|
Citat:
dar dumitale ar trebui sa te gandeshti ca el va cadea in ispite dar nu este din cauza ta, shi nu este din cauza ta doar atunci cand te v-a asculta pentru dragostea lui pentru Hristos, ca altfel daca spui ca nu este bisericos ca shi tine, atunci e clar ca mai devreme sau mai tarziu va cadea in ceva pacate de genl asta, ca el intzelege casatoria ca shi o continua descarcare prin sex a problemelor shi daca nu mai i le iei prin astfel de metode, ca el asha shtie de la psihologii vremilor, o sa se revolte shi o sa te faca cu ou shi cu otzet... dar tu cum vei reushi sa-l intampini ca sa nu creezi dezamagire shi despartzire de cel pe care l-ai iubit? dar nu este el de vina din cauza mentalitatzii de pe toate strazile, ca asha se intzelege, iar daca el te va dori ce vei face? ce vei spune? nu shtiu ce se va intampla... nu shtiu cum vei scapa asha fel incat casatoria sa nu tzi se duca de rapa... ca eu shtu ca prezervativul este shi mai rau, ca practic orice mijloc de oprirea a actului sexual normal este nociv daca nu trupului atunci sufletului... shi dumneata ne intrebi pe buna dreptate, atunci casatoria shi dragostea dintre barbat shi femeie cu ce se alege? poi la aceasta intrebare este cel mai greu de raspuns shi dumneata ne-o pui noua? Poi eu ce sa-tzi raspund? Sa foloseshti mijloacele contraceptive shi sa te linishteshti? Ce sa spun? Ca nici nu-tzi pot recomanda sa fii ca shi monahii shi sa depui voturile castitatzii shi ascultarii de Dumnezeu... Dar trebuie oricum sa stai de vorba cu sotzul tau shi sa-i spui deschis cum intentzionezi sa fie mai departe casatoria voastra, sa shtie la ce sa se ashtepte... iar daca spui ca nu este copilul lui, ma intreb de ce nu a vrut totushi sa aiba un copil cu tine? e ciudat, dar oricum nu ma priveshte, dar vezi ca patima asta a curviei dintre sotzi nu se poate vindeca decat impreuna, ca altfel creaza dureri mari shi nemultzumiri la cel nesatisfacut... Dar casatoria totushi presupune shi relatzii sexuale... iar aceste relatzii duc deobicei la nashtere de prunci... iar daca te lashi in voia sortzii atunci iar te trezeshti in necaz... deci ceva trebuie sa faci... cred ca este suficient sa nu duci slujirea lui Hrsitos inspre pofte lasand ca dragostea dintre voi sa gaseasca shi modalitatzile shi paza inspre a nu mai cadea in pacate mari, ca neiubirea de adevar shi dreptate, ca mai sunt shi alte pacate mai mari decat relatziile sexuale protejate, cum ar fi invidia sau adulterul sau tradarea aproapelui in a-l impinge in pacate ascunse... deci e foarte greu, shi problema este generala, shi solutzia nu poate fi decat particulara... ca la barbat se poate aplica o singura tactica dar la femeie, nu, asha cum era in vechiul testament: -sa faci dragoste cu femeia ta doar cand aceasta doreshte sa-tzi daruiasca un copil... dar acuma moda s-a schimbat, shi daca nu faci dragoste cu ea merge la altul, ca zice ca nu o iubeshti, iar casnicia fara dragoste shi sex nu e casatorie, deci cum se poate aplica la femei? poi sa faci dragoste de cate ori vrea barbatul dar sa nu ajungi la avort, ca atunci o luam de la capat... ??? |
irina nu stiu unde sa iti scriu sa primesti si tu mesajele mele acolo unde le primesc eu de la tine. dar ce iti pot spune este ca am un indreptar de spovedanie si am si fost aseara . am stat o ora si jumatate ( cu rugaciunile de rigoare cu tot) si am fost sfatuita sa spun pacatele din copilarie pana acum . eu deja scrisesem o foaie A4 cu tot ce stiam ca nu fusese spovedit deloc sau spovedisem indulcind pacatul. ma simt foarte bine. sambata ma asteapta iar la spovedit si am sa merg si cu fiica mea care posteste saptamana asta si duminica asi dori sa se impartaseasca. ma bucur ca am schimbat duhovnicul pt ca parintele calugar are timp mult , sta de vorba , imi explica dar este mai exigent.
|
draga vsovi iti multumesc mult pentru gandurile tale cum le multumesc de altfel tuturor celor care au fost alaturi de mine cu sfaturi pe acest forum. eu sunt un pic mai practica ( nu prea stau bine cu filozofia - sunt economist) si vreau sa iti spun ca si in urma spovedaniei de aseara am inteles f bine ca trebuie sa traim dupa poruncile si voia lui dumnezeu. eu sunt pregatita pentru ca deja eu aveam ceva notiuni dinainte. dar sotul meu inca primeste cu lingurinta din ale credintei si nu pot veni dintr-o data sa ii spun ca daca nu procreem asa cum vrea dumnezeu sa nu mai stim unul de altul si in final sa ne despartim. chiar daca suntem la a doua casnicie fiecare ( apropo el are doi baieti mari din prima casatorie si o nepoata de 13 ani- de aceea probabil nu a mai vrut copil si cu mine- pentru el era un capitol incheiat)eu cred ca trebuie sa facem tot posibilul sa ramanem impreuna respectand cat mai bine poruncile lui dumnezeu. dar asta nu merge cu el dintr-odata. parintele a exclus aseara orice metoda de contraceptie inclusiv metoda calendarului. am reusit sa il conving pe sotul meu ca nu pot folosi nici anticonceptionale si nici sterilet din motive de sanatate si a fost de acord sa folosim prezervativul. ( iti marturisesc ca aceasta dorinta a relatiilor intime vin din partea lui desi nu sunt decat 3-4 pe luna maxim . eu ma multumesc sa il iubesc asa doar pentru ca este sotul meu). parintele a mers pana la varianta ca daca sotul meu nu v-a accepta sa nu folosim nimic si sa traim fara aceste metode ramane varianta despartirii . bineinteles dansul a spus mai intai varianta rugaciunii multe si cu staruinta. oricum eu am incredere ca am apucat drumul cel bun si incerc sa respect poruncile lui dumnezeu si ma straduiesc sa fie bine si cu sotul meu( sa pastrez atmosfera calma si de iubire in casa) . ma abat de la drumul cel bun numai prin faptul ca asi accepta varianta folosirii prezervativului de cate ori doreste sotul meu sa avem relatii ( repet ca nu sunt mai mult de 3 sau 4 pe luna)si sa nu ma pot impartasi probabil (asta duhovnicul stabileste). oricum sotul meu face in februarie 64 de ani nu mai este la tinerete cu timpul apetitul sexual ii scade si cu rugaciune multa poate va respinge si aceasta ultima varianta de contraceptie si sa revenim la calea cea buna. nu stiu daca m-am facut inteleasa dar decat sa ma joc cu sufletele copiilor avortati care este un pacat strigator la cer eu spun ca macar astea nu au efect avortiv. oricum slujesc la doi stapani din punctul asta de vedere. vad eu ce parere are si duhovnicul in conditiile in care situatia va ramane asa. va pup pe toti si multumesc pentru sprijin
|
ce bine ca ai indreptar... apropo. decat o foaie ? pai daca ma apuc sa scriu, umplu pagini intregi : ((
|
irina am scris la calculator cu litere de 12 si am imprimat-o fata verso si apoi sa stii ca am mai spus si alte pacate care mi le-am amintit stand de vorba cu parintele. sa stii ca eu ma spovedesc de la varsta de 10 ani de patru ori pe an asa ca unele pacate de care nu mi-am mai adus aminte erau si din vremea copilariei si adolescentei care oricum au mai fost spuse pana la 37 de ani ai mei de astazi.multumesc frumos pentru gandurile tale si astept cu drag orice sfat.:rolleyes:
|
asi fi vrut sa stiu si eu -daca ma poate dumiri cineva- toti cei care sunt casatoriti si sunt oameni cu frica de dumnezeu marea majoritate nu au mai mult de 1-2-3 copii ( desigur sunt si exceptii ), oare atat le-a dat dumnezeu sau au folosit metode de a se feri in a face copii? ca nu imi vine sa cred ca toti oamenii daca nu vor sa procreeze nu mai stiu unul de altul cu anii. va rog sa imi intelegeti nedumerirea si poate ma ajuta cineva. am cunoscut oameni cu si fara frica de dumnezeu carora dumnezeu nu le-a dat mai multi copii. dar ceilalti? nu vreau sa credeti ca nu mai am alta grija dar pentru mine este o problema atata timp cat nu depinde numai de mine. va multumesc .
|
sti Roxana,Domnul nu iti da decat cat poti duce. Eu am 5 copii... bineinteles ca as fi puput avea mai multi.Nu are rost sa intru in amanunte. Dumnezeu zice ca nu exista pacat care sa intreaca iubirea Sa de oameni,bineinteles daca acestia se caiesc de cele ce au facut si nu mai repeta pacatul sau crima ,cum vrei sa ii zici. Deci nu mai repeti pacatul,indiferent care este parerea celor din jur. Ai ramas.. il faci.Domnul stie de el si de tine, Maica Domnului te va ingriji. Sa te ajute Dumnezeu sa treci de greutati. Si "fereala" e tot un pacat.
|
iti multumesc crista pentru mesajul tau. sa iti traiasca copilasii -esti o fericita . eu am fost egoista si nu m-am gandit ca menirea mea mai inainte de toate este sa aduc pe lume copii. m-am ocupat de cele lumesti si dupa ce m-am realizat si am ramas insarcinata (asta acum 4 luni si jumatate) am vrut sa fac copilul , doar pentru ca aveam totul pus la punct si era ceea ce imi mai doream. nu putem face programat totul in viata. iti mai spun si tie cum am mai spus ca nu stiu daca mai exista speranta sa mai raman vreodata atata timp cat sotul meu nu accepta nici in ruptul capului acest lucru.cu dumnezeu inainte si cu rugaciunea alaturi de duhovnic si poate se milostiveste si de mine sa ii lumineze mintea si sotului meu. te pup si iti multumesc mult de tot pentru ganduri. voiam sa spun ca totusi pacat este sa te feresti dar mai pacat sa faci avort.oricum sper ca dumnezeu sa imi lumineze mintea si mie si sotului meu
|
Fiindca veni vorba de fereala( sub orice forma), as dori sa stiu si eu....asa cum intreaba si roxanica, daca acest pacat este spovedit de noi crestinii (daca constientizam ca este un pacat)si daca fiind spovedit, se da sau nu Sf. Impartasanie.
Mai intreb daca oamenii nu au cu ce sa creasca un copil si mai apoi acesta este chinuit prin viata pe care o duce (chinui templu al Duhului Sfant), este mai mare pacatul ferelii (spovedit - dar pana cand ?), decat cel al chinuirii pruncului, pe care mai apoi nu ai cu ce sa-l cresti. Asa cum bine a precizat roxanica...unde sunt in ziua de azi familiile cu multi si foarte multi copii ? Ori noi toti traim de comun acord in curatenie ? Multumesc. Doamne ajuta ! |
normal ca lumea traieste in fereala. ca daca nu ar fi asa crede-ma, populatia tarii noastre probabail ar fi dubla. dar din cate am auzit mai bine te feresti si iei metode de contraceptie decat sa faci avort. e mai grav avortul. nu am auzit om care sa nu se fereasca. oricine face asta pt a combate un avort. dar cum ar fi, pacatul tot pacat este dar asta e, suntem cu totii pacatosi...
|
am inteles de la preot (dar merg sambata iar la spovedit) ca daca nu exclud din viata mea orice metoda de a te feri ( ma refer la prezervativ si la metoda calendarului pe care eu vreau sa le folosesc)sa ii spun sotului meu ca mai bine ne despartim daca nu este de acord sa traiasca intru totul in voia lui dumnezeu. in caz contrar s-ar putea sa nu mai iau sfanta impartasanie (decat aghiasma mare in cel mai fericit caz) pana nu renunt la aceste metode. daca imi ajuta dumnezeu (sotul meu are deja aproape 64 de ani) si il iarta mai repede de aceasta problema scap mai usor . dar cine stie? oricum toata lumea foloseste metode de fereala deci toti suntem niste pacatosi. dar oricum decat avortul.......... din doua rele o luam pe cea mai putin rea. si oricum apropo de chinuirea copiilor datorita lipsurilor nu prea scrie nicaieri sa oferim la copii tot luxul si confortul dar traim alte timpuri si multi prefera sa avorteze decat sa se chinuie sau in cel mai fericit caz sa se fereasca. dumnezeu sa ne lumineze mintea si sa ne indrume pasii pe calea cea dreapta . sa ajute neputintei si necredintei noastre.
|
adica si cand esti casatorit sa nu ai rap sexuale cu pers de langa tine decat cand faci copii ? :dontgetit:
|
bine cred ca asta a f intr-un fel o intrebare retorica
|
Citat:
Putini sunt cei care se mai mantuiesc in ziua de azi. Nu priviti la bisericile pline, nici la icoanele din casele oamenilor, nici la cei care se declara ortodocsi sau merg sa se cunune (din n motive), nici la cruciulitele de la gatul oamenilor. Aproape numai imagine, spoiala, fatada, ipocrizie. Priviti la ce e in inima oamenilor si mai ales in a noastra ca sa ne dam seama cat de departe suntem de mantuire. Iar crucea nu e usor de dus, asta e sigur. Domnul sa ne intelepteasca! Elena |
da irina relatiile sexuale in credinta lui dumnezeu sunt numai pentru procreere nu pentru placere. aici e problema . sunt femei care au avorturi fara numar . daca raman insarcinata f repede ce fac? inseamna pana la urma sa nu mai stim unul de altul si de aici ..... divortul .( daca ar fi un om cu frica de dumnezeu ar fi altceva dar sunt barbati dar si femei care traiesc pentru placere). oricum calea lui dumnezeu este cea dreapta . toate s-au denaturat datorita noua oamenilor si vremurilor in care traim cand satana ne stapaneste .
|
Un lucru e clar, scopul casatoriei nu e nasterea de prunci!! Scopul casatoriei e sporirea dragostei dintre cei doi soti, iar copiii vin ca binecuvantare si rod al acelei iubiri! E problematic subiectul acesta cu contraceptia. Avortul e crima, nu contraceptie. Daca partenerul iti cere sa faci o crima, atunci intre cei doi nu mai e iubire ( parerea mea!), mai ales daca eu nu as fi de acord. Santajul emotional sau agresiunea de orice fel este cea mai clara dovada a lipsei de iubire ( pe langa iresponsabilitatea pe care o are in cuplu). Inseamna ca un astfel de partener m-ar vedea doar ca pe obiect al placerii, nu ca pe un subiect in relatia de cuplu.
Astfel de decizii se iau de comun acord, cu deplina responsabilitate si respect fata de celalalt. ( ma refer la contraceptie sau abstinenta).iar acestea responsabilitate si respect nu mai tin neaparat de cat de credincios e omul, ci cat e de matur... |
va_iubesc ai perfecta dreptate. problema este ca eu vreau sa traiesc pe cat posibil urmand calea dreapta (cel putin de acum in colo ca merg sub ascultare ca pana acum am mers dupa ureche si dupa ce spuneau babele ) .mi-au trebuit o viata sa realizez cu adevarat ca toate sunt desertaciuni si ca nu trebuie sa facem decat ce este placut lui dumnezeu.fiica mea merge cel putin in cele patru posturi de peste an la spovedit la impartasit, merge la sfanta biserica, dar cu sotul meu situatia este altfel. dar ce ma fac daca nu depinde numai de mine? ce sa fac daca am avut proasta inspiratie sa ma casatoresc cu un necredincios? va rog sa ma credeti ca ma rog pentru el si imi doresc din tot sufletul sa fim o familie in Hristos. dar cal batran in buiestru nu prea vezi. eu oricum incerc si fac apel si la constiinta lui si la faptul ca trebuie sa se gandeasca ca nu facem nimic rau mai ales ca batranetea singur nu este usoara.iau totul ca pe un canon si incerc sa merg mai departe cu dumnezeu inainte. te pup si multumesc pentru gandurile tale. primesc cu placere orice sfat.
|
Citat:
iarta-ma daca te-am corectat... ca cine clateshte cu indreptari, cum spune Sfantul Efrem Sirul :dozingoff:... |
...ca sa te clateasca de la starea ta... ??? ala vrea sa te ajute la altceva shi nu la ce ai impresia de itzi inchipui dumneata care stai linishtit in predestinarea ta pe care tzi se pare ca ar fi fost sa fie asha cum poate ca ai fi dorit...
|
sa stii marta ca aceeasi parere o am si eu. de aceea relatia mea cu sotul meu nu mai este aceeasi dupa avort. cand il vad ca rade si se bucura de anumite chestii mie imi vine sa plang . scara de valori a unora este alta. ei pun pret pe tine ca pe un oarecare obiect. sa stii ca mi-am data seama ca nu ma iubeste si cred ca nu m-a iubit niciodata . am fost pentru el o relatie comoda care ii ofera placerile vietii si un sprijin sigur la batranete. si ce sa fac? sa divortez? sunt deja la a doua casatorie. am o fetita de 14 ani . ea nu stie nimic din ceea ce se intampla intre mine si sotul meu. fosta mea soacra stia ca am facut avort datorita sotului meu actual( fetitei mele i-am spus ca am pierdut copilul)si cand i-a spus fetitei mele aceasta a inceput sa planga si ii spunea ca nu crede ca este adevarat pentru ca mama ei nu ar face asa ceva. bineinteles i-am spus ca mamaia ei nu a inteles bine si am dres busuiocul. eu o invat sa traiasca cu frica de dumnezeu si cum puteam eu sa fiu exemplul ei negativ? asa ca iau casnicia ca pe un canon si merg mai departe cu credinta in dumnezeu. te pup si iti multumesc pentru opiniile tale.
|
eu am terminat relatii in care imi pusesem sperantza ca voi fi fericita, dar voi trai si linistita cu credintza in Dumnezeu, dar majoritatea acestor relatii mai mult ma infundau in pacat decat sa ma ridice undeva deasupra. eu sunt o pers f pacatoasa dar daca as fi avut pe cineva mai credincios ca mine alaturi, ca sa il pot lua ca exemplu si sa ma pot ridica si eu. dar mai greu in ziua de azi avand in vedere fpt ca suntem tineri si CICA "trebuie" sa ne traim viatza. si chestia asta ca sa iti traiesti mi se pare o chestie abstracta pt ca asa cum scria undeva, undeva intr-o carte religioasa, " scopul vietii acesteia trecatoare este s-o castigam pe cea vesnica si fericita ". multora le place pacatul si intr-un fel ii marginalizeaza pe ceilalti pt ca sunt diferiti in conceptie. si eu am f marginalizata daca pot spune asa. dar am aj la concluzia ca cine ma accepta asa cum sunt de bine, cine nu, tot de bine. Dumnezeu este si va ramane prietenul nostru adevarat care nu ne va lasa niciodata, chiar daca gresim El intotdeauna ne primeste inapoi cu bratzele deschise
|
stii care e treaba irina eu am fost credinciosa dar doar cu vorba cu fapta nu si de doi ani am inceput sa vad viata alfel si sa incerc sa castig dragostea lui dumnezeu. eu eram deja casatorita si nu prea merge sa schimbi regulile in timpul jocului . deci cum am mai spus eu sunt deja la a doua casatorie (prima s-a desfacut din vina mea exclusiva) si nu asi dori sa ma despart dar nici sa traiesc in pacat. atunci incerc cu binisorul sa il aduc si pe sotul meu pe calea cea dreapta. el este ca un om la terapie intesiva . daca ii tai oxigenul moare. nu pot sa il pun dintr-o data in fata faptului de a alege :ori viata fara de pacat ori divort. incercand sa il aduc pe calea dreapta poate va intelege si el si atunci va fi bine pentru amandoi mai ales ca il asteapta batranetile grele.eu am reusit acum doi ani si anul trecut sa il duc la spovedanie si la impartasit dupa ce avusese un an canon. deci este deschis la schimbare. dar nu dintr-o data. cred ca cu blandete si cu lingurita o sa reusesc pana la urma. cu speranta in dumnezeu si maica domnului tot inainte. te pup irina si te mai astept cu opinii.
|
si inca ceva irina daca eram intr-adevar om cu frica lui dumnezeu nu ma desparteam de primul sot . asa ca acum platesc pacatele tineretii si nu trebuie sa gasesc vinovati pe cei de langa mine ci pe mine direct. daca m-ar fi cunoscut sotul meu actual asa cum sunt acum poate ca nu m-ar fi luat de sotie ca nu isi dorea asa ceva. pe cand eu am trait in desfranare 10 ani si acum ......... il oblig sa traiasca o viata pe care nu si-a dorit-o niciodata. nu stiu daca ma fac inteleasa.
|
atunci voi invatza din asta si voi pune conditia de la inceput. ca sa stie de la inceput cu ce are de-a face :D
|
am sa postez aici o parte a interviului luat de parintele ioanichie balan(vrednic de pomenire)parintelul galeriu cu privire la viata de familie.
3. Cum trebuie sa traiasca cei doi soti ca sa aiba pace duhovniceasca, armonie si bucurie in familie? Ce reguli sunt datori sa respecte ei, dupa Sfanta Evanghelie si Sfintii Parinti? - Punand aceasta intrebare poate va ganditi la un raspuns privind diferite reguli de infranare si abstinenta trupeasca a sotilor. Socotesc ca regulile trebuie sa fie conduse de o intelepciune, care sa aiba in vedere o cumpatare integrala si in orice timp, nu numai in anumite zile. Cand zic integral, ma gandesc mai ales la infranarile unor porniri rele, legate de psihologie ca: manii, pisme, dispret, injosire, care dauneaza comuniunii familiale mai mult decat neinfranarile trupesti. O buna cumpatare a aces tora duce, implicit, si la o inteleapta infranare a celor trupesti. Iar ca regula de baza li se cere sa se roage lui Dumnezeu cat mai mult, sa mearga la Biserica, sa aiba un duhovnic bun de care sa asculte si sa citeasca carti sfinte. 4. Spuneti-ne ceva in legatura cu zamislirea, nasterea si cresterea copiilor, problema fundamentala a familiei crestine. - M-a preocupat o viata intreaga aceasta problema a zamislirii, fiind legata de responsabilitatea Tainei Spovedaniei. Mereu la aceasta taina mi se spunea: "ne ferim sa avem copii". Tanar si acrivist, ca orice preot incepator, aveam multe nopti albe si tulburari sufletesti ori de cate ori se apropiau sfintele posturi si spovedaniile. Era vorba de o constiinta responsabila in fata lui Dumnezeu. Am inceput drumul cercetarilor diferitilor duhovnici. Unul dintre ei, cu experienta pastorala, mi-a adus o oarecare lumina mai linistitoare, sustinand ca este o deosebire intre ferirea de a nu avea copii si intre avort, deoarece avortul este distrugerea unei zamisliri, pe cand ferirea nu e o zamislire. O data cu zamislirea se fundamenteaza si chipul lui Dumnezeu in om, deci eu nu sunt proprietarul celui nou zamislit, ci numai coautor, de aceea, nu am drept deplin asupra lui, nu am drept sa-l ucid. Pentru avort eram mai acrivist din toate punctele de vedere. Pe cei care se fereau, uneori ii dezlegam alteori nu, dupa sfatul unor duhovnici mai incercati. Am vazut in aceasta privinta si o mare satisfactie si anume: Oamenii se marturiseau cu o adanca umilinta:" Stim ca nu facem bine ceea ce facem, dar facem". Aceasta sincera umilinta ma linistea in scaunul spovedaniei, mai ales ca dupa cartile filocalice umilinta, recunoasterea si cainta pacatelor sunt socotite mama virtutilor. Am inceput sa fiu mai intelegator fata de neputinta omeneasca. Insusi Mantui-torul tine cont de neputinta noastra. in cartea de despartire data de Moise se spune:" La inceput nu era asa, dar din pricina slabiciunii voastre a dat Moise cartea de despartire". Apoi, o rugaciune de dezlegare zice printre altele:" Doamne, Tu care cunosti slabiciunea firii omenesti". Mi s-a spus de catre cei casatoriti si mai apropiati sufleteste ca rezolvarea nasterii de prunci nu e simpla, ca un casatorit, daca vrea, poate avea 10-15 copii. Ori de abia au unul sau doi. Deci, toti cei casatoriti trebuie sa se umileasca intr-un adanc de smerenie pentru aceasta abatere, sa-si marturiseasca pacatele si sa-1 paraseasca. Am mai ajuns si la o alta constatare si anume ca si cei ce se lauda ca fac copii, tot nu-i fac nici ei pe toti. Deci, si ei tot cu capul plecat in adanc de smerenie se cade a fi. De multe ori, insa, cei cu mai multi copii se uita plini de sine la cei ce au mai putini copii, cu o oarecare injosire. Or, aceasta e si mai grav, ca nu fac ce trebuie si sunt si plini de sine. Atunci mi-am dat seama si mai bine ca mantuirea sta in smerenie, dupa cuvantul Cuviosului Antonie cel Mare. Corect ar fi sa se pastreze in viata conjugala o stare de infranare a sotilor, spre desfatarea unor inalte frumuseti spirituale mai presus de minte si de cuvant. Insa fiinta omeneasca e puternic inclinata spre placere si, in acelasi timp, nu si-ar lua asupra sa jertfirile ce se cer cresterii copiilor. Dumnezeu sa ne poarte de grija cu marea Sa iubire de oameni, sa ne dea adevarata intelepciune, infranare si umilinta a inimii, iar copiii pe care ii avem sa ne straduim a-i creste in credinta tare, feriti de orice patima, pentru a deveni crestini cuminti si cu frica de Dumnezeu, folositori Bisericii si neamului nostru romanesc |
Citat:
Oricum, ni s-a aratat clar in Apocalipsa ca in vremurile astea omul cu greu se mai ridica din pacat si renunta la el pentru Dumnezeu si pentru a exista vesnic. Omul vinde vesnicia pentru cateva momente de placere. De ce? Fiindca omul nu simte dimensiunea vesniciei, fiindca nu a simtit bucuria de a fi in prezenta lui Dumnezeu. Ne mintim crezand ca rugaciunea noastra de trei lulele, trei surcele valoreaza ceva si sterge pacatele; auzi, ca se mai sterg si cu cate un botez, sau ca se mai sterg cu mersul la n biserici...Aberant! Dumnezeu vrea schimbare de atitudine fundata pe smerenie si adevarata pocainta. Unde suntem noi in toata asta? Niste crestini de eticheta, departe de a trai in adevar langa Hristos. :( Iertare daca am atins pe cineva. Elena |
Sustinatorii avortului se conduc dupa o etica procedurala sau utilitarista, un grup de persoane decid daca pruncul nenascut este sau nu persoana. Cine confera aceasta demnitate de persoana? O etica procedurala sau Dumnezeu? Se spune bine in morala crestina ca omul este persoana din momentul conceperii.
|
eu nu inteleg de ce se tot discuta atat despre avort, daca are viata in el sau nu copilul de la concepere???? Cumva suntem noi Dumnezeu? Copilul are viata in el de la concepere, altfel nu s-ar dezvolta...Este fff clar...ce ata taifas pe acest subiect? Avortul este un mare pacat chiar daca unii nu vor sa inteleaga asta...E un mai mare pacat sa-ti ucizi copilul fara aparare in pantec decat un om...asta nu ca am putea ucide...Dumnezeu a dat niste legi clare...ce trebe sa le tot dezbatem atat?
|
Citat:
Eu spre exemplu am trecut prin 3 cezariene. Primii 2 copii i-am dorit amandoi dar cu al 3 s-a intamplat sa raman insarcinata. La inceput a fost o mica discutie din cauza asta si tot felul de ganduri urate dar pana la urma copilul e copil si nu are nici o vina de greselile parintilor. Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce. Nici noi nu suntem bine financiar...dar ne ajuta dumnezeu sa-i crestem pe cei mici, e greu dar sunt altii si mai amarati... Dumnezeu sa ne ajute sa traim duhovniceste pt ca doar asta ne-a mai ramas in zilele noastre. |
Cred ca preotii au o responsabilitate mare. Isi pot lua asupra lor pacate. O sfatuiesc pe sotie sa nu recurga la fereala, o sfatuiesc sa tina postul 40 zile, plus miercurea, vineri, sambata (ca e inainte de duminica), duminica (e dupa Liturghie). Ea se duce acasa, face strict ce i-a zis preotul si starneste scandal. Preotul o sfatuieste sa nu cedeze. Se poate ajunge la divort. In concluzie, el se poate indeparta mai mult de biserica (fiind cauza certurilor), iar amandoi pot cadea in desfranare, in cazul mai fericit- dupa divort.
Atunci, de ce se spune ca daca unul din soti e credincios, il sfinteste si pe celalalt? Am vazut adventisti, parca? , oricum, nu ortodocsi, i-am intalnit la serviciu, nu am discutat de religie, in schimb, m-a mirat ceva; toti aveau 7-10 copii. Asta inseamna sa nu recurgi la fereala. Copiii se cresc unii pe altii. Ce sa-i mai dea la cursuri de limbi straine, calculator? Ce sa mai petreaca timp cu ei? Sau sa le dea vreo mostenire? Sunt norocosi daca au sa le dea sa manance si sa ii imbrace. Si am mai observat ceva: copiii au plecat, si-au facut drum in viata, singuri. Multi sunt in strainatate. Se intampla ca din 7 copii sa nu stea nimeni cu parintii. Nu stiu daca e bine sau rau sa luam modelul, dar daca nu participa amandoi sotii, ce e de facut? De ce nu exista masuri mai stricte dinainte de casatorie? De ingradire a relatiilor cu cei care nu merg la biserica, de ex. Caci tot ar ajunge la divort, cu asemenea sfaturi, o parte din ei. Raspunsul meu este: exista o cale de mijloc, in care sa nu omori pe cineva (sa nu faci avort), dar sa convietuiesti cu asemenea persoane si, poate, in timp, cu rugaciune, sa le apropii de biserica. |
Citat:
|
Citat:
de unde scoti tampeniile astea? tu crezi ca Dumnezeu n-are ce face toata ziua decat sa pedepseasca pe oameni? cu un astfel de Dumnezeu ma fac satanist sau orice altceva. DAca scrie in Evanghelie ca Dumnezeu e dragoste atunci cum poti sa spui astfel de prostii? Citeste cap 13 din I Corinteni unde apare definitia dragostei. Din ce mi-ai relatat stii ce vad eu? Dracu a facut tot ce a putut prin sotul tau ca sa te faca sa avortezi. Pacat ca nu ai rezistat deoarece acest copil urma sa devina ceva din moment ce diavolul atat de inversunat lupta sa-l ucida. N-am citit restul mesajelor dar banuiesc ca nu-l mai vezi ( pe sot ). Sper ca nu mai faci tampenia sa mai fii cu el. Lasa-l singur, ca el nu te iubeste. Spunea un par despre acesti oameni: "La judecata Dumnezeu il va intreba pe Cain: Cain, unde e fratele tau Abel?" sau duhovnicul meu zicea la o predica: "La judecata Dumnezeu ii va intreba pe parinti: Ce ati lasat mostenire in urma voastra?". Ai cazut, ai dat-o in bara rau de tot. Totusi nu trebuie sa te lasi biruita de deznadejde. Ai cazut? Ridica-te. Nu esti nici prima, nici ultima care a cazut. Eu cred ca va urma o cruce mai grea de dus dar aceea va fi pentru copilul tau. citisem undeva ca Dumnezeu le da parintilor care si-au ucis copii cruci grele care daca le vor duce copiii aceia se vor putea mantui. Nu uita ca intre tine si copilul tau e o legatura de nedistrus de nimeni. Daca ajungi in iad atunci copilul cine stie unde va ramane. Am citit la SF Vasile cel Nou despre asta ca i-a dus pe copii dupa Judecata a doua intr-un loc de liniste dar ei nu vor putea vedea niciodata Lumina lui Dumnezeu. Si totusi... Spunea par Rafail Noica despre o Traditie din Sf Munte Athos care spunea ca cei care se mantuiesc, biruinta lor e simtita de sufletele de dinainte pana la al 12-lea neam. Li se usureaza chinurile unora iar altora li se daruieste mantuirea. Asa ca pentru o legatura atat de stransa intre mama si copil ( si Dumnezeu stie cat de mult l-ai vrut ) eu nu cred ca ar trebui sa-ti pierzi nadejdea de a se mantui acel copil. Sanse sunt destule. Acum cu sotul , crestinul din mine nu stie ce sa zica. Poate ar fi o cruce sa-l suporti desi s-a comportat atat de rau cu tine. Bunica mea a facut un avort. S-a casatorit apoi cu un alt om ( bunicul meu ). Bunicul meu din tinerete se imbata si o batea pe bunica mea. Mama mea la batranete a vrut sa il lase pe bunicul meu la un spital de dezalcolizare dar bunica mea l-a scos de acolo. Si a tot suportat batai pana la vreo 72 de ani cand a murit de cancer. Eu cred ca bunica mea s-a mantuit. Am mai visat-o si din visele pe care le-am avut cu bunica mea eu cred ca s-a mantuit. Bunicul meu a stat apoi cu noi. Mama mea si eu i-am facut viata un iad ( noi doi in mod special ). Bunicul meu s-a apropiat in acest timp de biserica si multumita bunicului meu m-am apropiat si eu de Hristos. A murit si bunicul meu intr-un accident si cred ca s-a mantuit. L-am visat si mi-a zis la un moment dat un cuvant de duh. Ceva de genul ca daca noi L-am cunoaste pe Dumnezeu nu am mai sta atat de departe de EL. In sensul ca Dumnezeu e atat de minunat incat nu am putea sta departe de El. Asta ca sa aud peste vreo cativa ani cam acelasi cuvant de la par Rafail Noica. Nu stiu ce sfat sa iti dau. Vorbeste cu un preot. Du-te la par Iustin Parvu de la Petru Voda ca el e un par care traieste in rugaciune. Smereste-te in fata sfintiei sale si asculta-i sfaturile. Maica Domnului sa te apere! |
Saurian draga , daca cineva a dat-o in bara apoi acela esti tu sigur. Daca nu citesti toate mesajele scrise de cineva nu te pronunta.
Roxana ti-am citi toate mesajele si nu mi-am putut opri gandul de a-ti spune ca esti o femeie puternica. Te-ai luptat mult dar acum e cazul sa castigi razboiul. Eu ca tata am avut o lacrima pentru suferinta ta. Iti multumesc pentru ea si nu uita ca rugaciunea pentru cel ratacit e cel mai puternic ajutor care il putem da lor. O sa inchei cu o fraza pe care am cules-o dintr-o carte: O, Tu , Hristoase, care te rastignesti pentru cei care nu te iubesc si rastignesti pe cei care te iubesc. Dumnezeu sa iti ajute. |
va multumesc tuturor pentru mesajele voastre. am invatat multe de la voi toti. imi sunt de mare ajutor toate aceste sfaturi, acum in dorinta mea de a ma ridica. urmez strict preotul duhovnic si si am luat-o de la zero. in casa chiar daca mai sunt tulburari eu merg la sfanta biserica , ma rog si fac tot ceea ce imi spune duhovnicul(toata viata mea de pana acum am practicat credinta dupa ureche si nu am ajuns unde trebuia) . sotul meu nu se opune.chiar i-am explicat si lui ce trebuie sa facem ca sa fim bine placuti lui dumnezeu.el nu vrea sa urmeze calea lui dumnezeu decat asa cum stie el de suprafata(pune baza mare pe cele lumesti) singurul lucru de care nu ma pot lepada este deocamdata folosirea metodei de a te feri de o sarcina stiind prin ce ai trecut . el este de neclintit la acest subiect (cel putin deocamdata). poate dumnezeu imi ajuta sa il aduc si pe el pe calea cea dreapta.am apucat calea acesta si sper ca dumnezeu sa imi ajute sa ma ridic si sa fac fata tuturor ispitelor ce vor veni.va pup pe toti si va multumesc ca sunteti alturi de mine!
|
Citat:
|
canoanele bisericii impotriva avortului
Canonul 91: (Avortul are canonul uciderii) Pe cele care dau doctorii lepadatoare de fat(provocatoare de avort) si pe cele care primesc otravuri pierzatoare (omorâtoare) de prunci le supunem pedepsei ucigasului. Canonul 21: (Avortul - lepadarea de prunci) Pe femeile care sunt desfrânate si-si omoara fatul si se îndeletnicesc cu pregatirea mijloacelor de avort hotarârea de mai înainte le-a oprit pâna la iesirea din viata si aceasta hotarâre se tine îndeobste. Dar, gasind ceva spre a le trata mai blând, am hotarât ca vreme de zece ani sa împlineasca în penitenta potrivit treptelor hotarâte. Canonul 2: (Uciderea mestesugita a fatului - avortul) Cea care omoara fatul prin mestesugire se supune pedepsei uciderii, si la noi nu este dupa subtilitatea expresiunii de fat format sau neformat; caci aici se osândeste nu numai pentru cel ce se va naste, ci pentru ca si pe sine s-a primejduit; caci mai de multe ori mor femeile în acest fel de încercari. Dar, pe lânga aceasta se mai adauga si omorârea fatului, alta ucidere dupa intentia celor ce îndraznesc aceasta. Dar nu trebuie sa se întinda pocainta lor pâna la moarte, ci sa se primeasca dupa un termen de zece ani, dar vindecarea sa se hotarasca nu dupa timp ci dupa chipul pocaintei. Canonul 33: (Osânda celor ce pricinuiesc pierderea mestesugita a fatului) Vasile cel Mare, în canonul al doilea si al optulea, spune ca femeile care strica cu mestesugiri pe feti în pântece, precum si cele ce dau si iau doctorii pentru ca sa-i piarda si ca fetii înainte de vreme sa cada afara, sa se primeasca dupa un termen de zece ani. Noi însa hotarâm ca acestora sa li se dea cel mult pâna la cinci ani, sau si trei ani. Canonul 34: (Pocainta pentru pierderea fara de voie a fatului) Iar femeia care fara de voie a pierdut fatul primeste epitimie de un an. Canonul 35: (Osânda pentru înabusirea cu voie sau fara de voie a pruncului) Femeia care adoarme asupra pruncului si-l îneaca dupa trei ani se învredniceste de împartasanie, îndepartându-se în zilele rânduite de carnuri si de brânza si celelalte savârsindu-le cu osteneala. Iar daca din lenevire si din neînfrânarea nascatorilor s-a întâmplat aceasta, se aseamana cu uciderea intentionata. Daca însa din viclenia vrajmasului, atunci fapta este vrednica de iertare. Totusi, si aceasta are nevoie de epitimii potrivite; caci din cauza altor greseli s-a întâmplat aceasta parasire. Canonul 36: (Osânda pentru pierderea cu voie a fatului) Femeii care nu se îngrijeste de fatul sau, ci din cauza neglijentei dânsei avorteaza, i se da pedeapsa pentru ucidere premeditata De stiut: Femeia care a lepadat pruncul cu voie trebuie sa mearga neîntârziat la duhovnic si sa-si marturiseasca pacatul. Femeia care leapada fara de voie pruncul sa mearga de asemenea la preot fara întârziere, pentru a i se citi rugaciunea de dezlegare. |
Jurnalul unui copil nenascut -------------------------------------------------------------------------------- 5 octombrie: De astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar, dar totusi traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise trasaturile de mai târziu, chiar si faptul ca o sa-mi placa florile. 19 octombrie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca doar mama mea exista. Dar sunt o persoana reala, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale. 23 octombrie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul. Si mai târziu voi putea sa vorbesc... Si stiu ca primul meu cuvânt va fi: MAMA. 25 octombrie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si voi muri. 2 noiembrie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute sa-l îmbratisez pe tata. 12 noiembrie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! O s-o trag pe mama de par cu ele! 20 noiembrie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico? 25 noiembrie: Cred ca mama si tata îmi cauta acum un nume. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. As vrea sa ma cheme Maria. Sunt deja maricica acum. 10 decembrie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel de par are mamica mea. 13 decembrie: Vad! Este totul întunecat în jurul meu, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori, dar mai mult decât orice as vrea s-o vad pe mamica... Cum arati, mamico? 24 decembrie: Oare mamica aude soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi. Dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: tam-tam, tam-tam. O sa ai o fetita sanatoasa, mamico! 28 decembrie: Astazi parintii mei m-au ucis. |
Dupa ce ca unele femei plang, se acuza, se necajesc ca nu pot duce sarcina si fac avort spontan, si isi doresc copii atat de mult, biserica le pedepseste? Le da canon? Ma intreb daca exista canon si pentru sarcina extrauterina!
|
ma bucur paraschevaiasi ca avem lucruri in comun.desi tu esti o mama adevarata din moment ce ai adus pe lume trei copii. eu mai egoista si fara frica de dumnezeu m-am multumit cu unul si cand l-am vrut si pe al doilea se pare ca totul mi-a fost potrivnic .satana a luptat cu toate fortele ca acest copil sa nu se nasca. si unde nu este credinta suficienta am cedat. oricum ma bucur sa avem lucruri in comun si mai vorbim.
|
Citat:
Acum catre Roxana... Am fost cam dur prin cuvintele mele dar motivul e ca persoane pe care le-am iubit f mult si din a caror cauza am suferit mult de tot au avut legatura cu acest pacat. Poate de asta in privinta acestui pacat sunt atat de dur. Iarta-ma, n-am facut cu vreo intentie rea. Uite, iti promit ca nu voi mai vorbi asa de dur vreodata ( sau voi muri incercand! :D:p ) Maica Domnului sa va apere! |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 22:42:37. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.