Păi cele ce se crede vrednic cu siguranţă se află în înşelare.

Incepe sa imi para rau ca am pus intrebarea cu donatul de sange, cavad ca a nascut niste mici conflicte, desi nu asta era ideea.

Daca stam sa ne gandim, multi nu suntem vrednici nici macar sa traim ecent, la cum suntem si cate facem, i da, generalizez, pentru ca toti avem pacate, unii mai multe, altii mai putine, unii mai mari, altii mai mici; unii combinate.


Yasmina are dreptate prin ceea ce ii zicea lui aaabb...doar ca se aplica la mine; oamenii m-au facut sa fug de Biserica, de ortodoxie (e drept, alte culte nu ma atrag de fel) si abia de curand am inceput sa ma (re)apropiu putin de ortodoxie. Intr-adevar sunt si aspecte carora nu le vad rostul, si asta e un motiv pentru care, ce putin in viitorul f apropiat si apropiat, nu voi fi o crestina practicanta, dar mai ales oamenii (a ci citi unii, nu toti) m-au facut sa fug. Exact la fel cum am fugit in scoala de matematica pentru ca profesorul nu a stiut sa ne explice si stfel nu a inteles matematica niciodata. Dar macar profesorul ala nu ma jueca ca nu stiu matematica, in schimb, sunt crestini cae ma judeca pentru ca nu sunt ca ei, pentru ca pacatuiesc, pentru ca zic ce mi se pare fara rost etc. si asa nu ma incrajeaza absolut deloc sa ma reintorc de tot in ortodoxie.

De ce mereu se aduc in discutie exceptiile si nu regula? Mereu cand vorbim la modul general despre un anume subiect, cineva aduce in discutie o exceptie, o extrema.

Toata lumea stie ca oamenii bolnavi, cei aflati pe patul de moarte, cei care urmeaza sa intre in sala de operatie(sunt sanse sa nu mai iasa de acolo), mamele inainte de nastere s.a.m.d. se pot impartasi. De asemenea, nu este interzis sa donezi sange in ziua in care te-ai impartasit daca asta inseamna ca poti salva o viata-totusi, una e sa donezi sange ptr. o urgenta, si alta e sa donezi dupa Sf.Liturghie, cand poti sa donezi in alta zi-. Putem chiar sa lipsim de la Sf.Liturghie daca ne aflam in situatia de a ajuta un om aflat la ananghie. Toate acestea sunt exceptiile. Nu cred ca ne intalnim saptamanal cu aceste situatii, asa ca nu inteleg de ce le tot aducem in discutie cand vorbim despre o regula generala. Poate vrem sa gasim niste portite sa ne scuzam anumite scapari?
*
Ovidiu a spus bine ca nu trebuie spovedanie ptr. fiecare impartasanie. Cu siguranta el nu a sugerat sa ne impartasim chiar daca avem pacate grave. El a vorbit despre crestini, despre oamenii din Biserica care stiu cum sta treaba, nu la noi veniti sau la crestinii de ocazie. Spovedania inainte de Sf.Impartasanie se face mai ales ptr. pacatele grave, de moarte si strigatoare la cer (omor/avort, curvie, hotie, fumat, alte patimi). La noi s-a impamantanit acest obicei de a ne spovedi inainte de impartasanie, ptr. ca majoritatea romanilor se duc la preot de Craciun si de Pasti. In aceasta situatie, normal ca trebuie sa fie spovediti oamenii inainte de a primi Sf.Impartasanie.

Se stie deja ca in Grecia oamenii se impartasesc aproape saptamanal, fara spovedanie. Dar se pare ca grecii nu sunt model bun de urmat. Poate ar trebui sa facem ca rusii. Si ei se spovedesc mai des de 4 ori pe an, unii saptamanl, altii lunar, doar ca ei sse spovedesc inainte de fiecare impartasanie. Deci, daca se impartasesc saptamanal, in fiecare Duminica, inainte de Sf.Liturghie, se spovedesc. Nu e putin curios ca alte popoare ortodoxe se impartasesc lunar, iar noi doar de 2-4 ori pe an? Si nu fac asta de capul lor, ci cu indrumarea preotilor. Nu orice traditie face parte din Sf.Traditie.
*
Ortodoxia nu este religie. Cine o vede asa, nu e de mirare ca nu sta prea mult in Biserica.
Unii oameni sunt de luat ca exemplu, altii mai putin, altii deloc.
Omul strica totul si uraste adevarul. Stiti cum se spune, adevarul umbla mereu cu capul spart.

Acum sa vorbesc de unde am inceput cu treaba cu donatul si impartasania.

Vineri dimineata am fost la spovedit, apoi la impartasit si doream tot in acea zi sa mrg sa donez sange pentru un caz anume. Ei bine, pentru ca nu stiam daca e bine sau nu, am lasat donatul pe alta zi si am tot amanat si pana la urma nu am mai ajuns la spital sa donez sange. Si uite asa imi fac mustrari de constiinta, exact asa cum probabil mi le fceam si daca mergeam dupa ce m-am impartasit. De aceea am intrebat, macr sa stiu o treaba, in caz ca e mai intampla sa stiu cum sa procedez. Problema e ca m uitat sa il intreb pe prot, de-asta m intrebat aici.


Multumesc frumos pentru opinii oricum; le vad folositoare :)

Corinusha, cand vrei sa donezi sange, nu stiu dc ai mai fost, trebuie sa fii bine hranit si hidratat inainte, pt ca iti ia o jumatate de kil de sange si daca nu ai tensiunea suficient de mare, nu curge, efectiv...sa nu mai zic ca poti sa si lesini. Oricum ei iti masoara inainte si tensiunea, si glicemia, si hematocritul, hemoglobina. Daca esti anemica nu iti iau sange. Ca femeie trebuie sa treaca 10 zile de la ultima perioada. Poti minti pt o cauza nobila dar oricum te resping dc nu esti in parametri hematologici. Inainte trebuie da eviti mancarea prea grasa pt ca ingroase sangele si curge mai greu, si cafeaua prea multa sau alcoolul pt ca deshidrateaza.
Acum normal ca bei o cafea dimineata, mai ales daca esti consumator, sa ai tensiunea buna, sa nu cazi din picioare, dar nu bei vro 3-4 pana-ti vine randul, sa te duci la baie de 10 ori...
Iar dupa sf liturghie, daca ai ajunat pana la sfarsit cand te-ai impartasit, apoi poate ai gustat ceva din ce imparte lumea, si cam atat, ca nu ai timp sa mergi acasa sa iei pranzul ca nu se doneaza sange decat pana pe la 12-1 cel putin aici la noi, nu cred ca esti in parametri optimi pt recoltare, parerea mea...mai ales daca nu esti o persoana foarte voinica ...

De fapt, cel putin in mures, se recomnda sa nu fii mancat si nici sa nu fi baut ceva inainte; te respinge daca ai mancat, ei recomanda sa donezi "pe stomacul gol".

Sotul e donator de mult timp; el mi-a zis ca la noi, la mures, trebuie sa nu fii mancat inante de recoltare, insa in cluj (acolo a fost la donat pentru fiul unui coleg de la el de la munca), nu iti recolteaza sange daca le zici ca nu ai mancat nimic. Se pare ca, "cate bordeiuri, atatea obiceiuri". El se astepta sa fie peste tot la fel; nu mancase nimic inainte sa mearga la cluj sa doneze sange si l-au pus astia sa manance si sa bea o cafea inainte de recoltare. Si se iau 400 grame (atentie, nu mililitri) de sange.

sângele ca dar
 

Pentru că vorbiți despre donarea de sânge, am găsit un sait pentru cei care vor să ajute în acest fel: Si eu donez.
Cea mai recentă solicitare pentru sânge este de ieri și este pentru o tânără bolnavă de leucemie. Se poate dona în București, Ploiești și Constanța.

Parascheva ţi-a un răspuns potrivit şi cât se poate de clar.

Mulţumesc pentru completarea binevenită. Creştinii primulor veacuri se împărtăşeau foarte des, în posturi chiar zilnic. Cred că e uşor de înţeles că nu se spovedeau înainte de fiecare împărtăşire, ci doar când săvârşeau păcate de moarte. Apoi ce sens ar mai avea rugăciunile în care noi cerem iertarea de păcate sau rugăciunea minţii/inimii.

Interviu cu IPS Serafim Joantă despre deasa împărtăşire
 

8. În concluzie, Înaltpreasfinţia Voastră ce recomandaţi: deasa sau rara împărtășire cu Sfintele Taine?

Eu nu pot recomanda decât ceea ce spune Biserica, adică Hristos Care se jertfeşte în fiecare Sfântă Liturghie şi îi cheamă pe toţi cei prezenţi să se împărtăşească din jertfa Lui.

http://ortodoxiatinerilor.ro/euharis...pa-impartasire

aici as completa cu: daca exista si acordul (ce urat suna, dar nu imi vine alt cuvant mai potrivit in minte acum) duhovnicului.

„Binecuvântarea” este cuvântul pe care îl căutai, cred :)

Da, Cristi, multumesc :) acesta era cuvantul.

off topic total: Acum am aflat din greseala cum dau multi quote, si eu ma chinuiam manual pana acum :)))

Da, cu binecuvântarea duhovnicului. Poţi să citeşti tot articolul, am postat link-ul.
Sau pastorala Pastorala Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2014: http://patriarhia.ro/pastorala-sfant...2014-2874.html

frumos, indeosebi ultima parte, cea in care ni se spune ca suntem datori sa cinstim sfintele icoane si prin iubirea aratata semenilor; si ne indeamna sa cinstim si icoana din sufletul semenului nostru.

"Iar fapta bună, adică punerea în practică a Evangheliei iubirii milostive, înseamnă a descoperi și recunoaște chipul lui Dumnezeu din semenii noştri, a face pentru ei ceea ce Hristos a împlinit pentru oamenii bolnavi, săraci și întristați pe care i-a miluit."
Superb spus si bine ar fi sa facem asa.

Mă bucur că ţi-a plăcut. :)

pe mine m-ati bagat in ceata, si dvs. si ovidu.b .nu pt. ca e neclar ce ati scris ci pt. ca e foarte diferit de ce stiam eu.
nu am intalnit "oamenii din Biserica care stiu cum sta treaba" care sa se impartaseasca fara a se spovedi inainte,apoi in toate cartile marilor duhovnici am citit ca una dintre conditiile pt. a te putea impartasi este spovedania.

in ceea ce priveste "Spovedania inainte de Sf.Impartasanie se face mai ales ptr. pacatele grave, de moarte si strigatoare la cer" iar nu sunt de acord...marii duhovnici ne atentioneaza ca si gandurile rele trebuie marturisite.

si de faptul ca grecii se impartasesc fara spovedanie nu am auzit.sau poate ca fac lucrul acesta,dar cu siguranta parintii imbunatatiti greci nu recomanda lucrul acesta.

oricum,ceea ce vreau eu sa spun e ca tot ceea ce am auzit,citit de la diversi preoti e ca trebuie sa ne apropiem cu mare grija de Sfanta Impartasanie,spune si Apostolul Pavel ca trebuie sa se cerceteze omul pe sine si apoi Impartasania.
nicioadata nu am intalnit preoti care sa impartaseasca pe cineva care nu s-a spovedit inainte.

dar pana la urma duhovnicul decide pt. fiecare,desi ma sperie gandul ca sunt preoti care impartasesc fara sa spovedeasca inainte.

Ceea ce ştii NU e greşit, doar că se poate şi altfel. "Altfel" e de fapt normal şi se încadrează în învăţătura Bisericii. Sunt multe "practici" străine de Tradiţia Bisericii care au devenit "tradiţii".

Urmează o săptămână cu 4 zile de sărbătoare şi deci, avem parte de 4 Sfinte Liturghii. Din câte ştiu şi ce am văzut pe unde am umblat, preoţii duhovnici dau dezlegare celor pregătiţi pentru a se împărtăşi şi în următoarele zile de după praznicul Naşterii Domnului. Şi uite cum te poţi împărtăşi fără spovedanie, dar cu binecuvântarea duhovnicului.

IPS Joantă: http://ortodoxiatinerilor.ro/euharis...pa-impartasire

Apoi, IPS Laurenţiu e pe aceeaşi linie: http://www.mitropolia-ardealului.ro/...ct.php?id=3096 - citeşte cu atenţie "Tabăra a treia".

La fel şi Pr. Petru Pruteanu: http://www.sfintiiarhangheli.ro/cand...-ne-impartasim

Că tu nu ai auzit, asta nu înseamnă că nu se practică.

Că nu ai întâlnit nu însemnă că nu exită. La greci e o practică firească. Să nu uităm că grecii sunt cei care au păstrat cel mai bine Tradiţia.

Nu ai de ce să te sperii, creştinii primurilor veacuri aşa se împărtăşeau şi, slavă Domnului, se practică şi astăzi. E o formă spre care se tinde a se reveni.

Cei care au fost la Biserici grecesti, au intrat in contact cu greci ortodocsi, iti pot confirma ca nu se spovedesc inainte de fiecare impartasanie. Acum, ca se spovedesc si unii care au pacate grave si ganduri care sunt legate de ceva patimi, asta e alta discutie.

Ce am spus despre greci si rusi, nu stiu din auzite. Faptul ca traiesc intr-un oras multicultural, mi-a dat sansa sa vad cum e si la rusi, si la greci. Cea mai apropiata Biserica ortodoxa de mine, este un ruseasca, nu romana.

Este interesant de vazut ca inclusiv in interiorul ramificatiei crestin-ortodoxa exista diferente cateodata mari intre interpretarile si obiceiurile fiecarei patriarhii in parte.

Pacatele grave nu sunt numai cele facute cu fapta, dupa cum pacatele usoare nu sunt numai cele facute cu gandul. In clasificarea pacatelor deosebim
-pe axa "cum sunt facute" 4 categorii: cu fapta, cu vorba, cu gandul sau prin omisiune (=neinterventie). Oricare dintre acestea pot fi grave (de moarte) sau usoare (veniale).
-pe axa "cat sunt de grave" avem doua categorii: grave si usoare.

Asadar, poti pacatui grav numai cu gandul. Cam toate incalcarile contra poruncilor a 9-a si a 10-a sunt astfel. Desigur ca asemenea pacate grave facute cu gandul trebuie marturisite.

Conditia unei bune cuminecari este sa nu avem pacate. De niciun fel. Aceasta inseamna (in cazul adultilor si in cazul copiilor la varsta intelegerii) ca, daca am facut un pacat de la ultima impartasanie, sa obtinem iertarea pentru acela. Acest lucru se realizeaza prin:
-o buna spovada, necesara in cazul pactelor grave sau a acelora despre care nu stim daca sunt grave sau usoare
-Cainta, in cazul pacatelor despre care stim sigur ca sunt usoare.

Prin urmare, inainte de a ne cumineca nu este intotdeauna necesar sa ne spovedim. In schimb, este intotdeauna necesar sa facem examenul de constiinta (cercetarea cugetului).

Dealtfel, existand mereu pericolul uitarii, e bine sa ne deprindem sa facem examenul de constiinta cel putin odata pe saptamana. Inca si mai bine ar fi sa il facem in fiecare seara, inainte de culcare.

Posibilitatea de a ne cumineca daca examenul de constiinta bine facut ne arata ca nu avem pacate de moarte pe suflet nu inseamna ca cei care nu se impartasesc fara a se fi spovedit (imediat) inainte gresesc. Cu conditia de a se impartasi macar o data pe an, de preferinta in timpul pascal.
Dimpotriva, ei dovedesc multa intelepciune si scrupulozitate: mai bine este sa te spovedesti chiar daca nu ai nimic deosebit de marturisit, decat sa ajungi la sacrilegiu, impratasindu-te pe cand sufletul este in stare cazuta.

asa mi se pare si mie cel mai bine


multumesc,mi-au ajutat

nu vad nicio problema atata timp cat aceste "diferente mari" nu sunt legate de dogma.

Nu e deloc asa, de fapt e vorba doar de Parintele Pruteanu. In Romania nu se practica impartasania fara spovedanie, cel mult a doua zi si atat.
Asadar, in acele linku-uri, nu e IPS Laurentiu, e tot articolul Par. Pruteanu, il regasim aici: http://www.teologie.net/2013/11/19/s...lor/#more-3822 Nu stiu cine l-a postat acolo.
Din ce am citit IPS Joana vorbeste de deasa impartasanie, nu de impartasania fara spovedanie.

Nici la rusi nu se practica impartasania fara spovedanie, e ca la noi. Poate la unele parohii din afara Rusiei, din vest. Tocmai de aceea scria Parintele Pruteanu, pentru ca dorea sa fie aceasta practica si la rusi.
La greci spune Par. Pruteanu ca ar exista, eu am citit ce scria un ieromonah (de la Muntele Athos, cred), ca grecii se spovedesc inainte si doar cei din Cipru nu se spovedesc, ci tin post mai aspru. Parintele spunea ca aceasta practica ar fi aparut in sec. XIX, datorita faptului ca erau putini duhovnici (interesant e ca din 1878 pana in 1960 au fost provincie britanica). Mai spune parintele ca e ceva gresit, s-a ajuns ca unii sa vina sa se impartaseasca desi nu s-au spovedit cu anii. Parintele Pruteanu spune ca la greci ar fi aparut tot in sec. XIX poate se refera tot la ciprioti.
Deci nu e din Traditie, pentru ca inca din primul mileniu s-a adoptat pratica spovedirii inainte de impartasire. Doar in sec. XIX a reaparut intr-o zona practica din primele secole.

Da, rusii se spovedesc inainte de impartasanie, dar se impartasesc f.des, nu de 2-4 ori pe ani. Cum am zis, se pot impartasi in fiecare saptamana, dar cu spovedanie inainte. In Vest, rusii sunt cei mai traditionalisti, ca sa spun asa. Si au dat multi Sfinti in Vest, mai ales in USA. Si grecii si romanii au avut si au duhovnici f.buni in Vest, sa nu ma intelegeti gresit.

Ideea era urmatoarea. Nici un Sfant Parinte nu scrie ca trebuie sa ne impartasim doar in posturile mari. Oricum, fiecare asculta de duhovnicul sau, stie el mai bine starea fiecaruia. Multi duhovnici spun ca in zilele noastre este nevoie de deasa impartasanie ptr. a rezista.

Îmi place cum l-ai luat pe nu în braţe. ...)))
Se practică, doar că tu nu ai ajuns că cunoşti. Mai cereceteză. Sunt de acord că practica care domină este cea care leagă împărtăşirea de spovedanie, dar nu sunt de acord că nu există şi că nu se poate altfel.

Din moment ce apare pe site-ul Arhiepiscopiei Ardealului e clar că IPS Laurenţiu adoptă aceleaşi idei.
Pot să-ţi confirm faptul că IPS Laurenţiu pledează la orele sale de liturgică pentru împărtăşirea fără spovedanie. Dar nu oricum, ci sistematic: "pentru cei mai râvnitori şi conştienţi, de a se împărtăşi pe perioada a 2-4 săptămâni cu o singură spovedanie." Şi e recomandată pentru cel care treace de la spovedania înainte de fiecare împărtăşire, recomandabilă într-o primă etapă[/b], la împărtăşirea de câteva ori cu aceeaşi spovedanie.

Pentru tine trebuia să scrie negru pe alb, ne putem împărtăşi şi fără spovedanie. Te rog citeşte cu atenţie:

"Suntem nevrednici de a primi Sfânta Împărtăşanie atunci când săvârşim păcate de moarte prin care cădem din starea de har primită la botez sau din starea de membrii ai Bisericii. Cele mai grave păcate de moarte sunt: lepădarea de Hristos (necredinţa), crima (inclusiv avortul sau folosirea medicamentelor anticoncepţionale care sunt avortive), desfrânarea şi adulterul, ura şi nedreptăţirea semenilor. Pentru aceste păcate trebuie neapărat să ne spovedim şi să primim dezlegare de la preotul duhovnic. În rugăciunea de după spovedanie duhovnicul de roagă zicând: „împacă-l şi-l uneşte pe dânsul cu Sfânta Ta Biserică”. Prin dezlegarea de la spovedanie suntem deci repuşi în starea de har sau de membrii ai Bisericii şi putem să ne împărtăşim.

8. În concluzie, Înaltpreasfinţia Voastră ce recomandaţi: deasa sau rara împărtășire cu Sfintele Taine?

Eu nu pot recomanda decât ceea ce spune Biserica, adică Hristos Care se jertfeşte în fiecare Sfântă Liturghie şi îi cheamă pe toţi cei prezenţi să se împărtăşească din jertfa Lui.

Cătălin, uite aici:

"Realitatea dureroasă este că majoritatea credincioşilor noştri nu se spovedesc şi nu se împărtăşesc niciodată. Iar vina pentru aceasta o purtăm noi ierarhii şi preoţii pentru că nu îndemnăm destul pe credincioşi ca să se spovedească şi să se împărtăşească. Ba de multe ori punem sarcini asupra lor pe care nici noi nu le purtăm. Mă refer aici la postul de trei zile pe care unii preoţi, nu neapărat din Mitropolia noastră, îl pretind de la credincioşi înainte de a se împărtăşi sau că legăm întotdeauna împărtăşania de spovedanie. Cei mai mulţi credincioşi cred că nu ne putem împărtăşi niciodată fără ca să ne spovedim mai întâi. Totuşi trebuie să ştim că nici un canon al Bisericii şi nici un Sfânt Părinte nu impune vreun post înaintea împărtăşaniei şi nu condiţionează împărtăşirea de spovedanie. Dimpotrivă canoanele şi Părinţii cer ca toţi creştinii care participă la Sf. Liturghie să se împărtăşească pentru că altfel Liturghia care este Cina Domnului nu-şi împlineşte scopul, acela de a ne hrăni cu Trupul şi Sângele Domnului."

Pastorală la Naşterea Domnului a ÎPS Serafim al Germaniei (2013): http://acvila30.ro/pastorala-la-nast...ermaniei-2013/

Ai fost în Grecia, ştii tu cum se împărtăşesc?

Litughia Ortodoxă istorie şi actualitate (pag. 298-301) - Pr. Pruteanu:

Prin aceasta nu dorim să diminuăm în nici un fel Taina Spovedaniei instituită de Însuşi Mântuitorul Hristos (Ioan 20:22-23), dar cert este că în trecut Spovedania nu era cerută înainte de fiecare împărtăşire, ci numai în cazul unor păcate grave, numite de moarte (duhovnicească n.n.) şi care erau considerate de Sfinţii Părinţi ca fiind despărţitoare de Biserică. Pentru aceste păcate se dădea obligatoriu un canon/epitimie, după îndeplinirea căruia penitentul era primit să asculte Sfânta Liturghie până la capăt şi, desigur, să se împărtăşească. Pentru a fi mai convingător, voi aduce următoarele argumente:

1. Practic, niciodată preoţii, oricărei perioade istorice ar fi aparţinut ei, nu ar fi putut să spovedească toată comunitatea care, aşa cum se ştie, se împărtăşea la fiecare Liturghie. Gândiţi-vă cum ar fi putut un preot să spovedească un sat întreg, cât de mic ar fi, zilnic sau chiar şi o dată pe săptămână.

2. Într-o rugăciune de la Spovedanie (a III-a), preotul se roagă ca Hristos să-l împace şi să-l unească (pe cel venit la mărturisire) cu Sfânta Sa Biserică; iar rupţi de Biserică sunt consideraţi doar cei ce au făcut păcate de moarte, păcate strigătoare la cer şi păcate împotriva Duhului Sfânt. Deosebirea între cei cu păcate mici şi cei cu păcate mari o face şi Sfântul Ioan Evanghelistul în I-a sa Epistolă (cap. 5:16-17) şi deci are suport biblic.

3. Toate Canoanele date de Sfinţii Părinţi referitor la cantitatea şi calitatea actului de penitenţă (epitimia) se referă doar la păcate mari. Nu există, de exemplu, vreun canon care să prevadă epitimie pentru somnul peste măsură şi nici pentru mândrie, care este cea mai mare patimă. Şi mai interesant e că în lista de păcate de care-l poate întreba duhovnicul pe penitent (din Molitfelnic) lipsesc o mulţime de păcate uşoare lucru care arată că păcatele mici nu s-au spus vreodată la Spovedanie, căci ele ţin de un război ascetic personal, pentru care credinciosul primea doar sfaturi de la preot sau de la un creştin mai îmbunătăţit, monah de regulă. Astăzi ce se întâmplă? Noi spovedim aceste păcate (mai mici), preotul duhovnic nu dă şi nici nu are vreun temei pentru a da canon pentru aceste păcate; apoi nici noi nu facem nimic pentru a ni se ierta, întrucât credem (cum de fapt este şi normal) în dezlegarea dată la Spovedanie, şi reiese că degeaba mai cerem iertare în fiecare dimineaţă şi seară pentru păcatul mândriei, căci până la urmă, tot printr-un act formal, s-a dat iertarea. L-am numit act formal întrucât, în cazul acestor păcate, nu se dă altceva afară de dezlegare şi deci penitentul nu este angajat în nici un fel.

4. Neobligativitatea Spovedaniei înainte de fiecare împărtăşire s-a menţinut şi astăzi înn cazul clericilor. Deşi, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că preoţii au nevoie de aceeaşi pregătire pentru împărtăşire ca şi mirenii, căci în această privinţă nu este nici o deosebire între ei, preoţii în zilele noastre se spovedesc foarte rar (mai ales cei de mir).Cu toate acestea, fără a se uita în oglindă, pretind de la mireni să se spovedească înainte de fiecare împărtăşire. Deşi mulţi preoţi recunosc că sunt unii mireni care duc o viaţă mai sfântă decât ei, aceştia nu se ruşinează să impună spovedania acelora, chiar dacă sfinţiile lor se spovedesc o singură dată pe an, dar se împărtăşesc cel puţin o dată pe săptămână. Nici nu ştiu de unde se inventează asemenea reguli şi canoane şi ce este mai grav cu standard dublu.

Se plângea cineva că odată s-a spovedit într-o vineri şi s-a împărtăşit duminica; nu a fost nici o problemă. Peste o săptămână iar s-a spovedit vineri, sâmbătă s-a împărtăşit şi a vrut să se împărtăşească şi duminică. Pe lângă faptul că preotul a încercat să îl amâne (fără să existe vreun motiv canonic plauzibil), în cele din urmă i-a spus persoanei respective că trebuie să se mai spovedească o dată, că aşa-i regula. Vai, ce hulă! Săracul preot nu ştie că Sfintele Taine care i le-a dat tot el în ziua aceea i s-au dat tocmai spre iertarea păcatelor. Pentru sfinţia sa, ca cineva să se împărtăşească cu vrednicie, trebuie să se mai spovedească o dată; altfel s-ar înţelege că este fără vrednicie. Nu ştim însă de ce, pentru sfinţia sa, există o altă regulă! Toţi trebuie să ne spovedim, spune Sfântul Simeon al Tesalonicului, şi mireni, şi călugări, şi preoţi, şi arhierei... atunci când simţim că ne apasă păcate grele. Nu se precizează însă nici un termen sau perioadă care să arate cât de des trebuie să se facă aceasta. Cert este însă că, dacă cineva se spovedeşte o dată pe săptămână şi vrea să se împărtăşească în fiecare zi, nu greşeşte cu nimic şi nici nu încalcă vreo rânduială a Sfinţilor Părinţi. Preoţii care nu sunt de acord cu aceasta ar trebui să facă mai întâi ei astfel!

Pentru a demonstra că cele spuse de noi mai sus sunt adevărate, vom cita din cel mai autoritar Sfânt Părinte care a scris despre Sfânta Liturghie Sfântul Nicolae Cabasila. În Erminia sa el spune astfel: Cât timp suntem uniţi şi păstrăm legătura cu Hristos, trăim viaţă sfântă, sorbind izvor de sfinţenie prin Sfintele Taine; dar dacă ne despărţim de Biserică Trupul tainic al Său, în zadar vom gusta din Sfintele Taine, căci seva de viaţă nu mai curge prin mădularele moarte şi tăiate. Şi cine desparte mădularele de Trup? Păcatele voastre stau ca un zid despărţitor între Mine şi voi, zice Domnul. Dar oare orice păcat ucide pe om? Nicidecum! Ci numai păcatul de moarte. Tocmai de aceea se şi numeşte de moarte; căci există păcate care nu sunt spre moarte, spune Sfântul Ioan (I Ioan 5:17). Prin urmare credincioşii care n-au săvârşit păcate de moarte nu sunt întru nimic opriţi să se împărtăşească cu Sfintele Taine şi să devină părtaşi la sfinţire, ca unii ce sunt încă mădulare vii, pentru că păstrează unitatea cu Capul (Hristos). Mai mult decât atât, în tratatul său Despre viaţa în Hristos, Nicolae Cabasila face o afirmaţie şi mai directă punând: pe cât este de nedrept să te împărtăşeşti din Sfintele Daruri dacă ai săvârşit păcat de moarte şi nu te-ai spovedit, tot pe atât de mare greşeală ar fi să fugi de această Pâine când n-ai greşit de moarte!

Tocmai, am scris ce spune un ieromonah, nu eu.

Eu ma indoiesc ca IPS sta pe site sa scrie articole. Pe un site al altei episcopii am vazut ca era o sectiune in care puteau publica altii articole, chiar am gasit un articol eronat. Daca erau ideile IPS cred ca nu era asa greu sa se publice chiar un articol al IPS Laurentiu, nu articolul Par. Pruteanu.
Nu stiu ce preda IPS la seminarii pana nu citesc. Pana acum n-am intalnit niciun preot care sa te impartaseasca fara sa te spovedeasca, nici macar nu am auzit in Romania. Dadea cineva un preot, dar era din Peru, nu stiu daca era si acasa. la noi si daca te spovedesti cu trei zile inainte te pune sa te spovedesti iar daca te impartasesti.
Am citit cu atentie si tot nu am vazut decat o aluzie.

Şi nu poate greşi?

Observi aici cum procedeaza de fapt preotii. Parintele Pruteanu spune multe lucruri gresite, toate pornesc de la conceptia sa ca in ultimele secole Biserica a adunat o multime de erori, influente de la catolici, etc. (conceptie vehiculata de teologii modernisti). Lasa-ma sa cred ca nu s-au inselat toti sfintii din aceasta perioada si doar Par. Pruteanu si altii au descoperit adevarul.
Nimeni nu neaga ca in primii ani nu se spovedeau inainte de impartasanie. Adica atunci cand crestinii traiau laolalta, isi puneau la comun toate averile, vorbeau in limbi cand primeau harul, unii profeteau, etc. Si isi spuneau pacatele in fata intregii biserici. Pentru pacate primeau multi ani de oprire de la impartasanie. Adica traiau asemenea calugarilor, aproape. Gandeste-te si tu, s-au inselat parintii cand au hotara sa se spovedeasca inainte de impartasanie? Si atatea sute de ani niciun sfant nu a spus ca e o greseala.

Cătălin, ţi-am dat ceea ce vrei sau ceea ce nu vrei să vezi. Lasă-mă să cred că învăţătura Bisericii este una, iar practica este alta, de la caz la caz. Noi nu discutăm aici despre cum e la noi în ţară , la ruşi sau le greci. Învăţătura lui Hristos estea una şi aceeaşi pentru toate neamurile. Este normal ca în prima fază, cea de început a penitentului, să-i legi împărtăşirea de spovedanie. Dar, citeşte cu atenţie ce spune Sf Hrisostom sau Sf Nicolae Cabasila în ceea ce priveşte oprirea de la împărtăşanie (în cazul în care nu suntn păcate de moarte) şi care e datoria preotului. Mai mult de atât nu pot face. Iertare.

El spunea din ce fac cei ce se impartasesc la manastire.

Dar toti sfintii stiau practica si chiar luau parte activ la ea. Ti-am scris care e conceptia care sta la baza acestei acumulari de greseli in Biserica. Oprirea de la impartasanie e altceva. In concluzie toti ne spovedim inainte de impartasanie, asa ca oricum discutam degeaba. Poate doar cei ce stau in vest sa gaseasca biserici in care se pot impartasi fara sa se spovedeasca.

În concluzie, important este ce spune Cătălin, nu ce spune învăţătura Bisericii.

Ma indoiesc ca ai cutreierat toata tara si nu ai gasit un preot care sa impartaseasca fara spovedanie. Totusi, sa nu uitam ca un preot care nu te cunoaste, o sa iti ceara spovedanie, chiar daca pe ucenicii sai mai vechi ii impartaseste si fara spovedanie deasa. Nici un preot nu o sa impartaseasca o persoana pe care nu o cunoaste, asta e adevarat. Insa, fiecare preot isi are nucleul lui, stie el care sunt presoanele vrednice din parohia lui, si ii impartaseste pe aceia. Si nu, nu toti dintr-o parohie sunt impartasiti des, ci doar cei vrednici. De asemenea, asta nu inseamna ca acesti ucenici se spovedeasc doar de 2 ori maxim pe an.

Sunt preoti romani si din tara, si din vest(inclusiv Grecia) care impartasesc des fara spovedanie deasa.

Chiar si de ar fi necesara spovedania inaintea fiecarei impartasanii, unii preoti nu ii invata pe credinciosi ca e nevoie sa se impartaseasca mai des, ci nu doar in posturile mari.

Bun, am înțeles că tu refuzi să vezi. Dar în următorul mesaj vorbește foarte clar: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...2&postcount=68