...
 

din punctul meu de vedere... important e sa fie constienta ca a pacatuit. si asta se face doar cu un duhovnic. si daca are duhovnic de cel putin un an, cu canon urmat si toate cele... atunci sunt sanse. insa daca e doar o sinceritate de moment tind sa spun pas. e foarte usor sa te intorci in pacat daca nu ai radacini prinse cat de cat inspre pocainta (prin taina sfintei spovedanii).
nu trebuie condamnata. nimeni nu trebuie sa se creada mai presus decat ea. toti avem gaurile noastre negre. si Dumnezeu e singurul care stie cat sa ne ceara fiecaruia.
Duhovnicul te poate lumina. si roaga/te pentru amandoi sa va descopere Dumnezeu si Maica Domnului ce este mai bine pentru voi. si o sa fie bine... pentru ca nu tine numai de ea ci si de acceptarea ta, sa luati totul de la zero si sa lasati trecutul in urma.
Doamne ajuta!

Casatorie
 

Vreau sa va spun ca de ceva vreme m-am casatorit cu fata respectiva si este o sotie minunata si credincioasa si un om deosebit . Va multumesc pentru sfaturile date atunci si sa va dea Dumnezeu numai bucurii si sanatate. Cat despre acel var al meu ne-am hotarat sa nu pastram prea multe legaturi cu el si vrem sa lasam in urma trecutul. Eu i-am fagatuit ca nu-i voi reprosa niciodata nimic din trecutul ei iar ea a plans minute in sir pe umarul meu si mi-a fagaduit ca din moment ce mi-a jurat credinta cu mainile pe Evanghelie chiar de ar fi sa moara cu altul nu va mai fi niciodata atat timp cat va fi sotia mea. Mi-a spus asa cum scria cineva ca pur si simplu ,, nu mai are nici o curiozitate". Acum vrem sa respectam acest POST AL PASTELUI in care tocmai am intrat traind in curatie iar dupa aceea vrem sa facem un copil.
Doamne ajuta!

Mare bucurie are Dumnezeu, cand oamenii se intorc pe calea cea dreapta, cu atat mai mare, cu cat efortul lor e mai insemnat, pentru ca toti suntem copiii Lui, si ne vrea in Gradina Raiului, intr-o fericire vesnica.

alx, mai ia o pauza totusi...

In smerenie nu trebuie sa iei pauza, pentru ca ispitele vin mai usor.
Daca am gresit, sa ma iertati, dar explicati-mi, va rog.

care smerenie??... si mai termina cu truismele si "devotiunea" asta pe care o tot etalezi.

Cum se simte oaia smerita, avand pe Hristos in suflet, incoltita de o haita de lupi?

Iata cum:
 

1. Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui.
2. Va zice Domnului: "Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul".
3. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător.
4. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui.
5. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua,
6. De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază.
7. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.
8. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea.
9. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie.
10. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău.
11. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale.
12. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău.
13. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur.
14. "Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu.
15. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi.
16. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea".
(Psalmul 90)

penru Felix si sotia lui
 

Casa de piatra ,sa va dea Domnul sanatate ,intelepciune ,iubire si rabdare ,copii frumosi si sanatosi ,spor in casa si ani multi cu bucurii si multe realizari .
Dumnezeu sa va ocroteasca !

http://sammm.xhost.ro/8384.jpghttp://gelu11.ro/wp-content/uploads/...hidee-mica.jpg









.

Dumnezeu sa va binecuvanteze in casa voastra!!!
http://i.123g.us/c/flwr_roses/card/110942.gif

Multumesc
 

Probabil ca acest topic ar trebui sa se numeasca deacum: ,, Sotia mea nu a fost virgina in noaptea nuntii" sau ,,sau nu eu sunt cel care a facut-o femeie" dar este totusi un om cu un suflet minunat care mi-a fost alaturi atunci cand mi-a fost rau (cand am fost racit) si mi-a adus tot ce am avut nevoie pentru a ma face bine fapt ce dovedeste ca ma iubeste insa si eu o iubesc. Astazi a facut cu mainile ei o prajitura de post foarte delicioasa si am aflat ca mi-a pregatit cel mai frumos cadou de ziua mea: a pus la cale ca mama mea sa vina la noi de ziua mea, caci este foarte departe si nu poate ajunge la noi asa de usor.
Eu nu am posibilitatea de a o aduce pe mama ei de ziua ei la noi dar ce cadou credeti ca as putea sa-i fac de ziua ei care va fi in curand?
Va multumesc pentru urari si as vrea sa va rog din suflet pe cei care ati trecut prin ,,experiente asemanatoare" ( cei care v-ati casatorit si sotia nu a fost virgina sau cele pentru sotul nu a fost primul barbat in viata voastra) cum ati facut ca aceste umbre ale trecutului sa nu intunece frumusetea acestei taine randuite de Dumnezeu,, Casatoria".?
Imi cer scuze utilizatorilor acestui forum pentru aceste postari acum dar Diavolul mai ales acum in post incearca sa ma ispiteasca scotand la iveala amanute legate de trecut si vrea sa ma faca sa-mi incalc promisiunea: ca nu-i voi reprosa niciodata nimic legat de acest lucru.
Cum sa procedez?

Felix, daca nu ti-a dat motive de gelozie si e in continuare o sotie iubitoare, atunci fa un efort sa nu strici ceea ce va leaga. De ce esti deodata nesigur? Raspunzandu-ti la intrebare, stii ce ai de facut.

Felix! Eu consider ca doi oameni cand isi unesc destinele, si le unesc in primul rand sufleteste, spiritual si in ultimul rand trupesc. Asa cred eu! Si daca primele doua sunt perfecte, cel de-al treilea nu mai conteaza. Ce ma surprinde, sunt cuvintele tale "nu ii voi reprosa niciodata" ! Ce consideri tu ca ai putea sa ii reprosezi? Poate a fost o intamplare nefericita, poate a fost o gresala a tinereti sau cine stie! Cred ca nici nu ar trebui sa te intereseze, incearca sa iti inlaturi din gand aceste idei, si totul va fi bine! Eu va doresc sa fiti fericiti pana la adanci batraneti, sa aveti copii frumosi si tot binele din lume sa fie la voi, Dumnezeu sa va lumineze mintile, si drumurile. Sunt mamica a doi copii: o fetita de 30 ani si un baiat de 20. Si fetita mea a avut o intamplare nefericita, dar sotul ei a trecut fara probleme peste asta, sunt fericiti, au facut o nunta ca in povesti si acum sunt si fericiti parinti ai unei fetite superbe! Cu toata sinceritatea va ofer aceste buchete de flori ! Doame ajuta!

Casa de piatra!
 

Felix,iti urez casa de piatra si in acelasi timp felicitarile mele pentru un lucru extrem de important:AI ALES CU SUFLETUL,iar vocea sufletului nu ne inseala niciodata atunci cand o ascultam cu adevarat,pentru ca ea este insasi vocea Divinului din noi care ne ghideaza pasii in viata!
Bucura-te de omul pe care ti l-a dat Dumnezeu alaturi,multumeste-I Lui pentru darul primit si lasa la o parte toate aceste indoieli fara sens.
Iubeste-ti sotia pentru sufletul ei si pentru ce este ea ca om,trecutul nu are de ce sa te intereseze pentru ca tu traiesti in prezent si te indrepti catre viitor.
Faptul ca ea a avut mai multe relatii in trecut nu inseamna ca este o persoana libertina sau predispusa sa te insele pe viitor,deasemenea cum virginitatea cuiva nu iti garanteaza fidelitate absoluta pe mai departe.
Fii intelept,iubeste-ti si respecta-ti in continuare sotia,ai incredere in ea si urmeaza-ti vocea interioara pentru ca nu vei da gres.
Indoielile care te rod nu vin in nici un caz de la Dumnezeu si cred ca esti perfect constient de asta.Alunga-le pentru ca necuratul loveste exact acolo unde simte omul slab.
Inca o data casa de piatra si mult succes in tot ceea ce ti-ai propus sa realizezi!

Doamne ajuta!
 

azi am vorbit cu dohovnicul nostru care a cunoscut-o personal pe sotia mea si i-am spus de aceste indoieli si mi-a spus sa nu mai las framantat de ele cu nu sunt de la Dumnezeu. La fel cum ati spus si voi a spus ca am facut un lucru minunat,, Alegand cu sufletul" si ca el considera ca vom avea o casnicie frumoasa impreuna si vom fi fericiti.

Casa de piatra!
Ma bucur sa citesc ca va iubiti si sunteti fericiti!
Cat despre indoielile tale.. Crezi ca pe ea nu o doare? Ca nu ar fi dorit sa fie altfel? FII CONVINS CA EA REGRETA ceea ce s-a intamplat! De aceea nu-i spune nimic.
Femeile nu cauta satisfactii facile.. si fiecare "aventura" lasa urme dureroase (chiar daca unele femei refuza sa admita). Cred ca tu ai o sotie inteleapta.
In fiecare casnicie intervin si momente mai grele.. Eu am gasit utile doua ganduri:
1. nu am controlul asupra a ceea ce se intampla, dar precis pot alege un lucru: sa-mi iubesc sotul sau sa nu-l iubesc! Ce aleg? Este un gand ff util pentru ca in momentul in care imi amintesc sa-mi iubesc sotul, intreaga mea atitudine se schimba.
2. m-am casatorit in Biserica.. cred ca este util sa ai la vedere o fotografie cu voi in fata altarului ca sa realizezi dimensiunea unirii voastre.

Doamne ajuta!

Casa de Piatra ! si copii binecuvantati ,sanatosi..


Parerea mea este ca fiecare femeie care nu este fecioara simte o vina sufleteasca imensa ,barbatii nu stiu cum e poate....dar sigur si ele ar vrea toate sa fie fecioare .dar pe unele curiozitatea si ce sa zic si barbatii sunt vrajitori cand vor ei ..le-a facut sa piarda aceasta curatenie si am auzit eu ca ....pot totusi sa spere la o feciorie sufleteasca dar foarte greu de gasit in zilele noastre..off off
ps am o prietena care imi spune mereu sa lupt pentru a ajunge iar la feciorie si evident nu cea trrupeasca se refera.
ps nu stiam despre cununa aceea ca nu e ok sa o poarte ...dar voi afla daca voi ajunge vreodata si eu in acest moment ...mereu aflu chestiuni interesante pe acest forum ...pacat mare pacat ca nu exista cand eu eram in liceu

iubirea schimba oamenii
 

sunt sigura ca fata te iubeste....:) in primul rand e sincera, ti-a spus tot desi sunt sigura ca nu i-a fost usor, nu ti-a ascuns trecutul ei... apoi faptul ca respecta ce vrei tu(desi ea nu e chiar la fel) este iarasi demn de lauda... daca si tu o iubesti nu ar trebui sa-ti pese de ce a fost in trecut , important e cum sunt lucrurile acum intre voi si cum vor fii pe viitor. iubire sterge toaate relele si pune inceput bun, asa ca sper ca o sa va casatoriti si veti fi fericiti impreuna:) si totusi, ar trebui sa analizezi bine ce simti tu pentru ea, faptul ca lucrurile alea te-au facut sa te indoiesti de faptul ca vrei s-o iei de sotie ridica un semn de intrebare dupa parerea mea...

...
 

sorry, am gresit nu trebuia sa postez aici:D . nu fiti prea critici cu mine sunt primele mele postari pe un forum, iartati-ma

of...
 

ba da, am postat bine... numai ca mesajul era pentru livadarufelix. apropo, livadarufelix, v-ati casatorit pana la urma?

Salutare tuturor,sunt nou pe aici :)
Am citit cu atentie tot topicul pt ca si eu sunt intr-o situatie asemanatoare de ceva timp (nu de mult). Prietena mea nu mai este fecioara,insa fiind tanara e datorita unei greseli,pur si simplu a cedat presiunilor facute de "prietenele" ei,dar si datorita faptului ca de vreo 2 ani incepuse sa se departeze de Biserica,si bineinteles diavolul a inceput sa lucreze. A pacatuit de 3 ori cu acel baiat. Eu cand am inceput relatia cu ea stiam de acest lucru,insa nu m-a interesat deoarece nu credeam ca va fi ceva serios intre noi. Dar totul a fost cum ma asteptam mai putin: am gasit in ea persoana de care aveam nevoie,cea pe care o asteptam de o "viata" (am folosit ghilimelele pt ca sunt destul de tanar),e fata pt care m-am rugat atatia ani la Dumnezeu sa mi-o daruiasca,o persoana cum nu credeam ca mai exista pe lume in zilele noastre! Si credeti-ma ca nu exagerez! In nici un caz nu ma asteptam la asa ceva insa nici ea deasemenea. A fost ceva minunat inca de la inceput. Si cand spun asta,nu ma refer numai la relatia noastra trupeasca,ca ne-a placut unul de celalalt,ci ne potrivim si sufleteste,ne intelegem perfect,avem incredere deplina unul in altul etc. Pur si simplu este ca intr-un basm,este o adevarata minune!
Eu sunt primul baiat de care ea s-a atasat,primul de care s-a indragostit,primul caruia ii spune ca il iubeste,primul baiat in care are incredere! Deasemenea si eu vad in ea prima fata care chiar simt si sunt convins ca ma iubeste cu adevarat,ca ma intelege,ca ma asculta,ma sprijina... si pe care o iubesc. De cand sta cu mine s-a schimbat mult (nu ca inainte ar fi fost o persoana rea),insa i-am vorbit mereu de Dumnezeu,de credinta,de absolut tot ce tine de ortodoxie si a fost extrem de receptiva si s-a minunat ascultand toate acestea. Chiar nu credea ca mai exista vreun baiat ca mine,si nu o spun spre lauda mea,ci vreau sa subliniez faptul ca a reusit sa ma cunoasca in totalitate,si cum am spus,este foarte multumita. De cand m-a cunoscut pe mine nu a mai fumat deloc (desi nu era chiar o patima pt ea,in sensul ca nu fuma mult),a inceput sa se roage,sa citeasca (,) carti crestine,sa posteasca etc.,ba chiar vrea sa reinceapa sa mearga la biserica,avand in asta o dorinta arzatoare! Abia asteapta sa se spovedeasca,sa scape de tot,sa fie o alta persoana. Eu sunt foarte multumit de ea si am convingerea ca si Dumnezeu impreuna cu Sfintii Lui!
Deja avem planuri mari,vrem ca in cativa ani,dupa ce vom mai creste,sa ne casatorim,sa avem copii... Ne rugam mereu unul pt altul,sau pt amandoi.
Insa sa revin la subiectul topicului. Ea nu mai este fecioara dupa cum am spus,insa intr-o zi,mi-a marturisit asta. Era un gand care o macina enorm,vroia sa-mi spuna de la bun inceput insa nu gasise puterea. Eu am inteles-o. Pur si simplu ii era teama ca voi crede ca este o desfranata,ca nu este asa cum o vad eu,sau ca mai rau,o voi parasi. Stiu ca abia a indraznit sa-mi spuna asta,statea langa mine,si dupa ce a facut-o... pur si simplu i-a venit sa planga! Nu avea curajul sa ma priveasca in ochi,isi bagase capul in maini,la pamant. Se vedea ca o durea enorm,era constienta ca a gresit,a recunoscut ca a fost cea mai mare greseala pe care a facut-o,greseala vietii ei! Ma tot intreba speriata daca o mai iubesc... Eu i-am spus ca stiam si nu i-am reprosat nimic,starea ei de pocainta m-a impresionat foarte tare,era precum pacatosul ce se intoarce din suflet!
Ea stie ca a gresit,insa mai mult decat sa se smereasca nu poate face. Si o face cat se poate de bine,pur si simplu cred ca m-a intrecut in credinta,desi momentan eu sunt "invatatorul" ei.
Ideea e ca si pe mine ma macina (si poate inca ma mai tulbura) acest gand. Si in mod evident apare intrebarea fireasca: ce sa fac?? Daca rup relatia cu ea stiu sigur doua lucruri: ca ea va fi terminata,distrusa,ii va fi aproape imposibil sa isi revina,pur si simplu ar fi marcata pe viata,si in al doilea rand as suferi si eu,pt ca sunt absolut convins ca alta fata ca ea nu voi mai gasi (ma iubeste enorm,din suflet,e de incredere,e harnica,muncitoare,iubitoare,frumoasa,si mai ales exista intre noi o potrivire spirituala extraordinara,e o fata care IL iubeste pe Dumnezeu cu toata fiinta). Iar daca raman cu ea... singurul lucru de care ma tem e faptul ca as putea avea remuscari,ca nu ma voi putea impaca cu gandul.
Ideea e ca ea regreta enorm,cand i-am spus de curand mai mult in gluma ca atunci cand fuma a fost o proasta (ma rog,nu m-am exprimat intr-un mod jignitor),mi-a spus cu o voce tremuranda doar atat: "Te rog,nu imi mai aminti". Aproape ca lacrimile o navalesc atunci cand isi aminteste ce a facut in trecut. Eu pana acum am decis sa continui relatia cu ea,in ciuda greselii pe care a savarsit-o. Nu vreau sa o judec,eu desi nu mi-am inceput viata sexuala,cred ca sunt mai pacatos ca ea. Si asta prin faptul ca am avut dorinta,adica am fost de cateva ori pe punctul de a o face,fara sa am pic de infranare! Deci asta ma face direct vinovat! In tinerete/copilarie practicam pacatul malahiei necontenit,ganduri spurcate zi de zi primeam in minte,dorinta spre patimi trupesti era enorma. Sincer,si eu cand imi amintesc cat de pacatos am fost,pur si simplu imi vine sa intru in pamant de rusine si nu ma consider vrednic nici de a ridica privirea spre cer! Da,am fost un pacatos,am fost in ghearele diavolului,am fost in iad! Dumnezeu din mila Lui m-a facut sa ma intorc,sa ma spovedesc,dupa ceva timp sa primesc si Sfanta Impartasanie,ca apoi sa urmez intocmai aceste randuieli ale ortodoxiei. Nu doresc a ma lauda (am spus,sunt un pacatos si un nevrednic!),insa pot spune ca acum sunt un bun crestin si multumesc lui Dumnezeu ca mi-a luminat mintea si mi-a dat si mie o farama de intelepciune pt a cunoaste caile Lui si de a-I propavadui mai departe cuvantul,pe cat imi e cu putinta! Deci si eu sunt un fiu risipitor,pe care Tatal din bunatatea Lui l-a primit inapoi! Probabil asa este si prietena mea,si de aceea nu sunt eu in masura sa o judec. O apreciez mult pt sinceritatea ei,pt pocainta,pt credinta pe care o are si pt faptul ca exceptand greseala pe care a facut-o,este o persoana absolut minunata,are un suflet atat de mare,tine la mine,IL iubeste pe Dumnezeu,e hotarata sa traim in legile Lui si asta nu poate decat sa ma bucure.
Toate aceste lucruri sunt cat se poate de adevarate,deci nu vreau sa aud comentarii gen daca sunt sigur de felul cum e,daca nu sunt prea naiv etc. Pot spune ca sunt cat se poate de sigur,puteti avea certitudinea ca este mult mai minunata decat am prezentat-o,eu n-am vrut totusi sa excelez in laude oarecum din smerenie (si o spun cu maxima modestie). Insa dragoste,pocainta si parerea de rau se regasesc in ea la cel mai inalt nivel!
Deci ce sa fac? Merita sa raman alaturi de aceasta fata? Curand o sa merg cu ea la manastire si se va spovedi la duhovnicul meu,care cu siguranta va stii cel mai bine ca sfat sa ne dea. Vroiam insa sa insir "povestea" si aici pt a putea discuta mai mult cu niste persoane care se ragasesc in toate acestea,sau care pur si simplu,au bunavointa de a mangaia pe cineva cu un sfat sau o vorba buna.

Dumnezeu sa va miluiasca!

lasati totul in urma voastra......
 

draga nevrednicule(cuvantul asta ne caracterizeaza pe toti) ,se vede treaba ca dilema ta in ceea ce priveste relatia asta e legata de un pacat savarsit in TRECUT de prietena ta.Gandeste-te la Taina spovedaniei:pacatul odata marturisit si iertat de Dumnezeu nu mai trebuie sa ne urmareasca .DUMNEZEU NE IUBESTE ,NE IARTA SI NU SE MAI UITA INAPOI.Daca vrei sa urci treptele desavarsirii,nu te mai uita inapoi, lepada pacatele si din trup si din suflet ,sa le ai curate pe amandoua . Nu vei gasi niciodata perfectiunea in randul acestei lumi ,vei alerga neincetat dupa o "fata morgana" neintinata de pacate ...si vei ajunge obosit la capat spunand:nu e om care sa nu greseasca,nu e om fara de pacat ,inclusiv eu ,nevrednicul ...Si sa nu uiti niciodata ,ca ispitele sunt asa de aproape de noi pe lumea asta ca neincetat trebuie sa luptam impotriva lor si de aceea in fiecare zi trebuie sa ii amintim lui Dumnezeu in rugaciunea noastra :...si nu ne duce pe noi in ispita..." Daca zici ca o iubesti cu adevarat fa-o sa nu se mai simta vinovata de acel pacat ,sa il spovedeasca si gata....caci promisiunea de nu mai gresi in fata lui Dumnezeu e mai mare si mai sfanta decat in in fata oricarui muritor de rand...iar "dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare decat dragostea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu".Cred ca cel mai bine in cuvinte descrie DRAGOSTEA sfantul Apostol Pavel in epistola catre Corinteni ,la cap.13.."Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste , nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate , ci se bucura de adevar . Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata..."
sa iti fie de folos,si doamne-ajuta!

A te socoti pe tine nevrednic insamna a aseza pe toti in fata ta...
 

Daca [COLOR=Red]simti[/COLOR] cu adevarat ca "numele" (ales ca id) ti se potriveste...atunci raspunsul il ai deja. Ma doare nespus sa vad ca ne cramponam de anumite momente de cadere din viata cuiva. Daca un om greseste (ceea ce e omenesc si firesc) toata viata este judecat doar prin prisma acelei greseli. Exista spovedanie..exista curatire..exista lepadare de pacat...exista inceput bun...Acestea toate exista!! Trebuie doar sa vrei sa le vezi...sa le recunosti.. sa le depasesti.. Nu stiu daca iti va folosi raspunul meu, nici nu stiu daca e pe "tema" deschisa..ceea ce doresc insa, este sa ne trezim odata! Sa invatam sa ne amintim [COLOR=Red]SI[/COLOR] cele frumoase nu, numai cele rele. Numai asa ne putem numi crestini (nevrednici :3:)

Avand dilema, de ce, odata [COLOR=darkred]spovedind un pacat, nu scapam de el[/COLOR], ci continua sa ne oboseasca mintea si inima. Raspunsul mi l'a dat un prieten, zicand: "Daca ne'ar fi de folos sa'l uitam, Domnul ar face sa'l uitam, insa ne este de mai mult folos sa nu'l uitam, atat spre a nu'l mai repeta niciodata, cat si pentru a nu ne mandri in fata celor de langa noi, care inca mai cad in acel pacat, sau in oricare altul."

[COLOR=darkred]Neuitarea pacatului este de mare folos.[/COLOR] Insa nu trebuie sa devina obsesiva, caci diavolul poate profita de o constiinta prea atenta, obosind'o peste fire cu un pacat marturisit deja.

[COLOR=darkred]Esential[/COLOR] este a nu'l mai repeta niciodata si a incerca sa intelegem de ce acel pacat a lovit in dragostea lui Dumnezeu, care s'a simtit tradata, slujind pacatului si nu Lui.

Deci, sa nu ramanem blocati intr'un pacat, ci sa ne nevoim in a creste in dragoste si curatie de acum inainte.

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri si pentru faptul ca nu ati ignorat starea mea de framantare in care ma aflam. Va multumesc pentru parerile voastre si mai ales pt cuvintele frumoase pe care mi le-ati impartasit. Sunt foarte incurajatoare. Toate acestea le stiam si eu,le stiu,le repet in fiecare zi,insa diavolul incearca sa loveasca exact acolo unde se afla slabiciunea omului. De aceea sprijinul vostru (adica al altor persoane) reusesc sa ma intareasca. Nu pot spune ca sunt la fel de framantat ca la inceput,aceasta stare de neliniste aproape a trecut. Drept urmare sunt cat se poate de hotarat sa merg pana la capat alaturi de aceasta fata! Pur si simplu a gresit. Se vede pe ea ca e o persoana minunata,atat de buna,un copil extraordinar! Eu nu o pot judeca! Doar am apropiat-o de Dumnezeu,ea a vazut chemarea Lui si se indreapta cu nerabdare si cu pasi repezi spre grumazul Domnului! Sunt convins ca cerul se bucura si o asteapta cu o maire iubire. Deci nu o pot judeca,mai ales ca am si eu pacatele mele care ma fac sa fiu un biet tanar crestin,nevrednic si neputincios in fata lui Hristos! Si cum Dumnezeu m-a primit pe mine,oaia cea ratacita,fiul risipitor,asa o poate primi si pe prietena mea,poate chiar cu mai mare bucurie! Asa ca cel mai bine e sa ma rog in continuare pt noi si sa multumesc Domnului pt persoana care mi-a daruit-o! O admir pe prietena mea ca s-a intors pe calea cea dreapta,ca s-a aflat,si tot ce mai pot face este sa ma bucur pentru drahma gasita!

Eu cred ca daca o iubesti, te intelegi cu ea, esti convins ca ea e ceea ce vrei tu....asta nu reprezinta nici un fel de impediment. Gandeste-te bine.

@Nevrednicul
Citind ce-ai scris mi-a venit in minte: cel ce este fara de pacat sa arunce primul piatra.
Toti avem pacate. (in rest, Eduardd a raspuns f frumos).

Aceste ganduri si indoieli sunt de la dusman ca sa va dezbine. Alunga-le de indata ce apar ca nu-ti sunt de nici un folos!

Buna
 

Eu m-am casatorit cu ceva timp in urma cu o fata care nu a fost virgina si nu a fost si nu este nici un fel de problema. Asa cum spui pentru ca o iubesc si ma iubeste si ne intelegem am realizat foarte multe lucruri impreuna dar as putea spune ca cea mai mare realizare este ca asteptam un copil.

Tu te-ai căsătorit cu o fată pe care o iubeşti si care îti dăruieşte un copil. Aceasta este esenţa mesajului tău. Spun asta pentru auzul tuturor , pentru că virginitatea nu este un motiv de dispută şi dezbinare. Dragostea şi iubirea adevărată învinge orice prejudecată , şi tot ea dragostea şi iubirea adevărată, iartâ orice greşeala a partenerului de viaţă.

Sa va binecuvanteze Dumnezeu dragostea si sa fiti fericiti!

As vrea sa va spun ceva, un lucru pe care l-am aflat de la elevii mei. Multi vin din societati in care se pune mare acent pe fecioria fetelor (am multi armeni si crestini din Irak si Turcia de ex.). Toti baietii vor neaparat sa se casatoreasca cu o fata care nu a mai avut experiente inainte. Si spun ca daca se dovedeste ca nu a fost asa, sunt gata sa se desparta de ea.
Insa.. stiti ce fac ei? In ceeea ce-i priveste, nici nu le trece prin cap sa-si pastreze fecioria. Se distreaza cu alte fete pana la casatorie. Pe care nu le respecta. Cica 'la baieti este altceva, ca nu se vede' (cand iti pierzi fecioria). Cica asta li se spune si in familie. Oricum, se vede dupa felul cum sunt educati: fetele sunt tare pazite, nu au voie sa iasa nicaieri, in schimb baietii (care sunt adesea pusi sa le pazeasca) de la varste fragede pot lipsi si noaptea de acasa..
Cata ipocrizie!
Ma intristeaza mult cand aud astfel de lucruri.

Da,este o ipocrizie,denaturarile lumii fizice in care traim,pentru ca sufleteste nu este nici o diferenta intre barbat si femeie,iar dinaintea lui Dumnezeu suntem cu totii egali si cu aceleasi drepturi.
In multe tari musulmane,insa,mai este pana vor reusi sa inteleaga aceste aspecte.Pe mine ma intristeaza,insa sa vad astfel de prejudecati in randul unor crestini.

Da, tocmai, am constatat si eu cu uimire ca si la crestini exista aceleasi prejudecati, de cand sunt profa de religie.
E adevarat ca acesti crestini veneau adesea din tari ajoritar musulmane si traiau si aici printre musulmani (la scoala).

Insa nu cred ca ar trebui sa dam vina pe altii. Cred ca nici a musulmanilor nu este vina, ci este o prolema culturala, un efect al patruarhatului, care nu are' ce cauta, in forma asta, in Biserica.

Fani, presupun ca esti femeie :). Sunt anumite lucruri care tin de natura umana cazuta care sunt tipice barbatilor sau femeilor. Un barbat nu poate intelege astfel de lucruri la o femeie si nici o femeie nu poate intelege astfel de lucruri la un barbat, asa ca nu te grabi sa acuzi barbatii care au probleme de genul celor mentionate in topicul asta. Nimeni nu e perfect, nici femeia care nu mai e virgina si nici barbatul caruia uneori ii vine greu sa treaca peste asta. Nu toti barbatii au aceasta problema, multora le e indiferent.

Numara te rog de cate ori apare in Biblie cuvantul "fecioara" sau "virgina", si de cate ori apare cuvantul "fecior", sau "virgin". Eu nu cred ca tine de diferente culturale, eu cred ca tine de natura cazuta a omului. Chiar daca sufletul nu are sex, si in viata viitoare nici nu ne vom insura nici nu ne vom marita, in viata asta purtam un trup stricacios si o natura decazuta, urmare a pacatului lui Adam si a Evei.

Bogdan.

Sa intelegem ca fecioria nu mai este importanta si ca atat fetele cat si baietii isi pot incepe viata in afara casniciei?
Cam de la ce varsta crezi ca este plauzibil ca o fata sa isi piarda fecioria? Dar un baiat? Sa nu uitam ca odata inceputa viata sexuala fara a fi casatoriti, partenerii se schimba destul de repede si multi ajung sa se perinde prin viata copiilor nostri. Este acceptabil acest lucru?

Anca, iarta-ma, dar nu ai inteles nimic.
Eu nu pledam pentru pierderea fecioriei inainte de casatorie la tineri, eu ziceam ca exista din partea unor barbati (da Bogdan, ai dreptate, a unora doar) ipocrizie pentru ca ei asteapta de la viitoarea lor sotie sa fie virgina cand ei nu sunt si nici nu-si pun problema ca ar fi important sa se pastreze virgini pentru viitoarea lor sotie.
Cel mai frumos, cestineste, idealul ar fi ca amandoi sa se pastreze, sa astepte pana la casatorie, dar daca unul a gresit inainte nu inseamna ca totul s-a sfarsit pentru el. La Dumnezeu este iertare, nu?
Din pacate din ce aud eu de la baietii 'mei' este ca daca o fata din acest mediu isi pierde fecioria (chiar prin viol!!) ea este pierduta pe vecie, nu mai vrea nimeni sa se casatoreacsa cu ea (nimeni din neamul lor fireste, dar cum ei traiesc cam in ghetto asta e grav pentru ea...) In schimb, daca un baiat se distreaza cu alte fete nimeni nu se socheaza si nu este un impediment pentru a se putea casatori (cu o fecioara, evident..)
Asta vroiam sa spun.

Da Bogdan, ai dreptate, nu sunt toti barbatii asa, din fericire, eu vorbeam de anumite medii in care am dat si eu cu prima data de aceasta mentalitate, pe care o credeam apusa.

Nu vroiam sa acuz barbatii in general..

Multumesc, Fani, pentru lamuriri.
Stii, de fapt nu sunt chiar prosti acei baieti, care cer ca viitoarea lor sotie sa fie fecioara, "Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi" (1 Cor.7, 14). Atata doar ca pe langa feciorie mai trebuie si credinta.

Din pacate nu ca sa se sfinteasca cer ei asta, si nu din motive crestine, ci pentru ca 'asa e traditia' si pentru ca vor sa fie ei siingurii pentru acea fata, nu suporta concurenta.
Altfel, sigur ca pot aparea astfel de efecte (sa speram ca apar), insa tare ma tem ca obiceiurile de dinainte de casatorie, de a nu se infrana, se vor perpetua si dupa. Trist!

Fani, in Romania exista acelasi dublu standard.Nu ai auzit lucruri precum: "este baiat, trebuie sa se distreze" sau "trebuie sa cunoasca lucruile acestea (adica pornografie, experiente sexuale..) pt ca este baiat".
De aceea observ ca unele familii chiar creeaza fiilor conditiile pentru a avea astfel de experiente, incurajand discret curvia.

:-)
 

Draga Anca Miha, e adevarat ca asemenea baieti (care pretind ca viitoarea sotie sa fie fecioara, in timp ce ei sunt vai de steaua lor) nu sunt chiar prosti, dar nici prea destepti nu sunt... Adica ceva-ceva intuiesc ei, dar intuitiile astea nu au prea mare valoare in realitate, pentru ca ramin sterpe. Tinind seama de faptul ca in general asemenea pretentii la asemenea oameni vin din orgoliu ("nu vreau femeie asa si pe dincolo de altul"), fara precizari suplimentare care sa ateste activitate cerebrala pe durata procesului de selectie matrimoniala, si mai tinind seama si de faptul ca in general astfel de barbati sunt gelosi (pentru ca presupun din start la femeie propria lor conduita defectuoasa) si reproseaza uneori chiar vesnic ne-virginitatea sotiei la casatorie, pot parea chiar foarte putin destepti. Cunosc un caz strigator la cer, in care un barbat a luat de sotie pe o femeie despre care stia ca nu e virgina; pe toata durata casniciei, acest om punea la masa (aranjata de sotie) un tacim in plus; la un moment dat, fiica lui, in virsta de 17 ani, l-a intrebat, dupa 15 ani de curiozitate, de ce pune acel tacim - ea credea ca poate taica-sau se gindeste la vreun musafir neasteptat sau ceva asemanator; in loc, a auzit de la taica-sau: "Acest tacim este pentru ala carea-a dezvirginat-o pe ma-ta". Din ce cunosc eu, barbatii necredinciosi care ajung sa se sfinteasca prin femeia lor sunt din soiul acela bun cu caracter frumos si care prin definitie nu ridica piatra spre cea care a gresit, fie si asa grav. Sa ne gindim la Stradivarius, care a cules o prostituata de pe strada, s-a casatorit cu ea, si dupa citiva ani de lupta asidua cu obiceiurile ei proaste si cu el insusi(ca sa aiba rabdare si ca sa n-o osindeasca si sa strice astfel casnicia), a reusit s-o aduca la calea cea buna, iar ea a devenit o sotie de cea mai inalta calitate.

Din ce am vazut eu, barbatii care isi injosesc femeia pe astfel de motive nu prea se apropie de biserica, ba inca le mai si batjocoresc, sau chiar le bat pe femeile lor pentru ca merg la biserica. Am un caz in familie - o matusa a mea este maritata de 35 de ani cu un asemenea personaj. Ea a fost fecioara si este o femeie cuminte, si totusi, chiar si acum, la cincizeci si ceva de ani, daca intirzie o ora dupa terminarea slujbei la biserica, sotul ei, care nu a fost niciodata si nu este nici acum credincios, o ia la bataie pe motiv ca "ar fi intirziat ca sa faca oarece cu popa". O vreme nici nu s-a mai putut duce la biserica, fiindca barbatul ei il acuza pe preot ca ii vira nevestei idei proaste in cap. O doamna care merge la biserica unde ma duc eu de obicei, si cu care sunt prietena, este foarte duhovniceasca si face o jertfa de sine greu de inchipuit pentru majoritatea dintre noi: ea are de cincisprezece ani scleroza in placi, o boala degenerativa deosebit de grava, care da dureri cumplite, paralizii, lesinuri etc (fiind o degenerescenta a straturilor care protejeaza si alimenteaza nervii), si, pentru a putea merge la biserica munceste enorm acasa; sotul ei n-o prea intelege ca e bolnava si ca nu prea poate sa-si indeplineasca anumite indatoriri conjugale(are perioade de timp in care nervii senzitivi de la briu in jos sunt cam nesimtitori) si-l invinuieste si el pe preot, ca si pe alti credinciosi, ca-i vira nevestei lui prostii in cap. Si o ia in ris pe sotie pentru ca e bigota si merge la biserica si "se uita in gura popii". Si o ia cu el la cumparaturi, ca zice ca daca are putere sa mearga la biserica, trebuie sa aiba energie si de mers la cumparaturi. Asa ca biata femeie munceste pina cade, ca sa nu existe discutii in casa, si ca sa nu existe prilejuri de insultat biserica si preotul. Sotul merge si el la biserica, mai rar, ce-i drept, iar mama dinsului a fost femeie cu intelegere duhovniceasca adinca. Cei doi s-au casatorit din dragoste, si s-au inteles bine pina sa se inrautateasca boala ei. Din cite imi pot da seama, ea a fost fecioara la casatorie (vine dintr-o familie foarte sanatoasa duhovniceste - un exemplu: sora ei mai mare a avut si ea scleroza in placi si a murit dupa niste ani de paralizie generala, asadar de zacut in pat; insa ea s-a rugat sa-i dea Dumnezeu suferinta grea, daca se poate paralizie, ca sa-si mai spele din pacate; citiva ani a fost practic purtata pe brate si ingrijita ca un copil mic; ei bine, poate si datorita faptului ca i-a ascultat Dumnezeu rugaciunea de a-i da prilejul sa-si ispaseasca pacatele, a fost pe toata durata paraliziei de o bucurie greu de pus in cuvinte; ajunsese sa incurajeze si sa mingiie, cu zimbetul pe buze, pe cei care o ingrijeau si care se intristau grozav de suferinta ei grozava.) Asa ca depinde de la caz la caz - cite bordeie, atitea obiceie, ca sa zicem asa. Se poate intimpla ca un barbat "umblaret" sa aleaga o mireasa fecioara in vederea unei casnicii curate, adica s-o aleaga astfel pentru ca macar din rusine si delicatete fata de ea, sa se adune si el pe-acasa si sa porneasca pe o cale duhovniceasca. Dar asta deja presupune marime de suflet, lucru din nefericire cam rar. Principiul lui "Ce, eu is mai prost ca altii?!?" functioneaza din pacate pe scara larga. Cei care vad in femeie un bun sexual vor avea intr-adevar serioase probleme in a achizitiona un asfel de bun "second hand". Numai cineva care nu da prea multe parale pe femeie va evita cu tot dinadinsul sa-si ia o mireasa "folosita". Trebuie multa ingustime ca sa vezi, dincolo de toate calitatile care alcatuiesc alteritatea unei persoane, doar faptul ca "a fost folosita" inainte de casatorie. Unuia ca acesta i s-ar parea probabil cel putin dubios ceea ce a spus Mintuitorul despre femeia pacatoasa: "Iertate ii sunt pacatele ei, fiindca mult a iubit". Daca s-ar fi referit Hristos numai la dragostea ei uriasa pentru El, pentru Dumnezeu, ar fi utilizat prezentul :"Iertate ii sunt pacatele ei, fiindca mult iubeste." Dar asa, timpul trecut al verbului arata ca femeia asta, care pacatuise cu multi barbati, ii si iubise duhovniceste pe acestia, si ii iubise si psihologic; poate ca i-a privit cu mila sau cu intelegere, poate i s-a parut ca oamenii aceia sufereau de lipsa de orizonturi, sufereau prin lipsa acelor lucruri esentiale care dau farmec vietii, fiind daruri Dumnezeiesti - de pilda dragostea sotiei, si astfel suferise si ea pentru decaderea lor, o duruse inima pentru ei, asa pacatoasa cum era. Iar Hristos stia ce era in inima ei, si stia ca pacatele desfrinarii au impovarat-o tocmai pentru ca avea si sentimente adinci si duhovnicesti in sufletul ei, sentimente care depaseau chiar si imensa gravitate a pacatului desfrinarii. Am impresia ca barbatilor care se agata de fecioria trupeasca nu le incape in minte faptul ca o femeie poate avea si adincimi sufletesti impresionante, desi este pacatoasa; practic asemenea barbati nu cred ca singur Dumnezeu stie ce este in sufletul omului, si ca noi, cei umili, nu trebuie sa osindim, intrucit suntem intotdeauna in necunostinta de cauza. Si omul de linga noi nu este in mod esential suma pacatelor pe care le-a savirsit, oricit de tare "i-au intrat in singe", ci este fundamental o faptura a lui Dumnezeu. Citi dintre noi nu-si doresc o sansa atunci cind gresesc? Si citi dintre noi nu ar fi recunoscatori si nu ar iubi pe cel care le acorda aceasta noua sansa(fiindca vad semnele marinimiei molipsitoare a omului curat)?

Sunt perfect de acord ca barbatul este recomandat sa-si aleaga o fecioara de sotie, dupa cum si femeia este bine sa-si aleaga un fecior de sot; nu toti suntem croiti din aurul din care era plamadit Stradivarius; si apoi, stiut fiind ca "darul" desfrinarii este indeobste mai afurisit chiar si decit "darul" betiei, tinindu-se ca riia de om, este bine sa ne ferim de desfrinati, pentru ca e greu sa ne ferim de cadere in asemenea insotire. Dar sa fim constienti ca avem doua tipuri de fecioare/feciori din care sa alegem: cei/cele de tipul unei Sfinte Ecaterina, si cei/cele de tipul unei sfinte Maria Egipteanca(pastrind proportiile - am exagerat de dragul discursului). Adica fecioria este o virtute sufleteasca in primul rind, si ea poate sa fie insotita de fecioria trupeasca sau nu. Nu intimplator, exista un canon care se da viitoarelor mirese "gresite", si prin care isi capata dreptul de a imbraca haina alba si de a pune cununa imparateasca pe cap; si tot asa, exista un canon care se da mirilor gresiti, pentru a-i face din nou demni de cununa imparateasca.

Si chiar acolo unde femeia nu este chiar duhovniceasca, daca are caracter bun, se merita muncit cu ea. Asijderea si cu barbatul de caracter, dar nu prea credincios. Poate stiti de intimplarea aceea cu parintele Sofronie din Grecia, cind un fiu duhovnicesc al sfintiei sale a venit, dupa binecuvintare pentru casatorie, cu o fata imbracata cu haine lungi, imbrobodita si cu privirea plecata, iar mai la urma, parintele l-a luat pe fiu deoparte si l-a intrebat: "Unde ai gasit dracusorul asta de fata?"; fiul s-a cam burzuluit cind a capatat o asemenea intrebare in loc de binecuvintare; dupa aceea, s-a despartit de fata respectiva, si si-a gasit una cam nedusa la biserica, si cind a mers cu ea la parintele, ea s-a imbracat cu o fusta cam scurta, cam pe genunchi, si mai purta si vreo doua-trei inele, iar parul il avea vopsit blond; dar parintele Sofronie i-a vazut de departe si a intrebat in gura mare:"Ei, da' unde ai gasit ingerasul asta de fata? Sa te cununi numaidecit cu ea, ca sa nu o pierzi!", stirnind, desigur, o mare uimire ucenicului. Trebuie socotit, cercetat cu intelepciune, luata in considerare dragostea mai presus de orice(acolo unde ea exista), pentru dragoste trebuie trecut peste eventualele inadvertente, defecte si alte asemenea, si mai ales, un lucru care de obicei se uita, nu trebuie sa privim indarat si sa avem regrete inutile(adica sa ne plingem de mila); privirea trebuie atintita mereu inainte, spre Imparatie(adica spre Crucea lui Hristos, ca si spre crucea noastra personala).