am jignit pe cineva. Pur si simplu i-am atras atentia lui geo ca e prea dur cu unii oameni. Duritatea este intr-adevar duh strain de Hristos. Nu cred ca asta este atac la persoana.

In fine, ma intereseaza mult prea putin topicul asta, nu cunosc nici un calugar care sa se fi lasat de calugarie, de fapt nu cunosc nici un calugar. Doar ca m-a zgariat virulenta si duritatea cu care Geo o ataca pe Ory. Unii tanar viitor preot ii sta mai bine cu duhul blandetii decat cu bota si toiagul in mana. Dar din nou, asta e doar parerea mea.

repet prin ce deja ti-am raspuns sora draga: ...Domnul Hristos cand a intrat in Ierusalim pe manzul asinei s-a dus direct la Templu, acolo gasind pe vanzatorii de animale, schimbatorii de bani in TEMPLU, S-a maniat foarte tare incat a luat un BICI si a inceput a rasturna mesele vanzatorilor si a da cu biciul zicand: Casa Tatalui Meu, CASA DE RUGACIUNE ESTE, iar voi ati facut-o pestera de talhari!
Tot in psaltire spune: MANIATI-VA DAR NU GRESITI!
Mania pe care a avut-o Domnul Hristos trebuie sa o avem si noi, caci "DOMNUL NU SE MANIE IN FIECARE ZI" ne spune iar Sf.Scriptura! Asa si eu, ma manii atunci cand vad JOACA DE A CREDINTA! efectiv dam ne INCREDEM in mila si iubirea lui DUmnezeu de parca sunt euro de schimb valutar! Cu Adam si Eva a fost Milostiv cand au GRESIT neascultand de PORUNCA??? nu, i-a scos afara!!! Reciteste ce ti-am scris in urma cu cateva postari dar citeste ATENT!!!
Iarta-ma!!!

PS: repet: NU MA JOC DE-A CREDINTA!!!!

repostare pt sora Noesisaa
 

Se spune,si Dumnezeu insusi spune,ca,daca tii cele zece porunci te mantuiesti.Asadar,in cele zece porunci nu este absolut nimic specificat despre calugarie,si deci,poate fi ignorata atata timp cat nadejdea se indreapta spre implinirea celor zece porunci,respectiv spre mantuire.
Daca cineva imi poate face vre-o asociere a calugariei,veridica,de altfel,cu cele zece porunci,atunci eu imi retrag toate cuvintele contrariate.
Si,oricum,nu consider calugaria un lucru nefast,ci calugaria de forma,sau mai bine spus superficiala,si categori nu consider calugaria o situatie ireversibila,mai ales cand aceasta se efectueaza la varsta adolescentei.
Subiectul este prea complicat,iar,spre deosebire de majoritatea eu il analizez cu propria minte,si nu cu a altora,cu citate din carti,nici atata.Le stiu,dar le si gandesc....devin pueriile pe langa realitatea acestui cadru,care se doreste neprihanit,dar nu e.
P.S.Am vazut C-tin ca ai pomenit ceva de "drac",pe la sfarsit,astfel puind problema,deja nu mai comentez in priviinta opiniei tale.

Geo,inca esti copil,ravnitor in scrierile sfinte,aceasta este bine,este frumos...dar,o sa mai vorbim peste vre-o 10-20 de ani,si-atunci iti vei aminti ca,decat sa judeci si sa urasti nepasarea si inconstienta noastra ,mai bine ramai ,pur si simplu,inert in propriileti convingeri si doctrine.
Nu uita,intelepciunea,inseamna mai presus de toate,sa intelegi cat de diferiti sunt oamenii,cat de diferit le sunt personalitatile si crezamintele,si in masura decenta sa le respecti lor acestea.Nu pot gandi toti oamenii ca tine,nu pot simti toti oamenii asemenea tie,si ca atare nu pot duce aceiasi viata.
AR FI ABSURD!
Si inca ceva,mizez foarte mult pe slefuirea omului prin experiente,bucurii si durere,decat prin "lectura".

Ai pus acesta intrebare si unui duhovnic ory? Din vehementa cu care raspunzi acestui subiect cred ca aceasta e problema care te framanata. Poate noi nu suntem capabili sa te lamurim. De aceea cauta raspuns la cei induhovniciti, cu siguranta vei primi ajutor, daca doresti ajutor. Nu pe noi trebuie sa ne lamuresti ci pe tine insuti. Doamne ajuta!

Bine-nteles ca am pus o intrebare similara unui duhovnic,iar raspunsul a fost subiectiv si destul de vag,care,oricum a ocolit,de fapt intrebarea,imputandu-mi ceva de genul:"ce putem face noi daca asa spun unii sfinti,sau duhovnici".Deci,un raspuns care de fapt nu are nevoie de intrebare,fiindca merge pentru oricare,fara aprofundare si fara rationament.
...iar duhovnicul ma cunoaste de la 10 ani......
Si sunt ferm convinsa si altii ar raspunde la fel,fiindca,dupa cum am mai spus,de multe ori doctrina religioasa se aseamana foarte bine cu politica,dar niciodata cea lasata de Dumnezeu,ci,acea doctrina transformata si impopotonata cu tot felul de ideologii,de-a lungul timpului,care mai de care mai individuale sau "presupuse"adevarate pentru omenire,ca sa nu mai spun si atat de controversate.
Oricum,am pus aceasta intrebare,doar pentru intriga si nemultumirea tertelor persoane fata de atitudinea mea,nu doar ca m-ar interesa in mod concret raspunsurile,fiindca le intuiesc dupa personalitatea si "credinta" emanata.

...si-nca ceva,nu cred ca am specificat undeva ca am nevoie de AJUTOR in acest sens,sunt destul de calita(nu inzestrata si stiutoare) de aceasta tagma,ca sa-mi permit naivitatea sau inconstienta de-a cere ajutor.

Ai dreptate ory, mi-am permis sa iti dau un sfat fara ca tu sa mi-l fi cerut. Iarta-ma si fa ceea ce te odihneste pe tine sufleteste. La urma urmei, nu cu ceea ce cred sau spun eu sau altul despre tine ( sau altcineva) te vei mantui ci cu faptele si constiinta ta, care bine ai spus e DOAR A TA! [COLOR=Red]Iarta-ma si Domnul sa te ierte! [/COLOR]Ramanem prietene? :1:

Nu sunt suparata pe absolut nimeni,aici nu fac decat sa-mi expun punctul de vedere,sa aprob sau sa dezaprob anumite idei in functie de gandirea,experientele si principiile proprii,insa nu exista rautate sau suparare...nici pe departe.
Asa ca,fii pe pace Jenica,am fost si ramanem prietene.

ory draga, spre binele tau, cred ca ar fi timpul sa ierti si sa uiti experientele tale cu manastirea. Toata lumea a avut odata experinte negative; dar a tine minte si a le tot macina, nu aduce nimanui nici un folos. Dimpotriva, iertandu-i pe calugarii care ti-au gresit si iertandu-te si pe tine, poti sa-ti recapeti linistea sufleteasca si sa mergi mai departe. Atunci nu vei mai fi tentata sa faci iar si iar aceleasi afirmatii, ani de-a randul.
Altfel, neiertand, vei bate pasul pe loc inca mult timp. IARTA-I, si vei vedea ce mare bine iti faci TIE in primul rand! Incearca sa depasesti suferinta veche de ani de zile. E timpul sa uiti, draga mea.

[SIZE=3][SIZE=2]

Citat:

În prealabil postat de ory Daca cineva imi poate face vre-o asociere a calugariei,veridica,de altfel,cu cele zece porunci,atunci eu imi retrag toate cuvintele contrariate.

[/SIZE]
[/SIZE]
[SIZE=3]Poruncile (Exodul 20):[/SIZE]
[SIZE=3]1.Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! [/SIZE]
[SIZE=3]2. Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! 5. Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, [/SIZE]
[SIZE=3]3.Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, [/SIZE]
[SIZE=3]4. Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. 9. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, 10. Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru [/SIZE]
[SIZE=3]5.Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie. [/SIZE]
[SIZE=3]6. Să nu ucizi! [/SIZE]
[SIZE=3]7. Să nu fii desfrânat! [/SIZE]
[SIZE=3]8.Să nu furi! [/SIZE]
[SIZE=3]9. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău! [/SIZE]
[SIZE=3]10. [COLOR=red]S[/COLOR][COLOR=red]ă[/COLOR][COLOR=red] nu dore[/COLOR][COLOR=red]ş[/COLOR][COLOR=red]ti casa aproapelui t[/COLOR][COLOR=red]ă[/COLOR][COLOR=red]u[/COLOR]; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!"[/SIZE]

[SIZE=3]Daca in primele nouă porunci D-zeu îi cere omului sa "nu facă" ceva, in cea de-a zecea se referă la a nu pofti, la a-şi tăia gândurile vătămătoare. Acelaşi lucru il face şi Hristos:[/SIZE]

[SIZE=3]Matei 5.29 "Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă." La fel si Marcu 9.43[/SIZE]
[SIZE=3]Luca 14.26 „Dacă vine cineva la Mine şi nu [COLOR=red]urăşte[/COLOR] pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu”.[/SIZE]
[SIZE=3]Luca 9.23 “ Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să [COLOR=red]se[/COLOR] lepede de [COLOR=red]sine[/COLOR], să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie;”[/SIZE]
[SIZE=3]Spune sfântul Ioan Scărarul:[/SIZE]
[SIZE=3]"Ingerii sunt lumina monahilor, iar lumina tuturor oamenilor este viaţa monahală"[/SIZE]
[SIZE=3]Castitatea este participarea la natura netrupeasca. Puritatea este o suprafirească si minunată negare a firii, o admirabila intrecere intre trupul nostru muritor si stricacios si intre cei fara de trupuri. Cast este acela care a indepartat de la sine iubirea senzuală prin iubirea de D-zeu si a stins focul poftelor prin focul nematerialnic.[/SIZE]
[SIZE=3]Cel ce şi-a învins trupul acela si-a invins firea, iar cel ce a invins firea este cu totul de-asupra firii, iar celce s-a facut astfel, este cu putin mai jos decat ingerii adica aproape cu nimic. Nimic nu il apropie pe om mai tare de firea ingereasca decât puritatea. Monahul care nu mai are nimic este stapanul lumii, incredintându-şi toate grijile sale lui D-zeu şi prin credinţă făcându-şi pe toţi robi. El nu va cere de la oameni cele de care are are nevoie, cele care îi vin însă, le primeşte ca din mana Domnului... Îndepărtarea de lume este duşmănia de bunăvoie a materiei şi negarea firii pentru dobândirea celor mai presus de fire. [/SIZE]

[SIZE=3]Iubirea, recunostiinta, loialitatea, sexualitatea sunt caracteristice şi animalelor, dar castiatea, nepătimirea, iertarea pot fi rodul numai si numai al vointei umane, a liberului arbitru cu care ne-a înzestrat Creatorul. Aceasta e porunca de care aminteşte Hristos:[/SIZE]
[SIZE=3]Matei 5.48. ”Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este”. [/SIZE]
[SIZE=3]1 Ioan 2.6 “Cine zice că petrece întru El dator este, [COLOR=red]precum Acela a umblat, şi el aşa să umble.[/COLOR][COLOR=red]” [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3]Iar Hristos nu a umblat după plăcerile acestei lumi.[/SIZE]
[SIZE=3]Ioan 6.63 "Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic."[/SIZE]
[SIZE=3]Iacov 4.24 "Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere." [/SIZE]
[SIZE=3]Si Iacov vorbeste de ascendentul moral al celui care incearca sa-si pastreze puritatea: [/SIZE]
[SIZE=3]Iacov 3.1-2 “Nu vă faceţi voi mulţi învăţători, fraţii mei, ştiind că (noi, învăţătorii) mai mare osândă vom lua. Pentru că toţi greşim în multe chipuri; dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, [COLOR=red]acela este bărbat desăvârşit, în stare să-şi înfrâneze şi tot trupul[/COLOR]”. [/SIZE]

[SIZE=3]Sfântul Pavel condiţiona activitatea de apostol şi de misionar cu aceea de om care lucrează în acelaşi timp la perfecţiunea sa proprie: [/SIZE]

[SIZE=3]2 Cor 1.12 “Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre că am umblat în lume, şi mai ales la voi, [COLOR=red]în sfinţenie şi în curăţie dumnezeiască, nu în înţelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu[/COLOR]”. [/SIZE]
[SIZE=3]29. Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea. 30. Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; 31. Şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece. [/SIZE]

[SIZE=3]Insă spune Mantuitorul şi apostolii ca nu toti au darul de la D-zeu pentru o viaţă de asceză : [/SIZE]
[SIZE=3]Matei 19.12 “[COLOR=black]Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi,[/COLOR] pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă.” [/SIZE]

[SIZE=3]1 Cor 7.1-2 “Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său. “ … 6.7 Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel.”[/SIZE]

VA ROG,INCETATI CU ASTFEL DE SFATURI SI REMARCI!!!
Nu este vorba de neiertare,nici pe departe,ci doar de opinii,nu este vorba de viata personala,ci in general de considerentele formate fata de aceasta viata,la general.Si nu cred ca am cerut sfaturi in aceasta priviinta,ci doar mi-am expus parerea,ca fiecare,de altfel.Nu sunt incapatanata si indaratnica,dar,m-am cam saturat sa mi se puna in fata astfel de sfaturi si de replici de"neiertare si frustrare",cand eu nu doresc decat sa-mi expun parerile clare despre ceea ce cred,care pot avea sau nu legatura cu viata mea,sunt,practic "crezamintele"mele si nu niste frustrari,frustrarile si "neiertarea,sau lipsa uitarii" nu au nici o legatura cu opinii formate din gandire,analiza,simtire si ...capacitatea mea de a intelege lucrurile.
Nu imi mai calculati opiniile ca si simple "neintelegeri"de sine,acestea reprezinta parerea mea si gata,nu am nevoie de ajutor in acest sens si nu am cerut aceasta.Fiecare si le stie pe-ale lui si-si respecta punctele de vedere,de asemenea le respectam pe-a interlocutorului atata timp cat acestea nu lezeaza.
Sper sa nu mi se mai aduca in fata teoria conform careia am fost la manastire si am ramas cu "sechele",sau mai stiu eu ce,pana la urma sunt doar speculatii,si chiar de ar fi asa,nu am cerut analiza acestei situatii,intr-un mod individual,nici atat.
Va rosg sa ma iertati!...sper ca m-am facut inteleasa.

Ovidiu-s,felul cum ai interpretat tu poruncile si le-ai asociat in mod convenabil cu ceea ce am afirmat eu,ca nu se potriveste,poate fi destul de relativ.Concret nu mi-ai demonstrat nici o asociere,deci poate fi nul raspuncul.De interpretat,o putem face fiecare cum ne taie capul si sa nu ajungem la un consens.
Este clar ca Dumnezeu ne cere sa nu fim desfranati,sa nu tanjim la femeia si la bunul aproapelui,dar nu spune absolut nimic...sa ne calugarim,.sa facem legamant de castitate,acest legamant sa reprezinte o jertfa(prin ireversibilitate)
Oricum,"jertfa lui Dumnezeu,inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi..."in fata acestor cuvinte a marelui Psalmist David,face ca sa paleasca toate teoriile "absurde",pana la urma,despre cat de pacat este sa parasesti manastirea.
Despre IUBIREA mareata,despre care vorbeste Domnul MAI PRESUS DE ORICE,CE SA MAI SPUN,A RAMAS CAM IN UMBRA SARACUTA...gasind loc de intaietate atator prejudecati,si-ca unele cu un iz atat de evident de ura si dispret,fata de om,fata de Cuvantul Lui Dumnezeu,pana la urma....care iubeste omul.

ieromonah
 

La biserica greceasca unde merg eu am avut preot ieromonah, care dorea mult si se pregatea sa ajunga episcop, dorinta lui sa spulberat ,actualul episcop ia zis in fata ca nu v-a ajunge el episcop niciodata si asa sa suparat a parasit biserica si sa casatorit.A fost un soc pentru toata comunitatea si pentru cei care il cunostea de la alte biserici. Si eu cred ca odata ce ai jurat lui Dumnezeu nu mai poti da inapoi.

Este o evanghelie (citez totul din memorie daca gresesc va rog sa ma corectati)_a Tanarului bogat in care ,acesta voind sa se mantuiasca il intreaba pe Mantuitorul Iisus Hristos ce trebuie sa faca iar acesta incepe sa-i spuna poruncile, la care tanarul raspunde ca pe acestea le-a pazit din copilarie.Auzind aceasta Iisus Hristos ii spune sa-si dea averea saracilor si sa-i urmeze Lui .Lepadarea cuiva de viata sa in lume,renuntarea la toate placerile lumesti si la bogatie inseamna urmarea lui Hristos.
Calugaria cred ca inseamna tocmai aceasta urmare.Asadar
odata ce ai luat aceasta hotarare fara a fi silit de nimeni esti obligat sa mergi pana la capat pe acest drum caci dupa spusele Sfintilor Parinti acel care merge la calugarie dintr-un neam va curata pacatele pana la al saptelea neam.Spunea parintele Cleopa ca acel sat din care nu a mers nimeni la calugarie nu exista!
In manastire este multa munca si mai multa ascultare care uneori trebuie sa fie mai mare dect credinta caci prin ascultare se intareste si credinta.Viata din manastire nu este ceea ce vedem duminica cand participam la liturghie sau pe la hramuri.Aceasta este rezultatul efortului facut pentru ca noi sa gustam din roadele bogate ale muncii lor.

In vara anului trecut eram la privehgerea organizata la o manastire in noaptea dinaintea Adormirii Maicii Domnului.Asa cum se obisnuieste,in locul de parcare pe masute sau pe capota masinilor diversi calugari de la manastiri vindeau obiecte de cult,icoane,carti si cate altele.Desi slujba tinea pana dimineata am plecat pe la ora 11,3o deoarece o persoana din grupul nostru avea probleme de sanatate.Cand am iesit ne-am oprit sa cumparam cate ceva stand de vorba cu doi calugari pe care ii cunosteam.
Acestia ne-au intrebat de ce nu mai stam caci de acum este mai frumos.
Era o noapte senina si foarte luminoasa cu luna plina iar in pictura de pe poarta manastirii unde este si clopotnita luna lumina o pictura in care era Iisus Hristos iar acesta parea ca un mic soare.
Uitandu-ma intr-acolo am spus (fiind dintodeauna o nascocitoare de metafore)"-Aveti dreptate, mai ales ca uite tocmai a rasarit Soarele -aratand cu mana spre clopotnita"
Calugarul de care va spuneam si-a facut cruce spunand"-Ce-ai cocoana ,esti nebuna unde vezi la ora asta soare!!!!"
Am plecat fara a mai putea spune un cuvant.
Mergand in toamna aceasta la Bucuresti la Sfantul Dimitrie la moaste,coborand din dealul Patriarhiei in strada ma intalnesc cu cei doi calugari despre care va povesteam,cereau bani de la pelerinii care nu stiau ca erau cateva luni bune de cand fusesera dati afara din manastire.Cand ne-au vazut s-au intors grabiti cu spatele sperand ca nu vor fi recunoscuti
Din aceasta poveste(adevarata)eu as trage urmatoarea concluzie:daca pentru un calugar Iisus Hristos nu este Soare ce cauta el in manastire?

cand vrei un lucru si tii neaparat sa il ai, tocmai ca nu ti-l da Dumnezeu, mai ales ca stie ca nu ti-e de folos! El daca asta a urmarit prin calugarie ca sa ajunga episcop, nu si-a ales bine ADEVARATUL Scop al CAlugariei, cel de pocainta si MANTUIRE! Daca a ales sa fie episcop fara VOIA DIVINA normal ca satana l-a luptat intra-atat incat sa il scoata din calugarie! Orcum, pt el nu este Taina ce a facut... Pt un calugar nu mai exista TAINA CASATORIEI, se ingaduie numai pt cel ce a fost RASOFOR (purtator de rasa) sa se casatoreasca dar NU cu Taina Casatoriei ci cu NUNTA a doua! deci pt un calugar si mai ales preot, ce se poate face pt el? NIMIC!!!! Sa se intoarca in Mre si sa se pocaiasca... fereasca Dumnezeu de DReptatea Sa...

Citat:

În prealabil postat de ory Ovidiu-s,felul cum ai interpretat tu poruncile si le-ai asociat in mod convenabil cu ceea ce am afirmat eu,ca nu se potriveste,poate fi destul de relativ.Concret nu mi-ai demonstrat nici o asociere,deci poate fi nul raspuncul.De interpretat,o putem face fiecare cum ne taie capul si sa nu ajungem la un consens.

Eu nu am asociat nimic. Ceea ce am scris mai sus este asocierea pe care o fac sfintii parinţi intre lepădarea călugărului de lume şi Vechiul Testament. Şi cred ca ei au facut-o destul de clar pentru cine vrea să vadă.

Citat:

În prealabil postat de ory Este clar ca Dumnezeu ne cere sa nu fim desfranati,sa nu tanjim la femeia si la bunul aproapelui,dar nu spune absolut nimic...sa ne calugarim,.sa facem legamant de castitate,acest legamant sa reprezinte o jertfa(prin ireversibilitate)

Cum nu spune "absolut nimic"?
Matei 19.12 "Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă."

1 Cor 7.1-2 "Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său. " … 6.7 Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel."
dar aici: 2 Petru 19. Ei le făgăduiesc libertate, fiind ei înşişi robii stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte. 20. Căci dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăşi se încurcă în acestea, ei sunt învinşi; li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi. 21. [COLOR=#ff0000]Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor.[/COLOR] 22. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui.
dar aici:
Luca 14.26 „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu".
Luca 9.23 " Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie;"
Matei 10.35 "Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine."

Citat:

În prealabil postat de ory Despre IUBIREA mareata,despre care vorbeste Domnul MAI PRESUS DE ORICE,CE SA MAI SPUN,A RAMAS CAM IN UMBRA SARACUTA...gasind loc de intaietate atator prejudecati,si-ca unele cu un iz atat de evident de ura si dispret,fata de om,fata de Cuvantul Lui Dumnezeu,pana la urma....care iubeste omul.)

Păi tocmai din iubire faţă de om, faţă de chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, monahul se retrage din lume. Monahul lucrează la mântuirea celorlaţi lucrând în acelaşi timp la a sa proprie. Nu mai are rost să îmi pierd timpul d-ta d-nă Ory. Ţi s-a explicat f. bine ceea ce era de explicat. Rămâi la convingerile tale şi la iubirile tale "divine" :
Proverbe 28.9 "Cel ce îşi opreşte urechea de la ascultarea legii, chiar rugăciunea lui e urâciune."
Şi ai grijă că iubirile "divine" pe care le găseşti la prohabul bărbatului tău o să îmbătrânească, o să se ofilească cu timpul, iar în cele din urmă o să le mănânce viermii la fel ca şi trupul tău. Aşa se va întâmpla şi cu obrăjorii azi atât de gingaşi ai copiilor pe care îi creşti. Doar Dumnezeu este veşnic!
Ioan 6.63 "Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic."
Iacov 4.24 "Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere."
1 Ioan 2.15-17 "Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; 16. Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. 17. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac."

Nu are rost sa mai comentez,ramaneti voi cu bogatia de "teorii",cu imaginile fermecatoare ale unei realitati abstracte,ignorand in mod voit realitatea din jur,din noi insine si cea de dincolo de noi.Astfel devenind niste parveniti ale uneio credinte care nu reuseste aproape niciodata sa se intrupeze intru duh si fapta.
N-am sa contest niciodata calugaria,ci minciuna si ipocrizia din sanul acesteia.

Dorina, toata lumea a remarcat ca esti o persoana f sensibila. Dar oare putem astepta de la fiecare asemenea sensibilitati? Cred ca nu. Caci toti suntem parte din trupul lui Hristos, dar unul este cap si altul picioare; nu suntem toti la fel.

Draga ory, nu contest experienta ta proasta avuta in manastire; dar nu toti am avut parte de asemenea experienta negativa. Situatia mea si altora ca mine, este de asa natura, incat sunt obligata sa merg pe la biserici si manastiri prin tara, acolo unde ma duc drumurile si nu am intalnit asemenea calugari sau preoti, a caror existenta nu o contest, care sa isi bata joc de asezamantul sau biserica in care sunt; chiar dimpotriva, am gasit oameni deosebiti, fie ca erau calugari, fie preoti.
Acum e randul tau sa te gandesti, de ce tu ai fost pusa in situatiile respective, care au lasat asemenea sechele in sufletul tau. Si deasemeni sa te intrebi, daca nu e momentul sa ierti si sa uiti, ca sa poti face un nou inceput.
Oare crezi ca noi nu am avut deceptii si am suferit rele din partea multora? Dar am ajuns la concluzia ca e mai bine sa iert si sa-i las in urma mea pe acestia, facand loc in viata mea celor cu care am ceva de impartit.
Incearca sa fii buna cu tine si cu sufletul tau si iarta-i! Uitarea vine apoi de la sine.
Nu te mai chinui, draga mea, cu amintirea lor!

Am mai spus,NU DORESC SA MI SE DEA SFATURI SAU,SA SE MAI SPECULEZE ASPECTELE LEGATE DE EXPERIENTELE MELE.
SE PARE CA SE INTELEGE GREU ACEASTA DORINTA!!!......
Mi-am exprimat opiniile,si-atata tot,acestea nu au nici o legatura cu experientele proprii.

Te rog,Anca,nu mai fa comentarii nefondate legate de viata mea,nu-ti mai etala compasiunea sau ingrijorarea fata de atitudinea mea,fiindca am mai precizat,nu-si au rostul si sunt total nepotrivite.Deci,te rog INCA O DATA,daca ai ceva de spus la acest subiect(care se refera la general),poti sa-ti exprimi opinia,dar pe mine,personal,te rog sa ma lasi in pace.Nu ma mai compatimi,nu-mi mai da sfaturi de genul(uita!,iarta!,...nu te mai chinui!)fiindca au inceput deja sa ma dezguste,repetate la nesfarsit,nu-si au rostul acestea,nu simt acestea....
Te rog,respecta-mi "sinceritatea"si parerea,chiar este atat de greu de inteles!!!

ory, nu cred ca sunt mai nepotrivite decat postarile tale. Daca nu poti uita si ierta, ca orice bun crestin, atunci... chiar nu mai am ce spune. Am scris cu toata dragostea, dar daca si acest lucru te deranjeaza...n-am cuvinte.

Am spus de atatea ori ca nu este vorba de neuitare sau de neiertare...nu este vorba de asa ceva,exact asta simt si gandesc,dar se pare ca se tot bate apa in piua si mi se atribuie lucruri neadevarate...fara a se tine cont de ceea ce afirm ca simt cu adevarat.
In acest caz,continuati....continuati daca astfel va simtiti bine...
Nu sunt inconstienta si nici acoperita de valul neresemnarii sau al frustrarilor,de ce continuati sa spuneti lucruri,de altfel,profunde,despre simtirea mea,in acelasi timp in care eu le contest vehement,fiindca MA CUNOSC.Eu cum sa tratez o astfel de atitudine?Cum te-ai simti daca tu te-ai simti intr-un fel,iar ceilalti ti-ar spune sistematic ca gresesti,ca nu este adevarat,ca simti altceva...cand,doar tu poti sti ce simti!???

bine zis, ory.

tema asta a calugarilor reveniti in lume este f. spinoasa, eu una nu cred ca oricine isi poate da cu parerea, doar pentru ca a citit nu stiu ce carti despre ce si cum ar trebui sa fie un calugar, mai ales in contextul lumii contemporane.
e ca si duhovnicia, nu e data orisicui, cand e vorba de niste suflete la mijloc.

Dupa cum se vede, numai unii mireni si-au permis afirmatii personale, punand parerea lor personala deasupra celei ale sfintilor... Daca nici Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Vasile cel Mare, etc nu credem ca au vorbit in cunostinta de cauza, atunci pe cine credem?!?

[SIZE=4]tocmai asta e culmea, ca Sf.Ioan Gura de Aur nefiind casatorit ci CALUGAR, apoi PATRIARH, a vorbit CEL MAI FRUMOS DE CASATORIE dar are si ASPRE mustrari pt calugarii ce parasesc Manastirea... Ii trezeste la cunostina adevarului si le mustra lenea si comoditatea sufleteasca si indepartarea lor de Dumnezeu si alipirea cu gandurile de patima CURVIEI, nu a desfranarii (prin patima "desfranarii" nu se intelege numai curvia ci si preamulta vorbire, mancare, bautura, ura, limbutie, invidie, rautate, iar curvia este expres legata NUMAI de pofta placerii sexuale, CURVESTI, pacatoase, conjugale) si mustra chiar pe sotii care se feresc de a naste prunci, acuzandu-i de CURVIE, caci spune el, daca se urmareste intre soti numai placerea si implinirea sexuala, fara scopul tainei Casatoriei adica IMPLINIREA IUBIRII care DA ROADE (COPIII) , este CURVIE!!! pt ca zice el, sotii cand se impreuna conjugal daca au gandul placerii sexuale, simt o pierdere, o golire a ceva din ei, si asta este indepartarea harului de ei, caci ii mustra constiinta, iar daca ei nu iau aminte de constiinta pierd legatura tainica cu Hs si pleaca Harul Sau; daca se impreuna din IUBIRE nu au teama zamislirii unui prunc, ci se LASA CU TOTUL VOII LUI DUMNEZEU, iar Dumnezeu Care STIE toate nevoile noastre stie CAND sa le dea copii si CATI! Stie NUMAI Dzeu de ce unora le da multi altora nu, altora deloc... NU stim Judecatile Sale; noi trebuie sa ne supum Lui si sa facem ce tine de noi ca oameni ca fii ai lui Dumnezeu, caci copilul cuminte nu face niciodata ceva fara sa isi intrebe parintele de e bine sau nu, deci numai cu consimtamantul lor, asa si noi, NIMIC sa facem fara sa ne rugam si sa cerem lui Dumnezeu a ne da cele de FOLOS si mai mult, sa ne lasam in mainile Sale! Amin! [/SIZE]

Aici e vorba despre preoti calugari, nu doar de calugari. Deci "experienta" tangentiala a unora cu manastirea, nu e valabila. Mai degraba sa ascultam de Sfinti, caci ei stiu despre ce e vorba.

Alta este sa fii calugar,si altceva sa fii preot,chiar daca se realizeaza si impreuna,indatoririle sunt diferite si separate,deci,pot fi departajate de anumiti factori.Preotia se daruieste si se poate si lua,se poate realiza caterisirea fara a afecta calugaria unui ieromonah.
Cat despre experientele "tangentiale" cu acest cadru,evident ca ele nu pot exprima o convingere in acest sens,despre statutul ieromonahului,tocmai de aceia ti-am spus Anca,ca opiniile mele nu au legatura cu experientele,insa este evident faptul ca experientele,diverse,din toate aspectele vietii ne pot forma convingeri si pareri despre aceasta.
Este foarte buna si certa trimiterea la scrierile Sfintilor,si este convenabila invocarea acestora,insa este surprinzator faptul ca acestea se manifesta,de foarte multe ori,doar in acelasi plan literar si teoretic,atata timp cat viata si cadrul monahal isi desfasoara "neputinta" si atitudinea cu aceiasi nepasare si controversa evidenta fata de aceste scrieri,fata de planul lor real.Nu am cum sa-ti explic in cuvintele tale,insa nu am cum sa-ti cer altceva la statutul pe care-l detii,la varsta si linistea acesteia care-ti dau imboldul crezamantului lejer fata de aceste "teorii".
Unii oameni chiar au o dilema in acest sens,unii simt un zbucium foarte mare si un dezechilibru,unii sunt nedreptatiti si sfidati de rautatea celor care ei insisi invoca credinta,unii oameni chiar au nevoie sa faca diferenta intre aceste teorii si realitatea inconjuratoare,realitate care ne face dependenti unii de ceilalti,atata timp cat nu suntem duhuri,ci fiinte pamantesti.Pentru unii oameni,aceasta situatie inseamna VIATA insasi,si nu le este de-ajuns sa fie bombardati in mod subiectiv cu "teorii".
...Dar,fiindca noua "ne pasa",asa cum ai sta crestinului mai bine,ne limitam a ajuta semenii cu prelegeri religioase...cam asta este tot ceea ce se-ntampla intre oameni,DIN PACATE!!!

NU!
 

[COLOR=Blue] Casatoria preotului mirean este socotita legala numai o data inainte de hirotonie, cu o fecioara evlavioasa.
Casatoria preotului calugar(monah)n-a fost si nici nu poate fi admisa. Acesta a facut juramant ca isi aduce trupul si sufletul jertfa Domnului.
Fagaduinta sa facuta solemn in fata sfantului altar, unde ingerii si oamenii o marturisesc si Domnul o primeste, este un act de cult, un juramant pe care nu-l mai poate retrage sub nici o forma, iar calcarea lui aduce osanda fara iertare ca a lui Iuda. Justificarile omenesti nu_si au rostul!!![/COLOR]...

Lumineaza-ne pe noi, Doamne! Caci vom da socoteala de orice cuvant de prisos.