|
Citat:
Necredința? Poate... Nu? Pentru acestea toate e venit Hristos. L-a chinuit atât de tare, că a venit să ne ridice din întunericul ăsta în care de bună voie ne aruncăm. Nu te chinuie ecumenismul "unității" și alte nebunii? Nu te chinuie ateismul, evoluționismul, păgânismul, materialismul, sincretismul, secularismul? Nu? Îmi spui să las tratatele de teologie, că nu mă ajută la nimic? Pardon? Bine că nu-mi spui să las Noul Testament, că nu mă ajută la nimic, este? Înapoia mea, satană ! Sufletului meu răspunde în primul rând Domnul, prin Noul Testament, apoi prin Sfinți, apoi prin părintele duhovnic. Îmi este mai mult decât am nevoie, mai mult decât suficient pentru vindecare și mântuire. Nu rațiunea trebuie să vadă limpede, ci sufletul, prin credință, dragoste, nădejde, virtuți, curăție, luminare, îndumnezeire. Nu rațiunea. Că rațional nu poți explica cum o femeie a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt Domnul, rămânând în feciorie, înainte de naștere, în timpul nașterii și după naștere. Rațional nu poți explica mântuirea, nici existența lui Dumnezeu. Nu poți nici confirma, nici nega existența lui Dumnezeu. Cum nu poți explica viața, moartea, ce se întâmplă după ce murim, nici sufletul, sau existența stărilor și energiilor nevăzute, care se manifestă fizic, nici mecanismele gândirii și memoriei și ale creierului uman. Nici de ce visăm, nici din ce e făcut Universul, materie, nematerie, găuri negre, materie neagră, nici gravitația, magnetismul, mișcarea plăcilor tectonice, somnul. Și pur și simplu, nu știm de ce căscăm. Iar Ortodoxia, nu este religie, fiindcă este o denumire politică. Ortodoxia este Biserica. Biserica lui Hristos. Biserica Sfinților. Iar dragostea nu înseamnă îngăduința păcatului și încălcării poruncilor Domnului, care ne mântuie. Aia nu-i dragoste. E poftă carnală. E consumism. E autodistrugere. Sinucidere. Că nu de prost, și nu pentru răul nostru, a dat Dumnezeu poruncile Sale, dătătoare de viață. Pricepi? Îmi văd clar scopul și pacea. Anume de a avea o viață în Hristos. Cât mai autentic. Să trăiesc în și pentru Sfânta Treime. Să mă mântuiesc. Și dacă se poate, să mântuiesc pe cât mai mulți în jurul meu. Asta este adevărata libertate. În Hristos. Numai în Hristos ! Ține minte. Și crede dacă vrei. Citat:
Ei bine, nu-i asta singura măsură. Ai mințit, poate fără să vrei și ai creat o stare demonică. E egoismului, a propriei persoane. Da ! Există vindecare. Da, ce ai spus tu, este prima treaptă. Dar nu poți rămâne acolo. Dacă ești vindecat, dacă nu mai trăiești decât pentru Hristos și pentru mântuire, atunci măcar ești curățit. Dacă nu mai dorești nimic din cele materiale, ești despătimit. Apoi foarte ușor, devii luminat. Să vezi lumina necreată. Astea nu sunt basme. Sunt realități. Odată ce ai văzut prin Lumina Necreată, foarte ușor primești harul, știi cum să-l obții, știi cum să-l pierzi mai rar, știi cum să te îmbolnăvești mai rar, când te îmbolnăvești te vindeci foarte repede și vestea cea mai bună, că acestea toate poți să le dăruiești. Și asta-i și misiunea pentru care ți-au fost date toate acestea. Ca să le dăruiești. Tot ce ai primit. Așa te sfințești. Așa reușești nu numai să stai tu vindecat, dar să înveți și pe alții să stea vindecați. Măsura dată de tine, dacă te oprești la ea, ajungi în deznădejde. Că niciodată nu să-ți vezi talanții de înmulțit. Niciodată nu o să primești pe Cel care bate la inima ta. Trebuie să-L primești. Și chiar dacă îl dai afară și te murdărești iar, El iar vine să bată la inima ta. Și trebuie să-L primești din nou. Of, nădăjduiesc să nu fiu înțeles greșit. Noi, ai lui Hristos, din Biserică, trebuie să înmulțim Biserica. Ori asta nu se poate decât dacă ne dăruim unii altora. Dacă Îl dăruim pe Hristos, unii altora, prin învățăturile Bisericii, întro măsură cât mai bună a noastră. Unii poate și-au înmulțit talantul cu 10%, sau 12 sau 21 sau 58%, sau cât o fi, este cu un singur scop, pentru Hristos, adică pentru ceilalți, că Domnul n-a venit ca să i se slujească, ci El să slujească. Și a dăruit tot ce a primit de la Tatăl. Doamne miluiește... Citat:
Dacă vrei, primești vindecarea, dacă nu, nu. Dar măcar, avem datoria să spunem celor bolnavi ai omenirii, că sunt bolnavi. În măsura în care noi ne-am vindecat. Și să le oferim și măsura vindecării noastre. Iar ei dacă vor o vor primi, dacă nu, nu. Hristos n-a obligat, Biserica nu obligă. Dar misiunea ei, prin El, este pentru omenire. P.S.: Ecumeniștii știu că nu pot câștiga dogmatic. Sunt conștienți că n-au nicio șansă în fața Duhului Sfânt Domnul, a celor 9 Sfinte Sinoade și a Sfintelor Canoane care există deja. Și-atunci caută să găsească noi căi. Nu fac Sinoade Dogmatice, de vindecare, ci Sinoade misionare, unde-li arogă drepturi, peste Sinoadele de vindecare. Apoi se pot aduna, mai târziu, în numele "unității" și-al "dragostei" să se unească toți... la ce? La mamona, la paharul dracilor. Biserica este deja unită. Cine vrea unire să se unească cu Biserica. Biserica are deja dragoste. A avut dintotdeauna. Nu a existat niciodată, o singură secundă, ca Biserica să nu aibe dragoste. Dar ce nu are Biserica și nu primește, este erezia. Că aia înseamnă moarte... Deci cine ne iubește, va veni la noi, la Hristos. Cine iubește, cu adevărat, va dori vindecarea. Și va veni la Hristos. Fiindcă Hristos, doar aici este. În Biserică. Biserica cea fără erezie. Mântuirea doar aici a fost, este și va fi ! Dar de aici și până la a te încăpățina în asemenea hal, încât să nu accepți că ești bolnav, să nu accepți că ești eretic, să nu vrei cu îndârjire să lași ereziile din romano-catolicism, e cal lungă. Să vrei cu din-adins să fi acceptat ca și creștin cu ereziile pe care tu chiar le crezi bune și mântuitoare, încă crezi că ești pe drumul spre mântuire, asta-i o mai gravă îmbolnăvire, la cote cum nu s-a mai văzut vreodată. Un păcat împotriva Duhului Sfânt, este ispitirea lui Dumnezeu. Să păcătuiești în asemenea hal, că spui, lasă că Dumnezeu mă iartă și dacă fac asta sau asta. Ca eretic, spui, lasă că ajung eu cumva în Rai, și dacă cred în primat, infilibilitate, purgatoriu, azimă, Maria imaculata, indulgențe și alte nebunii. Și când Biserica strigă, te faci că plouă. Ba spui: lasă, bagă-mă-n Rai, așa murdar cum sunt, este un loc acolo și pentru mine... Hai să stăm strâmb și să gândim drept. Că corpul trece, dar veșnicia nu. Nimic necurat nu intră la nunta Mirelui Ceresc, dacă nu are hainele pregătite de nuntă. Care sunt hainele? Credința fără erezie. Cum comorile nu sunt astea, ci cele adunate în ceruri... Vorbesc din Noul Testament, nu din mintea mea. Măi oamenilor, nici voi în Biserică, nu aveți credință și vă îndoiți și slăbiți nu numai voi, dar și pe alții... Pe mulți... Doamne... |
Citat:
|
Citat:
Ar fi de dorit prudenta in raspunsuri sau ignorare pur si simplu. |
Him... Eu inclin sa cred ca e un om care cauta... Adevarul, pacea, bucuria, sensul.
Iar cautarea vie, autentica, are multe capcane si dificultati. Inclusiv negatii, indoieli crunte, proteste si razvratiri, durere, confuzii, exasperari, gafe, exaltari etc. Mai e si oboseala, lehamitea... Unii oameni investesc mult in cautare, se nelinistesc uneori peste masura (fie datorita firii, fie datorita unor preconceptii, fie din pricina unor rani care se vindeca greu; mai sunt si dezamagirile, mai lucreaza si patimile, mai sunt si unele insuficiente sau chiar deficiente/inclinatii innascute), detesta mediocritatea sau/si comoditatea, nu se multumesc cu cateva date sau cu oricat de multe date - pana cand sufletul nu ajunge la liman... Apoi iar se indoiesc, iar cauta si tot asa trecind din nivel in nivel, in sus dar si in jos, in stanga si in dreapta, in toate chipurile, fac experienta... Zbucium.... Inima nu e potolita, se zbate insetata... Doar Domnul poate potoli aceasta ravna/apetenta (sau incurcatura) a cautarii, atunci cand voieste. Stim insa ca toti cei care au cautat, s-au folosit si de oameni, macar din cand in cand. Au facut oarece ascultare, au avut incredere in cuvantul/povata unui om, chiar fiind acesta limitat. Dar cine dintre oameni e nelimitat? Cand cauti raspunsuri iti poate fi de folos orice om... Iar vantul e bun, dupa o vorba a marinarilor, doar pentru cel care stie incotro se indreapta. Si care nu se razgandeste prea des...:) |
Serios, serafime? Vai în ce hăuri ești...
De ce s-au adunat Părinții la Sinoade? Nu ca să combată ereziile? Fiindcă nu erau în concordanță cu Biserica. Că stricau ereziile mântuirea. În esență, Biserica se apăra de atacurile celor ce nu vroiau să facă parte din Biserică și inventau erezii. De ce a venit Hristos? Nu ca să demoleze lucrarea demonilor? Și mai exact ca să-i apere pe cei care vor înapoi în Rai. Să-i învețe cum să ajungă acolo. Și demonii au venit să învețe și ei, altă evanghelie, pseudo-evanghelii, în pseudo-creștinisme pentru pseudo-bisericii. Biserica nu este "evoluția sistemului" sfințeniei? Sfințenia o obține orice își pune numele de "creștin"? Nu poți posezi sau să controlezi harul. Deci nu poți avea monopol pe el, că nu-i obiect. E energia Duhul Sfânt. Poți să lucrezi în el sau înafara lui. Și harul vine doar în Biserică. Și niciodată în erezie. Nu, Hristos nu-i ortodox. Hristos e creștin și niciodată eretic. Hristos este primul creștin. Și a venit să lupte cu primul eretic, satana. Fie că îți place ție sau nu. Fie că accepți sau nu. Și Hristos a fost înainte să existe satana. Domnul a fost, este și va fi veșnicia. Episcopul Romei, și-a pus monopol pe "mântuire", pe "har", pe "duhul sfânt", pe "biserică". Și-a creat brandurile lui personale. Proprietate. Și vrea să fie recunoscut de Biserică. Reușește să-i amăgească pe ceilalți care-au ieșit din sânul inovațiilor lui și dacă reușește, rămânem noi să acceptăm nebuniile lui. Și va zice atât: Rămâneți cu tot ce faceți, practicați tot ce vreți, dar recunoașteți-mă ca Papă al vostru, atât. "Primul între egali". Atât. Și de acolo ajungi cu timpul, cu anii, la toate celelalte care le vrea el. Așa ușor... Cu răbdare, încetișor... Cu viclenie. "Unitatea", nu? "Dragostea", nu? Dar acolo nu-i Hristos, nu-i mântuire, nu-i har, nu-i Duhul Sfânt, nu sunt taine și niciun efect, decât iad. Ca exemplu... Te minți singur. Citat:
Ești un ecumenist ascuns... Dragii de voi... cum pierdeți voi Raiul... Cum vă mint demonii că obțineți Raiul cu dulcegării și mândrie și lovirea Bisericii... Citat:
Vai ce-i în Biserică... Ce capcane și înșelare... Din pricina răcelii credinței și dragoste și ascezei și rugăciunii... Doamne ai milă de noi și nu ne lăsa... |
Citat:
Citat:
Poate ca e folositor sa iti contii mai vartos unele reziduuri posibile ale metabolismului sufletesc, atunci cand intalnesti crestini cu unele atitudini si exprimari diferite de ale tale. Cine stie, poate exista laxative si pentru puroiul din besica, precum o fi si-un loc potrivit unde sa il elimini - unul numai de tine stiut si de bietul duhovnic... Nu crezi ca te arati, totusi, prea suspicios si incordat? |
Citat:
Citat:
Așadar, Hristos fiindcă a venit să ofere calea de ieșire din răul intens negativ care-l vedea în lume, avea acel rău pitit în adâncul minții și inimii Lui? Te-ai rugat înainte să scrii acest post? Îl iubești cu adevărat pe Domnul? Iubești mântuirea? Cauți să știi ce este mântuirea? Nu e o formă ezoterică, nu e metafizică. E realitatea. Acolo ajungem, la Domnul. Pe unii îi va arde slava Lui, pe alții îi va odihni. Pe cei arși, îi va aduna la un loc, numit iad și îi va face nevăzuți celor din Rai, ca să nu sufere cei din Rai, în dragostea lor, pentru cei ce singuri au ales iadul. Citat:
Tot ce există, e datorită Sfintei Treimi. Păcatele au pus nămol peste strălucirea Luminii Necreate, în care am umblat în Rai. Citat:
Cea mai cruntă boală, este să nu știi că ești bolnav. Și să nu accepți. Și să nu înțelegi boala. Și să nu crezi că ai nevoie de vindecare. Și să nu ceri, să nu cauți, să nu vrei vindecare. Nu spun tu personal, ci de orice om de pe pământ. Dumnezeu să te vindece... suflet drag... |
Citat:
Si daca nu simtim nici un "zvac de pocainta" (excelenta expresie, sugestiva pentru saltul cugetului si al simtamintelor cand crestinul este nu doar dreptmaritor ci si viu, verde, in dinamica devenirii), atunci toata nevointa noastra este zadarnica... Greu cade cuvantul acesta. Sa nu simti nici un spor, nici o bucurie a cresterii... Ce gust salciu al zadarniciei! In acest caz, ceva trebuie facut. Musai. Iar cuvantul parintelui Rafail tocmai aici incearca sa ajute, sa miste ceva in noi, sa trezeasca la viata... Si zice mai departe (sau poate ca eu compilez acum mai multe conferinte distincte dar cam aceasta e linia gandirii parintelui Rafail, surprinsa de mine poate prea schematic) ca, in fond, Ortodoxia e firea omului. A-ti veni in fire, a te bucura de viata asa cum ii e dorit de fapt fiecarui om, dorit de Hristos Care S-a rastignit pentru noi, inseamna a trai crestineste. A fi in firesc, cat mai aproape de natura si menirea omului precum Este Hristos, aceasta e Ortodoxia. Noi insa suntem foarte pretentiosi uneori, gasim firescul, poate, prea putin important si atragator. Voim maretie, excelenta, exaltarea a luat locul altor simtaminte mai domoale si mai roditoare. Dar mai bine sa caut pe Parintele. Dau o fuga si il rog sa vina cateva clipe...:) https://www.youtube.com/watch?v=_YXg-HisZ7E P.S. Nu am gasit tocmai ce cautam dar e si aici acelasi mesaj. |
Citat:
Citat:
Citat:
Sau, poate, tu esti deja peste aceasta problema?... |
Citat:
Zicea Cuviosul Saharov, dupa marturia parintelui Rafail Noica: un singur ortodox a fost in lume, si pe Acela L-au rastignit.... Ce tot vorbesti acolo, omule? |
Citat:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/...vertire-criza/ |
Citat:
Ce tampenii spui tu acolo. Citat:
ar rezulta ca firea omului este esenta lui Hristos ? Bre nic dracu' n-ar indrazni sa ajunga la aceasta concluzie. Firea omului este decazuta, de aia este nevoie de Hristos si nu invers. |
Copacel, ideea e sa ne revenim in fire. Ca suntem scosi din fire, deliram prin puscaria de sinapse, alea-alea...
|
Citat:
Dar trebuie să încep puțin aspru. Voi continua mai blând... Iertați-mă și îngăduiți-mă. Pentru noi ca și creștini, având Scripturile, având Sfinții Părinți, având harul, Sfintele Taine, părinții cei îmbunătățiți, nu mă doare prea mult, că dacă vom cădea, ne ridicăm foarte repede, e de ajuns să vrem. Dar Apusul căzut, fără har, fără Taine, zeama chioară din cană, ce o beau ei, le e otravă și nici pe aia nu o dau credincioșilor lor, îi dau doar o bucățică de azimă, ca la evrei, fără nimic altceva. Cum se vor mai ridica ei, când vor cădea în patimi? Când însăși credința lor este căzută. Cine să-i ajute, când episcopul Romei, îi ține strâns legați în nebuniile catolicismului? Și la rândul lui și el e legat. Dacănu vor fi cine să le amintească sistematic greșelile în care sunt, ei cum se vor mai vindeca? Să nu-i numim eretici, că-i jignim? Un om are cancer. Nu-i spui: ai o buburuză mică acolo, care vrea să crească. Sau: ai un gândăcel, care face alți gândăcei. Doamne... Nu ! Îi spui: omule, dacă nu te vindecă Dumnezeu miraculos, faci chimioterapie, sau mori, fiindcă ai cancer ! Chirurgul ca să vindece, să taie, să opereze, provoacă dureri groaznice pacientului. Și apoi, încă nu se știe dacă operația reușește. Da, riscuri. Ți le asumi. Fiindcă scopul e bun, e mântuitor. Pentru trup. Hristos oare nu avea dragoste când le spunea: morminte văruite pe din-afară, pui de vipere, fiii blestemului, fiii diavolului, fiii risipitori, drahme pierdute, oițe rătăcite, nu oricine se roagă cu Doamne Doamne, intră în Ceruri și când a luat biciul să-i dea afară din templu pe cei cu schimbul valutar și vânzătorii de animale. Îi iubea, de aceea le spunea și făcea așa ceva. De aceea a venit. Asta-i măsura care trebuie să o aibe Biserica. În Hristos ! Cu dragoste. Îi spui: omule, dacă rămâi în erezie, vei muri cu moartea cea de-a doua. Moștenești iadul. E Adevărul. Și nu, nu o să te mântuiești, nu rămâi în Viață. Teme-te. Pentru mântuirea ta. Și fă ceva. Vino. Revino. Reîndrăgostește-te. Reconvertește-te. La Hristos. În fiecare zi. Merită. Asta să spună și să facă Biserica, în fiecare parohie de pe pământ. Cel puțin odată, de două ori pe lună. Of... Că foc am în mine... Focul dragostei și focul durerii, după pierzania atâtor de mulți... Lipiți de Farrari-uri, aur, castele, și alte deșeuri ale minții umane, ale lumii acesteia... Citat:
"cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu și mai mari decât acestea va face" - Ioan 14, 12. Atunci spune-mi: Putem face lucruri ca ale Domnului Hristos și chiar mai mare decât ce a făcut El, avem putere să facem? Avem. Și atunci oare să nu sufăr și eu, măcar cât a suferit El ? Să nu-mi pese și mie, măcar cât I-a păsat Lui ? Omule ! Fraților ! Treziți-vă ! Necredința nu e smerenie. E cursă demonică. Falsă smerenie. Dacă puteți, de fiecare dată când vă rugați, plângeți. Oamenii suferă, mor, se sfârșesc și sunt fără Hristos... Plângeți... Sau sunt cu hristoși/cristoși mincinoși, sunt păgâni, atei, gnostici, evoluționiști și mor așa... Se învârtoșează în inimile lor, împotriva Bisericii... Cum să nu plângi? Când știi că Hristos le spune că nu vor moșteni Împărăția. Cum să nu te doar după ei? Cum să spui că nu poți să faci nimic pentru ei? Poți, așa-i? Că eu nu pot. Efectiv nu pot... Și oricât fac, parcă nu fac nimic, dar nu mă las... Fraților... Să nu vă doriți altceva mai mult decât să trăiți pentru Hristos fiecare minut al vieții voastre ! Nu există dulceață mai mare pe pământ, pentru trup și suflet, decât dragostea Sfintei Treimi, decât harul, decât smerenia, rugăciunea, Hristos ! Preadulcele meu Hristos ! Fraților, veniți-vă-n fire ! Veniți-vă-n fire și înmulțiți Biserica. Firea nu e pușcărie de sinapse și alte filosofii ieftine. E libertatea, e simplitatea, curăția, e Hristos. "Îndrăzniți, Eu am biruit lumea". Să îndrăznim... Citat:
Citat:
Citat:
Dar oare ca etichetă ? Denumirea de ortodoxie, a fost o etichetă impusă Bisericii, după 1054. Dacă viem în hotarele biblice, dogmatice, patristice, canonice, istorice, da ! Ortodoxia e firea omului. Și mai adaog: Ortodoxia e firea omului, pentru că ea e Biserica. Și fiindcă Biserica e firea omului, Hristos, sfințenia e firea omului. Și e mult mai mult. Ortodoxia-Biserica, e firea Universului. Firea creației. Firea naturii, a pământului celui nestricăcios. Firea veșniciei, în bucuriile vieții în Domnul Treime, înafara spațiului și-a timpului, înafara minții umane pervertite de neascultare și neiubire, dar în completă și desăvârșită libertate de alegere și viețuire în Hristos sau înafara Lui. Iubiților... Trăiți pentru Hristos, pentru Biserică. E unica viață adevărată. Doar asta este viața. E Calea, Adevărul și Viața. E Pâinea, Ușa și Cheia. E Lumina, Cuvântul și Omul. E Domnul. E Totul... Vă iubesc enorm, nespus și vă îmbrățișez cu sărutare sfântă ! - Romani 16,16; 1 Corinteni 16,20; 2 Corinteni 13,12; 1 Tes.5,26. Pomeniți-mă și iertați-mă. |
Cred că Părintele Rafail când spune "firea omului" se referă la starea lui Adam înainte de cădere. Firea decăzută a omului nu este firea omului. De aceea avem nevoie de Hristos ca să ne refacem firea.
|
Citat:
|
Adrian, da, "firea omului", Biserica este starea lui Adam înainte de cădere.
I s-a spus să își numească femeia, i-a spus Eva, apoi să numească animalele și le-a pus nume la fiecare animăluț. Deci Biserica din el, din Adam, se extindea. Cuprindea în Biserică cât mai mult, asimila, le iubea, le lumina și le îndumnezeia, fiindcă el era îndumnezeit, asta era misiunea sa, a lui Adam, față de creație. Apoi trebuie să depășească, să iubească, să asimileze și pe demoni, care l-a ispitit și fiind ademenit de minciună, prin Eva a căzut, rămânând să-și continue misiunea aici, pe pământ, să repete cuprinderea în Biserică, în perioadă limitată de timp, prin Hristos, ca și în Rai, prin Hristos. Despre aceste lucruri vorbește mai bine Sfântul Ioan Gură de Aur în Omiliile la Facere și Sfântu Vasile cel Mare, tot la facere. Ei explică mai bine și nu în 5 rânduri, ca mine. Iuliu, asta-i măsura ta. O să dai socoteală pentru ce ai vorbit acum, pentru sminteala adusă, credința slăbită în tine și slăbirea credinței în alții. |
Igor cu dragoste si durere in suflet :) iti spun ca putini au fost oamenii mai eretici decat tine. Pentru afirmatia ta ca ar trebui sa-ti pese macar cat I-a pasat lui Hristos ( de parca ti-ar putea pasa mai mult decat I-a pasat Lui :) ),
ai fi fost condamnat ca eretic la oricare din acele 7 (sapte) sinoade. Pana sa le spui catolicilor ca-s eretici, uite-te in oglinda. Si citeste despre arhiconi, ca nu-i exclus sa fi invatat teologie de la ei. :) |
De ce Adrian? De ce nu Emilian? Igor, cred că majoritatea userilor serioși de pe forum ți-au spus că ai probleme. Nu crezi că ar fi cazul să ții cont de sfaturile lor?
Rogu-te, nu polua acest topic! (chiar frumos și poate de folos fratelui nostru Seraphim) |
Arată-mi erezia mea, necredinciosule.
Iuliu ! Numește-o, definește erezia ! Altfel, înapoia mea satană ! Că tu faci voia demonilor care sunt în tine și pe care-i arde viața în Hristos, care înseamnă foc. Că Domnul meu și Dumnezeu meu îmi spune: "cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu și mai mari decât acestea va face" - Ioan 14, 12. Și spune: "M-am răstignit împreună cu Hristos; și nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine. Și viața de acum, în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine." - Galateni 2, 20. Și spune: "Știu să fiu și smerit, știu să am și de prisos; în orice și în toate m-am învățat să fiu și sătul și flămând, și în belșug și în lipsă. Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întărește." - Filipeni 4, 12-13. Și spune: 2 Petru 1: "3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viață și spre bună cucernicie, făcându-ne să cunoaștem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa și prin puterea Sa, 4. Prin care El ne-a hărăzit mari și prețioase făgăduințe, ca prin ele să vă faceți părtași dumnezeieștii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume. 5. Pentru aceasta, puneți și din partea voastră toată sârguința și adăugați la credința voastră: fapta bună, iar la fapta bună: cunoștința, 6. La cunoștință: înfrânarea; la înfrânare: răbdarea; la răbdare: evlavia; 7. La evlavie: iubirea frățească, iar la iubirea frățească: dragostea. 8. Căci dacă aceste lucruri sunt în voi și tot sporesc, ele nu vă vor lăsa nici trândavi, nici fără roade în cunoașterea Domnului nostru Iisus Hristos. 9. Iar cel ce nu are acestea este slab văzător și orb și a uitat de curățirea păcatelor lui de demult. 10. Pentru aceea, fraților, siliți-vă cu atât mai vârtos să faceți temeinică chemarea și alegerea voastră, căci, făcând acestea, nu veți greși niciodată. 11. Că așa vi se va da cu bogăție intrarea în veșnica împărăție a Domnului nostru și Mântuitorului Iisus Hristos. 12. Drept aceea, vă voi aminti pururea de acestea, cu toate că le știți și sunteți întăriți întru adevărul în care stați." "Vă rătăciți neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." - Matei 22, 29. Din cauza rătăcirii, va cădea din Biserică, în ereziile romano-catolicismului, protestantismului, neo-protestantismului, ecumenismului și alte nebunii, pentru rătăcirea din neștiința Scripturii și nici a puterii lui Dumnezeu, mulți creștini, mulți ierahi, preoți și diaconi, au căzut, cad și vor mai cădea în aceste eresuri și altele noi care vor mai fi, cât timp se luptă Biserica cu ele. Maica Domnului și toți Sfinții să-i ferească de căderi pe toți dreptslăvitorii creștini, cu sfintele lor rugăciuni. Doamne miluiește. Citat:
Dacă toate-mi merg bine și roz, mă înspăimânt, înseamnă că nu-i bine cu mine spre mântuire. Nimeni să nu se amăgească. Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înțelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înțelept. - 1 Corinteni 3, 18. Și mai ales: Noi suntem nebuni pentru Hristos; - 1 Corinteni 4, 10. E simplu, nu Adriane? Nu e deloc simplu. Când te doare, când plângi, când îți pasă, te tăvălești pe jos de durere pentru omenire, nu, nu e simplu deloc. Altfel, nu ești a lui Hristos. Nu ești al Bisericii. Cu cât îți pasă mai mult, cu cât te doare mai tare, cu atât iubești mai mult, oamenii, pe Hristos, cu atât și Domnul te iubește mai tare. 10. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înțelepți întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteți tari. Voi sunteți întru slavă, iar noi suntem întru necinste! 11. Până în ceasul de acum flămânzim și însetăm; suntem goi și suntem pălmuiți și pribegim, 12. Și ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâți fiind, binecuvântăm. Prigoniți fiind, răbdăm. 13. Huliți fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi. 14. Nu ca să vă rușinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe niște copii ai mei iubiți. 1 Corinteni 4, 10-14. Sunteți împietriți, iubiților. Nu mai stați în împietrire, că e o stare demonică. Să nu vi se pară doar că vă rugați. Rugați-vă neîncetat. Asta-i rugăciunea... Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul. Doamne miluiește. |
Daca nu intelegi ca nu are cum sa-ti pese macar atat cat I-a pasat lui Hristos, pentru ca asta inseamna ca spui ca ar putea sa-ti pese mai mult decat I-a pasat Lui si deci spui ca nu I-a pasat deplin de noi, esti nu doar eretic ci si cretin. :)
|
Nu mă cheamă Adrian, dar dacă tu așa dorești să mă numești, ești liber. Ești de plâns Igore! Tu nu ești ortodox! Asta să-ți fie clar!
|
Citat:
Deci să ne pese, să ne doară, nu doar cât ia păsat și l-a durut pe Domnul, ci mult mai mult, după cum El spune. Și dacă nu reușim să facem mai mult, atunci să facem măcar cât a făcut Domnul, să ne pese și să ne doară măcar cât i-a păsat și l-a durut pe Domnul. Asta-i misiunea Bisericii. Cine nu se silește spre aceasta, e un adormit. Și devine unealta demonilor. Citat:
Te las pe tine să trăiești Sfânta Credință, Sfânta Ortodoxie, Sfânta Biserică, mai mult ca mine, chiar mă bucur, asta și vreau. Să ne întrecem unii pe alții în Hristos. Tot mai mult, tot mai curat, tot mai iubitor, dăruindu-ne tuturor, toată viața. Iartă-mă și pomenește-mă, frățior preaiubit. |
Citat:
Caci nu problema in sine mantuieste si sfinteste. Si apoi, nu cauta raul cu lumanarea, ca asta nu e lucru intelept; ca el oricum vine, cand ti-e lumea mai draga... * Pana sa-ti mearga toate bine, te-ai intrebat daca iti merge, deocamdata, vreuna bine? cat de cat, acolo... Oare nu te inspaimanti de prea multe pareri si de prea putina viata reala? Zic si eu, nu te mania... |
Igor iti spun pentru ultima oara dupa care o sa te blochez ca sunt satul sa-ti citesc toate prostiile. Nu esti potrivit ca sa-i inveti pe altii. Poate intentia e buna dar ai luat-o razna rau si esti inselat de draci. Vorbeste cu duhovnicul tau si intreaba-l daca ar putea sa ne pese mai mult decat I-a pasat Domnului si daca nu cumva asta e o erezie.
Cand citesti Scriptura nu o citi cu fundul ci intelege ce anume scrie acolo. Il putem intrece pe Hristos in faptele pe care El le-a facut, putem face minuni mai mari decat cele pe care le-a savarsit El. Sigur ca nu le facem noi ci tot El le-ar face prin noi. Dar sa spui ca ar putea sa-ti pese mai mult decat I-a pasat Lui, asta numai un drac poate scrie. :) Igor esti pe fundul prapastiei. Si tot mai cazi, habar nu am unde. |
Citat:
Da' ce mare lipsa compensezi cu asta, fratior iubit? Ce nu ai, in realitate, de iti exalta inchipuirea pana dincolo de ... puterea (limitata a) lui Hristos? Incep sa ma tem tot mai tare de ce poa' sa faca frustrarea prelungita din omul pacalit de vulpe.... P.S. Era o fabula, aia cu broasca, se umfla si se tot umfla pana a plesnit... Ti-o mai amintesti? |
Citat:
Prostiile astea scrise de tine, întunericul din tine... (zic și eu, nu te mânia) Cine spune că nu toate problemele sunt de folos omului? Dacă trăiesc în Hristos, sau măcar dacă vreau să trăiesc în Hristos, de care problemă mă feresc? De care mă tem? Nu, nu problema în sine mântuiește sau osândește, ci cum trecem prin ea, cum ne raportăm la ea, ce facem, dacă facem, față de ea, cât facem, cu ce scop, cu ce foc și ardoare iubim și ne vindecăm noi și vindecăm pe alții. Deci stai liniștit, că nu trebuie să cauți răul deloc, că te va căuta el pe tine, dacă ești a lui Hristos și vrei să trăiești în Hristos. Aici pe pământ, niciodată, repet, niciodată vor merge toate bine. Cu cât îți merge mai rău, cu cât ești mai lipsit, cu cât dorești mai puțin cele materiale, cu atât înseamnă că stai mai bine, în dragoste, în smerenie, în rugăciune, în discernământ, în toată virtutea și mai ales în lupta cu diavolul și ierarhiile sale. Păreri de sine? Am eu păreri de mine? Dar e ceva al meu? Am eu ceva? Cu ce să mă laud? Cu Sfânta Cruce, atât. Nimic nu este al meu, toate sunt ale lui Dumnezeu. "Nici voi nu sunteți ai voștri", spune Scriptura. Deci dacă nici trupul nu-i al meu, cu ce să mă laud? M-am trezit pus în mijlocul a toate și trebuie să aleg. Spre mântuire sau osândire. "Fericit cel ce n-a văzut și-a crezut". Cu cât alegi mai bine Biserica, pe Hristos, sfințenia, cu atât mai greu îți va fi cu ceilalți care nu le aleg pe acestea... dar îți va fi mai bine în Hristos, în viața trăită în Hristos, în Sfânta Treime... Ți-aș scrie mai mult, dar dacă tu de bună voie, nu vrei să-ți îmbunătățești măsura, și vrei în libertatea ta să alegi stricat, dulceag, ecumenist, vei da răspuns Domnului Hristos, nu mie, eu doar am datoria să-ți spun, că nicio erezie, niciun ecumenist, nu se va mântui și este otravă minților mădularelor lui Hristos, Biserica. Doamne miluiește. |
Citat:
Citat:
Citat:
|
Asa e.
N-ai o poezie d'aia si pentru Igor?...:) |
Citat:
Dacă tu atât ai înțeles din ce am scris, și asta-i măsura ta, nu am voie să te opresc. Am voie doar să-ți spun că greșești. Am vorbit cu duhovnicul meu, și m-a îndrumat spre monahism. Asta simt și eu că trebuie să aleg. Și toți să trăim peste tot pe pământ, chiar și căsătoriți, dar să avem minte, inimă, simțire, conștiință de monah. Atunci avem o șansă spre mântuire, în cărarea strâmtă, îngustă și grea, care duce la viață. Avem putere și belșug de har, să facem lucruri mai mari decât cele ce le-a făcut Hristos. De ce nu le facem? Sigur că tot ce facem, facem prin El. Nici nu respirăm, fără mila Lui. Asta-i de la sine înțeles. "Răsare soarele și peste cei buni și peste cei răi", spune Scriptura. Și un ateu, respiră datorită milei Domnului, chiar dacă el nu acceptă asta. Și un eretic la fel, și oricine. Îți spun că nu sunt eretic și îți scriu din stropul de har primit. Ia seama ce faci cu sămânța care ți-am dăruit-o. E biblică, patristică, dar e micuță. Mila Domnului cu tine și cu toți, spre mântuire. Citat:
Ți-ai dăruit 2 secunde din timpul tău, Lui. Timp care tot el ți la dat. Cum să nu i se cuvină Lui, tot? Deci un "Doamne miluiește", e un exemplu. O măsură. De-acolo, dacă vrei, și cât vrei, crești din "slavă-n slavă". Dar să vrei ! Să vrei să fi de foc ! Să arzi pentru Hristos ! Citat:
Da, gânsăcel, vultur, vierme, oricum vrei să mă numești, știu că sunt nimic fără Hristos. Și prin El, poate reușesc să fiu creștin, să fiu o măsură cât mai bună a omenirii, a omului, a Fiului Omului. Că El e viața mea și tot ce am e de la El, și fără El nu vreau nimic, cu El, am totul. Citat:
Iartă-mă și pomenește-mă în sfințitele tale rugăciuni. Citat:
Și nu te teme. Decât de Domnul și de a nu face crește (în) Biserica Lui. Citat:
Citat:
Nu-ți mai bate joc, vindecă-te de ecumenism ! |
Citat:
|
Citat:
Către Noul Testament, dați-vă linkuri, către Sfinții Părinți. Când sunt puse acestea, oare vă bucurați ? Doamne miluiește... |
Citat:
16. Iisus i-a zis iarăși, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubești? El I-a zis: Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstorește oile Mele. 17. Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubești? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubești? și I-a zis: Doamne, Tu știi toate. Tu știi că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paște oile Mele. Igore a lui tata tau, ne iubesti tu pe noi, asa cum spui? Igore a lui mama ta, nu te amagesti tu oare in dragostea ta de aproape? Igore a lui Dumnezeu, mai incape Iisus in inima ta plina de detalii asupra mantuirii altora? |
Iată că titlul topicului începe să se contureze. :)
|
Nu oare inimile creștinilor a tuturora, trebuie să fie pline de "detaliile mântuirii" personale și ale altora?
Nu oare însuși Domnul trimite pe ce-L iubesc pe El, să se ocupe de mântuirea altora? Chemarea la -păstorirea oițelor- Domnului, față de cei ce-L iubeau, nu este o permanentă preocupare față de mântuirea omenirii? Sau cumva, ecumenist, spui din acel verset că doar singur Petru, paște oițele Domnului? Uiți oare de cearta dintre Apostoli, pentru întâietate? Răspunsul Domnului: cel ce vrea să fie primul, să fie cel ce slujește cel mai mult tuturor. Ce înseamnă a sluji tuturor? A te pune în cărarea strâmtă spre mântuire pe tine și pe toți în jurul tău, ca episcop, preot, diacon, și oricine este creștin. Oare nu a avut Domnul pe lângă cei 12 și alți 72 și mulțime multă de ucenici, care se sminteau adesea și fugeau de Domnul și întreba Domnul: dar voi (cei 12) nu vreți să plecați? Sunt a lui Hristos, înainte de-a fi a lu' tata meu și mama mea, biologici. Și da, vă iubesc pe voi, nu doar cât mă iubesc pe mine însumi, ci mai mult decât mă iubesc pe mine însumi. Și nu, nu mă amăgesc în dragostea mea de aproapele, că știu pe ce Temelie e zidită dragostea, care nu-i a mea, ci mi-a fost dată cu împrumut spre a o înmulți. Și da, în inima mea, este numai Hristos, omenirea și toată creația. Au încăput. Și e minunat. Și totuși sunt păcătos și rămân păcătos și trăiesc prin mila lui Dumnezeu. Exist datorită lui Hristos și trăiesc și mor pentru El. Cu ce scopuri mi-ai scris ce mi-ai scris mai sus? Să mă smerești? Să-mi arăți ce? Spune-mi, crezi că și alte culte care se numesc creștini au Har și Sfinte Taine ? Oare te mai mântuiești dacă ești eretic? Da, e bine să ne smerim noi înșine și unii pe alții, fiindcă asta printre multe, înseamnă să lucrăm la mântuirea noastră și a tuturora în jurul nostru. Dar ce facem cu cel care nu vrea să se smerească? Cu episcopul Romei? Care se consideră infailibil... Fără de greșeală. E mântuitoare învățătura care vine de la el? Confirm cu tărie că nu e mântuitoare învățătura episcopului Romei, ci aducătoare de iad. Asta confirm în numele Sfintei Treimi, care mă învață asta prin Noul Testament, Dogmatică, Patristică, Sfintele Canoane și istorie. O credem? (P.S.: psihologie duhovnicească: pentru cei ce se luptă cu ispita, cu gândul că: de ce dau eu pe butonul edit de multe ori, să-mi modific postul, nu cumva e greșit ? Și ispita să spună că sunt semne rele, că nu-i ceva în regulă, etc. Nu, nu e greșit. De aceea există butonul acela de edit post, acolo jos. Este greșit să fi mândru și să consideri că ai spus tot ce trebuia spus și să nu mai vrei să-ți editezi postul, că nu crezi că mai e ceva de îmbunătățit spre mântuire) Doamne ajută. |
Citat:
Iar ca sa-i fac o dambla fratelui Ioan, iata am sa astern cateva randuri, nu neaparat pentru tine, Igor, ci pentru orice „cersetor” smerit!... Cerșetorul În ochiul orb al cerșetorului, Ce zace pe treptele bisericii Se oglindesc enorașii Grăbiți spre Poarta Cerului. El vede cum sfârșitul vine Odată cu căderea serii... Și știe că-n curând, creștinii Vor sta cu el la priveghere. Au fost cândva și zile bune, Care- au trecut așa-ntr-o doară. Dar azi a spus la rugăciune Că tot ce vrea, este să moară... Tăcut, trupul firav și-ndreaptă. Urcând nesigur, tremurând, Ușor-ușor, treaptă cu treaptă Golgota sa către mormânt. Încovoiat de anii din cocoașă Își poartă-ncet, durerea tot mai sus Spre ușa neagră și lucioasă Pe care stă crucificat, Iisus. Aude cântec dulce-n strană Și cor de îngeri dinspre cer. Îi pare că pe el îl cheamă Să-și lase trupul efemer... Încă o treaptă. Înc- un pas, firav Spre veșnica eternitate. Efort final, al trupului bolnav Robit de griji și vise spulberate. O treaptă, doar. Dar nu mai poate. Spre cer întinde mâna, împăcat. Îngerii vin și-l țin ușor de spate... El cade lin. Cântarea a-ncetat. Un întuneric greu se-așterne. Pe irisul de vremi pătat. La poarta lumilor eterne Un alt bătrân a fost uitat. Cântarea-ncepe ca-ntr-un gând. Popor și preoți vin pe rând Se-asează în genunchi, pe trepte Și cruce fac: "Domnu’ să-l ierte!" S-au strâns creștinii de la strană Și par tăcuți, cuprinsi de jale. Un strop de vin, pe jos răstoarnă Pentru bătrânul rupt de șale! Om bun, era săracul! Ce păcat! Avea o vorbă caldă și blajină! Un înțelept în lumea cea haină... S-a dus la Dumnezeu, și ne-a lăsat!... Cu sfinții odihnește, Hristoase Sufletul adormitului tău rob Că n-a avut aici daruri alese Dar a avut răbdarea unui orb! Este una din poeziile adunate, pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, le voi publica intr-o zi! |
Citat:
|
Citat:
"Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceștia este împărăția cerurilor." - Matei 19, 14. "Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din acești copii pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește, nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine." - Marcu 9, 37. Deci te rog cu ardoare, să-mi răspunzi, că eu întreb ca un copil : "Spune-mi, crezi că și alte culte care se numesc creștini au Har și Sfinte Taine ? Oare te mai mântuiești dacă ești eretic? Da, e bine să ne smerim noi înșine și unii pe alții, fiindcă asta printre multe, înseamnă să lucrăm la mântuirea noastră și a tuturora în jurul nostru. Dar ce facem cu cel care nu vrea să se smerească? Cu episcopul Romei? Care se consideră infailibil... Fără de greșeală. E mântuitoare învățătura care vine de la el?" Și ca un apropo, și ereticul Arie, avea o carte voluminoasă de poezii scoasă, numită "Thalia", unde și-a publicat în versuri, ereziile arianismului. Și îl invit și pe fratele Ioan să răspundă la întrebările de mai sus și oricine vrea, poate să răspundă la întrebările de mai sus. Oare ce înseamnă cu adevărat să auzi glasul lui Dumnezeu? (întrebare ironico-patristică) Aștept cu drag răspuns. |
Citat:
|
Citat:
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 12:55:25. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.