Ai nevoie de terapie :)

Ori nu m-am exprimat bine ori dvs nu ati avut ochi sa cititi si sa pricepeti, nu am spus ca vreau un barbat ci doar ca nu am veleitati de monahie. Ma multumesc cu orice drum care mi aduce linistea sufleteasca in conformitate cu invataturile crestin-ortodoxe.
Am rugamintea sa cititi mai cu atentie si poate atunci veti reusi sa raspundeti mai la obiect.

Cum fac barbatii astia ca intotdeauna vad doar lipsurile,gata s-a gasit fisura dogmatica nu e multumita cu relatia ei divina nu e fericita singura deci nici casatorita nu va fi multumita de parca,crestinul trebuie sa topaie de fericire ca doar e cu Dumnezeu in sufletul lui.....

Nu drumul in sine aduce linistea sufleteasca, ci cum pasiti pe el.

In ortodoxie se spune ca sunt doar doua: casatoria sau calugaria.

Pentru calugarie nu trebuie cine stie ce veleitati speciale sau o epifanie, ci doar hotararea de a-ti asuma crucea. La fel si pentru casatorie.

Pentru cine e dispus sa si-o duca, ambele optiuni sunt la fel de valide si daca pana la o anumita varsta nu se leaga ideea de familie, cealalta optiune devine automat o alegere inspirata.

Atunci cand esti intre, desi aparent e mai comod, practic de cele mai multe ori nu faci mai nimic si din lipsa de lucru, iti da dracul de lucru, cum se zice.

Scuze ca vorbesc in solidar cu Alin,dar am avut aceiasi impresie amandoi
Nu trebuie doar sa va multumiti cu ortodoxia ,trebuie sa plecati de la ea,chiar si fara a va calugari
Credinta nu este varianta B
Ea poate aduce mai multa fericire decat orice alta varianta credeati pana acum ca v-ar implini
Totul e sa o doriti cu aceiasi ardoare ca si pe mitul-barbat sa va faca la fel de fericita si numai ideea posibilitatii apartenentei la ea,asa cum va face fericita idea gasirii unui suflet pereche
Tratati credinta ca pe un iubit si nu posibilul iubit ca pe o credinta

Crestinul la modul contempoeran nu prea. El ii multumit daca (si pentru asta da pomelnic) "ii merge bine".

Sfantul gandeste nitel mai altfel, nu pune carul inaintea boilor.

Crestinul modern o fi avand o alta perceptie a vietii de credinta, dar cea autentica tot aia o ramas.

Problema nu e ca exista cele 2 nemultumiri ci ca se face legatura intre ele.
Oricat de trista ar fi viata ,Dumnezeu e mereu cu noi,si acest lucru trebuie sa ne faca mereu fericiti.
Fara bucurie nu exista credinta
Fara credinta nu vine nici barbatul dorit, SIMPLUUUU !

Simplifici prea mult.

Re:Ce sa fac si cum sa fac
 

Pentru barbatul (ca domn nu pot sa-l numesc) AlinB care pune o intrebare deloc potrivita:
"In contextul asta, poti sa iti pui o intrebare foarte simpla: Iubesti pe Dumnezeu? Daca da, intreaba-te si de ce iubirea asta nu te implineste?
Sa ne spui si noua cand gasesti raspunsul."

Raspunsul il stiu. Daca erai crestin ortodox autentic (sau cel putin inteligent), il stiai si tu. Ma simt slabita, insa - ghici ce- si Mantuitorul a avut perioada de ispitire, cand se ruga in Gradina Ghetsimani si s-a rugat sa treaca de la El paharul acesta. Nici El nu a dorit sa treaca prin ce a trecut, temporar, e adevarat, desi stia pentru ce venise pe pamant. Ultimele Sale cuvinte au fost "Eli Eli lama sabachthani" (Se intreba de ce L-a parasit Dumnezeu).
Deci, da, poti fi crestin si sa ai perioade de incercari,de indoiala, de intrebari. Daca Iisus le-a avut, de ce ne-am considera noi mai tari. Nu suntem infailibili, puternici, de otel. Suntem oameni, deci suntem si fragili, si vulnerabili, iar randurile astea au ramas in Biblie pentru a le arata oamenilor ca aceste stari sunt normale, daca le-a trait si Mantuitorul.


Ma bucur ca ffflorina a inteles ce voia sa spuna Agabriela si mi-a inteles si punctul de vedere. E usor sa arunci cu pietre cand nu intelegi despre ce e vorba.

Cum fac barbatii astia ca intotdeauna vad doar lipsurile,gata s-a gasit fisura dogmatica nu e multumita cu relatia ei divina nu e fericita singura deci nici casatorita nu va fi multumita de parca,crestinul trebuie sa topaie de fericire ca doar e cu Dumnezeu in sufletul lui.....

Re:
 

Da, poti sa-L iubesti pe Dumnezeu si sa fii neimplinit. De la sfinti invatam asta. Vechiul Testament ii are pe David, pe Iov, Noul Testament are multe asemenea cazuri, deci nu pune intrebari care sfideaza esenta crestinismului. Iubirea nu exclude starea de durere, de neimplinire.
Unii au trait numai in durere si prin asta si-au castigat sfintenia (martirii, nebunii pentru Hristos). Credinta nu e numai bucurie.

Hristos si-a facut cunoscuta lumii starea cand s-a rugat "Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta!"
Slabiciunea e normala, cine pretinde ca e perfect si puternic, e suspect. Lui Iisus Ii plac oamenii acestia - mai saraci cu duhul, mai plangaciosi. Prefer sa-I plac Lui, decat tie.

Duhovnicul meu spunea ca oamenii care par fara cusur, care afiseaza o alura perfecta, de crestini practicanti, fara pacate, capabili mereu sa te corecteze, sa-ti intoarca vorbele pe toate partile, sa te judece, sunt dubiosi. A spus ca sunt mai periculosi perfectionistii, cei corecti politic, decat smeritii, cei care isi asuma caderile, vulnerabilitatile si slabiciunile.
Deci, iarta-ne pe noi ca suntem oameni! Nu stiu cine sunt cei care se vor perfecti, siguri pe ei si pe credinta lor, puternici si convinsi ca opiniile lui sunt cele "corecte". Daca vreti sa fiti pe calea cea buna, cred ca trebuie sa schimbati directia.
Daca Iisus nu era sigur pe credinta Lui, va considerati voi mai stapani pe ce simtiti?

Asta e rolul barbatului de aceea e cap al femeii
Daca un barbat iti spune ca poate fi si bine ,ca poti birui deznadejdea si singuratatea,care si el barbatul le simte din belsug ,dar numai prin intoarcerea la credinta simpla din suflet , daca iti da acest curaj,oare face el un lucru rau ?
Oare nu toti duhovnici au fost barbati ?Preotia , nu apartine barbatului ?
E un rol pozitiv acesta ,de a da speranta,chiar daca uneori se vede doar mustrarea .
Eu am trecut prin acele depresii ale dragostei si singuratatii si inteleg cel mai bine un suflet deznadajduit. Dar acum imi rad de acele stari,care ma duceau sa am idoli pamantesti , fara sa fiu atent la frumusetea nesfarsita care era chiar in inima mea ,prin prezenta lui Dumnezeu .
E ok sa mergi la slujbe si sa te rogi ca sa atenuezi tristetea. Dar daca nu vezi o bucurie nesfarsita in credinta ,insemana ca inca nu ai gasit calea singuratatii.

Si daca nu stii sa fii singur ,cum vei sti sa pretuiesti un om?

Eu cred că în suflet aveau bucurie. Credinţa ar trebui să fie bucurie.
Ne întristăm când cădem în păcat, dar nădejdea în Dumnezeu (cel bun şi iubitor de oameni) este un motiv de bucurie.

In primul rand, incercati sa va bucurati de ceea ce aveti- sanatate, serviciul (nu stiu daca lucrati intr-un domeniu care va place ), un cerc de prieteni sau activitati sociale (un anumit sport, hobby sau activitati culturale- teatru, film, lectura, etc).

In privinta vietii personale, aici din cate stiu un om poate alege doua variante. Ori calugaria (dar asa cum ati spus nu simtiti o atractie in acest sens), ori viata in lume si a gasi pe cineva. Aici trebuie multa rabdare, si mai ales sa nu deznadajduiti, iar Dumnezeu va va ajuta sa cunoasteti o persoana potrivita pentru dumneavoastra.

Iustin, poate citeşti link-ul dat de Alin, e util :-)
Selecţii din Scriptură despre desăvârşire, ca scop al oricăui creştin.

Totuşi, nici pe mine nu mă deranjase replica din film, am luat-o aşa cum e. Oare în cât timp, cu câte eforturi şi după câte căderi am putea să ne apropiem de desăvârşire?

Citeam într-o carte despre cele trei trepte ale vieţii duhovniceşti: curăţirea inimii, luminarea minţii şi desăvârşirea sau îndumnezeirea, şi nu pot spune că într-un număr de ani scris cu două cifre am depăşit-o pe prima (sau am urcat-o).

Mă iertaţi, puteţi reformula? Nu fie cu supărare dar nu înţeleg ce vreţi să spuneţi.
Mulţumesc frumos!

Da, da, creştinul trăieşte multă bucurie: prin nădejde, prin primirea harului, prin întâlnirile cu fratele creştin, prin înţelegerea cuvântului lui Dumnezeu din Scriptură şi alte scrieri ziditoare de suflet, prin orice faptă bineplăcută Domnului. Şi mai ales prin lucrarea rugăciunii, după lacrimi şi suspine, când coboară pacea...
Dar cea mai mare bucurie, relativ la despătimire/curăţire, este atunci când, scăpaţi fie şi parţial de o patimă, simţim libertatea sufletului şi Pronia Domnului. Atunci primim semn, în gând şi în inimă, tocmai prin bucurie, prin pace sufletească. Vine ca o adiere, ca o mângâiere uşoară foarte, iar sufletul se înviorează şi plânge de bucurie...
După fiecare înfrângere de sine, după fiecare dezlipire de deşertăciunea care ne era dragă în vreun plan, primim deîndată mângâiere. Mare bucurie!

Doamna, dar la un psihiatru ati incercat? Nu o spun cu rautate.

Înţeleg asta în contextul Tainei Cununiei, nu mi-a trecut prin "cap" să văd în orice bărbat capul meu...

Subscriu la ceea ce ai scris A.M si adaug totusi ca deja s-a ajuns la indemnuri de a merge la psiholog ceea ce nu e rau pt oricare dintre noi insa nu in mod zeflemitor.
Parerea mea este ca aceasta problema a singuratatii este si ea o alta cruce de dus,
trebuie sa existe si oameni singuri ca daca am fi toti casatoriti ........Problema ar fi in modul in care se gestioneaza chestiunea de catre familie,duhovnici,colegi etc

As recomanda parerile Sf.Porfirie despre depresie,tristete.

Poate voiati sa spuneti psiholog, nu psihiatru. La psihiatru nu am ce cauta iar la psiholog am fost, atat cat am putut, cand am putut. Este ok, te face sa intelegi lucrurile altfel, dar problemele nu prea le rezolva.

M-am tot gandit daca nu am fost prea optimist. Tristetea ne poate prinde usor.
Iar asociata si cu singuratatea sapa destul de adanc. De fapt noi care ne dam fericiti nu suntem chiar asa fericiti . Dar pentru alinarea singuratatatii sunt bune lucrurile mici . O plimbare un prieten,o vorba cu cineva si tristetea aceea imensa se poate spulbera .
E usor sa dai altuia sfaturi. Aceasta vine tocmai din bunavointa ,ca am trecut prin aceasta stare de insingurare si stim cat de usor poate dispare. Dar ce noua ni se pare usor pentru altul poate parea foarte greu .
Doar mangaierea de la Domnul vine si peste cei tristi si peste cei fericiti.
Ceea ce nu pot cuvintele noastre pline de mandrie,poate iscusinta si indurarea doctorului sufletelor .
Imi mentin opinia ca nu un barbat va poate scoate din aceasta stare , dar inteleg si singuratatea si conjuncture care v-a adus la dezamagirea si lipsa de orizont
Nu neaparat lipsa unui barbat ci toate cumulate v-au intristat sufletul.
Toti ne cautam de fapt drumul , marele miracol este ca din cand in cand sa ne purtam sarcinile unii altora

Am citit acel search cat am avut rabdare
Interesant , asa e
Desavarsirea se poate produce printr-o zguduire interioara doar, si intr-o clipa sa rabufneasca ce ai cautat o viata .
Este efortul de zi cu zi , care la un anumit moment explodeaza .
Este darul fara sa il meriti al lui Dumnezeu ,atunci cand nu mai pui pret pe nimic din ceea ce ai , si nu mai dai 2 bani pe tine .

Am nevoie de ajutor
 

Am trecut si trec printr-o situatie foarte urata.Sa incep cu inceputul....Acum cca 3 luni,in a doua saptamana din postul mare,am fost atatacata intr-o noapte.M-am trezit din somn sufocandu-ma.M-am ridicat din pat,am mers in bucatarie,mi-am aprins o tigara si am incercat sa realizez ce mi se intampla.Nu aveam nici un alt simptom in afara de senzatia de sufocare.Apoi a inceput o senzatie cumplita de panica,o frica teribila si un vid -blocaj total.In mintea mea,ceva imi spunea sa iau cutitul(care era pe suportul de vase)si sa mi-l bag in inima.Nu va pot descrie prin ce-am trecut.Nu puteam sta intr-un loc,m-am ridicat in picioare,imi miscam mainile si picioarele ...aveam impresia ca ma va omori.M-am intors in pat...aceeasi stare de sufocare si de depresie cu ganduri sinucigase.Cam o ora m-a chinuit,pana cand mi-am adus aminte de agheasma mare,am luat cateva guri si m-am stropit,dupa care am adormit.Totul s-a intamplat intre 3:30 si 5 dimineata.La aproape 2 ore dupa ce am adormit,a venit fiica-mea la mine spunandu-mi ca mama a cazut din picioare.Am mers la ea,am ridicat-o pe pat.Era lucida,doar ca nu putea nici vorbi,nici sa se miste.Le-am dat agheasma mare si ei si fiica-mii,iar mama si-a revenit.I-am telefonat duhovnicului meu,i-am povestit si mi-a promis ca va veni peste 3 zile.In toate aceste zile parca eram bantuita...aveam ganduri negre,nu puteam face nimic,parca coborase intunericul asupra mea.A venit parintele,a facut slujba si m-am linistit.Cu 2 saptamani inainte de Paste mama a inceput sa se comporte ciudat:devenise foarte irascibila,se certa cu fiecare dintre noi...Am pus toate astea pe seama batranetii si a plictiselii.Intr-o seara a plecat de acasa spunand ca merge sa se plimbe si...dusa a fost.A gasit-o Politia dupa 2 saptamani intr-un rau.Mama renuntase la ortodoxie cu ceva ani in urma si se rebotezase adventist.Am inmormantat-o adventist pentru ca preotul nu a putut sa o inmormanteze existand suspiciunea sinuciderii,dar acelasi preot m-a ajutat si am facut la mormantul ei(unde este si tata si un unchi)slujbele cuvenite,dar pentru neamul ei,cu ea trecuta ultima pe pomelnic.Deci au fost 8 pomeniri la mormant(cu tot cu cea de la Inaltare),cu pasca,cozonnac,oua rosii,vin,pachete,preot,etc.Sambata trecuta a fost pomenirea de 40 de zile,dar facuta la fel ca si celelalte pentru neamul ei s ea.Cand ne-am intors de la restaurant a venit din nou peste mine.Duminica noaptea m-a atacat din nou la fel ca s data trecuta.Daca sambata mi-a dat doar stare de rau,depresie,frig in mine si in camera,vise urate,duminica noaptea m-a atacat inainte de a adormi,tot cu senzatie de sufocare,despresie,ganduri de suicid.Ma trimitea in bucatarie sa fumez,dar nu i-am facut voia.Am baut din nou agheasma mare dar,de data asta,am vomitat.M-am rugat si am luptat mai bine de o ora.Partea proasta este ca si fiica mea are probleme desi are doar 14 ani.Viseaza urat,vede umbre prin camera,are impresia ca nu e singura in camera noaptea.Au fost ieri 2 preoti acasa si au facut Sfantul Maslu.Mai precizez ca eu sunt credincioasa,merg regulat la biserica,dupa inmormantarea mamei a venit din nou parintele si m-am spovedit,a facut slujbe in casa si rugaciuni pentru toti,eu am citit aproape in fiecare seara Paraclisul Maicii Domnului cu lumanari aprinse,ma rog mereu...Nu inteleg ce si de ce se intampla asa?Ma putei ajuta,va rog cu un sfat si un raspuns?!

Slava Domnului ca nu trec prin ce treceti dvs, nu cred ca as rezista. In ceea ce ma priveste este doar o tristete acuta care tine de cativa ani la gandul (deloc rar) ca nu imi gasesc un loc si un rost binedefinit pe acest pamant care sa ma ajute sa ma simt implinita.

Suntem straini si trecatori pe acest pamant
Adevaratul nostrum locas este in ceruri ,doar acolo vom gusta implinirea
Pe pamant trebuie sa ne comportam doar pentru a darui ,si a ne face astfel comoara in cer

Termenul "binedefinit" este folosit in concordanta cu viata noatra pe pamant. Stiu si eu ca in viata de apoi din mila Domnului, vom gusta implinirea, dar pana atunci domnule traim.pe pamant. Si daca aici nu ne simtim impliniti, cum ne am pitea simti dupa moarte!

Depinde acum ce considera fiecare ca il implineste aici pe pamant.
Eu una stiu ca misiunea noastra ca si crestini este sa ajungem la desavarsire,pt ca nimeni "murdar"nu poate ajunge langa Tatal.

Nu inteleg de ce pe oameni ii implineste numai familia lor,numai copiii lor?De ce nu si alte familii,si alti copii lasati de izbeliste?
Eu nu ma simt neimplinita ca nu am copii,caci de fapt ii am pe toti daca vreau.
Toata lumea ma intreaba in biserica ce mai imi fac"copiii",pt ca mereu ma vad inconjurata de copii si bietii au crezut ca sunt ai mei :)

Deci daca nu avem copii zic,ia sa-i mai ajutam pe altii, pe alti frati de ai nostri care fie au prea multi,fie nu au timp,bani,rabdare.
Sa intram in comuniune cu altii,asta ne implineste ca oameni.

Ca daca am fi avut o casatorie ca vai de ea,unde sotul/sotia este un tiran(a) si copii cu probleme atunci vedem cat de"impliniti"ne-am fi simtit...

Spuneti niste lucruri care ma ingrozesc(si nu numai pe mine):
-Iisus nu era sigur pe credinta Lui
-il poti iubi pe Dumnezeu fara a te simti implinit
-credinta nu este numai bucurie...

Orice om ne poate dezamagi ,insa Dumnezeu nu a dezamagit niciodata pe nimeni. Credinta si iubirea pt El nu au adus niciodata dezamagire,tristete sau durere.
Singuratate cu Dumnezeu nu a existat niciodata!

Poate doriti sa editati textul sau sa-l detaliati ca sa intelegem de unde ati scos aceste idei(banuiesc ca din experienta personala ?)

Pentru ca un om sa se poate simti implinit in viata de pe pamant, cel mai important lucru este credinta sa in Dumnezeu, dar la aceasta se adauga si

-sanatatea personala si a membrilor familiei
-faptul de a iubi si a fi iubit de o persoana de sex opus
-a aveea un serviciu si a practica o meserie care sa-i si placa omului respectiv si din care sa poata trai decent, lucru intradevar mai greu de realizat in conditiile de astazi din Romania. Personal am cunoscut oameni, inclusiv inainte de 1989, care se simteau foarte impliniti si bucurosi si de meseria pe care o practicau (ceferisti, soferi pe autobuzele ITA, lucratori in comert, electricieni, strungari, etc).
-a aveea si prieteni adevarati si de caracter, cu care sa poti socializa si sa-ti petreci intr-un mod placut o parte a timpului liber.

Ajutor
 

Oameni buni eu chiar cer ajutor.Membri seniori sunt convinsa ca ma puteti ajuta daca vreti.Cred ca sunt si preoti ortodocsi pe aici printre voi...va rog spuneti-le despre problema mea si rugati-i sa-mi raspunda.Ceea ce mi se intampla este cat se poate de real si foarte periculos.Am uitat sa mentionez faptul ca,in apartamentul in care locuiesc acum m-am mutat de 2 ani.De cand m-am mutat aici am avut probleme cu becurile .Se ardeau foarte repede(am schimbat si 2 pe zi)si pocnea stcla,sau se stingeau si se aprindeau singure.In dormitorul meu este un clot langa un sifonier unde se aud zgomote seara si noaptea.Acum,dupa maslu nu s-au mai auzit.Va rog,chiar am nevoie de sfatul cuiva pregatit.Este pe mine sau am gasit in casa acest duh necurat?!

In privinta acelor zgomote sau a starii de neliniste, aici cred ca intradevar e bine sa apelati la un preot.

In privinta faptului ca se ard repede becurile, aici poate fi o problema tehnica. Ori un contact imperfect in dulie, ori dulia oxidata. Apoi depinde si in ce stare sunt cablurile pentru circuitele de iluminat (daca imediat ce montati becul si inchideti intrerupatorul sare sau se arde siguranta din tablou poate fi vorba de un scurtcircuit).
Depinde si ce cabluri folositi pe circuitele de iluminat (in mod normal trebuie sa fie de 1,5 mmp), starea izolatiei acestora, starea legaturilor in dozele de derivatie, dar si ce fel de sigurante folositi in tablou pentru circuitele de iluminat (in mod normal trebuie sa fie de 6 sau 10 amperi).
Dar prima data- daca se ard prea repede becurile- as verifica starea duliei, si este important sa folositi si becuri de calitate, nu marci de care nu a auzit nimeni.

Cum anume făcea asta?
Vă vorbea explicit? I-aţi auzit vocea?
V-a transmis prin gând? Prin ce fel de canal de comunicare aţi receptat mesajul?
Care a fost modalitatea concretă prin care v-a trimis în bucătărie să fumaţi?

Problema este de maxima urgenta,intradevar dar nu inteleg de ce cauti ajutor pe forum...
Pana gasim noi pe aici preoti care sa-ti poata raspunde doar in scris,nu este mai efficient sa alergiati la bisericile din apropiere ?

Oare am nimerit unde trebuie?!Sau doar unde scrie?!
 

Daca ati fi citit cu atentie postarea mea ati fi inteles ca am avut slujbe in casa:Sfintire,Sf.Maslu,Rugaciunea din Molifte.Am alergat la biserica si la preoti locali stimati colegi...dar am sperat la un alt ajutor...Se pare ca ...e greu sa ajutam pe cel in necaz...mult mai usor este sa vorbim vorbe si sa ...pozam poze.Nu imi vorbeste stimate coleg,daca ati fi citit intr-adevar ...eu am spus ca-mi transmie ganduri...SPECIFIC:IMI PUNE STAPANIRE PE MINTE SI PE SUFLET atunci cand ma taca.Ba chiar si pe trup pentru ca nu mai pot respira si am senzatia ca ma sufoc.In afara de asta...ii si vad,pentru ca sunt mai multe chipuri hidoase.Sunt oribili:le simt prezenta si apoi imi apar ...nu in fata...doar in minte atunci cand inchid ochii.Deci...chiar nu pot primi nici un sfat de aici?!

Dvs in ce mod concret doriti ajutor aici pe forum?
Eu una nu sunt de competenta ceruta rezolvarii acestor cazuri stranii si putin raspandite.
De aceea va spun cu incredere si prietenie,apelati la fetele bisericesti,nu cereti sfaturi de la oameni de pe forum care nu au experienta duhovniceasca necesara.
Numai ganditi-va cati oameni aici pe forum s-au mai confruntat cu asa ceva?unul ,doi,poate 3 ???
Ajutor si indrumare gasiti numai la parintele duhovnic.
Numai bine va doresc!

Mda, am înţeles...
Stimată colegă, vă doresc "posesiune" plăcută!

Va multumesc
 

Yasmina pentru mesaj.Am acerut,am primit si sunt convinsa ca voi primi in continuare ajutor de la duhovnic,si ceilalti preoti cu care am vorbit,care ma cunosc si care mi-au fost in casa si au slujit.Speram la un sfat de la cineva pregatit in domeniu.Domnilor colegi,nu ma asteptam sa mi se spuna sa-mi verific instalatia electrica(am facut-o,am schimbat sigurantele,am verificat tensiunea,am schimbat chiar si lustrele)sau sa-mi controlez sanatatea.(am 44 de ani,un IQ peste medie,sunt capabila sa diferentiez simptomele unei boli de ceea ce mi s-a intamplat.Cand am fost prima data atacata asta a fost primtl meu gand-infarct,atac de panica,infuficienta cardiaca sau pulmonara!?)

Si" va multumesc"
 

in mod deosebit domnule coleg senior Ioan Cezar pentru urarea facuta.Va dovediti intr-adevar un veritabil crestin.Eu nu as ura ceea ce mi-ati urat dvs.mie nici celui mai periculos criminal inchis pe viata.Dar...deh...se pare ca si pe aici sunt crestini si"crestini".Orgoliile intuneca judecata cateodata,iar bunatea sau...opusul ei ies la iveala atunci cand e nevoie.Totusi eu va doresc toate cele bune si Dumnezeu sa va ajute,ca si pe noi toti...pentru ca fara El suntem NIMIC.

Preotii sunt singurii oameni cu pregatire care va pot ajuta. Totusi daca aveti timp si disponibilitatea necesara incercati sa va adresati unui parinte/staret de manastire (ex parintele Amfilohie Branza sau oricare alt parinte mai induhovnicit). Acum o intrebare pt dvs: I-ati cerut lui Hristos sa nu mai ingaduie ceea ce vi se intampla? Daca nu, cereti-i, nu cred ca nu va auzi disperarea dvs. Pe de alta parte, puteti sa-i cereti ajutorul si Sf. Paisie Aghioritul in aceasta problema si nu uitati ca zilnic, si dimineata si seara, sa dati slava Sfintei si de Viata datatoare Treimi. Hristos sa va pazeasca!

Cu siguranta un parinte induhovnicit te poate ajuta.Iti recomand Manastirea CASIEL-CLUJ ,Parintele Serafim .Poti ramane acolo cateva zile,in concediu ,zile libere ...O sa-ti fie de folos. Doamne ajuta!