Sanatate, MihailC!
Sa te ajute Dumnezeu sa treci cu bine peste asta si sa te intareasca!

.. în sfârşit, a venit şi vestea bună: Domnul nu te-a lăsat să ne părăseşti. Ba, mai mult, ţi-a dat şi câţiva prieteni în plus.
Hmm, delia, delia, inima mea ştiu că e de piatră şi totuşi mesajul tău a reuşit să o străpungă. Probabil e o fisură pe undeva ..:18:
Mihailc, Domnul să te aibe în paza Sa, să-ţi dea sănătate şi pace sufletească, să te poţi bucura în linişte împreună cu toţi prietenii tăi!
Delia31, Domnul se-ndură de-o inimă bună! Mă bucur că exişti.

Doamne ajuta, bine ai revenit printre noi! Cam ceva de genul asta ma gandeam sa scriu si eu : ca din asemenea experiente dramatice trebuie sa invatam ca "azi esti, maine nu mai esti", si trebuie sa fim mai cu bagare de seama. Nu neaparat ca pana acum ne-am fi facut de cap, dar poate unii gresim si ca ne lasam afectati si traumatizati si ne facem griji peste masura - cam ce a zis si doctorul :). Apoi poate o asemenea experienta ar trebui sa ne apropie mai mult de Dumnezeu, sa ne faca sa-i simtim prezenta. Ce se putea intampla, in cel mai rau caz? Sa ne ia la El, nu? Din pacate insa ma tem ca eu una in situatia asta, si poate multi altii, nu am fi asa curajosi, si cel mai probabil m-ar incerca din plin frica "iadului". Dar poate si asta face parte din incercare si din lupta pe care trebuie s-o ducem si din lectia pe care trebuie s-o invatam. Poate cand te faci bine ne povestesti si noua cate ceva (despre cum e cand esti asa aproape), daca nu te deranjeaza sau nu ti-e frica sa-ti amintesti, sau nu sunt chestii prea intime, si daca iti da voie doctorul sau duhovnicul. Si da, sa stii, din pacate doctorul are dreptate, de tine depinde sa te faci bine. Dumnezeu iti intinde o mana, trebuie insa sa te lupti sa te agati de ea si sa ramai agatat in furtuna. Nu mai am loc sa scriu mmult

Am ciuntit si inghesuit citatul, am maltratat limba romana, si ttot n-am reusit sa scriu tot ce voiam :). Mai voiam sa zic ca e ok ce a zis dr, in sensul ca sa nu te agiti si sa-ti faci griji si probleme inutile pt toata lumea, si sa fii egoist in ce priveste integritatea ta fizica si psihica si spirituala (bine, nu cum au facut altii de-ai nostri, sa considere ca bolnavi fiind au numai drepturi si nici o obligatie si sa traga pe ai lor :), insa probabil cei care fac asta cred ca li se cuvine oricum, si cand nu sunt bolnavi :)). Scuze de paranteza. Multa sanatate si pace sufleteasca sa-ti dea Dumnezeu, si ai grija de tine! Doamne ajuta!

Prietene,fa-ne si noua hatarul si protejaza-te mai mult caci esti ultima noastra speranta pe topicul despre icoane :)

Lasand gluma la o parte,te rugam insistent sa nu-ti mai soliciti inima intr-atat pt ca nu-i de gluma cu emotiile si stressul!
Un parinte m-a sfatuit odata ca decat sa ma doboare emotiile si grijile pt altii,mai bine sa ma tin tare si puternica si prin atitudinea asta voi reusi mai mult in ce-mi propun sa-i ajut decat daca as fi doborata la propriu,fizic de atata durere!
Probabil ca stia si dansul efectul emotiilor negative asupra anumitelor organe!

Domnul sa te tina sanatos pana la adanci batraneti sa impartasesti si altora din ce cunosti!
Numai bine iar Arhanghelul Mihail sa-ti stea de veghe la picioare(nu la capatai).

Sa-mi fie cu iertare, e si o vorba in popor despre cel care moare de grija altora :) (nu eu am zis-o, ci intelepciunea populara, aia buna, nu asta de-acum, moderna, decazuta). Sunt curioasa daca problemele au avut o cauza fizica (artere calcificate, arterioscleroza) sau una functionala (exces de adrenalina -de la emotii, socuri, oboseala, etc, nu de la bungi-jumping :))

Poporul o zice și p'aia cu "dacă dai, n-ai" dar nu înseamnă că-i și corectă dpdv duhovnicesc.

Sanatate Mihail! Dumnezeu sa te ajute sa iti revii cat mai curand!

Dragii mei, o să vă cer în primul rând iertare pentru că nu am posibilitatea acum să scriu răspunsuri personale, deşi sunt conştient că intervenţiile voastre ar merita cu prisosinţă asemenea răspunsuri.

Aduc doxologie din toată fiinţa mea Domnului, nu doar pentru că am supravieţuit fizic situaţiei limită de joia trecută, ci mai ales datorită faptului că, în mila Lui nesfârşită, mi-a arătat cu această ocazie, pe care ezit acum să o caracterizez ca nefericită, zorii unei altfel de vieţi. În mod paradoxal, este exact ceea ce mi-am dorit, este acea modificare substanţială a fiinţei, despre care până acum am vorbit mai mult decât am experimentat. Din această cauză, şi nu numai, am numit această experienţă şoc metanoetic.
Desigur, sunt conştient că abia acum începe greul şi adevărata luptă, fiindcă dracii nu sunt sub nicio formă de acord cu asemenea salturi de nivel ontologic. Mai ştiu că am de echilibrat teoria cu practica, de înlăturat multe frâne ale învierii numite patimi, pe scurt, am treabă multă cu mine însumi.

Cu toate recomandările medicilor, nu voi renunţa să încerc şi să învăţ să iubesc din ce în ce mai curat şi mai adânc. Pentru că nu iubirea era să mă ucidă, ci tristeţea refuzului ei. Sau/şi tristeţea constatării că sunt incapabil încă să o transfer din trăire în faptă în aşa fel ca ea să fie recunoscută fără echivoc drept realitate a vieţii şi nu doar a cuvintelor.

Acum o oră am discutat cu maestrul meu, la telefon, această chestiune. Mi-a spus ceva de care ar trebui să ţinem cont cu toţii. Iubirea, deşi este pomenită inflaţionar ca entitate lexicală, este atât de străină de lumea aceasta încât realitatea ei existenţială este aproape insuportabilă pentru omul căzut. Asta arată, printre altele, şi cât suntem de nepregătiţi pentru modul de existenţă al Împărăţiei. Ne place să vorbim despre iubire, dar nu o suportăm în realitatea noastră cotidiană. La impasul acesta, spune maestrul meu, o soluţie este învăţarea, concomitent cu agonisirea puterii de a iubi care este un dar nu de la ci din Dumnezeu, meşteşugului traducerii şi dozajului ei atâta cât poate duce şi suporta fiecare.
Şi mi-a mai spus că în lumea aceasta iubirea este vectorul şi pregustarea Împărăţiei, iar în cealaltă este cel mai mare chin pentru cei care n-au dobândit-o, şi, mai rău, pentru cei care au refuzat-o atunci când erau în situaţia de beneficiari ai ei.

Vouă, tuturor, mulţumiri şi metanie de recunoştinţă de la cel care a primit atâta iubire de la voi!

Mihai

Mi-au dat lacrimile citind tot ce este postat aici! Sa dea Dumnezeu sa reusim sa iubim asa cum vrea El!

Dar fecioarele intelepte de ce n-au vrut sa dea din untdelemnul lor celor care nu-si luasera? Sau n-au putut, pt ca era ceva ce nu se putea transfera? Din cate stiu, iubirea e un sentiment care oricat ai da, nu se termina niciodata, mai mult iti da Dumnezeu. Insa se poate ca cel care o primeste de la tine, sa nu poata beneficia de ea, sa nu-i fie de nici un folos, decat cel mult material, daca nu o simte si el la randul lui, asa cum bine zise si Mihai mai devreme (defapt zicea si pr. Galeriu ca pt diavoli si pt cei din iad, iubirea lui Dumnezeu -sau mb zis lipsa ei, prapastia aceea din parabola cu saracul Lazar e singura si cea mai mare tortura, pedeapsa)

Scuze pt repetare :)!

Mai bagă unul și-ți răspund. :67:

Serios? N-am fost destul de convingatoare

cu drag, pentru Delia
 

Să-i dea Domnul sănătate și spor în toate cele de folos ! :53:

O constatare pe care o experimentez și eu câteodată -
însă inima mea e nesimțitoare, nici măcar nu e în stare de acea tristețe...
Dumnezeu știe de ce ! (are El motivele Lui, bănuiesc)
Eu doar sper să se despietrească și să dea rod într-o bună zi.

E trist ca a trebuit sa ajungi aici, pentru ca noi sa aflam de la tine revelatii pe care singuri nu le putem avea. Macar daca am reusi sa intelegem ceva din asta, desi nu e putin lucru sa fii chiar mijlocul prin care ceilalti ajung sa se intelepteaasca... Sa nu-ti fiu sminteala, Mihail, dar in general doar mucenicii aveau aceste privilegii...

Poate că prin încercarea asta Dumnezeu te-a vindecat de această tristețe, deschizându-ți ochii către zorii noi de care ai spus mai sus.

Bine ar fi să ne vindecăm cu toții de întristare, care cred că este un păcat întrucât ne vine din neîmpliniri omenești și cel mai adesea din cauza nevoii vitale de a iubi o persoană în carne și oase. Și pierdem, când suntem triști, simțirea mângâierii Domnului, a harului, deci. Însă chiar dacă știi asta, nu o poți birui singur, iar felul în care vine ajutorul lui Dumnezeu este adesea paradoxal sau chiar năucitor.
Poate că ți-a zguduit întreaga viață, ca să-ți schimbe așezarea, pentru că se pare că te-ai ales cu una nouă.
N-am trecut prin ceva asemănător, și ceea ce ai învățat din această experiență cred că ne este util tuturor; chiar dacă vom avea cu toții parte, la modul personal, de propriile experiențe ale diverselor dureri, încercări și, în cele din urmă, a morții. Să ne ajute Dumnezeu să fim și noi treji și mereu receptivi la mesajele pline de dragoste ale Lui, mai ales atunci când împrejurările par a arăta exact contrariul.

P.S. Nu este cazul să răspunzi fiecărui mesaj. Cel mai important este să te refaci în liniște.

Incerc sa-ti raspund si eu. Orice problema poate fi lasata in grija Mantuitorului si a Preasfintei Sale Maici fara sa ne facem procese de constiinta ca n-am facut nimic sau ca suntem prea nesimtiti. Daca ne incredintam viata si problemele noastre sau ale celorlalti lui Dumnezeu, puternic este El sa ne arate mila Sa. Repeta ,,Faca -se voia Ta!" in toate si nu te gandi sa rezolovi tu problemele pe care Dumnezeu are de gand sa le rezolve intr-un mod anume. Gandind astfel, nu devii insensibil, ci mai intelept. Nu uita: E Tata e la carma!

http://ortodoxiacopiilor.blogspot.ro...-la-carma.html

Iertarea din inima a celor care ne-au gresit e un alt medicament pe care si eu l-am gasit mentionat intr-o carte scrisa de un medic. Se inlatura astfel tensiunile interioare.

Eu ma bucur (sper) ca in necazurile pe care le-ai avut ai avut taria sa nu te superi pe Dumnezeu si sa-ti pierzi increderea... Dar cum nu e cazul, la nici unul dintre dvs, cei de aici, poate nu avem de ce ne teme... Am observat ca de obicei la oamenii cu credinta putina sau slaba ghinioanele se tin lant :(, si parca nu se mai termina... Cei care n-au credinta mai deloc, in fata necazurilor zic "stiam io ca suntem singuri, de izbeliste, nu exista niciun...", iar cei cu putina credinta totusi zic "pana cand, Doamne, le mai dai satisfactie necredinciosilor?". In privinta esecurilor sentimentale, aici vad cel putin 2 atitudini divergente, care nu stiu daca au legatura cu credinta. Cei care aproape si-au pierdut viata si sufletul, si au luptat din greu sa-si recapete sanatatea, echilibrul si credinta, de obicei nu au curaj si nu isi permit sa mai riste. Altii mai curajosi, sau mai nesabuiti, sau care poate n-au fost in asa mare pericol, gandesc ca daca viata, soarta, Dumnezeu sau diavolul le-a luat ce aveau mai de pret - sotie, copil, casa, cariera, sanatate, etc- sunt datori sa lupte pt a le recastiga, sa joace tot ce le-a mai ramas pe ultima carte... Cum spuneam insa, nu imi dau seama exact daca si cata credinta se gaseste in aceste atitudini, si care din ele ar fi mai corecta. Desigur singura corecta 100% e "Domnul mi-a dat...", insa raspunderea noastra, ulterior, este ce facem cu ce ne-a dat, sau cu ce ne-a ramas, sa nu pierdem din propria vina si nebagare de seama...

Tocmai pentru că erau înțelepte, și aveau dreaptă socoteală :)

Are părintele Sofronie Saharov o rugăciune de dimineață în care se spune :
"O, Lord King, by Thy Holy Spirit, teach me prudence and wisdom... " ---
adică cerem Domnului să ne dea prudență și înțelepciune. Doamne ajută!

http://www.crestinortodox.ro/forum/p...ictureid=14198

DA,chiar de curand am aflat ca prostia este considerata printre pacate!

Dragilor, haideti sa ne rugam din nou pentru Mihai, sa nu cumva sa recidiveze crizele coronariene. Saptamana asta este critica. Doamne ajuta sa fie bine!!

Hristos a Inviat! Dragul nostru frate Mihai, ne bucuram sa aflam vesti de la tine. Am si eu o curiozitate daca imi este permis..as vrea sa stiu cine este maestrul tau? Cand vei avea timp vorbeste-ne putin despre el. Cum l-ai cunoscut? Ce rol are el in viata ta?
Nadajduiesc ca intrebarile mele iti vor da ocazia sa ne vorbesti de cele pe care tu le consideri frumoase in viata ta si nu te vor mahni ci vor fi prilej de bucurie.
Jeni

Cu vremea asta schimbatoare, cu diferente mari de temperatura si mai ales de presiune, cu furtuni, vom fi cu totii greu incercati... Probabil pacatele noastre globale au adus si ele un aport la situatia asta :). Sa rugam pe Dumnezeu sa ne fie milostiv si sa ne dea rabdare sa nu cartim la toate greutatile!

Ii doresc si eu din toata inima insanatosire grabnica lui Mihail!!
mie una chiar mi-a parut de neclintit in afirmatiile lui... virtual, asa.... :)

Fallen, ai dreptate! suntem din ce in ce mai rai! eu ma minunez de doctorii ce ne-au mai ramas: multi sunt fara inima! sau sa le zic imuni? :D

Doamne, miluieste!

Chiar nu am mai intrat de multisor pe aici,ma intrebam care sunt noutatile?

Mihai e bine acum, slavă Domnului ! am răspuns eu, că el nu știu când intră pe aici... :)

Slava Domnului pt toate!
Si multumesc de reply.

Ar fi bine sa ierte persoanele pe care nu le poate ierta, si sa spuna ce crede si simte despre cine crede si simte, fara sa intru in mai multe detalii. O sa pateasca iar daca nu-si intelege greseala. Doamne ajuta

Dumnezeu sa te ierte si sa te intelepteasca LA TIMP, biet copil ratacit. Ai facut un adevarat taraboi despre "gunoiul din ochiul altuia", pe thread-ul dedicat... iubirii divine (nu cred ca esti inca in masura sa percepi sensul acestor vorbe) iar aici intri fara sa stii absolut nimic despre acest om, si deliberezi concluzii. Dar tu, unde te situiezi TU, in aceasta ecuatie? Ti se pare ca stai intr-un loc sigur? Ai grija, copile, sa nu cazi, ca esti deja pe margine, daca nu deja in alunecare libera!
Sa nu ma intelegi gresit; nu te cunosc, si nu vreau sa-ti fac intrarea ta pe acest forum, un calvar, desi cam asta se poate intelege printr-o gandire superficiala. Tu cauti ceva, dar esti inca pe contra-sens si nu e de mirare ca te lovesti frontal de tot si toate! Cand crezi ca stii, sa stii ca... NU STII NIMIC! Invata sa asculti, sa primesti ce ti se da, si sa intelegi sufletul celuilalt, pentru a reusi intr-un final sa te poti intelege pe tine. Deocamdata esti la discretia cuiva care-ti face mult rau, fara ca tu sa fii constient de asta.
Da, logica voastra pare atat de simpla incat aveti impresia ca o puteti atinge cu mana. Multi de-aici, au trecut demult prin entuziasmul tau usor razvratit. Totusi, la Mila lui Dumnezeu nu se ajunge prin mandrie, iar tu nu poti nega ca dai pe-afara de mandrie. La Mila lui Dumnezeu, nu poti ajunge de unul singur. Nu pentru ca trebuie sa te duca altul de mana, ci tu, prin intelepciune, rabdare si dragoste fata de semeni, sa fii acceptat sa duci de mana pe celalalt mai putin intelept decat tine! Ori tu, deocamdata, vezi singur ca orbercai in intuneric. Incearca sa nu te iei de altii fiindca se iau de tine. Vei castiga mult mai mult ascultand, decat aruncand la fileu, sa nu pari mai prejos!
Deocamdata nici nu stiu daca esti (sau macar incerci sa fii) serios, sau acelasi individ ciudat care tot intra pe acest forum, sub diferite identitati, punand rabdarea celorlalti la mare incercare. Cat inca Dumnezeu ingaduie, esti bine-venit.

Ohoooo, Maestre!
Multumesc lui Dumnezeu care ti-a dat priceperea tainelor Sale si multumesc pentru bunatatea de a ne impartasi pe noi toti din roadele priceperii tale. O rugaciune mai potrivita pentru un om apasat sufleteste cu greu s-ar putea gasi...

Multumesc Tatalui nostru, care ne primeste pe toti, ori de cate ori ne-am departa de El. Multumesc pentru indelunga Lui rabdare, multumesc pentru dragostea cu care ne mangaie, chiar si antunci cand meritam mai putin. Caci El este cel ce nu rasplateste raul cu rau, caci nu vrea moarte pacatosului ci sa se intoarca la pocainta si sa fie viu...

Complicata exprimare, dar cat de mult adevar contine! De fapt contine tot Adevarul. Este acelasi adevar pe care Eminescu la subliniat zicand "Ne succedem generatii si ne credem minunati..." Multumesc lui Dumnezeu, care mi-a randuit sa am iscusinta necesara pentru a intelege vorbele de mai sus.

Dumnezeu sa il ajute!
 

Pentru rugaciunile Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale sfintei mucenite Fevronia si ale tuturos sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste pe robul tau Mihailc.

Să ne rugam pentru Mihai, care s-a retras de pe forum.

Eu una am încercat să mediez acel conflict recent cu Ioan Cezar... Se pare însă că am făcut-o foarte prost, astfel încât s-a supărat pe mine s™i m-a s™i sters din lista lui de prieteni. Offff! :( n-ar fi mare lucru o listă, nu? stiu, dar nu pot să nu pun la suflet, si îmi pare rău că l-am supărat asa de tare.

Să ne rugăm!
Să ne rugăm să nu ne mai ștergă "prietenii" din liste la prima contră care ne deranjează naturelul prea simțitor.

Doamne ajută!

Se intampla frecvent ca cel ce vrea sa medieze un anume conflict sa fie de doua ori victima...
Nu stiu daca in aceste conditii, Mihai mai are nevoie de rugaciunile noastre mai mult decat le-ar avea si Ioan. Spun doar atat:
Mihai sub nicio forma nu avea nevoie de o asa iesire fiindca a reusit sa puna sub semnul indoielii anumite impresii mai vechi.
Ioan ar trebui sa mediteze profund de ce i se intampla ce i se intampla, si de ce trebuie sa se repete ca o copie la indigo. OK, a patit-o odata, o fi fost o neintelegere. A patit-o a doua oara, (atunci i-am luat apararea si l-am blamat mult pe Cristian, desi nici el nu era chiar nevinovat, cum nici Mihai acum n-a procedat corect), dar daca s-a intamplat un astfel de conflict si a treia oara, inseamna ca undeva trebuie sa cautam in subconstient ca tare ma tem ca acolo e cam multa patima pretins intelectual-profesionala.

Sa ne rugam pt ce anume,in mod concret?

Eu am inteles interventia lui Cezar altfel-desigur ca nu era necesar sa se sublinieze sau sa se doreasca banarea lui Fallen-insa eu am vazut-o ca o indreptare pedagogica,o scuturatura frateasca(in prima data).
Sau daca vreti o deformare profesionala...

Ca ceilalti spun vrute si nevrute despre noi,nu-i o problema;problema este cum reusim noi,soldati crestini sa manageriem problema asta de trufie?

Paradoxul este ca de fiecare data tot asa: ca multi dintre teoritecienii si invatatatii cei mai de soi intr-ale crestinatatii ,pica ca fulgii de nea la prima ninsoare a examenului practic,cand se lovesc mai tare de un frate.

Desigur,spun asta din observatia personala si nu ma exclud din aceasta tagma care nu vede padurea din cauza brazilor...

Păi eu mă gândeam să ne rugăm să-i treacă tulburarea si supărarea, si să revină la gânduri mai bune.

Sa ne rugam pentru toti care au fost suparati de cineva pe acest forum , sa nu capete resentimente care otravesc sufletul si sa inteleaga ca intotdeauna in cuvantul aspru al aproapelui este si o doza de corectare ,utila si de folos.
Sa treaca peste nedreptatea care li s-a facut , si sa se intoarca cu si mai multa dragoste catre aproapele, aducand intotdeauna slava lui Dumnezeu ca ne-a prilejuit aceasta sansa sa ne cunoastem aici ,ca intr-o familie nevazuta, dar parca reala.