![]() |
Citat:
Iar părul se încadrează și el binișor în noțiunea de vâlvoi, uneori. Deci sunt destul de liniștit în privința asta. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Referitor la par si barba, ca inspiratie pentru felul in care poarta calugarii parul si barba, sunt nazireii care aveau interdictia expresa de a aduce parului de pe cap si cea mai mica indreptare.
"Pe toata durata fagaduintei sale, brici nu-i va trece pe cap; pana la'mplinirea zilelor cu care el I s'a fagaduit Domnului, sfant va fi si va lasa pletele capului sa-i creasca'n voie." Jd 13:5, FA 21:24 http://www.crestinortodox.ro/biblia/...rii-preotesti/ Referitor la Legea Veche, in afara de ce e strict invatatura morala universala, nu este nimic altceva valabil pentru crestini, cu cateva mici exceptii: http://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_a...e_la_Ierusalim "De aceea eu socotesc să nu tulburăm pe cei ce, dintre neamuri, se întorc la Dumnezeu,. Ci să le scriem să se ferească de întinările idolilor și de desfrâu și de (animale) sugrumate și de sânge. Căci Moise are din timpuri vechi prin toate cetățile propovăduitorii săi, fiind citit în sinagogi în fiecare sâmbătă. (Fapte 15:19-21)" Probabil de aici deriva si justificare morala/canonica pentru interdictiile pe care le au femeile in perioada de sangerare (luna, nastere) desi nu stiu daca se poate interepreta "ferirea de sange" neaparat in acest sens. Ca si traditie mai recenta vizavi despre barba, ar mai fi: "După ce am fost arestat la Suceava, am fost transportați cu o mașină la București pentru a fi judecați. Ancheta a durat 90 de zile și a fost foarte nesuferită. Bătăi, ciocniri, mă trăgeau de barbă în tot felul… Până la urmă s-a speriat și anchetatorul. Era un căpitan foarte rău. Mi-a luat barba și mi-a retezat-o la jumătate. (Barba tot așa era de lungă). Și zic: „Ai să răspunzi de asta în fața lui Dumnezeu!” Știți ce mi-a zis? „Lasă, că nu stă călugăria în barbă!” Când a vorbit vorba asta, zic: „N-ai vorbit dumneata, ci Duhul Sfânt!” Doar Sfântul Clement Alexandrinul are o vorbă despre barbă: „Are o mare înrâurire sufletească asupra cugetului”. http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...-ai-adus-aici/ Si maio este ceva, de la par. Cleopa, dar cam cu semnul intrebarii: Părintele Cleopa explică într-o predică rostită pe prispa chiliei sale, în contextul unei vorbiri “despre pocăință” și redată constant sub acest titlu și la http://www.ortodoxradio.ro:9000/stream că nu are preotul voie să se atingă nici de vârful părului șă mai ales al bărbii sale, citând acolo din Pravila cea Mare de la Târgoviște. Apoi redă și canonul propriu-zis al Sfinților Părinți de la Sinodul Quinisext (al Cincelea și al Șaselea – Sinod special întrunit pentru probleme disciplinare, dat fiind că la Sinoadele cinci și șase nu s-au dat canoane), canonul 49 (pe care eu nu l-a gasit însă, poate și pt. că cei care au relizat colecția de canoane de la noi nu aveau barbă deloc), în care spune că “preotul nu are voie să se apropie de barba sa cu briciul; și nici cu cărămida încinsă.” (după cum probabil se constatase că doreau unii să fenteze tradiția Bisericii) Tot Părintele Cleopa spune la același Sinod, a venit și un episcop, cu barba și mustața deosebită: mustața era într-o parte mai mare și într-alta mai mică, iar barba invers, unde era mustața mai mică era barba mai mare, și unde era mustața mai mare, barba era mai mică. Și i-au sugerat câțiva colegi să le egalizeze cumva, dar el a răspuns: “Nu sunt eu mai înțelept decât Ziditorul meu. Dacă așa a considerat El, așa să rămână!” Si la comentarii: Canonul este aici http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf214.pdf Capitolul: THE CANONS OF THE COUNCIL IN TRULLO; OFTEN CALLED THE QUINISEXT COUNCIL. pagina 503 Doar ca canonul 49 (XLIX pag. 553) este despre total altceva: “RENEWING also the holy canon, we decree that the monasteries which have been once consecrated by the Episcopal will, are always to remain monasteries, and the things which belong to them are to be preserved to the monastery, and they cannot any more be secular abodes nor be given by any one to seculars. But if anything of this kind has been done already, we declare it to be null; and those who hereafter attempt to do so are to be subjected to canonical penalties.” http://dragocip.wordpress.com/2009/0...rba-preotului/ |
Printre canoanele Sinodului Qinisext am găsit doar unul singur care se referă la păr și tunsoare, în schimb nu există niciun fel de prescripție pentru barbă.
Iar acel canon este mai degrabă favorabil tunsului chiar pentru eremiți, în anumite condiții: Cei care sunt numiți Eremiți și sunt îmbrăcați cu haine negre, și cu păr lung merg prin orașe ca să se asocieze cu cei lumești și să aducă dispreț asupra profesiunii lor – noi declarăm că dacă vor primi obiceiul altor călugări și vor purta părul scurt, ei pot fi închiși într-o mănăstire și să fie numărați printre frați; dar dacă nu aleg aceasta, el trebuie să fie excluși din oraș și forțați să trăiască în deșert (erhmonus) de unde își și derivă numele.(Canonul 42) |
Citat:
Ca parul/barba sa influenteze subtil moralitatea/duhovnicia purtatorului...tu vezi vreo cauzalitate logica aici? Spune-le misticismul aceste taranesc, cum ca pilozitatea faciala catalizeaza evlavia (ceva de genul asta e ideea, nu?) celor ramasi fara par in urma chimioterapiei, unei boli, sau unui accident. Vor aproba cu "caldura" acele traditii desuete. Exista multi purtatori de barbi si plete, absolut neatinse si splendide. De exemplu, baietii din Amon Amarth. Ai inteles ideea... |
Citat:
|
Citat:
De putut poti, dar ar trebui sa te intrebi daca este corect. |
Ideea ca o persoana care este barbierita in mod complet si regulat, sau este imberba, ar fi, cumva inferioara/mai usor failibila spiritual, este, sa ma iertati, stupida de-a dreptul. Ca aceasta idee, mai ocolit sau mai de-a dreptul exprimata, a apartinut si unui numar de sfinti, cu barba evident, nu o introduce printre dogme. Iar argumentul, mai mult emotional, dar care, ca toate argumentele emotionale, s-ar vrea coplesitor si fara replica, cum ca Iisus ar fi un model si in directia asta, nu tine: ar trebui sa mincam ce a mincat si sa purtam ce a purtat?! Eventual sa vorbim aramaica (bine, asta ar fi o idee buna, ca sa nu piara aceasta limba frumoasa).
|
Dialog cu părintele Cleopa:
- Parinte, dar ce ne puteti spune despre portul indecent care se poarta azi în lume si de barbatii care îsi rad barba? Ai vazut vreodata pe Hristos barbierit? Sau pe patriarhi sau pe prooroci i-ai vazut cu briciul în barba? Daca acuma lumea se barbiereste, acesta-i obicei luat mai mult de la romani. Dar dacii, stramosii nostri, nu! Ei purtau uniforma, cu toate ca erau pagâni. Si rusii purtau barbi, slavii de altadata. Si acestea sunt ceva. Dar noi sa privim lucrurile tainice, care ataca mintea, inima si sufletul omului. Crestinului îi sta bine sa se cunoasca si din lucrurile dinafara, dar acestea sunt exterioare. Însa Domnul nu cere de la noi numai exteriorul. Exteriorul este frunza, iar roada este lucrarea cea dinlauntru. S-a întâlnit odata Ava Alonie cu Ava Agaton: “Avo, de ce trebuie sa ne grijim mai tare, de lucrarea cea dinafara sau de paza cea dinlauntru?” Si i-a zis: “Lucrarea cea dinafara, adica postul, milostenia, portul, barba, fusta, uniforma, vorba, sunt frunza. Si Mântuitorul, în martea cea mare, a blestemat smochinul acela în care a gasit numai frunze: De acum sa nu se mai faca în tine roada în veac”. Era simbolul poporului evreiesc si al fariseilor, care puneau baza numai pe cele dinafara. Apoi zice Ava Alonie: “Aratat este ca toata osteneala noastra este pentru paza cea dinlauntru. Pentru credinta cea dreapta în Dumnezeu, pentru smerenie, pentru dragoste, pentru înfrânare, pentru dreapta socoteala si celelalte fapte bune, care sunt roade ale dragostei“. Roada duhului este: dragostea, bunatatea, îndelunga rabdare, înfrânarea poftelor, facerea de bine, blândetea, credinta. Dar unui pom îi sta bine când are si frunze si roade. Atunci este complet. Daca ai vedea un pom numai cu roade si nici o frunza, nu te-ai mira unde-i podoaba? Este bine sa aiba si uniforma cea dinafara si roada dinlauntru, ca sa-l vada pe crestin asemenea unui pom care-i încarcat de roade, dar are si frunze. http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...tfeste-tacand/ |
Frumos cuvânt. Mulțumesc, Ovidiu.
|
Cu drag, Cristian.
|
Citat:
Bun pentru ca arata, facand aluzie la Parabola Smochinului Neroditor, ca cele doua aspecte, forma si fond, sunt chemate sa se completeze. Nu stiu de unde vine ideea atat de raspandita azi, ideea atat de nociva, potrivit careia forma (sau "ritualul") nu conteaza. Este o eroare de extractie modernista, care e vanturata printre credinciosi. Ba chiar si la cateheze. Cel putin in Biserica Catolica, putini preoti mai indraznesc sa se refere la importanta formei credintei, de teama de a nu fi acuzati de fariseism. Si asa ajungem sub nivelul fariseilor: aceia respectau macar forma. Despre noi, Cristos va spune nu ca suntem morminte varuite, ci ca suntem morminte si atat. Nu exista nici un domeniu al Stiintelor Sacre atat de bogat ca Litrugica si Tipicul Eclezial. Fara Tipic, dogmatica e seaca. Si, in cele din urma, esueaza. Nimeni nu poate pastra o dreapta credinta fara a pastra, promova, aprofunda si studia Tipicul. Pe cat de adevarat este ca "Dupa cum credem, asa ne rugam" pe atat de adevarata este si reciproca: "Dupa cum ne rugam, asa credem". Intre Lex Credendi si Lex Orandi legatura este biunivoca. Desigur, aceasta nu inseamna ca barbierirea (pentru laici) ar fi pacat. Preotii si monahii au alte reguli si, in cazul lor special, s-ar putea ajunge ca barbierirea sa fie pacat. De exemplu, un monah care adera la o regula potrivit careia portul barbii e obligatoriu (acesta avand, precum orice element tipiconal, o semnificatie spirituala), face un pacat daca isi rade barba din neascultare, din spirit protestatar, din spirit de schisma ori din ideea ca asa ar fi mai frumos. Dimpotriva, un laic, ori chiar si un preot/calugar/religios care, netinut de asemenea regula, se barbiereste, nu comite un pacat. Parerea mea. |
Eu nu ma tund si nu ma barbieresc de ani buni, pentru ca... asa vreau eu, fara sa fi vazut citatul ala din Biblie. Dar acum am un dublu motiv sa nu ma tund si sa nu ma barbieresc nici pe viitor, din cate se pare. :D
|
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
In aceeasi populatie barbatii isi agata de penis greutati cu acelasi scop, de a-l lungi cat mai mult. Eu vad o legatura intre aceste practici (caci femeile nu-si lungesc mijlocul), iar faptul ca in documentarul pe care l-am vazut la emisiunea "Tele-Enciclopedia" acum mai bine de 40 de ani nu se pomeneste despre aceasta legatura, poate ca e lagat de cenzura/morala acelor vremuri. |
Citat:
Pe Muntele Athos la unele mănăstiri te dă afară dacă nu-ți crește barba, poate fi și o formă de a alunga femeile care se camuflează în haine călugărești și se infiltrau prin obști bărbătești. Măcar ne dă de gândit că pe vremea lui Moise nu prea erau aranjați. Citat:
Și-au trimis inginerii în Prusia(Germania) și au preluat tehnologii de construcție navală de acolo, restul e o vrăjeală. Poate din cauza sistemului sovietic își rad bărbile mulți prin zona aia, când trebuia să fii cu freza la anumiți cm, cu uniformă, cu unghiuțele tăiate, a avut loc o uniformizare atunci. |
Citat:
|
Oare va mantuie tunsul barbii sau al parului? E foarte clar ca se slujeste facisisisul narcisist prin asta. In mod normal toti ar trebui sa aiba alte preocupari decat pieptanatul si aranjatul parului si barbii care oricum tine de chipul lui Dumnezeu si nu-tzi apartine tie.... deci cum poti ciopartii ceva ce ar fi trebuit sa porti cu respect prin nepacatuire cu ele?
In mod normal n-ai avea voie sa-ti tunzi parul sau barba si nici sa-tzi smulgi parul sau sa-l razi chiar daca sf. Pavel a zis ca nu-i mare scofala si ca e normal ca barbatul sa se tunda si sa se rada. Problema e ca daca te preocupi toata ziua si toata viatza de lucrurile astea slabe atunci in loc sa fi crestin o sa fi gigolo, sluga la lume, la atractzia ei, te scotzi ca manechinele la vanzare si acumulare.... iar lumea pentru ce se tunde? Ca sa parvina, sa insele, sa desfraneze.... sa haleasca spurcaciuni tunse si rase, sa faca in ciuda la Dumnezeu cu neascultarea, sfidarea si nemultzumirea ei! De cand nu ma mai tund si nu ma mai barberesc mi s-a simplificat viatza. Imi leg parul de pe ceafa cu un elastic si barba mi-o pieptan cu degetele. Ma spal foarte rar, cat mai rar posibil si iata asa am scapat de obiceiurile nefericite. Port chelia, parul si barba cu cinste caci sunt darul lui Dumnezeu si nu-mi fur singur caciula, nu ma smolesc, nu ma dau arhiereu, nu ma dau calugare imbunatatzit, nu ma dau supra eu si supra barbat! De la o varsta e practic o obligatzie ca sa-tzi duci crucea, pleata, chelia si barba. Prin asta aratzi tuturor ca nu vrei sa mai pacatuiesti, deci daca te prinde cineva pacatuind purtand chipul lui Dumnezeu pedeapsa si durerea e mai mare. Pe de alta parte, care sunt fetele care vor sa se pupe cu barbosii ce seamana cu boschetarii? Chiar si desfranatele de profesie se tulbura si le doare inima cand face careva filme cu ”calugari” barbosi pacatosi... e mare uraciune dar problema e la ochi, ca degeaba nu face sex din pricina barbii daca-tzi fug ochii si se joaca ca ochii mortului, ca viermii cautand gauri si balcoane, frumuseti, mancaruri facisisluxiisisiferizari... cazi ca fulgerul din Rai mai devreme sau mai tarziu, crăpi si te umpli de crapaturi daca nu te pazesti sa nu mai gresesti numai si numai si numai si numai lui Iisus si Ortodoxiei, Sfintelor Invataturi de mare credinta! Sigur ca lumea te da afara din scoala, de la lucru, din armata, din familie daca aratzi ca ”dracu”, dar se poate rezolva usor. Porti o sapca, parul strans, barba aranjata putin si-nvetzi sa-tzi pleci privirea si sa-tzi pazesti atentzia de la frumoasele care te aduleaza ca pe un sfant ca sa parvina si ele putzin. Nu-i greu si viatza e mult mai simpla si relaxata asa fara de griji si probleme! |
Cred ca pe Iisus, nu il intereseaza daca ai barba sau nu. Ci sa faci faptele bune care trebuie pe placul Lui.
Stiu doar ca tatuajele si piercingurile sunt interzise pe corp, si inteleg asta. Corpul e Templul nostru, care nu trebuie sa fie prigonit cu tatuaje, piercinguri sau vicii. Nu ca daca am barba sau nu. |
În Vechiul Testament, Sfânta Scriptură evidențiază barba la bărbat ca fiind nobilă.
De pildă, când regele Amoniților Hanun a ras bărbile slujitorilor lui David, Scriptura scoate în evidență că acestor bărbați li s-a făcut o mare batjocură. "Atunci a luat Hanun pe slugile lui David și a ras fiecăruia jumătate de barbă și le-a tăiat hainele pe jumătate, până la șolduri, și apoi le-a dat drumul.*Când i s-a spus aceasta lui David, acesta a trimis înaintea lor, deoarece erau foarte batjocoriți. Și a poruncit regele să li se spună: "Rămâneți în Ierihon până vă vor crește bărbile și atunci vă veți întoarce." 2 Samuel 10:4-5 * |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 17:32:12. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.