ory
Fiul Lui Dumnezeu a fost batjocorit intr-o asemenea masura, incit mintea umana nu poate intelege.Oare si-a pus vreodata intrebarea unde-i sint DREPTURILE LUI CA FIINTA, CA OM LIBER?
Intrarea intr-o manastire este un act UNILATERAL, la fel si parasirea.
Te rog, citeste citeva carti in care sint marturii ale unor traitori si vei vedea PINA UNDE SE POATE COBORI SUFLETUL OMULUI, DAR SI PINA UNDE SE POATE INALTA.
Ma iertati.

petrurar,ai dreptate in ceea ce ai afirmat,dar si eu am dreptate din perspectiva mea,tocmai in masura pe care am exprimat-o,si crede-ma,am citit carti si m-au miscat profund,si stiu ca ceea ce spui este absolut adevarat,dar n-am sa-mi reneg punctul de vedere propovaduind ceea ce scrie in carti ,dar in sufletu meu gandind altele.
Iar ceea ce scrie in carti,in multe priviinte au devenit fantasme...lumea noastra a devenit extrem de intensa din punct de vedere psihologic,si foarte ipocrita,nu ai cum sa supravietuiesti cu aceleasi pricipii,nici macar cum sa te mantuiesti,pentru ca vor aparea mereu controversele si deznadejdea din propria fiinta.De aceia mizez pe ceea ce spunea Lincoln(parca);"credinta mea este;",cand fac bine ma simt bine,cand fac rau ma simt rau".asta e credinta mea.Macar atat(de mult)daca am crede,n-ar mai fi nevoie de atatea cuvinte si dispute pentru a dobandi mantuirea,pentru ca Dumnezeu inseamna BINE(PACE,ADEVAR,IUBIRE),si in urma acestora va veni cu siguranta si credinta pura.

Cristalin,imi pare rau si de tine,si de mine,si de toti cei care ai spus ca au lasat Manastirea.Eu cand am plecat acolo,nu am avut gand de intoarcere in lume.De aceea am cautat sa fac ceea ce trebuia,sau credeam eu ca trebuie,caci am gresit de fapt.Dar pentru asta cred ca am suferit destul,iar daca Dumnezeu crede ca mai am,am sa mai sufar,caci mult am gresit inaintea Lui.Dar pt.asta nu trebuie sa descurajam pe ce ce vor sa-si inchine viata Lui,prin aceasta frumoasa si usoara cruce.Caci este usoara numai pt.cei alesi,pt.ceilalti este f.grea,caci daca nu o inteleg nu o pot trai.

:)Ory,de foarte multe ori a fi pesimist inseamna a fi realist,dar nu trebuie sa exageram in aceasta privinta,si trebuie,de fapt,sa recunoastem ca sunt si oameni alesi de Dumnezeu si deosebiti,speciali si deci exceptionali,chiar daca sunt din ce in ce mai putini.Adevarul intareste si confirma chemarea Lui Dumnezeu la monahism pt.cei care aleg aceasta cruce pt. a-i sluji Lui Dumnezeu.Cat despre numele Sebastiana despre care ai specificat ca este de maica,si pe care mi l-am ales ca nick-name deci ca pseudonim pe Forum,este dupa Sfanta mea protectoare si ocrotitoare din ziua zamislirii(a conceptiei mele)chiar din data zilei de 7 sapte iunie,eu fiind nascuta pe 7 sapte martie.Dumnezeu a ingaduit si m-a invrednicit sa visez icoana cu Sfanta Cuvioasa Sebastiana de pe 7 Iunie,aceasta avand Crucea Sfanta in mana dreapta si mataniile(metanierul)in mana stanga,aceasta icoana fiind chiar identica cu cea pe care o am de la o maica numita Sebastiana,de la o anumita Sfanta Manastire.Dumnezeu asa a ingaduit pt. ca stia ca aveam nevoie si eu de o cat de mica incurajare din partea Lui,dar mare pt.mine ca valoare semnificativa si simbolica.

Cristalin: Oare nu crezi ca si limita rabdarii difera de la om la om? Poate nu toti de pe acest forum au fost la manastire si au cunoscut viata de acolo, dar mai sunt inca multe alte locuri, in care inveti ascultarea, daca vrei. Daca nu, atunci nici la manastire si nici in alta parte.

Daca altii care vor vrea sa mearga la manastire si sunt descurajati din start de altii,inseamna ca pasesc cu stangul inainte?Cine e ferm convins de ceea ce isi doreste cu adevarat,de ceea ce simte si vrea,nu se da in laturi de la o cruce cu Hristos si in Hristos,nu da inapoi.Cine mai sta pe ganduri si zaboveste,atunci trebuie sa mai astepte avand rabdare sa vada daca e sau nu de manastire, si sa mearga cu acel dor"nebun" dupa Dumnezeu in inima si suflet,nu trebuie sa i-l aprinda altii sau sa i-l stinga cineva acest dor dupa Dumnezeu,caci acest dor de Dumnezeu numai EL il da cui crede de cuviinta si ca este in stare sa duca aceasta cruce pana la capat si nu e slab in credinta,sa faca fata tuturor ispitelor si incercarilor care survin,altfel va dezerta daca se duce din cu totul alte motive sau pretexte nefondate.
SHALOM!

du-te mai intai si fii sora in manastire si daca o sa rezisti ispitelor de tot felul cel putin doi ani de zile atunci intreaba-te daca esti pentru calugarie sa nu.Nu te grabi.Multa tinerete si euforie,nu va mai imbatati cu apa chioara!Calugaria e ceva complicat,trebuie mult discernamant,varsta min.cel putin 30 ani(atunci cand mintea e mai coapta si ratiunea invinge pasiunea).Spor!

gata, acum punem limite pt a te calugarii...

daca a-ti sti ce ve asteapta in manastiri nu veti mai doi in veci sa mergeti.Cei care se imbata cu apa chioara si vor sa se rupa de lume,pentru a gasi un mic colt de rai vor avea mari dezamagIri:in manastiri sunt multi oameni cu probleme,frustrari de tot felul,care sufera care mai de care de sefie.Stiu insa sa se ascunda f.bine,au ei o oaqrecare diplomatie..nu smintesc mirenii.Adica ma refer la aparitiile lor angelice,privirile nevinovate,inocenta aceea afisata.Sunt si suflete curate,dar greu se mai pastreaza cate unii asa,credeti-ma ca situ ce spun.Nu va jucati cu calugaria,cunosc f. multe persoane care s-au calugarit,nu au putut rabda neajunsuri,chiar hartuiri sexuale si care sunt acum in lume.Ganditi-va cum e sa traiesti cu remuscari ,sa fii barfit si marginalizat de societate(ca apostat) ...sa nu-ti mai gasesti locul..fiindca te-ai pripit candva si te-ai crezut ales(acea chemare trebuie indelung analizata sa vina dintr-o intelege perfecta a lucrurilor)

sunt situatii cand unii parasesc manastirea pentru ca au avut experiente marcante si negative dar cand doresti sa te indrepti spre manastire nu cauta motivele celor care au iesit ci cauta sa afli motivele celor care au ramas.

daca ar fi sa aleg vreodata sa merg in manastire as merge gandindu-ma lka toate ispitele care s-ar putea ivi,m-as gandi ca sunt de la Dumnezeu,ca merit cu siguranta sa indur saracia,neajunsurile de tot felul.Cel rau lucreaza mai ales acolo ii invrajbeste pe oameni cum nu va ganditi,barfa,rautatea,viclenia sunt la ele acasa.Daca eu sunt intaraita in credinta si consider ca pot rabda TOTUL ok.,merg la manastire.Si apoi motivul principal pentru care raman in manastire este Frica de Dumnezeu(dupa depunerea voturilor),apoi alt motiv ar fi ca le e greu sa-si faca vreun rost(de multe ori nu au binecuvantare nici sa mearga la studii)sunt f.putini cei care au situatie mat.acceptabila(marea majoritate provin din fam cu multi copii cu griji multe,un sg.exemplu de calugar care provine dintr-o fam instarita cunosc Staretul de la Schitul Darvari.Si oricum sa nu va asteptati in manastiri sa dormiti pe rugojini ca parintii din pateric,sunt mult modernizate(ca-n cantecul ala Termopane,termopane...)si ar fi multe de spus...sa nu va supar prea tare.

in calugarie e ca si in casatorie Cand te indragostesti nu mai intrebi pe nimeni daca sa te casatoresti (mai mult chiar altii se pot impotrivi dat tu mergi inainte). Si daca ar fi sa asculti ce te asteapta dupa casatorie mai ales din povestile unora care sunt nefericiti in acele relatii atunci poate ca nu ti-ai mai dori dar chiar si in ciuda acestora, in ciuda zecilor de cazuri de divort totusi lumea continua sa intemeieze familii

corectati-ma dak gresesc, dar eu stiu k staretul nu primeste asa.. pe oricine in manastire... intai il supune unor teste, cum ar veni, il incearca sa vada dak face fata k altfel... se face raspunzator pt cine nu trebuie. :|
astazi nu mai e la fel? sau ii lasa asa... "dak vrei, bine, poti intra" ???
intreb pt k nu-mi explic numarul mare al celor kre au renuntat...

dragii mei sunt putine manastirile in care gasesti un OM care sa te indrume,sa te dirijeze sa te implinesti spiritual,sa te tolereze pe langa el,staretul se bucura ca-i vine un negru pe plantatie.Cat despre varsta cui ii pasa???nu va hraniti imaginatia cu povesti de adormit copii,in manastiri se intampla drame,sunt oameni care-si pierd mintile,pentru ca se gaseste cate un Vasile staret si duhovnic care-l abuzeaza,asupreste mai ceva ca pe sclavul de pe plantatie.Eu am exemple concrete,nu prea are rost sa numesc persoane

Din PATERIC:

2Un batran a venit la avva Lot, care locuia in lunca Arsinoe, i-a cerut o chilie si el i-a dat-o. BAtranul era bolnav si avva Lot l-a lasat sa se odihneasca, iar cand venea cineva in vizita la dansul, il trimetea si la batranul bolnav. Acesta insa a inceput sa le predice teoriile lui Origen. Avva Lot se intrista si zicea: " Sa nu creada parintii ca si noisuntem asa". In acelasi tomp, se temea sa-l alunge de acolo, ca sa nu incalce prunca (dragostei). Atunci s-a sculat, s-a dus la avva Arsenie si i-a povestit despre batran. avva Arsenie ii zice: "Sa nu-l gonesti, ci spune-i: "Uite, mananca si bea ce vrei dintr-ale Domnului, dar nu mai vorbi aceste lucruri." Si daca daca vrea, se indreapta. Iar daca nu va vrea sa se indrepte, el insusi va cere sa plece de acolo, nu va trebui sa-l silesti tu." Avva Lot a plecat si a facut intocmai. Batranul l-a ascultat, dar n-a vrut sa se indrepte. A inceput sa se roage zicand: " Pentru numele Domnului, trimiteti-ma de aici, fiindca nu mai suport pustiul." Si s-a ridicat si a plecat, condus find cu toata dragostea. "

Dupa ce am citit aceasta invatatura , nu m-am mai mirat ca se pleaca din manastiri...

vreau sa relatez pe scurt o intamplare din viata unei rude de-a mea:la 14 ani aplecat de acasa(a simtit acea chemare si s-a gandit ca o sa-si desavarsesca studiile,parintii refuzandu-i aceasta dorinta).S-a trezit dupa 10 ani intr-o lume ostila,straina,agresat in fel si chip,dezorientat,confuz..ii multumeste si azi lui Dumnezeu ca nu si-a pierdut credinta,mintile...ce discernamant are un tanar,un adolescent care lupta cu tot felul de patimi,ce arme are el sa le biruie la varsta acesta cruda?Puteti sa aruncati cu pietre in el si sa-l numiti apostat,daca a primit intrarea in monahism fara sa realizeze maretia faptei.Trebuie condamnat daca nu a mai putut rezista si a dat bir cu fugitii,s-a casatorit?Cine arunca primul piatra si spune ca va fi ble4stemat pana la a noua generatie?Noroc ca Dumnezeu e mai ingaduitor decat noi si pana acum de cand a iesit din manastire i-a mers f.bine...DE ACEEA subliniez ca sunt nestiute caile Domnului..ortodoxia inseamna iubire,toleranta..era cineva Mioara parca , vehementa ,cum indraznesc calugarii sa iasa din manastiri.Parerea mea umila este sa nu aruncam cu vorbe decat atunci cand suntem intr-o situatie similara,cand am trait asa ceva cand am cunoscut oameni care au rani adanci din asa experiente.

Urzicuta: Mioara nu venea cu pareri proprii, ci venea cu citate din autori, care stiau despre ce vorbesc.

Intr-adevar pacat de acel tanar, ca nu a fost indrumat cum trebuie.

E un lucru pe care nu il inteleg: de ce mirenii isi gasesc duhovnici buni, iar in manastiri se intampla lucruri ciudate, incat oamenii de acolo sunt pusi pe fuga. Nu se ocupa duhovnicul de ei? Au duhovnic, sau sunt lasati de izbeliste? De cand se tot vehiculeaza pe forum ideea despre cat de nepotrivit loc a devenit manastirea in zilele de azi, incat nu ar mai semana cu ceea ce citim in carti, imi tot pun aceasta intrebare: ce face duhovnicul pentru acei oameni, avand in vedere ca ascultarea se face intre Hristos, nu oricum. Nu acuz, caci nu stiu.

Evident ca la baza calugariei sta chemarea. Nu ai chemare, nu ai ce cauta acolo. Poate si o mai scurta sedere are efect pozitiv, intrucat omul se obisnuieste cu mersul la biserica, cu rugaciunea, cu postul, poate si cu ascultarea si altele. In final nu e o pierdere.

Mi se pare normal, ca ducandu-si traiul in manastire, tanarul va fi dezorientat cu privire la viata din afara manastirii. Cred ca si noi, cei din afara, am fi la inceput dezorientati intrand in manastire. Dar tot invatul are si dezvat.

Anca,voi fetele ganditi f.frumos, curat,dar Ory are mare dreptate,a cunoscut cat de dulce e viata in manastire ,credeti-l pe cuvant,el nu dramatizeaza,cat despre episcopi end.company(stareti)..eu ma indoiesc ca au credinta..sa amintim doar pacatul simoniei(mita care se practica pentru hirotonie).Eu m-am simtit f.rau cand a trebuit sa imprumut o suma exorbitanta,pe care episcopul a pus-o in buzunar si ne-a pus pe lista de asteptare cel putin doi ani,intre timp s-a milostivit si l-a hirotonit pe sotul meu,dar,......fara parohie ...nici macar la Cucuiatii din deal!Regret daca smintesc pe cineva.A! Lasand la o parte avansurile primite de-a lungul timpului de la tot felul de tacaniti(avansurile sexuale,violenta verbala,dependenta acestora de pornografie,punerea in functii ierarhice a cocotelor masculine.etc)

pestele de la cap se impute. zicala asta se aplica si aici?
ory are dreptate. desi toti cei de la conducere sunt crestini, se fura ca in codru.
in privinta manastirilor m ati cam speriat. credeam ca exita mai putina rautate dar nu...
probabil de asta nu mai exista sfinti. staretul unei manstiri are niste obligatii. calugarii la fel... in fine.toti vom raspunde.eu nu pot sa vad jumatatea plina.. degeaba e frumos cerul daca este innorat afara...sfintii vedeau jumatatea plina? Nu. ei stateau si plangeau pacatele lor si ale noastre. si au trait acum cateva sute de ani cand nuu era atata mizerie.

Urzicuta: pacatul simoniei implica doi, caci e vorba de dare si primire de mita. Pai daca te-ai grabit sa-ti rezolvi problema, atunci ai platit un serviciu, care ti s-a facut sau ti se va face si nu vad de ce te plangi. Altfel puteai astepta rezolvarea mai mult timp. Timpul costa.

In privinta manastirilor, e stiut de acum ca numai cei cu credinta cea mai tare in Dumnezeu vor rezista. Dumnezeu asa a oranduit lucrurile, ca in vremurile cele de pe urma ispitele in manastiri sa fie foarte mari. Dar cine va rezista acestor ispite, mai mari vor fi ca cei dintai.
Poate e bine ca avertizati asupra realitatii existente, ca in felul acesta sa fie mai putini, care abandoneaza, dar manastirea in continuare este locul in care omul lasa totul in urma pentru a se uni cu Hristos.
Dar oare rugaciunea neintrerupta nu se mai practica? Acatiste nu se mai spun? Omul nu se mai agata de Hristos pentru a fi ajutat? Nu prea inteleg...

"De-ar sti mireanul ce bunatati il asteapta pe calugar in Rai, toata lumea s-ar calugari, dar si calugarul de-ar sti ce ispite il asteapta in manastire, in veac nu s-ar mai calugari."
Ioana, ai gresit f. mult ca ti-ai dezvaluit intentia de a te calugari. Aceasta ca si orice lucru bun pe care vrei sa-l faci in viata nu il descoperi decat duhovnicului pentru care binecuvantare Dumnezeu ti-ajuta sa duci la capat acel lucru. Spunandu-l altora, diavolul care nu cunoaste gandurile si intentiile noastre cele bune, iti va pune o multime de piedici si ispite si nu vei mai realiza acel lucru, cat ar fi de un. Asta o stiu si din experienta si din Sfintii Parinti.
Iar pentru faptul ca o parte din voi dezvaluiti tot ce ati auzit sau ati vazut rau in manastiri, va asemanati cu musca ce nu cauta si nu vede decat mizeriile chiar daca s-ar afla pe un camp plin de flori. Pe cand albina, cu care ar trebui sa se asemene crestinul, indiferent unde s-ar afla, ea nu cauta si nu vede decat florile. Deja prin vorbele voastre pesimiste ati adus o multime de ganduri in mintea Ioanei, care stia oricum despre ispitele calugarului incepetor. Daca ati fi cu adevarat crestini cu dreapta judecata, ati fi fost realisti, limitandu-va la a aminti ca in manastire sunt si astfel de ispite, fara a le descrie cu lux de amanunte. Dupa cate a citit pe acest topic, nu cred ca Ioana mai are drag sa se calugareasca, doar daca e cu adevarat hotarata, are "chemare" si binecuvantarea duhovnicului care si el trebuie sa fie cu dreapta judecata. Dumnezeu sa-ti ajute!

Iustin,te gandesti vreo secunda ca jignesti?Probabil esti un tip nepasator,dar noua ne pasa unora de altii,iar cand unul dintre noi mananca pelin cred ca e bine sa nu recomande si altora.Apoi ,oi fi absolvit tu Teologia(cred),dar ai niste ochelari mari cu care nu prea vezi nici in stanga nici in dreapta.Te amagesti singur,nu traim intr-o lume ideala,habar nu ai ce inseamna manastire si nici nu o sa accepti vreodata sa fii contrazis(ca deh..vii cu argumente din carti).Totul este teorie,te inteleg nu-ti plac discutiile ieftine,barfa,dar teoriile tale sunt spulberate de ceea ce se intampla in secolul acesta.Trezeste-teeeeeee!Pax!

Si ce vrei urzicuto, sa nu se mai calugareasca nimeni pentru ca sunt ispite in manastire. Unde Isi mai are loc Dumnezeu cu purtarea Lui de grija in viata noastra, daca noi L-am dat afara cu calculele noastre:"habar nu ai ce inseamna manastire adica Nu te duce in manastire ca uite ce te asteapta acolo!" Atunci si Hristos nu trebuia sa mai vina pe pamant, ca stia ce-L asteapta si nici Sfintii Mucenici sa nu-L mai marturiseasca ca stiau ca-i asteapta chinurile. Si culmea e ca tu te pretinzi viitoare preoteasa, daca nu ai si devenit. Daca tu nu ai avut credinta ca Dumnezeu il va ajuta pe sotul tau sa primeasca o parohie fara a face pacatul simoniei, de ce ii smintesti pe altii postand acest pacat pe un topic al acestui forum, cand el n-ar trebui spus decat duhovnicului la spovedanie. " Va e teama sa vorbiti,inteleg..poate ca nu era treaba mea sa ma bag in niste probleme care-i priveste strict pe barbati...ma gandeam de fapt la vreo sugestie pentru rezolvarea problemei sotului meu.E f.neplacut sa traiesti in nesiguranta( imi fac mea culpa am gresit ca m-am grabit sa dau bani,pacatul e al meu poate.) " Degeaba iti faci mea culpa dupa ce ceri sfaturi cum sa faci pacatul simoniei, pacat pe care deja l-ai savarsit si-l strigi si-n gura mare, smintind pe altii si dand apa la moara celor ce ataca Biserica. Tu ne jignesti pe noi si Biserica ca din ce ai afirmat ca ai facut reiese ca numai daca faci pacatul simoniei poti ajunge preot, lucru total NEadevarat. Care-i prost sa dea spaga, s-o tina pentru el

nu ajuti cu nimic tinand sub tacere fapte ca cele prezentate de mine,suntem din filme diferite asta e clar..as vrea sa gandesc ca tine,dar sufletul meu e ranit , iar banii dati nu pot sa-i consider milostenie .E vorba de neomenie,capisci?

Urzicuta: ma intreb daca nu rezolvai mai bine si fara bani prin rugaciune? Poate ca sotul tau ar fi fost trimis la tara sa slujeasca. Asta te nemultumeste? Daca da, te inteleg, caci esti tanara si orasul e locul preferat pentru tineri. Dar si viata la tara are avantajele ei.
Multi dintre cei aflati pe forum au aflat de efectul rugaciunii. Cand cineva isi pune viata in mainile lui Dumnezeu ( prin asta nu inteleg pasivitate), atunci vin si rezolvarile cele mai bune, caci Dumnezeu gaseste in intelepciunea Lui solutii, la care noi nici nu ne-am gandit.
Societatea e cum e, fara discutie. Cred ca trebuie rupt cu trecutul, cu apucaturile rele, care au luat nastere in vremurile comunismului, si care s-au accentuat si mai mult acum. Degeaba ne plangem si spunem "Uite care e realitatea", daca in acelasi timp nu incercam sa schimbam ceva.

Ne-am rugat si ne rugam in continuare,speram sa primeasca parohie la tara,cat de mica 100 de persoane,nici nu am visat la Bucuresti,dar din pacate nici un raspuns si avem mari cheltuieli cu copiii,slava Domnului ca avem parinti,zilele acestea urmeaza sa sustina ex.de cap.preoteasca,ma indoiesc insa ca se va rezolva ceva.Platim pt.pacatele noastre si nu suntem vrednici clar,dar mi-e ciuda de bani,pricepi?oricum acei bani pt.mine constituiau o suma frumusica,pentru ei nimic...Si scuze pt.topic,promit sa fiu atenta

Pai conditiile nu conteaza ci credinta .Daca traiesti in saracie acolo credinta e singura conditie pe care o ai .Desigur au paturi dar viata e ca pe vremuri c-an 512-1800 c-an evul medu

daca vrei sa te calugaresti din cauza ultimului tau vis ..............nu stiu ce sa zic;)...............

Pt ca acest topic a divagat usor de la subiect imi permit sa spun ca reactia lui Iustin este cea a omului ce traieste in propriul eu, preocupat de lupta cu sine in vederea mantuirii, adica nu judeca sa nu fii judecat, si e laudabil, iar asta se intampla pt ca nu se loveste permanent de lumea pe care se obliga sa o vada curata si frumoasa, adica reprezentantii Bisericii.
In cazul urzicutei e cam acelasi lucru doar ca ea avand familie si anumite greutati se lasa mai uosr manipulata de nedreptatea lumii si asa cade usor in patima revoltei mai ales cand nedreptatea ce o patimeste vine exact de acolo de unde ar trebui sa isi tragi seva moralitatii, si anume de la aceeasi reprezentanti ai Bisericii.

Eu sunt de acord cu ambele cazuri analizand obiectiv, motiv pt care Iustin eu zic sa nu judecam mai mult decat e cazul pe aproapele care nu are masura noastra in credinta si rugaciune. Sa stii ca tinerii preoti sunt rodul celor batrani...vrand nevrand si ei trebuie sa traiasca, iar conditiile oferite de actualii conducatori bisericesti ii obliga sa devina in mare parte ca ei, altfel ajung muritori de foame sau, desi sunt hirotoniti ajung sa practice alte tipuri de servicii pt ca nu s-a putut altfel.

DA, imi cer scuze; am postat comentariul pe topicul gresit.

Wow, nu stiam ca e atat de grea viata in manastire, credeam ca acolo sunt oameni cu frica de Dumnezeu si cu buna purtare, din moment ce una din cele mai mari porunci e sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti... stiam ca acolo trebuie sa fii mereu sub ascultare, sa faci multa munca, rugaciune si post... dar nu credeam ca e la 'moda' sa te porti urat cu aproapele tau ca sa-l asezi pe calea mantuirii! Si pe mine m-a batut gandul sa ma duc la manastire dar m-a cam speriat ce am citit aici! E chiar trist ca nu mai exista empatie nici macar printre cei cu pretentii de oameni induhovniciti. Off, cat ne mai rabda Dumnezeu :(

........................

Dezamagire
 

Sunt dezamagit sa constat ca exista atata negativitate chiar si pe un forum ca acesta. Cristalin, prin cuvintele tale nu faci decat sa adancesti si mai mult indoiala (din sufletele multora), pe care cel rau o seamana de cand e lumea. Cei mai multi dintre noi nu au inca "stabilitatea trairii" care sa le dea maturitatea unei gandiri drepte. Multi dintre cei care-ti citesc postarile nu fac decat sa devina, din nefericire, si mai rataciti decat erau...
Am zambit ingaduitor cand ti-am citit randurile, prin care ai zugravit atat de negativ viata (monahala) atator bieti calugari care s-au chinuit si se mai chinuiesc inca in locuri uitate de lume (da, in Romania). Nu am idee daca vorbesti din experienta personala sau din pura nevoie de a face rau. Cu siguranta exista si exemple negative, dar nu trebuie sa generalizam (calugarii, preotii sunt si ei oameni ca mine, ca tine, supusi tentatiilor vietii acesteia plina de atata rau. Unii reusesc sa iasa victoriosi din acest razboi al ispitelor, altii nu). Am avut fericirea sa cunosc de-a lungul timpului calugari, frati care nu faceau decat sa-si planga pacatele, fie in chiliile lor reci fie in avalansa muncilor fara sfarsit...si o faceau cu mare dragoste, smerenie si ravna (si nu cred ca ar fi dat aceasta viata, fara sens pentru tine poate, pentru nimic altceva). Am avut bucuria sa stau intr-o manastire (nu-i dau numele..) pentru o scurta perioada de timp si am vazut lucruri pe care multi dintre voi le-ar cataloga minuni (nimeni nu vorbea despre ele pentru a nu cadea in slava desarta...uimitor cate valori pot fi cuprinse in unii oameni). Aceea experienta spirituala ma va urma pana la sfarsitul vietii mele pacatoase.
In incheiere, pentru cei ce doresc sa aleaga calea calugariei: dragi frati si surori, este o decizie uriasa, personala si trebuie sa se dovedeasca foarte inteleapta. Inceputul trebuie sa fie extrem de greu, mai ales cand "trairea" (acel izvor de apa vie) este aproape inexistenta. Cu timpul insa, apropierea de Hristos sterge cea mai mica urma de indoiala si transforma calugarul dintr-un om mort intr-unul "extrem" de viu, nemaiavand nevoie nici de sfaturi, nici de carti, avand acces direct la "sursa" intregii existente. Nu, nu vorbesc din carti, credeti-ma...
Ma astept la replici extrem de virulente din partea unora, pe care cu siguranta le voi intelege si respecta deopotriva.
Iertati-ma

Conditia esentiala pentru calugarurie este chemarea. Daca nu ai chemare pentru calugarie din partea lui Dumnezeu si te consideri chemat, ai gresit. Ajungi un asa zis monah, in sensul ca porti o rasa, ca ai un anumit program, dar in niciun caz nu ajungi un adevarat monah.

Problema este ca multi confunda chemarea cu dorinta de a gasi pacea,linistea si iubirea in alt loc,pentru ca in lume nu le pot gasi.
Am citit cu foarte mare atentie tot ce s-a scris pe acest topic,este un subiect care si pe mine m-a interesat personal,insa tind sa cred ca adevarul se afla undeva la mijloc,adica: sunt intr-adevar oameni daruiti pentru asa ceva si ajung sa se desavarseasca prin calea calugariei,insa deasemenea sunt si persoane care nu fac altceva decat sa fuga in manastiri,din cauza incapacitatii de a se adapta social (chiar si parintele Arsenie Boca vorbeste intr-una din scrierile sale despre ei) ,oameni cu multe frustrari personale si care ajung sa ii asupreasca,in numele ascultarii,pe fratii/surorile din manastire.
Personal nu am trait intr-o manastire,nu pot vorbi prin prisma propriei mele experiente in acest sens,admit asta,insa am destule cunostinte si prieteni,care sincer nu aveau de ce sa fabuleze si care sunt in legatura directa cu acest mediu monahal si am auzit despre multe cazuri nefericite,de oameni care s-au dus dintr-o convingere sincera pe aceasta cale,insa au fost nevoiti sa renunte din cauza mediului din manastire,care in anumite cazuri impunea ascultare chiar si contra invaturii crestine si datorita unor adevarate abuzuri,mai ales de ordin emotional.
Parerea mea este ca daca cineva realmente simte aceasta chemare,sa ia contact in primul rand cu vietuirea pe langa mai multe manastiri o perioada si abia apoi,cu discernamant si in deplina cunostinta de cauza, sa intre ca sora/frate de manastire intr-un loc in care cu adevarat simte ca isi poate urma calea.

Buna Ioana
Eu cred ca la calugarie te duci numai si numai din dragoste pentru Dumnezeu, te duci pentru a te jertfi lui Dumnezeu.
Il iubesti pe Dumnezeu, cu El esti gata sa treci peste toate nu conteaza ce-ti vine in cale

umila mea parere
 

Sa ridice mana cel care nu L-a gasit pe Dumnezeu in suferinta! Sa ridice mana cel ce nu a primit mangaiere de la Domnul pentru suferinta lui! Multe pot fi ispitele acolo, dar si multa dulceata!...Multe pot fi si aici! Acolo te duci pentru dragostea de Domnul. Nu mai stiu unde exact, am citit ca cu cat patimile noastre sunt mai mari, cu atat suntem mai potriviti pentru manastire (ce presupune o viata traita continuu in pocainta). Ce dar mai placut Domnului ar fi decat acela de a ne darui pe noi insine Lui? Ce dragoste fata de aproapele poate fi mai mare decat sa fi una cu ei prin rugaciunea catre Domnul?

intrebare
 

daca esti divortzat, te primeste la calugarie? ai voie sa te calugaresti? multumesc.

În principiu și din câte știu, nu; nici nu te primește, nici nu ai voie, pentru că, prin cununie, deja te-ai dedicat soțului.
Dar cel mai bun răspuns ți-l poate da numai starețul mănăstirii.