Multumesc pentru corectie. M-am exprimat eu gresit.

Lucian, pot sa recunosc ca am gresit, dar nu imi pare rau. Si nu imi pare. DE ce m-as minti pe mine in primul rand (ca pe Dumnezeu nu am cum, El oricum stie exact ce simt)? De ce sa fiu ipocrita?
Da, poate aveti dreptate, dar asta nu imi schimba lipsa parerii de rau.

Alin, se poate ajunge la divort si daca nu ai relatii pana la casatorie... Viata nu e chiar doar in alb si negru; nu e totuol chiar asa simplu pe cum am crede noi.
Tu ai impresia ca daca la fac toate ca la carte nu poti ajunge la divort, la certuri si la alte pobleme; nu uita ca intr-o csnicie sunt 2 omeni, nu unul, si oamenii oricum se pot schimba in timp; poate nu tu, dar partenerul, sau poate chiar tu.
El cu credinta sta ca mine.

Albert, nu ma deranjeaza atat de atare asa zisele atacuri la persoana (astea-s nimicuri pe langa ce atacuri la persoane am vazut pe forum). Sunt acuzata oarecum pe buna dreptate; dar asta n-o sa ma faca sa imi schimb parerea; si din moment ce credinta mea nu e asa cum ar trebui sa fie (din perspectiva altora cel putin), nu vad care e problema. Se stie clar de la bun inceput ca eu cred in Dumnezeu, nu cred in Biserica ca si institutie condusa de oameni, nu cred in sfintii aparuti peste noapte (ma rog, dupa cate 7 ani de la moartea lor fizica), si nu Il vad pe Dumnezeu ca un zeu nemilos care pedepseste tot ce prinde in cale. Cand iubesti, nu pedepsesti cu boli, accidente, moarte si altele grave. Asa ca, stiind astea, si stiind ca in stilul asta n-o sa imi schimb curand nici credintele, care e problema? Ca am pacatuit? Da, am pactuit, dar pur si simplu nu imi pare rau de pacatul asta. E singurul pacat de care nu imi pare rau. Degeaba imi ziceti ca trebuie sa imi para rau; as putea sa va zic ca da, imi pare rau, dar nu o fac, pentru ca nu mint si nu mi-e rusine sa recunosc ceva, nu mi-e rusine sa fiu eu, asa cum sunt de obicei. Mai mult de atat nu am ce sa va zic.

Ah, Alin, daca cumva o sa am probleme in casnicie, o sa merg la un psiholog, n-o sa vin sa cer sfaturi pe-aci, doar ca sa ai satisfctia sa-mi zici: "ti-am zis eu", sau cel putin sau gandesti;

Chiar te astepti sa ma sim jignita?!
Ei bine, nu, nu sunt jignita.
Ideea e ca eu nu vad mantuirea ca tine; dupa cum am mai spus, eu nu cred in religii; m-am saurat sa aud la toate religiile si confesiunile ca la ei e Adevarul? Care adevar? De peste 2000 de ani decand a aparut crestinismul si pe peste alte mii de ani de cand au aparul alte religii ale lumii tot asta se sustine de catre fiecare in parte. In miile astea de ani si daca Adevarul ar fi fost la doar una din aceste religii, acesta s-a deformat; sa nu uitam ca totul s-a transmis muulta vreme ca prin telefonul fara fir si informatia s-a modificat/degradat sau/si s-au adaugat/scos chestii. Si e nornal sa fie asa. Orice e transmis o buuna bucata de timp pe cale orala isi modifica forma mai mult sau mai putin.
Si prefer sa am propriile mele pareri decat sa preiau orbeste parerile cuiva, fie ca gresesc, fie ca nu; dac gresesc, voi suferi consecintele, iar daca nu, atunci ies castigata.
Dumnezeu e Unul, dar nu avem e unde sa stim ca e ala ortodox sau catolic (inca nu se stie exact care religie a fost prima dintre astea doua). Dumnezeu a trimis POATE revelatii reformatilor si de-aia s-au despartit de catolici; nu o sa aflam niciodata asta; Dumnezeu lucreaza in feluri pecare nici macar sa le banuim pe toate nu putem; asa ca da imi asum riscul sa ajung dupa moarte in iad pentru ca eu cred in ceva ce nu imi impune societatea/media/parintii/traditia etc.
Voi aveti impresia ca daca v-ati fi nascut musulmani sigur ati fi ajus ortodocsi? Nu, cel mai probabil ati fi crezut ca religia aceea e cea adevarata.
Dar cred ca ar fi cazul sa revenim la subiectul tpoicului; am cam dat-o in altele deja.

Adevărul nu se poate deforma. Doar percepția noastră asupra Lui. Chiar dacă prin transmisiunea orală se mai schimbă forma, rămâne sâmburele de adevăr pe care sulfetul nostru îl poate percepe, dacă vrea cu sinceritate.

Ar mai fi posibilitatea să înveți de la alții... dar e alegerea ta. Credința nu înseamnă a prelua orbește părerile cuiva.

^
Nu, credinta nu inseamna a prelua orbeste parerile cuiva, aia e religia.
Pentru ca cineva, candva, acum x-shpe ani a avut niste intrese politice si a zis " hai sa schimbam ceva major in toata treaba asta si sa ne facem o religie a noastra", si tot asa.
Practic, esent e aceeasi la toate religiile crestine. Dumnezeu exista, Iisus a fost nascut de catre Fecioara MARIA SI AVUT 12 APOSTOLI, a murit si a inviat dupa 3 zile pentru a face posibila mantuirea omului; cela 10 porunci sunt sfinte, altfel pacatuiesti; pacatele se iarta.

Asa ca de ce sa cred in religii, cand esenta credintei in sine e aceeasi?

Adevarul poate intre timp a devenit minciuna. E vorba de mii de ani, nu e 10 ani. Si in 10 ani ce pare acum adevar se poate transforma in minciuna.

Nu, dar poti sa te gandesti ca poate e gresit ceva la tine, sa schimbi ceea ce este gresit, si atunci o sa apara si regretele pentru pacate.

Altfel se intampla urmatoarea chestie, nu schimbi nimic, si pacatele te vor duce inevitabil la regrete atunci cand faptele iti vor demonstra fara putinta de tagada ca ai facut o alegere gresita.

Adica exemplul hotului, atat timp cat nu este prins, nu are regrete, e foarte satisfacut cu ce a facut.
Abia cand ajunge sa faca puscarie pentru ce a facut, incep eventual regretele.
Ca daca n-as fi furat, poate ...


Ai inteles gresit.
Nu simplul fapt de a a avea/nu a avea relatii intime pana la casatorie este cel care trage linia.
Ci e vorba de dreapta/rioditoare credinta versus ecredinta sau proasta/superficiala credinta.

Poti sa nu ai aceste relatii intime datorita unor circumstante, datorita presiunilor sociale, etc. Dar sa nu ai credinta (lucratoare).

Sau poti sa ai aceste relatii si pe urma sa-ti para sincer rau, nu pentru ca ai incalcat o norma sociala, nu pentru ca prin ele te-ai ales cu un sot/sotie necredincioasa si ai ajuns cu el/ea la certuri si divort, ci pentru ca ai incalcat ordinea lasata de Dumnezeu.

Incalcarea acestei ordini intotdeuna se lasa cu regrete, problema este daca ele vin mai devreme, prin efortul tau de a te apropia de Dumnezeu sau mai tarziu pana cand necredinta si indiferenta ta da roade in viata de familie, copii, etc.

Acel cineva tu l-ai ales.
Conteaza criteriile dupa care l-ai ales.
Daca Dumnezeu este prea putin in aceste criterii, este normal ca in timp sa nu sesizezi schimbari in bine, ci dimpotriva.
La fel si in viata ta, daca este prea putin din Dumnezeu, e normal sa nu te astepti la schimbari in bine.

Atunci cam e o problema aici..
L-ai intrebat vreodata, daca ar putea avea o noapte de "libertate", fara obligatii, fara consecinte, fara sa fie prins, etc. daca ar refuza-o sau ar accepta-o?
Si de ce da si de ce nu?
Ma rog, nu stiu daca are libertatea sa dea un raspuns sincer, dar poti sa incerci.

[] Se stie clar de la bun inceput ca eu cred in Dumnezeu, nu cred in Biserica ca si institutie condusa de oameni, nu cred in sfintii aparuti peste noapte (ma rog, dupa cate 7 ani de la moartea lor fizica),

Daca ai sa citesti si tu Sf. Scriptura, Noul Testament in special, ai sa afli ca Biserica nu e o institutie umana, ci divino-umana, a carui cap este Hristos..

Si capul nu lasa trupul la voia intamplarii.
Poate si al tau, intr-o buna zi :)

Sfintii nu sunt Sfinti pentru ca asa zice Biserica, Dumnezeu i-a facut sfinti si pe o parte din ei, Biserica ii canonizeaza, adica ii da ca exemplu.
Cei care au avut o viata sfanta sunt de cateva ori mai multi (probabil de mii, de sute de mii de ori) decat ai sa gasesti in calendar si in toate Vietile Sfintilor.
Chiar si tu ai sansa sa fii unul (una, de fapt).

Nu, de obicei ajungi singur acolo pentru ca desi Dumnezeu te iubeste, tu ii respingi dragostea si alegi doar ce-ti convine din ceea ce ofera.
Sau ai vrea sa alegi, dar de cele mai multe ori nu se poate.

Nu poti sa bei si sa fumezi, pentru ca "Dumnezeu te iubeste" si sa crezi ca de asta nu vei face niciodata ciroza sau cancer.
Nu poti sa-ti iei un sot necredincios si pentru ca "Dumnezeu te iubeste" sa crezi ca nu o sa te insele sau sa te paraseasca niciodata.
etc.

Pai nu vrea nimeni sa ai regrete formale, nu o sa te ajute cu nimic.
Ci sa-ti schimbi viata de credincios de duzina si sa ajungi la o credinta reala, ziditoare.
Atunci va veni si restul, de la sine.

Ce, chiar crezi ca atunci o sa-ti mai pese de satisfactia mea? :)
O sa ai destule lucruri la care sa te gandesti, asta o sa fie ultimul.
Si la o adica de ce ai veni sa intrebi pe aici, ca stii f. bine raspunsul.

Dar probabil te gandesti ca micul zeu psiholog iti va oferi o abordare magica, care va face din sotul tau altceva decat este.
Ti-ar putea spune eventual "ei, daca ai face si tu sex ca amanta, poate s-ar intoarce la tine".
"daca ai inchide ochii la infidelitatile lui, poate macar nu ajungeti la divort".
etc.

Daca ai cerceta lucrurile in profunzime, le-ai vedea altfel.
Dar nu vrei asta.

Tu vrei sa ramai la suprafata lucrurilor in credinta, pentru ca mergand in profunzimi, ti-ai pierde libertatea de a pacatui fara regrete.

Este o expresie care a folosit-o Hristos, se numeste "morminte varuite", ai idee de ce o folosea?

Esenta conteaza.
In fine, oricum sunt destule polemici in legatura cu religiile la topicul dedicat special acestora, asa ca nu mai continui cu asta.

Cati drept credinciosi sunt care au patit-o? Chiar si care vrand-nevrand au divortat. Un om, chiar si daca e credincios isi poate schimba credinciosia in necredinciosie. Inversa e valabila. De obicei cand se intampla asa, se intampla din anumite cauze, depine doar daca omul e puternic au nu. Asa ca, un om credincios se poate transforma intrunul necredincios, si asa se poate ajunge sa divorteze de sot/sotie, chiar daca inainte nu concepea asa ceva; Si crestinul care ramane are sanse sa devina necredincios, sau se ramana credincios si sa-si zica ca "Asa a vrut Dumnezeu."
Toate-s cu cantec. Cum ziceam, nu exista doar alb si doar negru in nimic. Exista si nuante de gri, multe nuante de gri.
Si in legatura cu regretele, orice s-ar intampla nu o sa regret lucruri care le-am facut, fie bune, fie rele; alea m-au ajutat poate sa vad viata altfel, poate sa schimb ceva ce trebuia schimbat, poate sa imi dau seama de anumite lucruri, sa cresc, sa ma maturizez, sa invat. Nu doar din lucruri bune si din exemple de oameni si sfinti am invatat sa ma descurc si sa fiu cine sunt; am invatat din proprile greseli si pacate marea mjoritatea a lucrurilor; majoritatea lectiilor de viata din greseli le-am invatat, nu din lucruri facute corect.

Daca as face cum zici tu, as ajunge sa am o viata plina de regrete si sa regret in continuare tot ce nu fac bine. Nu, mersi. Prefer sa invat din ele decat sa le regret. Si de ce ai regreta ceva ce ai facut din care ai invatat ceva bun?!

Nici nu ai cu ce, asta e problema.

Cazuri?
Raportate la cei care nu au o credinta sau o au la modul superficial, ca tine?

Daca sunt credinciosi ca tine, da..
Ca maine ai sa ne spui povesti cu fenshui, budha si alele..
Ca aia de ce n-ar fi o credinta valida? Ca si alea au mii de ani, poate mai mult decat crestinismul, etc.
Doar nu ai sa crezi intr-un Dumnezeu care mii de ani (pana la Hristos) a lasat ca toti oameniii sa ajunga in Iad.

NU, depinde daca are o credinta autentica sau nu.

"Asa ca" poti spune doar cand ai demonstrat ceva.
Ori tu ai facut niste afirmatii extrem de generice, care o analiza atenta demonstreaza si o gandire superficiala.

E drept ca a fi credincios e darul lui Dumnezeu. Dar nu si fara participarea omului.
Ori tu, nu-ti doresti decat sa ai o participare extrem de superficiala in chestia asta.

Poti sa canti mult si bine, problema e ca tu canti fals.

Nu ai cum sa regreti ceva cand sistemul tau morale e ca la un ateu, un fel de creanga in vant, dupa cum bate vantul, asa se indoaie.
Se pare ca ai oricum pregatita o scuza pentru orice prostie trecuta si viitoare, asa ca cele trecute de ce sa le regreti, de cele viitoare de ce sa te feresti?

De ex. ai avea ceva de invatat si dintr-o relatie extraconjugala, nu-i asa?
Daca sotul nu afla niciodata, ce te-ar opri?
Ai putea sa te descoperi, sa te cunosti mai bine, sa inveti "tehnici" noi, etc.
Nu?

Din momentul in care ajungi sa le faci bine, n-ai de ce sa le mai regreti.
Dar din moment ce continui sa faci prostii, ai doua solutii, sa regreti si sa schimbi sau sa le faci si sa nu-ti para rau.
Tu se pare ca ai ales-o pe a doua.

Alegere proasta, dar probabil e nevoie de o catastrofa majora ca sa-ti dai seama.
De povestea cu cele 3 chei ale lui Dumnezeu ai auzit?

Pentru ca nu inveti niciodata cu adevarat din greselile tale daca nu le regreti sincer.
E ca si cand ai spune, "daca mi-a placut bucata asta de carne, de ce n-as mai manca"?
Sigur, "stiu" ca e carne procesata, e plina de E-uri, intr-o zi m-ar putea ucide, dar uite altii maninca si n-au nimic, pe mine nici macar nu m-a durut burta, eu de ce n-as mai manca? Doar mi-a placut. Per total a fost o experienta pozitiva.
Si te trezesti intr-o zi bolnava de cancer. Si ca om "credincios" spui: "Asa a vrut Dumnezeu". Dar nu vrei sa vezi alegerile tale proaste poate nici atunci.

In concluzie, sa ma fac un robotel simpatic care sa se fereasca mereu de greseli, sa traiasca fad, fara nici un sens. Si nu incerca sa imi zici ca sensul vietii e mantuirea sau chestiuni de genul, ca pentru mine nu functioneaza. Un robotel care sa faca totul bine, sa se apropie de perfectiune (aia care nu exista), sa traiasca doar asa; sa nu se bucure e succese (doar aia e mandrie, nu?), sa nu se supere de necazuri, sa fie fara nici o vlaga.
Momentan sunt om de rand, nu calugarita. Traiesc in lume, nu traiesc izolata de lume; daca as vrea cu adevarat sa ma apropiu de sfintenie fara sa fiu ispitita de lumea din jur, as merge la manastrire sau m-as muta pe un varf de munte, singura.

La fel de fals ca mine canti si tu, pot zice. Doar pentru ca (,) cant alt gen de muzica, nu ineamna ca acela nu exista, sau ca e cantat fals.

Sistemul de valori moral al unui poate fi exact identic cu al unui crestin, doar ca difera motivul pentru care acel ateu si acel crestin au acele valori morale. Un ateu e asa pentru ca asa crde el de cuviinta ca trebuie sa fie, asa e de bun simt, astfel incat nimeni sa nu aibe de suferit si toata lumea sa fie multumita, iar crestinul e asa pentru ca asa a dat Dumnezeu Legea. Cred ca amandoi sunt castigati si amandoi sunt buni, doar ca din motive diferite. Si numi zice ca nu sunt crestini care au un set de valori morale bune doar pentru ca "asa scrie in Biblie si asa zice la Biserica".
La fel cum un ateu poate avea si valori gresite, tot asa poate avea si un crestin. Doar ca poate crestinul regreta acele rele doar pentru a merge in Rai; doar pentru recompensa. Ateul macar daca la regreta, o face pentru ca si-a dat seama singur ca e bine sa regrete si sa se schimbe, iar daca nu le regreta, o face pentru ca simte ca nu trebuie sa regrete.

Ateul nu asteapta recompensa si nici nu-i e frica de pedeapsa vesnica, in schimb crestinul da; cand s-au dat cele zece porunci nu prea imi pot imagina cum altfel puteau fi tinuti oamenii in frau...

Ar trebui sa nemutam la sectiunea secte si culte, ca aici degeaba vorbim despre asta; subiectul topicului e cu totul altul.

Ah, poate as avea ce invata dintr-o reatie extraconjugala, dar nu ma obliga nimeni sa o am. Daca eu nu vreau sa am relatii ectraconjugale, atunci nu am. Simplu. Si iau decizia nu pentru ca mi-e frica de Iad, ci pentru ca pretuiesc familia, imi iubesc sotul si mai ales, il respect. Doar pentr ca (,) credinta mi-e superficiala spre deloc nu inseamna ca nu am valori morale.

Ba inveti din greseli si daca nu le regreti, cu conditia sa nu le mai REPETI.

Iisus le-a dat doar preotilor posibilitatea sa judece si sa ierte pacatele oamenilor. Dar cei care o judeca necontenit pe Corinusha, din pacate este clar pentru toata lumea ca nu sunt nici preoti si cu atat mai putin calugari de pe Athos.

Propun sa revenim la topic. Se pare ca Adam a fost primul care a picat in patima desfranarii, el fiind chiar in rai, iar Eva a fost prima ca a picat in pacatul mandriei, atunci cand a fost ispitita de sarpele cel intelept care-i cunostea slabiciunea de femeie ce se considera inferioara barbatului ei si dorea sa aiba cunoasterea necesara stapanirii acestuia. Este evident de ce desfranarea si mandria sunt un pacat, daca observam ca ele au ca rezultat neascultarea poruncilor lui Dumnezu.

Dar nu preotii iarta pacatele ci Duhul Sfant le iarta.
Si nu preotii judeca oamenii, Duhul Sfant ii judeca.
Preotul e doar un martor, intre relatia ta cu Dumnezeu.

În urma mărturisirii păcatelor, creştinul se botează cu al doilea botez, i se iartă păcatele şi rămâne sub puterea harului. Puterea aceasta dată preoţilor de a aduce dezlegarea a fost formulată pe larg de Sfântul Ioan Gură de Aur. El scrie că „oameni, care trăiesc pe pământ şi locuiesc pe el, au primit îngăduinţa să administreze cele cereşti şi au o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici îngerilor, nici arhanghelilor.

Nu s-a spus îngerilor, ci oamenilor: "Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer" (Matei 18, 18). Au şi stăpânitorii pământului puterea de a lega, dar leagă numai trupurile.

Puterea de a lega a preoţilor, însă, leagă sufletele şi străbate cerurile; Dumnezeu întăreşte sus în ceruri cele făcute de preoţi jos pe pământ; Stăpânul întăreşte hotărârea dată de robi. Ce oare altceva a dat Dumnezeu preoţilor decât toată puterea cerească?

Domnul a spus: "Cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute" (Ioan 20, 23). Ce putere poate fi mai mare ca aceasta? Domnul a spus iarăşi: "Tatăl a dat toată judecata Fiului" (Ioan 5, 22). Văd însă că toată această putere a fost încredinţată de Fiul preoţilor. Au fost înălţaţi la slujba aceasta atât de mare, ca şi cum de acum s-ar fi mutat în ceruri, ca şi cum ar fi depăşit firea omenească, ca şi cum ar fi scăpat de toate patimile omeneşti”

Extras din Pastorala la Invierea Domnului din 2014 tinuta de Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei
http://www.episcopiaseverinului.ro/p...ului-2014.html

unde scrie ca Adam a cazut din pricina desfranarii? Pacatul sau capital a fost neascultarea si mandria, nicidecum desfranarea

Poti sa ne dai si noua, te rugam, o sursa pentru asta?


Cine o judeca pe Corinusha? Vezi sa nu te afli intr-o regretabila confuzie incurcand sensul cuvintelor (asa cum dealtfel o faci atunci cand vorbeste despre pacatul desfranarii care este sinonim cu curvia). A atrage atentia ca cineva greseste nu inseamna a judeca.
Mai mult gresit este sa nu ii atragi atentia, sa il lasi in starea de negare a realitatii si in situatia de a-i sminti pe alii care ar puta crede ca asa este corect.

Ps: Imi place ordinea harica si pedagocica a preotilor, respectiv calugarilor pe la Athos.

La el desfranare nu este doar curvie.

Imi pare rau dar nu te cred. Nu cred ca tu crezi ca ai gresit. Eu cred ca tu o vezi ca o incalcare a unei reguli si nu ca pe un pacat si o greseala.
Nu este vorba sa te minti pe tine, nici pe Dumnezeu. Este vorba sa constientizezi ca ai gresit si sa reconsideri fapta pe care ai facut-o. Si nu este vorba despre a schimba trecutul, ci de a te schimba pe tine. Oricine se poate schimba oricand. Are nevoie doar de vointa si sa inteleaga ca starea in care se afla nu este cea corecta.
Ca sa iti para rau trebuie sa intelegi niste lucruri pe care din pacate tu nu le intelegi. Nu intelegi dragostea lui Dumnezeu si dragostea de Dumnezeu. Daca ai intelege-o ti-ar parea rau si ai regreta ca ai gresit in fata lui Dumnezeu. Nu constintizei ca este un pacat. Daca i constintiza, la fel, ai regreta.
Si ca sa iti dau un exemplu. Ce te-ar face pe tine sa crezi ca este ceva in neregula cu un criminal in serie care atunci cand este prins declara ca intelege ca a gresit,ar ca nu ii pare rau?

Chiar sunt curios. Cum vezi tu mantuirea?


Care se bazeaza pe ce atunci cand vine vorba de credinta?

Cine ti-a spus sa preiei orbeste? Cine ti-a spus ca atunci cand "inveti" credinta nu trebuie sa vezi si care sunt argumentele?


Presupunand ca ortodocsii au dreptate, esti sigura ca esti dispusa sa traiesti cu alegerile pe care le-ai putea face gresit o eternitate? Repet: o eternitate.


Gandeste-te logic. Care este "obiectivul" lui Dumnezeu? Crezi ca Dumnezeu ar trimite mai multe invataturi despre El cand El este Unic si adevarul nu poate fi decat unic?


Si ce ai vrea sa regretam ca prin pronia Sa Dumnezeu a randuit sa ajungem ortodocsi?


Raspunsul corect este "depinde". Tot ce putem face, in schimb, este sa ii multumim lui Dumnezeu ca nu am fost in situatia asta.

Soro, schimba te rog profilul si nu mai trece ortodox, nici macar alta confesiune. Matale nici macar nu crezi in Dumnezeu.
p.s. sa nu crezi ca am ceva cu matale, dar nu trebuie sa punem etichete care nu ne reprezinta. Nu e cinstit.

O remarca inteleapta, scurta si la obiect.

Corinusha, desigur ai fost botezata, credinta in Dumnezeu nu ti-o poate lua nimeni, cu atat mai putin acest individ care numai duh ortodox nu are. Oricate pacate ai avea, daca ai credinta se vor ierta de Dumnezeu cu ajutorul Parintelui duhovnic.

Un ortodox niciodata nu va sfatui pe nimeni sa renunte la Dumnezeu, doar dracul, sub diverse forme face asta tot timpul, el este singurul care se bucura atunci cand un crestin renunta la Dumnezeu.

Sa nu credeti ca aceste mesaje consecutive sunt intamplatoare. AlinB nu a trecut la descriere ca ar fi ortodox, la fel fac ateii si sectantii. Dupa cum se poate observa el lauda indemnul de a renunta la ortodoxie adresat Corinushei, dand impresia ca ar fi "intelept" acest lucru, este evident de ce duh anti-ortodox este manat.

Pacatul desfranarii este o problema larg raspandita in ziua de azi, la fel pacatul mandriei si altele mult mai grele. Sa nu uitam totusi ca Dumnezeu in bunatatea lui, a facut ca primul om care a intrat in rai sa fie talharul de pe cruce. De mantuit se poate mantui orice om, indiferent de credinta pe care o are si ce pacate a facut, pentru asta are la dispozitie o viata. Crestinii ortodocsi sunt "avantajati" fata de alte credinte doar daca respecta si infaptuiesc invatatura Bisericii si a Sfintilor Parinti, altfel sunt niste oameni ca oricare altii, cu nimic deosebiti.

Norocul nostru este ca nici AlinB si nici mihai07 nu hotaresc cine se mantuieste si cine nu, ca daca ar fi dupa ei ...

Pe acest forum ortodox posteaza si ateii si catolicii si protestantii si budistii si e foarte bine daca se simt atrasi de acest forum, probabil ca deja credinta lor se clatina si doresc sa vada cum gandesc ortodocsii. Ei sunt pe drumul cel bun si trebuiesc incurajati, chiar daca unii dintre ei sunt enervanti, clevetitori sau rauvoitori, toleranta ar trebui sa stea la baza oricaror discutii.
Smintit nu este cel care cauta ajutor sau sfaturi pe un forum ortodox, smintit este cel care vazand slabiciunile acestor oameni incepe sa-i critice, sa-i jigneasca, sa-i indeparteze sub pretextul ca apara "ortodoxia". Un ortodox adevarat nu face asa.

Stradania Bisericii Ortodoxe sta mai degraba in a-L aduce pe Dumnezeu la oameni si nu invers.

Va recomand sa vedeti aceste filme ale Parintelui Calistrat, daca doriti sfaturi avizate on-topic:

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai - https://www.youtube.com/watch?v=WPdEKRDUnRY
Duminica Fiului Risipitor - https://www.youtube.com/watch?v=129y90FCMTk
Sfantul Ioan Botezatorul - https://www.youtube.com/watch?v=ahDF-IfYEVg

E interesant de stiut ca, criminalii in serie de obicei ciar stiu ca u gresit, dar nu le pare rau. Asta nu e o noutate pentru nimeni. Se numesc psihopati; stiu ca moral si legal au gresit, dar pur si simplu nu regreta.
Dar de la a avea relatii inainte de casatorie la fi un criminal in serie e cale lunga; nu pot compara doua lucruri de genul asta. Eu prin faptul ca am avut relatii inainte de cununie nu am facut altcuiva rau, pe cand un criminal in serie a curmat vieti; nu le amesteca.

"Chiar sunt curios. Cum vezi tu mantuirea?"
Nu o vad conditionata de pedeapsa si rasplata. Pentru ca modul in care crestinii vor sa se mantuiasca e facand totul ca la carte, nu cumva sa ajunga in Iad, sa ajunga in Rai. De frica, e constrangere; poate ei vor safaca totul altfel, dar frica de Iad ii constrange sa faca "cum se cere". Dumnezeu nu cred ca vrea sa facem lucruri bune din constrangere, nu cred ca vrea o morala curata, dar din motive defecte.
Asa ca eu daca aleg sa fac ceva bun, nu ales sa o fac pentru ca "ma asteapta Raiul", si daca gresesc nu ma gandesc "vai, am facut aia, acum merg in Iad". Nu, n-o sa fiu buna doar e dragul de a ajunge in Rai si n-o sa evit sa gresesc doar pentru ca "ma asteapta chinurile Iadului"



"Care se bazeaza pe ce atunci cand vine vorba de credinta?"
Pe ceea ce simt in sufletul si mintea mea; suflet si minte pe care mi Le-a dat Dumnezeu sa ma folosesc de ele, nu sa le las sa "putrezeasca" si sa fac totul dupa niste norme impuse de altii. Nu zic ca normele morale (si cele legale de altfel) nu sunt bune; dar uite ca sunt niste norme pe care poate eu nu vreau sa mi le insusesc (si sunt destule lucruri care in indreptarele de spovedanie sunt pacate, lucruri care sunt pur si simplu idioate - de exemplu e pacat daca te dai cu parfum sau daca te fardezi - alea automat sunt niste norme care daca nu le respcti, pacatuiesti. Niste norme care le-au facut niste...oameni. Atunci de ce s-au inventat astea? De ce un procent imens de femei detin cel putin un produs cosmetic?



"Cine ti-a spus sa preiei orbeste? Cine ti-a spus ca atunci cand "inveti" credinta nu trebuie sa vezi si care sunt argumentele?"

Si care sunt argumentele?



"Presupunand ca ortodocsii au dreptate, esti sigura ca esti dispusa sa traiesti cu alegerile pe care le-ai putea face gresit o eternitate? Repet: o eternitate."

Presupunand ca ortodocsii nu au dreptate, ce am avut de pierdut?
Inca nu s-a intors nimeni din morti sa ne zica cum a fost acolo.
Si presupunand ca ortodocsii au dreptate, atunci da, sunt dispusa sa "traiesc" cu alegerile mele o eternitate, atata timp cat in viata asta, fizica, fac alegerile care vreau eu sa le fac, fie ele bune, fie rele. Si sa fim seriosi, nu cred ca un singur pacat pe care nu il regret cantareste mai mult decat altele pe care le regret si mi-au fost iertate, sau decat faptele bune (sigur fac si fapte bune; nu-s raul intruchipat)



"Gandeste-te logic. Care este "obiectivul" lui Dumnezeu? Crezi ca Dumnezeu ar trimite mai multe invataturi despre El cand El este Unic si adevarul nu poate fi decat unic? "

De unde sti tu ca Dumnezeu are un obiectiv? Nu cred ca Dumnezeu nu nevreauniti in credinta; s apoi, religiile au aparut din motive politice si de control in masa. Si culmea, functioneaza. Si nu, nu avem de unde sa fim asa siguri ca ortodoxia e prima reigie crestina si ca n-a fost alerata in timp. Gandeste-te si tu logic la astea.



"Si ce ai vrea sa regretam ca prin pronia Sa Dumnezeu a randuit sa ajungem ortodocsi?"

N, nu e vorba de regretat ca Dumnezeu a randuit sa ajungem ortodocsi. E vorba sa va ganditi cand va luati de alte religii, care, "nu-s bune", "sunt erezii" etc. Nu aveti de unde sa stiti asta, doar pentru ca niste oameni o spun. Nu e mai usor sa acceptati ca oamenii aia au pur si simplu o religie diferita de care au tot dreptul sa se tina si ca nu au nevoie de niste oameni cu ala religie sa le zica ca-s in erezie si altele asemenea?



"Raspunsul corect este "depinde". Tot ce putem face, in schimb, este sa ii multumim lui Dumnezeu ca nu am fost in situatia asta."

De fapt nu depinde ciar atat de mult si de chiar atat de multe. Daca esti indoctrinat de mic cu credinta x si traditiile y si nu cauti tu nimic, atunci ai toate sansele sa ajungi sa ai religia x si traditiile y. Asta se face. Indoctrinare.
Stiti bine si cum sunt facute manualele de religie din scoli; stiti bine ca nimeni nu preda isotia religiilor; stiti bine ca copilul la nu are deune sa aleaga, pentru ca nu i se au optiuni; esti ortodox, gata; esti catolic si gata etc.

Am tot dreptul sa pun ortodox, pentru ca sunt botezata ortodox. Ba cred in Dumnezeu, dar nu in Dumnezeul ala nemilor si crud pe care il vad unii ortodocsi.
Oare pe tine chiar te reprezinta eticheta de ortodox?! Oare pe cati ciar ne reprezinta etichetele pe care le avem?

Albert, dupa cum vezi credinta mea nu e chiar cum e "normal" sa fie. Pentru ca da, sunt ortodoxa dupa botez, si asa voi ramane; n-o sa imi schimb religia pentru nimic in lume. Asa m-au botezat parintii, asa raman. Dar practic, habar nu am la ce credinta as putea fi trecuta. Sunt probabil o ecumenista, pentru ca prefer sa iau ce e bun din toate credintele; si ghiciti ce? Ce e bun in toate credintele e si si un lucru comun la toate; pana la urma esenta e aceeasi; dar indoctrinare exista la toate religiile, si greu scapi de ele.

Ok, nu sunt o ortodoxa autentica; am si ecunoscut asta, dar crednta in Dumnezeu chiar nu mi-o ia nimeni, indiferent ce zice sau face. Ah, ca voi probabil credeti ca nu cred in Dumnezeu pentr ca nu-s ca voi, majoritatea, asta e alta problema...si e problema voastra, nu a mea.

Excelent, Corinusha; perfect de acord cu tine. Sunt si oameni cu o abordare non-autoovinizanta a relatiei cu propovaduirea credintei (orice credinta si/sau ideologie, la modul general).

Şi ce treabă au ei, acei oameni, cu dreapta credinţă?
Cu mântuirea în (şi numai în) Biserică? Prin Taine?

O femeie are curajul sa marturiseasca ce crede, in timp ce pe multi dintre noi tremura tzoalele in circumstante de vinovatie cu temei fideist.
Doamna, sunteti in stima multora, chiar daca multi nu o spun explicit.

Problema ascultării - de Dumnezeu și de Biserică - ar merita un topic separat (poate și există, n-am timp să caut). Asa apropo de trimiterea la ovine. Poți prefera caprele (simbol al neascultării în evanghelii), dar Hristos S-a arătat păstor de oi.

Nu ne-a invitat prin asta la prostie sau la lipsă de discernământ. Însă ascultarea necondiționată față de Păstorul cel Bun este singura care te poate duce la adevărata libertate.

E plină istoria de revoltați sau neascultători - începând cu Satan, apoi cu Adam ș.a.m.d. Toți au ajuns în drumuri înfundate și i-au dus și pe alții acolo.

A asculta înseamnă a-ți accepta condiția de alienat, de rătăcit, de ființă care nu cunoaște drumul spre adevăratul Izvor, spre pășunea cea bună. Trebuie să te ducă Cineva acolo. Dacă pornești de unul singur (din mândria de a ieși din turmă), fie vei ajunge în vreo râpă, fie te va mânca lupul.

A asculta este adevăratul curaj și presupune, totodată, și o jertfă de sine, o jertfă a propriei mândrii, de altfel. Și este curaj pentru că asta înseamnă a renunța la prejudecățile lumii. Dar numai atunci devii liber, nemaiavând teamă de nimic din lume.

In concluzie devii liber cand asculti neconditionat... unde-i logica?

Tocmai, Dumnezeu ne-a facut liberi. Ne-a dat creier, ne-a facut dupa hipul si asemanarea Lui (practic ne-a dat har tuturor, depinde daca ne folosim de el sau nu). Da, putem lua in considerare alte opinii, alte idei, credine etc., dar nu trebuie "ascultat neconditionat".
Si problema e ca noi nu ascultam e Dumnezeu cum trebuie, noi ascultam de reprezentantii Bisericii, care, de ceva vreme incoace nu-s merita titlul e reprezentanti ai Bisericii (nu toti, logic, dar nici nu vad sa se anctioneze in vreun fel cei care "o iau pe aratura").

Cand asculti neconditionat de cineva, deja iti pierzi de tot libertatea, pentru ca ea nu mai treci prin filtrul gandirii nimic. Faci ce ti se spune si gata. Aia e libertate sau deja sensul cuvantului libertate e exact opusul a ce era, si eu nu stiam?

Sincer, devin din ce in ce mai confuza fata de unele idei pe care le citesc pe forum...

Multumesc, dar sincer, nu asta caut; incerc doar sa zic ca Dumnezeu ne-a creat in asa fe incat a putem gandi singuri, ne-a dat El puterea asta; ne-a dat de altfel unele norme morale (care sunt si legale, o parte) ca a ne ajute sa distingem raul de bine. Iar intre crima si minciuna de exemplu e cale lunga. Popoarele se judecau in trecut dupa cele 10 porunci, erau data ca masura de control a populatiei intr-o anumita masura; cele 10 porunci au avut si un rol politic, pe langa cel spiritual. Altfel, e ce credeti ca s-ar fi facut legile dupa cele 10 porunci? Cum se fce ca exista cate o lege pentru fiecare poruna in parte (pe lnga toate celelalte legi care mi exista)?

Curaj sau inconştienţă monşer?
A ta şi a celeilalte personalităţi a ta? Sau a cui?

Asta din cauză că adevărurile credinței sunt adesea paradoxale, nu sunt conforme cu logica omenească. Creștinismul este o cale a regăsirii legăturii cu Dumnezeu înlăuntrul nostru. Te faci mic, slujitor al celorlalți, pentru a fi mare (la suflet), dăruiești fără să te gândești la câștigul personal, mori (te jertfești) ca să înviezi. Astea nu sunt chestiuni logice, ci revelate. Și numai luându-le ca atare și făcându-le putem înțelege.

Ne-a dat creier (inteligență), ne-a făcut după chipul Său, dar noi nu am rămas în ascultare, adică am considerat că ne este de ajuns inteligența ca să deosebim binele de rău. Iar rezultatul se poate vedea în jurul nostru, în lumea în care trăim. Oameni foarte inteligenți care nu mai găsesc sens în viață și fie o trăiesc la modul aberant, fie chiar își pun capăt vieții.

Am în vedere, însă, ascultarea cea bună, de Dumnezeu și de Biserică, nu ca instituție omenească, ci divin-umană, căci ea a fost instituită la Pogorârea Duhului Sfânt. Și viața în interiorul ei este o viață în Duhul Sfânt, de care te împărtășești și rugându-te, împreună cu ceilalți, și din Sfintele Taine, și din auzirea cuvântului lui Dumnezeu, și din scrierile Sfinților Părinți, dar și din harismele date unor oameni de către Dumnezeu, unora inclusiv după moarte (mă refer la sfinți și la sfintele moaște).

Dacă găsesc oameni care s-au făcut slujitori ai Bisericii doar cu haina, sau care o slujesc fără tragere de inimă, nu sunt obligat să fac ascultare de ei. Din fericire, putem alege. Dar nu trebuie să considerăm că toți sunt nevrednici.

Iar cu privire la neajunsurile religiilor pe care le-ai semnalat. Deși cei mai mulți vorbesc de religia creștină, cred că Hristos nu a adus o nouă religie, ci o nouă viață, cea împreună cu El, o viață în har, care poate fi aflată în Biserică. Religiozitatea există și în creștinismul ortodox, fără îndoială, și este, adesea, un obstacol către credința adevărată.

Matale daca nu pricepi limba romana nu e vina mea.

A fi botezat nu e suficient. Nu iti garanteaza mantuirea care (matale spuneai) nu e obiectivul tau. Cel ce spune ca nu are ca scop mantuirea, nu e crestin.
Arata-mi unde i-am cerut eu sa renunte la Dumnezeu? Eu i-am cerut sa renute la o eticheta care nu o reprezinta. Credinta ei nu e ortodoxa. Nici macar nu cunoaste ortodoxia. Ia citeste matale unde spune sora noastra ca Biserica e doar o institutie umana. Noi marturisim ca Biserica este Trupul lui Hristos. Sesizezi marea diferenta de abordare?

He, he...
Pricepem dar nu înţelegem... :)
Sau nu înţelegem iar de priceput nici atât.

Nu, Biserica nu e o institutie doar umana, cel putin nu teoretic, dar asta a ajuns sa fie, chiar daca se pastreaza denumirea e intitutie divin-umana.
Desigur ca nu toti preotii sunt la fel, exact cum nici oamenii de rand nu sunt toti la fel, dar daca totusi Biserica predica bunatatea, sinceritatea, smerenia, milostenia, capi Bisericii ar trebui sa se poarte ca atare; exemplul personal e mai important decat cred unii. Iar daca nu ai exemplu personal, degeaba crezi in ceva, cand exact cine ar trebui sa fie conform cu credintele, e exact opusul.
Atunci ori crezi intr-o iluzie, ori cei care sunt neconformi trebuie dati jos de la predicare, la conditia de oameni de rand. Pana nu se iau masuri or sa existe oameni ca mine care cred, dar nu cred. Pentru ca ce se predica e diferit de fapte, iar asta nu e in regula. Sunt preoti si calugari care ar merita din plin locurile sus puse din Biserica, dar culmea, nu se gandeste nimeni la ei sau ei doresc sa ramana unde sunt si sa faca bine de acolo.
Si degeaba s-a inventat vorba fa e zice popa, nu ce face popa, cand il vezi pe popa cum se imbata Duminica seara in birtul din sat (da, cunosc, altfel nu ziceam nimic). Sunt si ei oameni, nu contest, au pacate, nu contest, dar preotimea nu e doar o meserie ca oricare alta; cand devi preot ar trebui sa ii in considerare si ca trebuie sa fi un exemplu pentru altii. Si preotul de cre ziceam, a facut si bine (a reparat Biserica si face slujbe frumoase), dar el trebuie sa fie un exemplu pentru ceilalti si prin comportamentul din societate. Apoi, ce face in privat, cand nu il vad oamenii (in cazl asta, un afert din sat, care apoi vorbesc), e treaba lui personala. Si gaantez ca nu se singurul preot care nu ofera si un exemplu pozitiv de comportament in societate.

E ca si cu conducerea tarii. Oare ne miram ca oamenii fura, asntajeaza, sunt corupti, lucreaza in scarba si fac tot posibilul sa se imbogateasca "altfel", cand exemplul conducerii e exact la fel?

Nu, scopul meu principal e sa pot face cat mai mult bine in jurul meu, sa ajut cat pot, cum pot. Si nu pentru ca "o sa merg in Rai", ci pentru ca asa consider EU ca e bine. Iar daca asta ma ajuta sa nu la mantuire, doar Dumnezeu o stie. Eu ma rog la Dumnezeu sa ma ajute in ceea ce fac, sa ma ajute sa pot ajuta si eu la randul meu oamenii din jurul meu, si ii multumesc pentru ca ma ajuta sa reusesc in ceea ce fac, si ii multmesc pentru ceea ce mi-a dat. Atat.

Crestinul autentic nu face binele asteptand o rasplata. El face bine din dragoste. Crestinul vrea sa fie asemnea Mantuitorului Ş Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.


Şi apropiindu-se unul din cărturari, care îi auzise vorbind între ei şi, văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate?Iisus i-a răspuns că întâia este: "Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn".
Şi: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta". Aceasta este cea dintâi poruncă.
Iar a doua e aceasta: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Mai mare decât acestea nu este altă poruncă.
Şi I-a zis cărturarul: Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu şi nu este altul afară de El.
Şi a-L iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul şi din toată puterea şi a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.
Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis: Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu. Şi nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe.












Biserica nu inceteaza sa fie divino-umana doar pentru ca sunt unii slujitori nevrednici. Ce te retine sa ii cauti pe cei vrednici si sa ii urmezi?
Legat de pretul de care imi spui matale aici: are cine sa il judece. El o sa dea socoteala pentru ceea ce face. Matale ai incercat sa spui o rugaciune pentru el sa-l lumineze Dumnezeu s-au doar te-ai oprit la judecata?
Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi.

Sunt de aceeași părere, că cel care predică trebuie să facă el însuși ceea ce predică, pentru că altfel oamenii nu vor crede în ceea ce predică. Totuși, nu știu cât de mulți sunt cei care nu fac asta. Este acesta principalul motiv pentru care te poticnești în credință? N-ai reușit să găsești o biserică unde preotul să fie cel puțin cumsecade?
Chiar și așa, pentru că sunt situații, mai ales la țară, unde oamenii n-au de ales. Ăla e preotul lor și altul n-au. Trebuie să suplinești tu ceea ce preotul nu-ți poate da, că n-are. Dacă chiar vrei să ajungi la Dumnezeu, nu-ți va fi preotul o predică, ba chiar îți va fi mijlocitor, dincolo de păcatele lui, pentru că harul lui Dumnezeu lucrează în Biserică pentru credința ta. Și îl primești și la spovedanie, și la împărtășanie, și la cununie, și la maslu ș.a.m.d.