![]() |
Gresesti, romantic!
Nu stiai ca "Vorba buna-i de argint dar tacerea-i de aur." Mi se pare ca esti o persoana foarte impulsiva. De ce? Am observat putin posturile tale si am vazut ca esti un pic ironic cu fratii si surorile intru Hristos. De ce? De ce sa ne lasam sufletul tarat in jos cand el se poate inalta spre orizonturi nebanuite? Oare ironia si mustrarea sa nu fie si ele rautati umane? Caci din prisosul inimii vorbeste si gura, nu-i asa? Sincer, te compatimesc si ma rog pentru tine. Saracul de tine! Trebuie sa suferi norm, poate ca sufletul ti-e numai rani ce trebuie legate. Iti dau un sfat: du-te la Hristos si accepta-i darul ca pe Sine se daruieste. Dupa aceea, vei vrea sa mergi dar va fi prea tarziu. Poate ca este deja ... Ora, cu siguranta ... |
Ma iertati, am uitat o litera: litera E.
Doamne ajuta! |
Am auzit odata la un sfant parinte ca atentia iti ajuta foarte mult la implinirea prouncilor lui Hristos, asa incat ca sa nu mancam pe fratele nostru trebuie sa fim atenti la noi insine sa nu cadem in ispita, chiar si postul e mai usor daca suntem cu luare aminte. Asadar eu vin cu o intrebare: cum se inmulteste luarea aminte(atentia), daca pot sa zic asa?
|
Citat:
|
Atentie, atentia e esentiala!
Asta vreti sa imi spuneti, nu-i asa? Asa e si eu imi doresc sa fiu foarte atenta cu cei din jur. Problema mea e insa si alta si poate ca puteti sa-mi dati un sfat, iubiti frati intru Hristos! La Iubire sau negot! |
Citat:
|
”Luati aminte la mai marii vostri” zice sfantul apostol Pavel, ”si urmati-le credinta”, iar mai marii nostri ne zic: ochii tinta la Hristos cel rastignit pe cruce. Toate se fac in rabdare, dar nu una din aia cu lene, ci una cu atentie. Iar daca esti atent lucrurile merg mai repede, e adevarat, dar cu cat zidesti mai repede cu atat terbuie sa fii mai atent...
De asta am intrebat eu cum se inmulteste atentia! Eu am iesit ca mi se spalaceste cerneala... |
Asa este, sa stii.
Si duhovnicul meu pe care il vad foarte rar - este cerinta dansului - imi zice sa nu mai incerc sa trec de la 0 direct pe acoperis! Zice ca mai intai sa ajung la -1, la 2, 3, 4 si tot asa. Eu insa desi gandesc, o spun de-abia acum: a inceput numaratoarea inversa si efectiv secundele, minutele, ceasurile sunt numarate. Si eu stau ca un gandac pe forum ... Total lipsit de intelepciune! O desertaciune din cele mai mari! |
Citat:
|
raspuns
Vis-a vis de acest aspect mi-a placut un punct de vedere al unui parinte,nu mai retin numele acestuia,care spunea undeva ceva de genul ca nu trebuie sa ne incarcam mintea cu fel de fel de retete de post,deoarece in posturi nu trebuie sa ne gandim la mancare,sau mai bine zis mancarea nu trebuie sa reprezinte o prioritate in perioada postului,nevointa sufletului naste infranari ale pantecului,pentru ca postul sa nu devina o povara pentru crestin...
|
Sf. Nicodim Aghioritul
Citat:
Din cele scrise mai sus inteleg ca se face referire la paza simturilor, despre care a scris si Sf. Nicodim Aghioritul. Printre altele, ne vorbeste despre mintea robita de dezmierdarea simturilor. Am mai discutat despre aceasta problema si cu alte ocazii, dar nu s-a ajuns la un consens, unii acceptand dependenta de placere ca fiind ceva normal; iar altii intelegand ca de aici vine raul, au respins-o cel putin in perioada de Post. Chiar daca se vorbeste despre pacate, tot la dezmierdarea simturilor se face referire; si avem in acest sens mai multe versete in Biblie, printre care in Psalmul 50, 6: "Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si intru pacate m-a nascut maica mea". Deci suntem familiarizati cu dezmierdarea inca din pantecele mamei. In copilarie si adolescenta la fel. " Mai intai mintea este robita de simturi, iar apoi ii urmeaza doimea: pofta si mania. Acestea sunt patimi necuvantatoare si sunt miscate de catre fire, nu de catre ratiune". Impreuna cu Dumnezeiescul Teodor al Ierusalimului, caruia ii apartine citatul, marturiseste si Sf. Grigorie de Nyssa: "simturile sunt treze in noi inca de la inceput, pe cata vreme cugetarea se maturizeaza abia prin inaintarea in varsta (!)... de aceea simturile cauta sa-si intinda stapanirea asupra intregii cugetari, care cu timpul se supune. Din aceasta pricina este greu sa se puna in lumina ceea ce este cu adevarat bine, cata vreme se judeca binele dupa masura in care el provoaca bucurie si placere". ( Omilia VIII la Ecclesiasticul) Cat de amara este aceasta miscare a simturilor si de dureroasa este ea pentru mintea cea ticaloasa si vrednica de jale! Si aceasta deoarece nefiind stapanite de frâul partii cuvantatoare, organele simturilor au gustat si s-au saturat de dulceata celor simtite (trupesti, materiale) in decursul anilor, in care mintea este ca adormita, fiind purtata de simturi, deoarece organele nu sunt inca apte pentru a lucra prin ele. Dupa aceea organele simturilor se vor obisnui sa lucreze indulcirile cele dezmierdatoare ale trupului, pana cand partea rationala se va desavarsi.(Sf. Nicodim Aghioritul) "Ratiunea fiind tinuta de catre patimi, adica fiind stapanita de ele, acestea duc simturile spre pacate. Si atunci cine va putea cu inlesnire sa se infrâneze, se intreaba Sf. Maxim Marturisitorul. Dupa ce ochii se vor obisnui cu vederea patimasa a frumusetilor si impodobirilor trupului, dupa ce urechile se vor induci de glasurile dulci ale versurilor, dupa ce nasul se va indulci de bunele miresme, dupa ce limba si gura se vor obisnui cu gustul umezelilor mancarurilor, atat al celor rele cat si al celor bune, dupa ce cununa tuturor simturilor, adica simtul pipaitului va zabovi in haine moi si molatece, cine va mai putea pe urma sa induplece patimile? Caci patima cu care s-a desfatat nu are o dulceata adevarata si rationala, ci dimpotriva, una dobitoceasca si trecatoare. Mintea cea ticaloasa, indulcindu-se in primii ani de aceeasi dulceata impreuna cu simturile, fiind inselata din pricina lipsei ei de intelepciune, si parandu-i-se ca dulceata este buna, acum, chiar daca isi da seama ca dulceata apartine dobitoacelor celor necuvantatoare, si nu ei, se arata ca o amortita sau mai bine zis, ca legata cu cinci funii de fier de catre cele cinci simturi si patimeste si tanjeste, vazand ca din imparat al trupului a devenit roaba, si vrand-nevrand se apleaca asupra indulcirii cu dulceata cea simtita. Si diavolul care este imparatul dulceturilor trupului, desi este fara trup, se indulceste impreuna cu trupul de dezmierdarile acestuia, dupa cum spun dumnezeiestii Parinti. Acestea sunt tarâna, si pamantul pe care a fost osandit a le manca prin sarpe: "si pamant vei manca in toate zilele vietii tale". (Facerea 3,14) Poate ca aceste cuvinte ale Sfintilor Parinti ne vor ajuta sa intelegem mai bine slabiciunea trupului nostru, precum si motivul pentru care trebuie sa ne stapanim simturile datatoare de placeri, acum ca vine Postul cel Mare. In orice caz, nu mai poate afirma nimeni, ca Sfintii au dat sfaturi in necunstinta de cauza. Dupa cum se vede, cunoasterea trupului si a sufletului nu le lipseste. Mai degraba noua. |
Citat:
|
Citat:
|
Post binecuvantat !
1 atașament(e)
Citat:
|
Citat:
Post curățitor! |
E necesar si postul de bucate!
|
Citat:
"Postul - spune Diadoh al Foticeii - are in sine lauda, dar nu de la Dumnezeu. Caci este numai o unealta, ducand spre cumpatare pe cei ce vor. Deci cei ce se nevoiesc nu se cade sa se faleasca cu el, ci sa astepte numai cu credinta in Dumnezeu sfarsitul dupa care o doresc. Caci mesterii nici unui mestesug nu se lauda cu uneltele lor ca si cand ar fi rezultatul mestesugului lor, ci asteapta fiecare sa ispraveasca lucrul de care s-a apucat, ca din el sa arate destoinicia mestesugului lor". |
Citat:
-sa posteasca mintea de gandurile desarte -sa posteasca mintea de tinerea de minte a raului -sa posteasca voia noastra de dorirea cea rea -sa posteasca ochii de vederea cea rea -sa posteasca urechea de cantece spurcate si de soapte clevetitoare -sa posteasca limba de clevetire , de osandire , de vorbe spurcate si de orice cuvant desert si vatamator -sa posteasca picioarele de a umbla intru rautate Cate din toate acestea am reusit , Dumnezeu stie , caci de Postul de Bucate majoritatea suntem vrednici , in rest . . . ! |
Citat:
Post de mancare ? ? ? Hm , dar pe cand post de tinere aminte de raul facut de cel de langa tine , sau post de ranchiuna , sau post de ura , sau post de minciuna , viclesug , sau post de mandrie , sau . . .! Cred ca ar trebui sa incepem cu acestea si apoi cu postul de mancare , cu toate ca ideal ar fi amandoua , dar e groaznic de greu , ti-o spun cu toata convingerea . Pai ce fel de postitor esti , ca sa nu spun crestin ,cand te deranjeaza , te sifoneaza , te revolta , te ingretoseaza , orice vorba neconforma "ideologiei" si "inteligentei" tale , trantind si bufnind , acuzand in stanga si dreapta , amenintand , spumegand fara oprire , instigand si pe altii la ura , revolta , neiertare , si alte cele . Mai este oare nevoie de post alimentar ? Pierdere de timp , atata timp cat nu alungam din noi mandria asta imputita , atata timp cand nu stim a ierta , ci doar a scrie "iertare" ! Post binecuvantat ! |
Intrebarea e buna, doar ca are un "sau" in loc de "si".
Facand inlocuirea, raspunsul e simplu. |
Eu zic că e nevoie de ambele, atât post de bucate, cât și de păcate:)
Postul trupesc adevărat este cel ținut cu legume, fructe, verdețuri, nuci, semințe. Sigur, putem posti și mâncând cartofi prăjiți, chiftele de soia, pizza de post, prăjituri de post, lapte de soia...dar nu văd unde mai este înfrânarea, atâta timp cât nu mai prea simțim diferența. Post înseamnă și a mânca FOARTE SIMPLU, cât mai simplu cu putință, nu 3-4 feluri de mâncare la o singură masă. De postul sufletesc nu mai zic nimic, fiindcă știe toată lumea ce are de făcut. Asta că în general nu prea facem e partea a doua... |
Citat:
|
Din Sfânta Scriptură aflăm cum trebuie să fie postul pentru a fi bineprimit de Dumnezeu (Isaia 58, 6–8; Matei 6, 16–18); aflăm că postul este de folos în vremea judecăților lui Dumnezeu (Ioil 1, 14; 2, 11–12; Iona 3, 4–7); în vreme de nenorociri și primejdii (II Regi 1, 12; Est. 4, 3) și este bun în vederea izbăvirii de primejdii viitoare (I Ezdra 8, 21–23; Est. 4, 3–16; Ioil 2, 12; Iona 3, 4–5). Postul este bun în vremea suferințelor Bisericii (Matei 9, 15; Luca 5, 33–35); în vremea suferințelor pricinuite de alții (Ps. 34, 12–13); în vederea consacrării sfințiților slujitori (Fapte 13, 3; 14, 23). Postul trebuie însoțit de rugăciune (II Regi 12, 16; I Ezdra 8, 23; Neem. 1, 4; Ioil 2, 15–17; Daniel 9, 3; Luca 2, 37; I Cor. 7, 5), de mărturisirea păcatelor (I Regi 7, 6; Neem. 9, 1–2; Daniel 9, 3–6) și de smerenie (Deut. 9, 18). Postul este bun pentru întoarcerea la Dumnezeu (II Paral. 20, 3; Isaia 58, 6; Ioil 2, 12), ca și în vremea de întristare (Jud. 20, 26; II Regi 1, 12; Ps. 34, 12–13; 68, 12; Daniel 10, 2–3).
Sfinții Părinți ai Bisericii lui Hristos laudă și recomandă postul cu multă stăruință. Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Postul potolește zburdălnicia trupului, înfrânează poftele cele nesățioase, curățește și înaripează sufletul, îl înalță și-l ușurează”. |
Citat:
|
Citat:
Oricum este nevoie de dreapta socoteala, altii au incercat sa tin post de capul lor si nu a fost bine. Bucurii!!!! |
"Nu știți voi postul care îmi place? -- zice Domnul. Rupeți lanțurile nedreptății, dezlegați legăturile jugului, dați drumul celor asupriți și sfărâmați jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flamând, adăpostește în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l și nu te ascunde de cel de un neam cu tine." (Isaia 58 , 6-7)
|
Postul placut Lui Dumnezeu prin gura Sfantului prooroc Isaia!
https://lh6.googleusercontent.com/-a...oroc_isaia.jpg
Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeți de treburile voastre și asupriți pe toți lucrătorii voștri. Voi postiți ca să vă certați și să vă sfădiți și să bateți furioși cu pumnul; nu postiți cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus. Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul își smerește sufletul său? Să-și plece capul ca o trestie, să se culce pe sac și în cenușă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului? Nu știți voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeți lanțurile nedreptății, dezlegați legăturile jugului, dați drumul celor asupriți și sfărâmați jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l și nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile și tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga și Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, amenințarea cu mâna și cuvântul de cârtire, Dacă dai pâinea ta celui flămând și tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric și bezna ta va fi ca miezul zilei. Domnul te va călăuzi necontenit și în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale și vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată. Pe vechile tale ruine se vor înălța clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune și vei fi numit dregător de spărturi și înnoitor de drumuri, ca țara să poată fi locuită. Dacă îți vei opri piciorul tău în ziua de odihnă și nu-ți vei mai vedea de treburile tale în ziua Mea cea sfântă, ci vei socoti ziua de odihnă ca desfătare și vrednică de cinste, ca sfințită de Domnul, și vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai îndeletnicești cu treburile tale și fără să mai vorbești deșertăciuni, Atunci vei afla desfătarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car de biruință pe culmile cele mai înalte ale țării și te voi bucura de moștenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a grăit acestea. (Isaia 58, 3-14) https://lh5.googleusercontent.com/-I...re+si+post.jpg Va doresc post binecuvantat si cu folos! Doamne ajuta! |
Citat:
|
Citat:
Ah, vrei sa spui de postul total, ca il practici tu. Cred ca in anii aceia oamenii se hraneau cu aveau. Iar unii chiar nu aveau mai nimic. Mi-as fi dorit sa fie scris undeva in scripturi despre postul alimentar. Ceea ce a citat Cristi mai sus este de fapt postul de pacate, postul moral. Postul de pacate si pregatirea sufleteasca ar trebui sa le facem toti. Cel alimentar dupa puteri. Cel de relatii trupesti la intelegere cu soti/sotul. Eu cred ca cel mai important este postul de pacate, pregatirea sufleteasca profunda. A nu manca, sau a nu trai cu sotia/sotul nu te face neaparat mai bun. |
Citat:
Spui mai sus de postul adevarat. Dar cartofii sunt tot legume, soia este o leguma, faina este din grau (deci tot vegetal). |
Nu te mai necaji, Sophia.
Post cu folos! |
Citat:
Cartofii prajiti(desi nu sunt prea sanatosi-fiind prajiti in baie de ulei) este cea mai nepretentioasa mancare posibila,mancarea saracilor. Pizza de post? La fel cum mananci sarmale fara carne in post si le numesti sarmale de post la fel si cu pizza de post ,care ar fi diferenta? Sarmalele sunt un fel de mancare complicata. Si totusi se mananca si la manastiri pe timpul postului. Deci haideti sa nu fim mai ortodocsi decat Episcopul si sa ne setam si alte obiective legate de milostenia zilnica sau rugaciune alaturi de obsesia maladiva si judecatii excesive a felurilor de mancare luate in parte! Inca ceva,duhovnicul te intreaba daca ai tinut postul ,nu te pune sa bifezi o lista cu mancarurile gatite pe care le-ai mancat ,deoarece postul este de carne,oua,lapte,branza. Stii cat ii este de greu unui om carnivor sa consume mancaruri fara carne sau grasime animala?? Ca exemplu,tatal meu tine posturile foarte greu si nu-l multumesc nici chiftele de soia,nici pizza de post nici alte preparate.Nu-si gaseste nici o consolare in ele. Deci a spune ca aceste produse inlocuiesc mancarurile cu carne si ne fac sa nu mai simtim diferenta intre post si dezlegare ,imi pare destul de indraznet :) Intrebati-i pe cei carora le place carnea in mod deosebit. |
In chiar acest moment, pe tigaia mea sfaraie niste ciuperci la prajit. Mai incolo, o sa beau toata seara limonada FARA ZAHAR, si apoi nimic pina maine. Cam asta e, deocamdata.
|
Citat:
Post binecuvantat ! |
"Cand vezi ca oamenii sunt preocupati sa gaseasca cat mai multe retete de post, e semn ca omul nu mai vede din el decat trupul. Uitam ca suntem chemati sa postim nu numai de bucate, ci si de pacate. Exista mai multa preocupare pentru indelunga pregatire a mancarurilor, decat pentru stergerea din inima a cuvintelor si faptelor care ne-au tulburat.
Nu e nimic rau in a-i impartasi aproapelui o reteta de post, dupa cum nu este rau sa mananci. Insa, atunci cand la finalul postului ramai doar cu o reteta de post, denota ca avem un suflet mort in aceasta viata. Postul Craciunului nu are menirea de a face din noi bucatari, ci de a ne curati de patimi. Nu mi-a fost dat sa aud ca in cadrul unei predici sa se rosteasca o reteta de post. Sigur, nici nu-mi doresc, caci nu stau de vorba cu Dumnezeu ca sa fiu inspirat in a gasi cel mai potrivit mod de a aseza o leguma langa alta. Stau de vorba cu El, ca sa ajung la asemanarea cu El. Iar daca patima a fost definita ca un atasament "irational" fata de trup, postul are rolul de a elibera trupul de sclavia patimilor." http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...cat-97892.html |
Citat:
Avem un trup si trebuie sa ne ingrijim si el;daca suntem prea aspri cu postul asa dintr-o data,ca incepatori putem sa ne imbolnavim;totul cu masura. Sa zicem ca un tanar vrea sa se apuce sa tina postul pentru prima data...pai nu o sa sperie ca nu are ce sa manance in post? Nu trebuie sa-i dea cineva un sfat mai cu experienta,sa-l linisteasca,sa-i dea idei si solutii? Anul trecut chiar era un tanar pe forum care spunea ca abia tine postul caci nu stie ce sa gateasca in post... Vedeti cat este de important la inceput sa cunoastem unele lucruri? Mai apoi cu har si experienta putem sa tinem postul si cu scovergi si apa dar pentru incepatori nu-I rau sa-i incurajam cu retete de post. |
Citat:
Pana la urma asta este si ideea, de nevointa altfel care este rostul? Sa spui ca ai urmat o regula a carui folos pana la urma nu-l intelegi, tot ce tii minte este ca a fost ceva chinuitor? Cei care simt ca e peste masura de greu sa renunte la carne, grasimi animale, chiar si vegetale, inseamna ca ar trebui sa tina mai mult post, nu doar de 1-2 ori pe an, legati trupeste fiind de poftele pantecelui. In mod normal se tine post si miercurea si vinerea, dar ne ferim sa vorbim despre asta. Eu nu cred ca cineva care se nevoieste sa tina si posturile astea, eventual poate si o zi de post negru din cand in cand, o sa gaseasca un post vegetarian de 40 zile dificil, fie chiar si fara ulei. |
Cum castiga diavolii sufletele
,,Eu sunt diavolul desfrâului, al luxului și al sulemenirii. Pe toate drumurile mă plimb vesel, zâmbesc la toate răspântiile, mă odihnesc și mă răsfăț cel mai mult la petreceri, îndulcesc ochii tinerilor, sparg vasele cele mai cinstite, înșel mințile cele mai lăudate. Stau neizgonit chiar în casele căsătoriților, nu sunt departe nici de casele văduvelor, umblu peste tot și intru nepoftit dacă omul nu are ușile și ferestrele zăvorâte și încuiate cu cheile credinței și ale sfințeniilor din Biserică. Așa îmi bat joc de trupurile cele mai tinere, pătez obrajii cei mai curați, amăgesc pe mamele cele mai tinere, iar uneori umplu de necinste și pe cele mai în vârstă. Eu, duhul desfrânării, bat la poarta fiecărui muritor, deschid ușa multor case și fereastra multor inimi, înmoi cugetele cele mai tari și șoptesc tuturor la ureche. Eu le învăț pe femei cum să se împodobească mai frumos, să stea cât mai mult în fața oglinzii, ca să atragă pe bărbați în păcatul desfrânării. Eu le învăț să-și cumpere haine luxoase, să umble cât mai dezgolite, să se machieze și să se sluțească. Ele sunt cele mai bune unelte ale noastre prin care câștigăm cele mai multe suflete pentru iad. Eu le învăț pe femei cum să-și omoare pruncii în pântece. Eu aprind trupurile și înfierbânt mințile. Pe cei tineri îi învăț să trăiască necununați. Pe cei căsătoriți îi învăț să se spurce în zilele cele mai sfinte, în posturi și sărbători. Îi învăț să se uite după femeile altora. Nici cei bătrâni nu sunt scutiți de gândurile cele spurcate, căci deși nu mai trăiesc cu femeile lor, mă au în casă prin televizor, le joc pe masă cum vreau, iar ei privesc cu plăcere filme pornografice și tot ce le ofer eu. Alții mă au expus la vedere, căci și-au lipit pe pereți nuduri cu femei și mă văd ori de câte ori trec prin camere. Eu sunt icoana curvarilor și sunt mulțumit că oamenii mă iubesc, mă încălzesc, mă primesc în casele și în inimile lor, căci nici nu trebuie să mă lupt cu ei prea mult. Eu mai mult stau deoparte și îi învăț pe oameni cum să-și întindă curse unii altora și să-i atragă pe alții în desfrâu. O mică parte de oameni mi-a rămas, dar mă lupt din răsputeri s-o câștig și pe aceasta. De acești oameni nu am reușit să mă ating deloc până acum și oricât m-aș lupta, nu am putere asupra lor. Când le săgetez un gând spurcat în minte, aceștia nu-l primesc, căci au mintea ocupată cu rugăciunea, fredonând neîncetat numele Hristosului lor. Se împărtășesc, iau anaforă și agheasmă, se ung cu miruri date de popii lor și poartă la gât lemnul Celui răstignit. De aceștia nu mă pot atinge. Eu sunt duhul necurat al vrăjilor, al farmecelor și al descântecelor. Am trimisele mele pe pământ, căci vrăjitoarele sunt uneltele mele cele mai bune, prin ele lucrez, prin ele spurc omenirea. Ele îmi sunt foarte credincioase și tocmai de aceea le ajut la lucrul lor, le îndeplinesc orice cerere. Și-au dat sufletul lor, mie, îmi slijesc și mi se închină, iar eu fac cele mai grozave minuni prin ele. Eu le învăț să practice spiritism, să cheme spiritele morților. Eu îi învăț pe oameni să meargă la vrăjitoarele mele, și după ce îi spurc cu tot felul de necurății, îmi fac lăcaș în sufletul și în trupul lor, și eu le voi stăpâni mintea și voința lor pe mai departe. Duhul Sfânt ce îi păzea până atunci l-am alungat și am pus eu stăpânire pe sufletul lor. Ori eu, ori Dumnezeu. Iar când văd că s-au înșelat, se duc și pe la biserică, pe la popii lor, să mă alunge ei din oameni. Dar dacă ei înșiși și-au dedat sufletul și trupul lor, mie, eu nu mă depărtez așa ușor de la ei. Mă tem de preoții lor care numai ei au puterea să ne alunge din oameni, prin posturi, ajunări, masluri, rugăciunile Sf. Vasile cel Mare – acestea mă ard. Eu sunt demonul mândriei. Eu îi învăț pe oameni să se încreadă în puterile lor proprii, că nu au nevoie de Dumnezeu, și că fiecare dintre ei poate fi un dumnezeu. Am, desigur, slujitorii mei: maeștrii, yoghinii, fachirii, guru… I-am învățat să practice ședințe de meditații transcedentale, să creadă că sunt una cu universul, că au puteri spirituale neobișnuite… iar acum sunt învățători ai lumii, căci au ajuns să înșele lumea întocmai cum i-am învățat eu. Unii sunt atât de iscusiți, încât m-au întrecut și pe mine în viclenii. Eu îi învăț pe oameni să se mândrească cu talentele lor, cu frumusețea și cu hainele lor. Eu îi învăț să se trufească după ce fac fapte bune, pentru ca să nu le mai fie primite și să beneficiez tot eu de pe urma lor. Eu sunt demonul amânării. Eu îi învăț pe oameni să păcătuiască, apoi le amân de la o zi la alta vremea pocăinței lor. Le trimit rușine pentru ca să n-ajungă să se spovedească. Celor tineri le spun că la bătrânețe să se pocăiască, atunci să ia calea bisericii, sunt prea tineri acum, până atunci se pot ruga și acasă, ce tot biserică?! Pot să mai citească câte o carte sfântă pe acasă și să facă și ei ca toată lumea, să nu iasă din rândul lumii. Celor bătrâni le spun că dacă n-au făcut pocăință cât au fost tineri, acum e prea târziu și nu-i mai iartă Dumnezeu, așa că degeaba mai fac ei pocăință și se mai duc la biserică, că tot nu mai sunt iertați. Îi dau înapoi și pe unii și pe alții, îi amân pe toți din zi în zi, până când îi va apuca moartea așa, nepregătiți." Sursa: http://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/ |
cel ce vrea sa posteasca, cel mai bine ar fi sa vorbeasca cu un preot sau cu duhovnicul lui. El (preotul, duhovnicul) stie cel mai bine cum este persoana in cauza, cat de induvovnicita este, si poate sa-i dea cele mai bune sfaturi.
|
Părintele Arsenie Boca. Despre post și rugăciune
Postul e vechi și începe o dată cu omul. E prima poruncă de stăpânire de sine. Postul și rugăciunea sunt două mijloace prin care curățim firea de patimi. Toți oamenii care s-au apropiat de Dumnezeu și-au smerit sufletul cu rugăciune și post. Și Iisus a postit 40 de zile, punând postul începătură a vestirii împărăției lui Dumnezeu, deși Lui nu-I trebuia, fiind nepătimaș. Temeiurile mai adânci ale postului și rugăciunii le găsim tot la Botez. Adâncul ființei noastre se îmbracă în Hristos. În acest adânc al minții sau în altarul inimii, după expresia Părinților, se sălășluiește Hristos, izgonind afară pe satana, care se retrage în simțiri. De aici puterile potrivnicului, patimile, se silesc să învăluie și să prindă voința din nou în mrejele sale. Cu trupul însă nu putem trata decât prin post. El nu știe și nu recunoaște convingerile. De aceea el trebuie uscat, încet și cu socoteală, fiindcă în mocirla uscată porcii patimilor nu mai vin să se scalde. Ca să zădărnicim puterea potrivnică care lucrează prin simțuri patimile plăcerii, slăbim prin post aceste simțuri și închinarea lor către plăcere. Un organism topit cu postul nu mai are putere să schimbe convingerile conștiinței. Dar mai bine de jumătate din numărul patimilor sunt ale minții. Postul lucrează și asupra acestora. E lucru de mirare, zice Sfântul Ioan Scărarul, că mintea fiind netrupească, de la trup se spurcă și se întunecă și că, dimpotrivă, cea nematerialnică de la țarină se subțiază și se curăță. Ochii văd lucrurile, mintea vede gândurile. Postul curățește ochiul, rugăciunea curățește mintea. Aici nu vorbim de rugăciuni care cer lucruri materiale, nici de rugăciunea care dă drumul închipuirii, după cum nu vorbim nici de rugăciunea liturgică, ci numai de rugăciunea minții. La intrarea în călugărie, rugăciunea vameșului, completată poate chiar de Iisus, e numită deodată cu metaniile „Sabia Duhului Sfânt”. Rugăciunea minții este: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Cu numele lui Iisus spus întâi cu gura, apoi cu mintea, pătrundem din afară spre înlăuntrul nostru către Iisus, Care la rugăciunea noastră bate război cu potrivnicul din gânduri și ne izbăvește de asupririle patimilor. Rugăciunea minții sau rugăciunea inimii are temeiul acesta, descoperit de însuși Iisus, că „fără Mine nu puteți face nimic” în privința izbăvirii de patimi, deci în privința mântuirii. Rugăciunea minții are și stări superioare, când izbăvindu-se patimile, se deapănă de la sine fără cuvinte, într-o nesfârșită dragoste de Dumnezeu, de oameni și de toată făptura. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 22:19:12. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.