Gresesti, romantic!

Nu stiai ca "Vorba buna-i de argint dar tacerea-i de aur."

Mi se pare ca esti o persoana foarte impulsiva. De ce?

Am observat putin posturile tale si am vazut ca esti un pic ironic cu fratii si surorile intru Hristos. De ce?

De ce sa ne lasam sufletul tarat in jos cand el se poate inalta spre orizonturi nebanuite?

Oare ironia si mustrarea sa nu fie si ele rautati umane? Caci din prisosul inimii vorbeste si gura, nu-i asa?


Sincer, te compatimesc si ma rog pentru tine. Saracul de tine! Trebuie sa suferi norm, poate ca sufletul ti-e numai rani ce trebuie legate.

Iti dau un sfat: du-te la Hristos si accepta-i darul ca pe Sine se daruieste. Dupa aceea, vei vrea sa mergi dar va fi prea tarziu. Poate ca este deja ...

Ora, cu siguranta ...

Ma iertati, am uitat o litera: litera E.

Doamne ajuta!

Am auzit odata la un sfant parinte ca atentia iti ajuta foarte mult la implinirea prouncilor lui Hristos, asa incat ca sa nu mancam pe fratele nostru trebuie sa fim atenti la noi insine sa nu cadem in ispita, chiar si postul e mai usor daca suntem cu luare aminte. Asadar eu vin cu o intrebare: cum se inmulteste luarea aminte(atentia), daca pot sa zic asa?

Să fi atent la fiece gând , vorbă, atitudine faţă de cei din jur, prin stăpânirea de sine şi nu in ultimul rând prin multă rugăciune.

Atentie, atentia e esentiala!

Asta vreti sa imi spuneti, nu-i asa?

Asa e si eu imi doresc sa fiu foarte atenta cu cei din jur.

Problema mea e insa si alta si poate ca puteti sa-mi dati un sfat, iubiti frati intru Hristos!

La Iubire sau negot!

Graba strică treaba ! Ia-le incet nu in pripă pe toate. Tu vrei să sari nişte etape , obligatorii , de altfel . Nu-i bine, pentru că tratând cu superficialitate anumite aspecte nu le vei inţelege şi rezolva pe celelalte. Pocăinţa trebuie inţeleasă , nu digerată pe nemestecate şi apoi le vei găsi răspuns şi rezolvare şi celorlalte.

”Luati aminte la mai marii vostri” zice sfantul apostol Pavel, ”si urmati-le credinta”, iar mai marii nostri ne zic: ochii tinta la Hristos cel rastignit pe cruce. Toate se fac in rabdare, dar nu una din aia cu lene, ci una cu atentie. Iar daca esti atent lucrurile merg mai repede, e adevarat, dar cu cat zidesti mai repede cu atat terbuie sa fii mai atent...
De asta am intrebat eu cum se inmulteste atentia!
Eu am iesit ca mi se spalaceste cerneala...

Asa este, sa stii.

Si duhovnicul meu pe care il vad foarte rar - este cerinta dansului - imi zice sa nu mai incerc sa trec de la 0 direct pe acoperis!

Zice ca mai intai sa ajung la -1, la 2, 3, 4 si tot asa.

Eu insa desi gandesc, o spun de-abia acum: a inceput numaratoarea inversa si efectiv secundele, minutele, ceasurile sunt numarate.

Si eu stau ca un gandac pe forum ...

Total lipsit de intelepciune!

O desertaciune din cele mai mari!

Inţelepciunea cea mai mare e cumpătarea şi echilibru in toate, apoi să nu căutăm , doar cele plăcute nouă, pentru că atunci mândria lucrează din plin şi până la urma urmei nu asta voim . Nu tot ce-i plăcut auzului, este de folos !

raspuns
 

Vis-a vis de acest aspect mi-a placut un punct de vedere al unui parinte,nu mai retin numele acestuia,care spunea undeva ceva de genul ca nu trebuie sa ne incarcam mintea cu fel de fel de retete de post,deoarece in posturi nu trebuie sa ne gandim la mancare,sau mai bine zis mancarea nu trebuie sa reprezinte o prioritate in perioada postului,nevointa sufletului naste infranari ale pantecului,pentru ca postul sa nu devina o povara pentru crestin...

Sf. Nicodim Aghioritul
 

Reiau acest topic, caci ne apropiem de Postul Pastilor.

Din cele scrise mai sus inteleg ca se face referire la paza simturilor, despre care a scris si Sf. Nicodim Aghioritul. Printre altele, ne vorbeste despre mintea robita de dezmierdarea simturilor.
Am mai discutat despre aceasta problema si cu alte ocazii, dar nu s-a ajuns la un consens, unii acceptand dependenta de placere ca fiind ceva normal; iar altii intelegand ca de aici vine raul, au respins-o cel putin in perioada de Post.

Chiar daca se vorbeste despre pacate, tot la dezmierdarea simturilor se face referire; si avem in acest sens mai multe versete in Biblie, printre care in Psalmul 50, 6: "Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si intru pacate m-a nascut maica mea".

Deci suntem familiarizati cu dezmierdarea inca din pantecele mamei. In copilarie si adolescenta la fel.
" Mai intai mintea este robita de simturi, iar apoi ii urmeaza doimea: pofta si mania. Acestea sunt patimi necuvantatoare si sunt miscate de catre fire, nu de catre ratiune". Impreuna cu Dumnezeiescul Teodor al Ierusalimului, caruia ii apartine citatul, marturiseste si Sf. Grigorie de Nyssa:

"simturile sunt treze in noi inca de la inceput, pe cata vreme cugetarea se maturizeaza abia prin inaintarea in varsta (!)... de aceea simturile cauta sa-si intinda stapanirea asupra intregii cugetari, care cu timpul se supune. Din aceasta pricina este greu sa se puna in lumina ceea ce este cu adevarat bine, cata vreme se judeca binele dupa masura in care el provoaca bucurie si placere". ( Omilia VIII la Ecclesiasticul)

Cat de amara este aceasta miscare a simturilor si de dureroasa este ea pentru mintea cea ticaloasa si vrednica de jale! Si aceasta deoarece nefiind stapanite de frâul partii cuvantatoare, organele simturilor au gustat si s-au saturat de dulceata celor simtite (trupesti, materiale) in decursul anilor, in care mintea este ca adormita, fiind purtata de simturi, deoarece organele nu sunt inca apte pentru a lucra prin ele. Dupa aceea organele simturilor se vor obisnui sa lucreze indulcirile cele dezmierdatoare ale trupului, pana cand partea rationala se va desavarsi.(Sf. Nicodim Aghioritul)

"Ratiunea fiind tinuta de catre patimi, adica fiind stapanita de ele, acestea duc simturile spre pacate. Si atunci cine va putea cu inlesnire sa se infrâneze, se intreaba Sf. Maxim Marturisitorul.

Dupa ce ochii se vor obisnui cu vederea patimasa a frumusetilor si impodobirilor trupului, dupa ce urechile se vor induci de glasurile dulci ale versurilor, dupa ce nasul se va indulci de bunele miresme, dupa ce limba si gura se vor obisnui cu gustul umezelilor mancarurilor, atat al celor rele cat si al celor bune, dupa ce cununa tuturor simturilor, adica simtul pipaitului va zabovi in haine moi si molatece, cine va mai putea pe urma sa induplece patimile?

Caci patima cu care s-a desfatat nu are o dulceata adevarata si rationala, ci dimpotriva, una dobitoceasca si trecatoare.
Mintea cea ticaloasa, indulcindu-se in primii ani de aceeasi dulceata impreuna cu simturile, fiind inselata din pricina lipsei ei de intelepciune, si parandu-i-se ca dulceata este buna, acum, chiar daca isi da seama ca dulceata apartine dobitoacelor celor necuvantatoare, si nu ei, se arata ca o amortita sau mai bine zis, ca legata cu cinci funii de fier de catre cele cinci simturi si patimeste si tanjeste, vazand ca din imparat al trupului a devenit roaba, si vrand-nevrand se apleaca asupra indulcirii cu dulceata cea simtita.

Si diavolul care este imparatul dulceturilor trupului, desi este fara trup, se indulceste impreuna cu trupul de dezmierdarile acestuia, dupa cum spun dumnezeiestii Parinti. Acestea sunt tarâna, si pamantul pe care a fost osandit a le manca prin sarpe: "si pamant vei manca in toate zilele vietii tale". (Facerea 3,14)

Poate ca aceste cuvinte ale Sfintilor Parinti ne vor ajuta sa intelegem mai bine slabiciunea trupului nostru, precum si motivul pentru care trebuie sa ne stapanim simturile datatoare de placeri, acum ca vine Postul cel Mare.

In orice caz, nu mai poate afirma nimeni, ca Sfintii au dat sfaturi in necunstinta de cauza. Dupa cum se vede, cunoasterea trupului si a sufletului nu le lipseste. Mai degraba noua.

A spus foarte bine Sfantul Vasile. Daca tinem post alimentar, dar inima ne e plina de venin, nu avem mare folos. Dar si abtinerea de la anumite mancaruri poate fi un inceput bun. Poate ca am fi mult mai rai daca nu ne-am abtine nici de la bucate.

Este prima trepta , postul alimentar , o treapta extrem de importanta , temelia postului adevarat , fara de care nu poate sa inceapa zidirea urmatoarelor etape . Este adevarat ca sunt caderi si la cei mai experimentati , caderi datorate in special Mandriei sau Slavei Desarte !

Post binecuvantat !
 

Incepem de maine un nou "test " ! E drept ceva mai scurt , dar important ! Post binecuvantat !:6:

Post curăţitor!

E necesar si postul de bucate!

Sa ne dea Cel Milostiv puterea de a pune inceput bun in cele duhovnicesti si cu prilejul acestui post, al Sfintilor Apostoli Petru si Pavel!

"Postul - spune Diadoh al Foticeii - are in sine lauda, dar nu de la Dumnezeu. Caci este numai o unealta, ducand spre cumpatare pe cei ce vor. Deci cei ce se nevoiesc nu se cade sa se faleasca cu el, ci sa astepte numai cu credinta in Dumnezeu sfarsitul dupa care o doresc. Caci mesterii nici unui mestesug nu se lauda cu uneltele lor ca si cand ar fi rezultatul mestesugului lor, ci asteapta fiecare sa ispraveasca lucrul de care s-a apucat, ca din el sa arate destoinicia mestesugului lor".

Iaca , ca-l terminam curand pe cel de bucate , dar cu restul multi mai avem in a lucra , in a slefui cate ceva ! Sfintii Parinti in mai toate scrierile lor , ne invata :

-sa posteasca mintea de gandurile desarte
-sa posteasca mintea de tinerea de minte a raului
-sa posteasca voia noastra de dorirea cea rea
-sa posteasca ochii de vederea cea rea
-sa posteasca urechea de cantece spurcate si de soapte clevetitoare
-sa posteasca limba de clevetire , de osandire , de vorbe spurcate si de orice cuvant desert si vatamator
-sa posteasca picioarele de a umbla intru rautate
Cate din toate acestea am reusit , Dumnezeu stie , caci de Postul de Bucate majoritatea suntem vrednici , in rest . . . !

Revenind la acest post de bucate , mult disutat in aceasta perioada si pe alte threaduri , el este egal cu zero , daca nu invatam cateva lururi elementare , printe care si iertarea .Poti citi tratate intregi de teologie , sute de carti ale Sfintilor Parinti , poti da citate cu nemiluita si poti filozofa la nesfarsit despre iubire , iertare, bunatate , rabdare , si poti sa te falesti cu stinta ta , de nu faci fata celor mai simple "teste" , fie si virtuale , numite de noi ispite sau "provocari". Aici nu ma refer in nic un caz la tine Rodica , si nici nu fac aluzie la cineva anume , dar ne simtim mai toti cu musca pe caciula !
Post de mancare ? ? ? Hm , dar pe cand post de tinere aminte de raul facut de cel de langa tine , sau post de ranchiuna , sau post de ura , sau post de minciuna , viclesug , sau post de mandrie , sau . . .!
Cred ca ar trebui sa incepem cu acestea si apoi cu postul de mancare , cu toate ca ideal ar fi amandoua , dar e groaznic de greu , ti-o spun cu toata convingerea .
Pai ce fel de postitor esti , ca sa nu spun crestin ,cand te deranjeaza , te sifoneaza , te revolta , te ingretoseaza , orice vorba neconforma "ideologiei" si "inteligentei" tale , trantind si bufnind , acuzand in stanga si dreapta , amenintand , spumegand fara oprire , instigand si pe altii la ura , revolta , neiertare , si alte cele . Mai este oare nevoie de post alimentar ? Pierdere de timp , atata timp cat nu alungam din noi mandria asta imputita , atata timp cand nu stim a ierta , ci doar a scrie "iertare" !
Post binecuvantat !

Intrebarea e buna, doar ca are un "sau" in loc de "si".
Facand inlocuirea, raspunsul e simplu.

Eu zic că e nevoie de ambele, atât post de bucate, cât și de păcate:)

Postul trupesc adevărat este cel ținut cu legume, fructe, verdețuri, nuci, semințe.
Sigur, putem posti și mâncând cartofi prăjiți, chiftele de soia, pizza de post, prăjituri de post, lapte de soia...dar nu văd unde mai este înfrânarea, atâta timp cât nu mai prea simțim diferența.
Post înseamnă și a mânca FOARTE SIMPLU, cât mai simplu cu putință, nu 3-4 feluri de mâncare la o singură masă.

De postul sufletesc nu mai zic nimic, fiindcă știe toată lumea ce are de făcut. Asta că în general nu prea facem e partea a doua...

aceste "alimente" nu sunt nici sanatoase,dar eu una nu reusesc sa le evit tot timpul.mai ales daca tin post mai multe zile la rand parca ma satur sa mananc aceleasi feluri de mancare si atunci mai "diversific"meniul(cel mai adesea cu napolitane,biscuiti si cartofi prajiti) :D

Din Sfânta Scriptură aflăm cum trebuie să fie postul pentru a fi bineprimit de Dumnezeu (Isaia 58, 6–8; Matei 6, 16–18); aflăm că postul este de folos în vremea judecăţilor lui Dumnezeu (Ioil 1, 14; 2, 11–12; Iona 3, 4–7); în vreme de nenorociri şi primejdii (II Regi 1, 12; Est. 4, 3) şi este bun în vederea izbăvirii de primejdii viitoare (I Ezdra 8, 21–23; Est. 4, 3–16; Ioil 2, 12; Iona 3, 4–5). Postul este bun în vremea suferinţelor Bisericii (Matei 9, 15; Luca 5, 33–35); în vremea suferinţelor pricinuite de alţii (Ps. 34, 12–13); în vederea consacrării sfinţiţilor slujitori (Fapte 13, 3; 14, 23). Postul trebuie însoţit de rugăciune (II Regi 12, 16; I Ezdra 8, 23; Neem. 1, 4; Ioil 2, 15–17; Daniel 9, 3; Luca 2, 37; I Cor. 7, 5), de mărturisirea păcatelor (I Regi 7, 6; Neem. 9, 1–2; Daniel 9, 3–6) şi de smerenie (Deut. 9, 18). Postul este bun pentru întoarcerea la Dumnezeu (II Paral. 20, 3; Isaia 58, 6; Ioil 2, 12), ca şi în vremea de întristare (Jud. 20, 26; II Regi 1, 12; Ps. 34, 12–13; 68, 12; Daniel 10, 2–3).
Sfinţii Părinţi ai Bisericii lui Hristos laudă şi recomandă postul cu multă stăruinţă. Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Postul potoleşte zburdălnicia trupului, înfrânează poftele cele nesăţioase, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă şi-l uşurează”.

De remarcat că în VT postul presupunea lipsa totală a mîncării și uneori mîncarea vegetală. Nu știu însă cum era în vremea primilor creștini.

Bine este sa tinem post si de bucate dar si de pacate, si sa nu fim cum spunea cineva:" daca nu tin post de pacate ce rost are sa tin post de bucate". Daca nu tinem post de pacate sa tinem post de bucate si cu ajutorul LUI DUMNEZEU vom tine post si de pacate.

Oricum este nevoie de dreapta socoteala, altii au incercat sa tin post de capul lor si nu a fost bine.

Bucurii!!!!

"Nu ştiţi voi postul care îmi place? -- zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flamând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine." (Isaia 58 , 6-7)

Postul placut Lui Dumnezeu prin gura Sfantului prooroc Isaia!
 

https://lh6.googleusercontent.com/-a...oroc_isaia.jpg

Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte?

Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri.
Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.
Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?
Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.
Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,
Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.
Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.
Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.
Dacă îţi vei opri piciorul tău în ziua de odihnă şi nu-ţi vei mai vedea de treburile tale în ziua Mea cea sfântă, ci vei socoti ziua de odihnă ca desfătare şi vrednică de cinste, ca sfinţită de Domnul, şi vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai îndeletniceşti cu treburile tale şi fără să mai vorbeşti deşertăciuni,
Atunci vei afla desfătarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car de biruinţă pe culmile cele mai înalte ale ţării şi te voi bucura de moştenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a grăit acestea.
(Isaia 58, 3-14)

https://lh5.googleusercontent.com/-I...re+si+post.jpg

Va doresc post binecuvantat si cu folos!
Doamne ajuta!

Acum știu, și primii creștini făceau la fel. Dar noi sîntem creștinii de pe urmă, de-aia nu mai facem ca ei.

De unde stii? Spune-ne si noua!
Ah, vrei sa spui de postul total, ca il practici tu.
Cred ca in anii aceia oamenii se hraneau cu aveau. Iar unii chiar nu aveau mai nimic.
Mi-as fi dorit sa fie scris undeva in scripturi despre postul alimentar.
Ceea ce a citat Cristi mai sus este de fapt postul de pacate, postul moral.

Postul de pacate si pregatirea sufleteasca ar trebui sa le facem toti. Cel alimentar dupa puteri. Cel de relatii trupesti la intelegere cu soti/sotul.

Eu cred ca cel mai important este postul de pacate, pregatirea sufleteasca profunda.
A nu manca, sau a nu trai cu sotia/sotul nu te face neaparat mai bun.

Cum adica nu simtim diferenta? Pai daca nu mai mancam carne, lapte si oua nu simtim? Poate te referi la cantitate.
Spui mai sus de postul adevarat. Dar cartofii sunt tot legume, soia este o leguma, faina este din grau (deci tot vegetal).

Nu te mai necaji, Sophia.
Post cu folos!

Trebuie sa spun ca am fost foarte uimita sa vad pe lista alimentelor interzise cartofii prajiti sau pizza de post ... De ce oare???
Cartofii prajiti(desi nu sunt prea sanatosi-fiind prajiti in baie de ulei) este cea mai nepretentioasa mancare posibila,mancarea saracilor.
Pizza de post? La fel cum mananci sarmale fara carne in post si le numesti sarmale de post la fel si cu pizza de post ,care ar fi diferenta?
Sarmalele sunt un fel de mancare complicata. Si totusi se mananca si la manastiri pe timpul postului.
Deci haideti sa nu fim mai ortodocsi decat Episcopul si sa ne setam si alte obiective legate de milostenia zilnica sau rugaciune alaturi de obsesia maladiva si judecatii excesive a felurilor de mancare luate in parte!

Inca ceva,duhovnicul te intreaba daca ai tinut postul ,nu te pune sa bifezi o lista cu mancarurile gatite pe care le-ai mancat ,deoarece postul este de carne,oua,lapte,branza.
Stii cat ii este de greu unui om carnivor sa consume mancaruri fara carne sau grasime animala??
Ca exemplu,tatal meu tine posturile foarte greu si nu-l multumesc nici chiftele de soia,nici pizza de post nici alte preparate.Nu-si gaseste nici o consolare in ele.
Deci a spune ca aceste produse inlocuiesc mancarurile cu carne si ne fac sa nu mai simtim diferenta intre post si dezlegare ,imi pare destul de indraznet :)
Intrebati-i pe cei carora le place carnea in mod deosebit.

In chiar acest moment, pe tigaia mea sfaraie niste ciuperci la prajit. Mai incolo, o sa beau toata seara limonada FARA ZAHAR, si apoi nimic pina maine. Cam asta e, deocamdata.

Un "deocamdata" promitator !:9:
Post binecuvantat !

"Cand vezi ca oamenii sunt preocupati sa gaseasca cat mai multe retete de post, e semn ca omul nu mai vede din el decat trupul. Uitam ca suntem chemati sa postim nu numai de bucate, ci si de pacate. Exista mai multa preocupare pentru indelunga pregatire a mancarurilor, decat pentru stergerea din inima a cuvintelor si faptelor care ne-au tulburat.

Nu e nimic rau in a-i impartasi aproapelui o reteta de post, dupa cum nu este rau sa mananci. Insa, atunci cand la finalul postului ramai doar cu o reteta de post, denota ca avem un suflet mort in aceasta viata.

Postul Craciunului nu are menirea de a face din noi bucatari, ci de a ne curati de patimi. Nu mi-a fost dat sa aud ca in cadrul unei predici sa se rosteasca o reteta de post. Sigur, nici nu-mi doresc, caci nu stau de vorba cu Dumnezeu ca sa fiu inspirat in a gasi cel mai potrivit mod de a aseza o leguma langa alta. Stau de vorba cu El, ca sa ajung la asemanarea cu El. Iar daca patima a fost definita ca un atasament "irational" fata de trup, postul are rolul de a elibera trupul de sclavia patimilor."

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...cat-97892.html

Avem un trup si trebuie sa ne ingrijim si el;daca suntem prea aspri cu postul asa dintr-o data,ca incepatori putem sa ne imbolnavim;totul cu masura.
Sa zicem ca un tanar vrea sa se apuce sa tina postul pentru prima data...pai nu o sa sperie ca nu are ce sa manance in post?
Nu trebuie sa-i dea cineva un sfat mai cu experienta,sa-l linisteasca,sa-i dea idei si solutii?
Anul trecut chiar era un tanar pe forum care spunea ca abia tine postul caci nu stie ce sa gateasca in post...
Vedeti cat este de important la inceput sa cunoastem unele lucruri?
Mai apoi cu har si experienta putem sa tinem postul si cu scovergi si apa dar pentru incepatori nu-I rau sa-i incurajam cu retete de post.

Cred ca cei care cauta sa tina post din bune motive au sa se nevoiasca sa urmeze un post ca la carte.
Pana la urma asta este si ideea, de nevointa altfel care este rostul? Sa spui ca ai urmat o regula a carui folos pana la urma nu-l intelegi, tot ce tii minte este ca a fost ceva chinuitor?

Cei care simt ca e peste masura de greu sa renunte la carne, grasimi animale, chiar si vegetale, inseamna ca ar trebui sa tina mai mult post, nu doar de 1-2 ori pe an, legati trupeste fiind de poftele pantecelui.

In mod normal se tine post si miercurea si vinerea, dar ne ferim sa vorbim despre asta.
Eu nu cred ca cineva care se nevoieste sa tina si posturile astea, eventual poate si o zi de post negru din cand in cand, o sa gaseasca un post vegetarian de 40 zile dificil, fie chiar si fara ulei.

Cum castiga diavolii sufletele

,,Eu sunt diavolul desfrâului, al luxului și al sulemenirii. Pe toate drumurile mă plimb vesel, zâmbesc la toate răspântiile, mă odihnesc şi mă răsfăț cel mai mult la petreceri, îndulcesc ochii tinerilor, sparg vasele cele mai cinstite, înşel minţile cele mai lăudate. Stau neizgonit chiar în casele căsătoriţilor, nu sunt departe nici de casele văduvelor, umblu peste tot şi intru nepoftit dacă omul nu are uşile şi ferestrele zăvorâte şi încuiate cu cheile credinţei şi ale sfinţeniilor din Biserică. Aşa îmi bat joc de trupurile cele mai tinere, pătez obrajii cei mai curaţi, amăgesc pe mamele cele mai tinere, iar uneori umplu de necinste şi pe cele mai în vârstă. Eu, duhul desfrânării, bat la poarta fiecărui muritor, deschid uşa multor case şi fereastra multor inimi, înmoi cugetele cele mai tari şi şoptesc tuturor la ureche.
Eu le învăț pe femei cum să se împodobească mai frumos, să stea cât mai mult în fața oglinzii, ca să atragă pe bărbați în păcatul desfrânării. Eu le învăț să-și cumpere haine luxoase, să umble cât mai dezgolite, să se machieze și să se sluțească. Ele sunt cele mai bune unelte ale noastre prin care câștigăm cele mai multe suflete pentru iad. Eu le învăț pe femei cum să-și omoare pruncii în pântece. Eu aprind trupurile și înfierbânt mințile. Pe cei tineri îi învăț să trăiască necununați. Pe cei căsătoriți îi învăț să se spurce în zilele cele mai sfinte, în posturi și sărbători. Îi învăț să se uite după femeile altora. Nici cei bătrâni nu sunt scutiți de gândurile cele spurcate, căci deși nu mai trăiesc cu femeile lor, mă au în casă prin televizor, le joc pe masă cum vreau, iar ei privesc cu plăcere filme pornografice și tot ce le ofer eu. Alții mă au expus la vedere, căci și-au lipit pe pereți nuduri cu femei și mă văd ori de câte ori trec prin camere. Eu sunt icoana curvarilor și sunt mulțumit că oamenii mă iubesc, mă încălzesc, mă primesc în casele și în inimile lor, căci nici nu trebuie să mă lupt cu ei prea mult. Eu mai mult stau deoparte și îi învăț pe oameni cum să-și întindă curse unii altora și să-i atragă pe alții în desfrâu. O mică parte de oameni mi-a rămas, dar mă lupt din răsputeri s-o câștig și pe aceasta. De acești oameni nu am reușit să mă ating deloc până acum și oricât m-aș lupta, nu am putere asupra lor. Când le săgetez un gând spurcat în minte, aceștia nu-l primesc, căci au mintea ocupată cu rugăciunea, fredonând neîncetat numele Hristosului lor. Se împărtășesc, iau anaforă și agheasmă, se ung cu miruri date de popii lor și poartă la gât lemnul Celui răstignit. De aceștia nu mă pot atinge.


Eu sunt duhul necurat al vrăjilor, al farmecelor și al descântecelor. Am trimisele mele pe pământ, căci vrăjitoarele sunt uneltele mele cele mai bune, prin ele lucrez, prin ele spurc omenirea. Ele îmi sunt foarte credincioase și tocmai de aceea le ajut la lucrul lor, le îndeplinesc orice cerere. Și-au dat sufletul lor, mie, îmi slijesc și mi se închină, iar eu fac cele mai grozave minuni prin ele. Eu le învăț să practice spiritism, să cheme spiritele morților. Eu îi învăț pe oameni să meargă la vrăjitoarele mele, și după ce îi spurc cu tot felul de necurății, îmi fac lăcaș în sufletul și în trupul lor, și eu le voi stăpâni mintea și voința lor pe mai departe. Duhul Sfânt ce îi păzea până atunci l-am alungat și am pus eu stăpânire pe sufletul lor. Ori eu, ori Dumnezeu. Iar când văd că s-au înșelat, se duc și pe la biserică, pe la popii lor, să mă alunge ei din oameni. Dar dacă ei înșiși și-au dedat sufletul și trupul lor, mie, eu nu mă depărtez așa ușor de la ei. Mă tem de preoții lor care numai ei au puterea să ne alunge din oameni, prin posturi, ajunări, masluri, rugăciunile Sf. Vasile cel Mare – acestea mă ard.


Eu sunt demonul mândriei. Eu îi învăț pe oameni să se încreadă în puterile lor proprii, că nu au nevoie de Dumnezeu, și că fiecare dintre ei poate fi un dumnezeu. Am, desigur, slujitorii mei: maeștrii, yoghinii, fachirii, guru… I-am învățat să practice ședințe de meditații transcedentale, să creadă că sunt una cu universul, că au puteri spirituale neobișnuite… iar acum sunt învățători ai lumii, căci au ajuns să înșele lumea întocmai cum i-am învățat eu. Unii sunt atât de iscusiți, încât m-au întrecut și pe mine în viclenii. Eu îi învăț pe oameni să se mândrească cu talentele lor, cu frumusețea și cu hainele lor. Eu îi învăț să se trufească după ce fac fapte bune, pentru ca să nu le mai fie primite și să beneficiez tot eu de pe urma lor.


Eu sunt demonul amânării. Eu îi învăț pe oameni să păcătuiască, apoi le amân de la o zi la alta vremea pocăinței lor. Le trimit rușine pentru ca să n-ajungă să se spovedească. Celor tineri le spun că la bătrâneţe să se pocăiască, atunci să ia calea bisericii, sunt prea tineri acum, până atunci se pot ruga şi acasă, ce tot biserică?! Pot să mai citească câte o carte sfântă pe acasă şi să facă şi ei ca toată lumea, să nu iasă din rândul lumii. Celor bătrâni le spun că dacă n-au făcut pocăinţă cât au fost tineri, acum e prea târziu şi nu-i mai iartă Dumnezeu, aşa că degeaba mai fac ei pocăinţă şi se mai duc la biserică, că tot nu mai sunt iertaţi. Îi dau înapoi şi pe unii şi pe alţii, îi amân pe toţi din zi în zi, până când îi va apuca moartea aşa, nepregătiţi."
Sursa:

http://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/

cel ce vrea sa posteasca, cel mai bine ar fi sa vorbeasca cu un preot sau cu duhovnicul lui. El (preotul, duhovnicul) stie cel mai bine cum este persoana in cauza, cat de induvovnicita este, si poate sa-i dea cele mai bune sfaturi.

Părintele Arsenie Boca. Despre post şi rugăciune

Postul e vechi şi începe o dată cu omul. E prima poruncă de stăpânire de sine. Postul şi rugăciunea sunt două mijloace prin care curăţim firea de patimi. Toţi oamenii care s-au apropiat de Dumnezeu şi-au smerit sufletul cu rugăciune şi post. Şi Iisus a postit 40 de zile, punând postul
începătură a vestirii împărăţiei lui Dumnezeu, deşi Lui nu-I trebuia, fiind
nepătimaş. Temeiurile mai adânci ale postului şi rugăciunii le găsim tot la Botez. Adâncul fiinţei noastre se îmbracă în Hristos. În acest adânc al minţii sau în altarul inimii, după expresia Părinţilor, se sălăşluieşte Hristos, izgonind afară pe satana, care se retrage în simţiri. De aici puterile potrivnicului, patimile, se silesc să învăluie şi să prindă voinţa din nou în mrejele sale.
Cu trupul însă nu putem trata decât prin post. El nu ştie şi nu recunoaşte convingerile. De aceea el trebuie uscat, încet şi cu socoteală, fiindcă în mocirla uscată porcii patimilor nu mai vin să se scalde.
Ca să zădărnicim puterea potrivnică care lucrează prin simţuri patimile plăcerii, slăbim prin post aceste simţuri şi închinarea lor către plăcere. Un organism topit cu postul nu mai are putere să
schimbe convingerile conştiinţei. Dar mai bine de jumătate din numărul patimilor sunt ale minţii. Postul lucrează şi asupra acestora. E lucru de mirare, zice Sfântul Ioan Scărarul, că mintea fiind
netrupească, de la trup se spurcă şi se întunecă şi că, dimpotrivă, cea nematerialnică de la ţarină se subţiază şi se curăţă.
Ochii văd lucrurile, mintea vede gândurile. Postul curăţeşte ochiul, rugăciunea curăţeşte mintea. Aici nu vorbim de rugăciuni care cer lucruri materiale, nici de rugăciunea care dă drumul închipuirii, după cum nu vorbim nici de rugăciunea liturgică, ci numai de rugăciunea minţii. La
intrarea în călugărie, rugăciunea vameşului, completată poate chiar de Iisus, e numită deodată cu metaniile „Sabia Duhului Sfânt”. Rugăciunea minţii este:
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Cu numele lui Iisus spus întâi cu gura, apoi cu mintea, pătrundem din afară spre înlăuntrul nostru către Iisus,
Care la rugăciunea noastră bate război cu potrivnicul din gânduri şi ne izbăveşte de asupririle patimilor. Rugăciunea minţii sau rugăciunea inimii are temeiul acesta, descoperit de însuşi Iisus, că „fără Mine nu puteţi face nimic” în privinţa izbăvirii de patimi, deci în privinţa mântuirii.
Rugăciunea minţii are şi stări superioare, când izbăvindu-se patimile, se deapănă de la sine fără cuvinte, într-o nesfârşită dragoste de Dumnezeu, de oameni şi de toată făptura.