Un link de mare folos
 

http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...ie-duhovnicie/

Putem distinge doua indatoriri de baza ale preotului fata de bolnavi:
1) aceea de a-l indemna pe bolnav sa se supuna examenului medical si, in caz de necesitate, unui tratament sistematic, si
2) aceea de a-l ajuta pe bolnav sa se lupte cu boala, sa constientizeze in mod critic si sa biruie anomaliile sale de caracter si de comportament.

Medicul psihiatru il poate trata pe bolnav in perioadele de psihoza acuta, poate ajuta la diminuarea frecventei crizelor de boala si, in masura posibilitatilor, la prevenirea recidivelor acestora.
Rolul duhovnicului este deosebit de insemnat pentru acesti bolnavi in perioadele dintre crize, cand ei constientizeaza chinuitoarele contradictii dintre starile polare de excitatie si deprimare, de luciditate si de manie oarba, de luminare si de intunecare a constiintei, dintre starile polare de bunavointa fata de lume si oameni si de inraire mohorata, irascibilitate, banuiala fata de invataturile moralizatoare…

Comportamentul preotului este definit de indatorirea generala a pastoratiei: aceea de a ajuta omului sa afle adancul pocaintei, sa refaca perceperea duhovniceasca corecta a vietii din sufletul omenesc, raportarea corecta la propriul pacat si la propria demnitate nemuritoare de fiinta omeneasca, care este supusa unor incercari atat de dramatice la bolnavi atunci cand dedublarea se manifesta la modul maximal.

http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...ie-duhovnicie/

Psihiatria pastorala tinde sa patrunda in acele sfere ale vietii duhovnicesti care nu sunt calificate drept „pacat”, dar se „invecineaza” cu el sau il „imping” pe bolnav la pacat. De pilda, anxietatea (daca aceasta este un simptom) nu reprezintă un pacat, si totusi poate genera la om consecinte grave. Ca rezultat al bolii psihice, sufletul omenesc parca se acopera cu o „ceata”, care trebuie risipita. Un astfel de suflet pierde, cum bine observa un preot, drumul spre Dumnezeu.

Vointa omului slabeste. Povetele pastorale sunt premature, fiindca nu pot fi receptate in mod adecvat de catre suferind.
Tratarea unor asemenea suferinte prin mijloace exclusiv ascetice nu este totdeauna justificata. Aici poate fi loc si pentru ajutorul dat de psihiatru. Este bine daca in parohie exista un medic ortodox. In atare caz, preotul se poate folosi de ajutorul lui. Cunostintele de psihiatrie sunt bune si pentru duhovnic, in asemenea cazuri, psihiatria nu contravine pastoratiei, ci tinde s-o imbogateasca cu anumite informatii.
Sarcina preotului este de a-i insufla celui indrumat rabdare si smerenie, de a se ruga pentru el.
Sarcina doctorului este aceea de a trata, nadajduind in ajutorul lui Dumnezeu, tulburarile sufletesti folosindu-se de metodele medicinei contemporane.

Psihiatrul-psihoterapeut, actionand asupra vointei omului, asupra ratiunii si a emotiilor lui, il ajuta sa invinga boala sau urmarile ei.
El incearca sa indeparteze simptomele si sindroamele patologice manifestate ca tulburari ale sistemului nervos central, cum ar fi depresia, anxietatea, astenia etc, aparute nu in urma ispitei vrajmasului, ci din cauze biologice si ereditare.
Dupa insanatosirea sa (cand aceasta este posibila), omul se intoarce la starea normala. El poate privi cu luciditate viata si pe sine insusi, poate merge la biserica, se poate ruga, poate lucra spre binele familiei si al societatii.

Pe masura insanatosirii bolnavului, ponderea ajutorului psihiatric se va diminua, iar cea a ajutorului duhovnicesc va creste. Bineinteles, cele spuse mai sus nu pot descrie decat schematic un domeniu atat de complex cum este psihiatria pastorala.

In lucrarea indrumarii duhovnicesti a enoriasilor bolnavi psihic, preotul trebuie sa-si aduca aminte ca la omul credincios boala se impleteste strans cu religiozitatea lui.
Chiar daca sufletul este bolnav, el crede si nazuieste catre Ziditor.
In aceste cazuri tulburarile psihice au o serie de particularitati. De exemplu, in vremea depresiilor, la bolnavi se observa adeseori urmatoarele semne: obsesia parasirii de catre Dumnezeu, deznadajduirea de mantuire, descurajarea profunda.
Daca aceasta stare sufleteasca tine mai mult de o jumatate de luna, fara sa treaca dupa rugaciune si dupa Sfintele Taine, avem temei sa presupunem prezenta unei boli psihice, si in atare situatii ajutorul psihiatrului este foarte potrivit.

Sa mai dau un exemplu. In psihiatrie exista un diagnostic, numit „[psihoza] religioasa“. El este pus pe baza datelor care atesta tulburari specifice de gandire. Manifestarile [psihozei] religioase sunt diverse. In unele cazuri, ea arata ca un refuz al obligatiilor sociale. In altele, se prezinta ca neglijare a igienei, postire si alte nevointe peste masura, fara binecuvantarea duhovnicului etc. Starile acestea se deosebesc de inselare sau de ratacirea si lipsa de experienta duhovniceasca si printr-o serie de alte manifestari, care le pun in aceeasi grupa cu alte boli psihice.

Preotul trebuie sa-si dea seama unde este pacat si unde este boala. De asta depind numeroase particularitati ale ingrijirii sufletului.

Din pacate, unii clerici si-au format parerea ca ajutorul psihiatric este lipsit de finalitate. Bolile sufletesti sunt receptate de ei fie ca rezultat al lucrarii duhului rau, fie ca urmare a vatamarii sufletului de catre pacat. Şi atat.

Experienta arata ca asemenea concluzii ale pastorilor nu imbunatatesc starea psihica a bolnavilor pastoriti. Cateodata vezi cum unii dintre ei se chinuiesc, sufera de pe urma bolii, dar ocolesc de la o posta cabinetul psihiatrului, chiar daca acesta este ortodox.

Inteleg ca psihiatria este vazuta intr-un mod aparte. Lumea isi aminteste vremurile recente, cand conducatorii comunisti ai statului incercau sa foloseasca psihiatria ca instrument politic pentru inabusirea libertatii de gandire. Asta s-a intamplat, nimic de zis. Vreau sa arat totusi, doua lucruri care, dupa parerea mea, sunt indiscutabile.

Primul este prezenta bolilor sufletesti (psihice).

Al doilea este ca majoritatea colegilor mei se straduiesc sa-si indeplineasca cum se cuvine obligatiile profesionale.

De altfel, legea privitoare la psihiatrie garanteaza libertatile religioase ale bolnavilor psihic. Chiar si psihiatrii se schimba. Astazi intre ei se gasesc din ce in ce mai multi oameni credinciosi.

Odata a venit la consultatie o femeie bolnava, care vreme indelungata nu se putuse hotari daca este cazul sa se adreseze unui psihiatru. Aceasta situatie a si facut-o sa-i scrie staretului arhimandrit Chiril (Pavlov) Unul dintre cei mai cunoscuti Batrani ai Rusiei actuale, duhovnicul Sanctitatii Sale Alexie al II-lea (n. tr.).

Dupa spusele femeii, Parintele i-a raspuns:

„Va puteti adresa unui psihiatru, dar trebuie sa va rugati ca Domnul, daca este voia Lui cea sfanta, sa va tamaduiasca boala prin medic“.

Ştiu ca si alti duhovnici cu experienta au binecuvantat tratamentul la psihiatru.

Daca nu va e cu suparare, poate sunt putin off topic, sa ne lamuriti si noua (mie) urmatorii termeni : 1. psihologie clinica; 2. psihanaliza;3. analiza tranzactionala. E posibil ca primii doi sa-i mai fi definit pe undeva, imi cer iertare daca cumva am uitat sau din neatentie si ignoranta nu am bagat la cap. Multumesc, Doamne ajuta!

Cu multă plăcere, după miezul nopţii voi avea sper răgazul să revin pe forum şi voi încerca un răspuns.

Bună Mihaela,

Atunci din ce să trăiască psihologii dacă tratează oamenii pe gratis în cabinete pentru care plătesc chirie și/sau întreținere? Mulțumirile și recunoștința nu sînt suficiente.

De acord,nici nu ma refeream la "gratis" dar nu pot sa nu remarc polemica si revolta atator oameni care striga impotriva Bisericii si a faptului ca si acolo trebuie sa mai daruim cate ceva.

Deci saracii psihologi, insa preotii....
Cunosc un preot foarte bun, are trei copilasi si a supravietuit cu mare greutate dintr-un salar de 500 lei pe luna. da, 500 lei la o parohie dintr-un sat de pe langa Iasi. Noroc cu parintii lor care i-au sustinut cum au putut. In final slujeste in Grecia unde este platit cat de cat mai corespunzator. Aveti idee ce sume vehiculeaza un cabinet psihologic? mai ales aici in occident?

PS. Dragilor am lipsit ca m-am pricopsit cu o pneumonie lobara dreapta de toata frumusetea.

Eu nu spun ca e tedentios pentru ca niciodata nu vom putea compara Biserica deci preotul cu cabinetul unui psiholog, nici la propriu nici la figurat.
Sigur ca e normal sa platesti pentru un serviciu, eu nu am spus altceva ci am spus ca se profita da suferintele sufletesti ale oamenilor pentru a se face bani grei. Niciodata preotul nu va face bani grei pentru el insusi din slujirea sa in cadrul Bisericii. Nu uitati ca banii dati la Biserica merg in vistieria bisericii nu in buzunarul preotului pe cand banii dati la un cabinet psihologic merg exclusiv in buzunarul psihologului. Nu veniti acum cu cheltuieli, consum, etc, sunt economista si cunosc bine toate aceste aspecte, deci cunosc perfect diferentele ce exista intre un cabinet particular psihologic si o parohie ortodoxa.
Iar aceasta comparatie mi se pare extrem de deplasata, am ajuns sa comparam Biserica cu un cabinet psihologic. Domnul sa ne miluiasca ca nu stiu dar directia in care mergem cu totii e cam intunecata.

Psihologie clinică:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Psihologie_clinic%C4%83
Extras din Regulamentul Colegiului Psihologilor din România:
http://www.despresuflet.ro/servicii-...ie-clinica--1/

Psihanaliza:
http://www.observatorcultural.ro/Psi...s_details.html

Psihanaliza - o oglindă în care îţi vezi ... spatele Cred că interviul acesta e foarte sugestiv, pentru cei care vor să-şi facă o impresie "de la sursă", cu atât mai mult cu cât e vorba şi despre percepţia socială şi politică a unui psihanalist din/în România.
Precizez doar că Psihanaliza nu face parte, propriuzis, din aria Psihologiei, cele două domenii fiind însă puternic interconectate. În Facultatea de Psihologie şi ştiinţele Educaţiei noi am făcut doar un curs de semestru; unul opţional.
Psihologia academică de azi îşi păstrează rezerve faţă de caracterul subiectiv, speculativ, interpretativ al psihanalizei. Sub impactul spiritului pozitivist al ştiinţei din secolul XX, psihologia academică apreciază tot mai mult disciplinele şi demersurile care au un caracter testabil, pretabil la experimentare, cuantificabil.
Cu toate acestea, în plan terapeutic şi în dezvoltarea personală Psihanaliza rămâne una din cele 3 mari "forţe", alături de Terapiile de Familie şi Terapiile Cognitive. Prin eficienţă, prin procentul mare de succes în tulburări aparent imposibil de tratat, prin dezvoltarea personalităţii celor care au avut curajul confruntării cu sine şi, desigur, resurse mari de timp şi bani.
Psihanaliza este costisitoare. Dar cei care au traversat un travaliu serios susţin că a meritat. Una din cele mai frumoase cărţi pe marginea psihanalizei, tradusă la noi acum 10-15 ani, aparţine scriitoarei franceze A.M. Cardinal. "Cuvinte care eliberează - Romanul unei psihanalize" expune cu mare meşteşug experienţa unei femei foarte bolnave care, ajunsă în miezul disperării, incapabilă de a mai fi om-femeie-soţie-mamă-fiică-prietenă-colegă-etc., apelează la "ultima soluţie" dinaintea suicidului: vizitele de trei ori pe săptămână la un bursuc antipatic, dur şi cinic, care vreme de 7 ani traversează împreună cu ea infernul nebuniei. Salvîndu-i viaţa/familia/profesia. Merită citit, atât pentru forţa scriiturii (venită din adâncul sufletului unei femei remarcabile) cât şi pentru detalii autentice privind procesul complex şi dramatic al ieşirii sufletului omenesc din iadul nebuniei (în maniera aparte, specifică, a relaţiei psihanalitice).

Analiza Tranzacţională
Este o replică la ...psihanaliză, unul din criticii cei mai nemulţumiţi de limitele psihanalizei. Atât "părintele" AT (Eric Berne) cât şi actualii terapeuţi AT de marcă în lume, au avut un contact semnificativ cu psihanaliza. Pentru Eric Berne acest contact a fost un eşec, pentru alţii a fost un succes dar ei au vrut mai mult şi astfel au devenit terapeuţi AT.
Un exemplu de antireclamă la AT, un text foarte prost alcătuit (cu nenumărate erori în conceptualizare şi cu mari deficienţe în a surprinde specificul AT) găsim aici: http://www.la-psiholog.ro/info/analiza-tranzactionala
Merită citit, pentru a înţelege mai bine ce este şi cum funcţionează un site superficial. Un articol "comercial", ca dealtfel tot siteul acela, care speculează ignoranţa/comoditatea/superficialitatea publicului şi care, fără jenă că sub/dez-informează, dă oamenilor ceea ce e pe placul lor: maynymiK ornat bombastic, făcătură din tastatură. Ideal pentru snobi şi snobinete. Kitsch. Manea.

Voi încerca să expun AT (în care am o formare cât de cât rezonabilă) în viitor, dacă topicul va supravieţui. Acum cred că e prematur şi, cu scuzele de rigoare pentru discreţia faţă de AT, m-aş bucura să revenim la chestiunile de bază ale topicului
astfel încât, dincolo de evaluări grăbite şi tendenţioase, să continuăm încercarea de a schiţa specificul Psihologiei pentru a descoperi împreună ce relaţii folositoare pot fi între Psihologie şi Maica noastră, Biserica. Dacă sunt - lucru care depinde mult de noi, oamenii.

Doamnă Mihaela, cred că aveţi un punct de vedere nu foarte just, şi asta pentru că nu faceţi nişte comparaţii între cantitatea şi calitatea de pregătire (chiar şi numai intelectuală, de-ar fi numai atât) între psihologi şi medici psihiatri pe de o parte, şi preoţi (ortodocşi) pe de altă parte. În domeniile ştiinţifice şi medicale cantitatea şi calitatea pregătirii este mult mai mare decât la preoţii ortodocşi; nu mai adăugăm faptul că mulţi preoţi îşi mănâncă pâinea nu pe harurile lor personale, ci pe harul lui Dumnezeu, pe când în domeniile ştiinţifice şi medicale contează foarte mult munca omului, a specialistului, care se pregăteşte ani şi ani grei de zile pentru profesie, în timp ce un părinţel poate să ajungă şi după vreo câţiva anişori lejeri şi fără prea mari bătăi de cap de seminăraş. Atunci când în teologie va exista un alt nivel de pregătire din toate punctele de vedere, inclusiv spiritual, atunci când lucrurile vor fi abordate dintr-o perspectivă autentic mântuitoare, nu doar dintr-una de clasă clericalistă, atunci când accentul pe mântuirea omului şi dezvoltarea lui spirituală şi morală vor ajunge la nivelul în care se pune accent pe calitate în domeniile medicale şi ştiinţifice, atunci de-abia aţi mai avea legitimitatea să puneţi în acest fel problemele.

Nici dumneavoastra nu cred ca puneti corect problema. Nu cred ca medicii psihologi sunt mai culti decat preotii. E riscant sa afirmam asa ceva. Iau un caz particular cunoscut. O persoana care a luat bacalaureatul cu 6 si ceva intra la psihologie, termina si mai ajunge si intr-un cabinet bun pentru ca face toate compromisurile posibile ca sa se descurce. Ce smerenie? Ce morala? ,,Chestii demodate'', domnule! In ce directie ii va influenta pe cei care-i cer ajutorul? Si se pare ca facultatile de psihologie, mai ales, au din belsug astfel de exemple. Dar sunt buni acolo! Sunt docili...

Pe de alta parte, un seminarist ravnitor care nu are bani de facultate ia o parohie intr-un sat uitat de lume si dupa catva timp vine lume din toata tara si-l cauta pentru rugaciunile si sfaturile lui. ,,Litera omoara duhul.'' Ati auzit de asta? In duhovnicie, daca citesti mult si sa nu aplici cum se cuvine esti in urma celui care citeste putin, dar esential, si aplica tot. Caci intervine Duhul Sfant si-l ajuta pe preot sa rezolve orice situatie.


Psihiatria, de exemplu, a fost si e posibil sa mai fie folosita si acum pe alocuri ca arma a regimului. Bine, mai fratilor, in conditiile in care omul chiar era urmarit de cine stie ce servicii secrete, daca mergea si se plangea psihiatrului inregimentat politic ca i se intampla asa ceva, primea si un diagnostic de toata frumusetea, deoarece chestia asta figura lor pe lista de simptome! Asadar, unde e moralitatea? Daca adevarul e relativ, atunci cine detine puterea detine si adevarul! Pumnul in gura si gata!

La sat lucrurile sunt mai simple, ai si o bucata de pamant care o lucrezi, ca si preot ai si ceva mai mult timp liber, poti sa mai rogi sa te ajute cate un om din sat.
In plus, nu cred ca salariul unui preot este doar 500RON.

Sigur, situatia nu e una de invidat, dar mi-e greu sa cred ca Dumnezeu i-a spus ca ii rezolva problemele financare daca emigreaza si tocmai in Grecia, o tara care e pe marginea prapastiei.

De ce compari salariul lui preot de tara din Romania, cu cel al unui psiholog din occident?
Crezi ca psihologii de la noi castiga atat de mult?

Sanatate :)

Antonia, eu mă refeream în special având în vedere cum se făcea şcoală înainte de a pune şmecherii de după revoluţie ghiara lor satanică pe sistemul de educaţie. Dacă ai fi citit mai mult ce părere am eu despre actualul (şi deja de anişori buni) sistem de educaţie ai fi înţeles. Înainte, şi chiar şi acum, totuşi în domeniile medicină şi ştiinţe se munceşte cu mult mai mult decât în domeniul teologiei. Atât înainte de a practica profesia cât şi după şcoală sau şcoli.


Te rog să mă scuteşti de seminariştii "văzători cu duhul". :)))) Mă faci să râd pur şi simplu. Dar ce te face pe tine să crezi că în religie, teologie contează numai rugăciunea şi tot felul de "vederi" şi "văzători"? Eu cred că tu nu înţelegi cât este de greu de fapt, chiar şi în contextul apartenenţei la Biserică, pentru un om ca într-adevăr duhul să omoare litera. Nu este chiar aşa de uşor cum crezi dumneata să ajungi la Duh.

Dacă citeşti ce scria sf Ioan Gură de Aur cu privire la preoţie, ce taină mare era, cât de mult s-a ferit considerându-se nevrednic, spre deosebire de felul în care se aruncă şi s-au aruncat tot felul de tinerei sau mai puţin tinerei la preoţie îţi vine să te cruceşti. Marii sfinţi ai Bisericii nu au avut atitudinea faţă de preoţie pe care o propagă clericaliştii şi obedienţii lor slugarnici, tăcuţi şi cuminţei. Băieţaşii ăştia se aruncă la preoţie de parcă ar fi stat o viaţă întreagă în umbra lui Dumnezeu; Sfinţii Părinţi erau mai modeşti, mai precauţi, mai conştienţi, mai respctuoşi, mai evlavioşi spre deosebire de inconştienţii ăştia "văzători cu duhurile" care se cred mari teologi după câţiva ani de studii făcuţi şi ăia cum se fac.


În ce priveşte psihiatria, nu aveam în vedere părţile extreme despre care vorbeşti dumneata. Şi ipoteza pe care ai prezentat-o nu se prea susţine, că nu cred că era respectivul obligat să meargă să facă astfel de destăinuiri la spitalul de psihiatrie. Totuşi, până una alta, dincolo de multe feluri ilegale şi perverse în care poate fi folosită psihiatria, totuşi pentru anumiţi oameni a fost şi este necesară, şi va fi în continuare, pentru ca să îşi amelioreze bolile, că de vindecare este mai greu de vorbit; cel puţin după ciunoştinţele mele, nu se prea vorbeşte de vindecare în psihiatrie, mai mult de ameliorare şi de o anumită ţinere sub control a lucrurilor, pentru ca să nu se ajungă la chestii mult mai grave. În schimb psihologia are cred mai multe perspective pentru că nu se ocupă doar de patologii.

Probabil ca nu stii cum functioneaza sistemul.

Treaba e cam asa: preotul primeste o parahie, primeste salariu si in functie de cat de mare e parahia si probabil si in functie de evaluarea starii financiare din zona, e obligat sa dea o anumita contributie din contributiile enorioasilor, o suma fixa + eventuale alte contributii care se mai cer ocaziona (Catedrala stim noi care, etc.).
Restul, ce ramane, in functie decat reuseste sa fie el de convingator vizavi de donatii, raman la el.
Si in multe cazuri, parohii de oras in special, sunt bani care nu sunt putini, dar chiar si la tara sunt preoti care nu o duc deloc rau.

Si inca ceva: preotul plateste zero impozit pe acei bani din donatii, psihologul cca. 23% impozit pe absolut tot ce taxeaza, plateste chiria la sediu + utilitatile aferente (preotii la tara au locuinta gratuita + utilitati).

Si la noi cel putin, nu cred ca sunt atat de frecventati, de obicei romanul cu probleme ajunge mai degraba la prieteni (daca are), la preot (daca e credincios) si abia in ultimul stadiu, ala care depaseste atributiile psihologului, ajunge la ..psihiatru si terapie de soc.

In plus, e bine sa subliniem un lucru, a fi preot duhovnic are doua aspecte: cel spiritual, aceea de a acorda iertarea de pacate, canoane pentru indreptare si cel psihologic/duhovnicec care se aseamana pe undeva cu activitatea psihologului.

Desi iertarea pacatelor o au TOTI preotii prin hirotonie, celalat variaza de la caz la caz, depinde cat de mult a crescut el duhovniceste si ca om.
Orice preot iti poate da dezlegarea, dar nu orice preot are rabdarea si abilitatea de a sapa in adancimile tale sufletesti.

Din punctul asta de vedere, un psiholog bun, daca e si credincios, nu tributar unor teorii aiuristice despre structura omului, poate ajuta chiar mai mult decat un preot care se uita mai degraba in buzunarul decat in sufletul omului.

"Orice preot iti poate da dezlegarea, dar nu orice preot are rabdarea si abilitatea de a sapa in adancimile tale sufletesti."

Un mare adevar! Aici este problema.

Cu teologia se intampla ceva nefiresc. Opinia publica trebuie sa intervina in mod constructiv pentru a o ajuta. De ce? Pentru ca in urma presiunilor politice, trebuie sa formeze preoti mai toleranti (cu pacatul si cu ereziile) si mai moderni, cu idei ecumeniste. Asadar, teologia patristica si marii ei traitori sunt marginalizati si sunt inlocuiti cu ,,teologie'' noua si oameni noi cat mai docili.


Inainte-vederea e un dar al Duhului Sfant si e intr-adevar pagubos sa tanjim dupa daruri mari, insa Duhul Sfant se poate cobori adesea peste noi sa ne lumineze. Daca nu se coboara Duhul Sfant, se coboara duhurile rele si ne insufla idei gresite. Asadar, eu nu m-am referit la darul inainte-vederii, ci la castigarea pacii divine in suflet si la intelepciunea primita in dar de la Dumnezeu. Eu am spus ,,Litera omoara duhul.", nu invers. Scopul vietuirii noastre pe pamant este dobandirea Duhului Sfant.'' (Serafim de Sarov) Sa incercam sa ne abtinem de la pacate cu vorba, cu gandul si cu fapta si sa-i iertam pe toti si sa vedem ca e posibil sa simtim acea pace divina in suflet.

Da, preotia este o misiune, nu o functie oarecare. Implica o mare responsabilitate. Nu mai vorbi cu dispret despre darul inainte-vederii. E un dar al Duhului Sfant, iar hulirea lui e un pacat. Ti-o spun frateste.

Da, e deranjant faptul ca medicina poate fi atrasa si intr-o directie gresita, dar asta se intampla si din cauza pacatelor noastre. Eu as dori sa existe cat mai multi specialisti teologi care sa valorifice teologia patristica si psihologia crestina, cu accent pe valorile ortodoxe.

Da-i, romane, teologului cunostinte necesare de teologie patristica si de psihologie, da-i incredere, selecteaza cu grija preotii si vei avea un popor crestin.

Arunca, romane, cu noroi in preoti, invata-i ecumenismul si teologia moderna, spune-le sa fie mai toleranti cu pacatul, trimite-ti, romane, tinerii la psihologi atei si vei avea un popor pagan cu numele de crestin!

Societatea trebuie sa investeasca mai mult in educatie, daca vrea sa coopteze oameni deosebiti in acest domeniu.

Ţin să intervin pentru că văd că acest individ continuă să prezinte o imagine distorsionată, falsă a lucrurilor în ceea ce priveşte Biserica. În ceea ce priveşte preoţia, aceasta nu se limitează la aspectele pe care le prezintă acest individ. În primul rând, partea "spirituală", aşa cum o numeşte insul, nu se reduce şi nu s-a redus niciodată doar la iertare de păcate; ba dimpotrivă, dacă citim Noul Testament şi istoria Bisericii vedem că lucrurile au stat în fapt altfel. Preotul are în primul rând menirea de a fi un misionar al lui Hristos, de a propovădui evanghelia mântuirii şi de a aduce oameni la Hristos, la Dumnezeu şi la Biserică. Sarcina lui autentică este de a naşte oameni pentru împărăţia lui Dumnezeu, lucruri într-adevăr greu de priceput şi de acceptat pentru propagandiştii clericalismului şi a intereselor clasei clericaliste din interiorul Bisericii. Preotul are rol de luminător ("voi sunteţi lumina lumii"), nu este un simplu ascultător şi "iertător" de păcate. Datoria lui este de a lumina oamenii cu lumina lui Hristos şi a Duhului Sfânt, de a avea o atitudine ofensivă în sensul cuceririi oamenilor pentru împărăţia cerească. Asta înseamnă dezvoltarea spirituală şi morală a oamenilor în primul rând, adică o atitudine să-i zicem pozitivă, şi abia în al doilea rând preotul se ocupă de păcate. Şi asta pentru că în Biserica adevărată a lui Hristos accentul este pe mântuire, pe luminare, pe lucrare activă sub harul lui Dumnezeu pentru sporirea virtuţilor şi creşterea spirituală; în general creştinii, mă refer la creştinii adevăraţi, nu la spoiţii care au fost băgaţi în biserici cu grămada ca să împlinească planurile de dominaţie ale clericaliştilor, deci creştinii autentici nu mai păcătuiesc atât de mult, viaţa lor creştină nu este atât de mult "obsedată" de păcate, aşa cum este viaţa supuşilor clericaliştilor, ci dimpotrivă era şi este centrată pe mântuire, pe evitarea păcatelor, pe lupta cu ispitele, pe dezvoltarea morală şi spirituală. Aceasta este perspectiva şi învăţătura autentică a Evangheliei lui Iisus Hristos, spre deosebire de perspectiva conjuncturală, limitată şi falsă inevitabil prezentată de individul forumistic "AlinB". Rog deci pe cei care citesc să îşi formeze o părere cât mai adecvată şi mai autentică asupra unor chestiuni, iar nu să ajungă în eroare pe baza unor perspective greşite susţinute de tot felul de "specialişti".

Antonia, îţi mulţumesc pentru răspunsuri, eu nu voi continua să replic la ce ai spus, însă remarc că ai o perspectivă cât de cât corectă asupra lucrurilor, însă nici nu am deocamdată ce să spun mai mult, iar pe de altă parte s-ar putea să ne îndepărtăm prea mult de subiectul discuţiei. Însă dacă voi avea ceva de spus ulterior voi răspunde. Am ţinut să spun totuşi aceste lucruri ca să nu rămâi cu impresia că aş ignora postările tale, ori ale altora.

Sa-I multumim lui Dumnezeu pentru toate.

Nici eu nu cred. De ce? Pentru că struţo-cămila există doar în mintea care compilează.
Pentru că preoţii, slavă Bunului Dumnezeu, există.
Pe când "medicii psihologi" nu există. Iar dacă nu există, atunci nu pot fi nici mai culţi nici inculţi. Întrucât nu există!

În realitate, însă, există şi subzistă:
1) medici, oameni cu pastile şi injecţii, din aceia cu halat alb sau verde sau bleu, numiţi psihiatri (nu psihologi)
2) psihologi (ăştia nu sunt medici), din aceia cu blugi şi tricou, ca mine, sau cu pălărie fistichie şi pipă, ca unii dintre haioşii mei colegi.
Noi, psihologii, nu purtăm seringi prin buzunare, nu prescriem neuroleptice, nu punem clismă (ca pe secţiile de psihiatrie, uneori), nu avem parafă bună pe la farmacii, nu dăm ce cere lumea (adică pomană, să zacă nesimţirea mai departe şi pastiluţa să îşi facă singură efectul, ca un drog) ci dăm ce am descoperit că e de folos lumii: muncă cu sine, cercetare fără milă şi eliminare de sub preş a mizeriei personale, descoperirea puterilor autentice ascunse în noi dar de care ne-am bătut joc toată viaţa, ba chiar bilet de recomandare insistentă către preot şi Liturghie.
Şi pentru toate acestea, pentru că punem pe omul puturos la treabă cu sine (oh, românaş şmecheraş, şcolit în Balcani pentru excelenţa în bişniţăreasca-ţi viaţă), pentru că spargem vitrina cu bijuterii care tronează pe mintea prostească a fiecăruia, fiindcă supărăm marea iubire de sine a snobilor şi snobinetelor, ghici ce? Ghici, oare ce se-întâmplă cu noi?
Uite ce: ne urăşte lumea.
Şi zice că suntem hoţi, şarlatani, obsedaţi sexuali etc. etc. Vedeţi numai pe forum ortodox ce s-a scris până acum despre psihologie şi psihologi şi veţi înţelege cine anume scrie aceste injurii.
Oare ce fel de oameni sunt cei care aruncă cu noroi, ca-n "După dealuri", în psihologi şi psihologie? Să mai pomenesc, oare, că, printre alţii Ceauşescu & Ceauşescu au eliminat Psihologia din România?... De ce au făcut-o, oare?

Psihiatria este o ramură a Medicinei. Medicul psihiatru este absolvant al Medicinei, cu specializare suplimentară în domeniul sănătăţii mintale.

Nu este absolvent de Universitate, ca Psihologul ori ca Teologul.

Psihologii sunt absolvenţi ai Facultăţii de Psihologie. În Bucureşti, cea mai mare şi mai pertinentă este (dincolo de câteva secţii pe la fac. private unde nu vreau să comentez ce se întâmplă) Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii.
Şi Facultatea de Teologie face parte tot din Universitatea Bucureşti.
Facultatea de Medicină şi farmacie NU face parte din Universitatea Bucureşti.

Și cînd mă gîndesc ce sume învîrte Patriarhia Română, ce profit baban îi iese în fiecare an! Cum era păcatul ăla strigător la cer, oprirea plății lucrătorilor parcă. Oprirea lefei sau plata unor salarii sub limita bunului simț tot pe acolo e.

Un preot mi-a zis că trebuie să dea 11% din venitul auxiliar la mai-marii administrativi. Cel puțin așa era acum vreo 10 ani.

Psihologii isi mai spun si psihoterapeuti, de aceea i-am aspciat cu medicii. Am gasit asta pe internet. Multumesc oricum pentru precizari.

Salariile sunt platite de stat, nu de Patriarhie. Fiind un salariu mic, veniturile se completeaza din veniturile parohiei. Mie nu mi se pare exagerat ca din aceste contributii ale enoriasilor sa se plateasca un mic procent catre episcopie sau unde se plateste.

De ce cauţi pe internet când în fiecare zi ai posibilitatea să întrebi un psiholog?
Şi, încă, primind răspuns mult mai detaliat, fix la ce te interesează, pe gratis.

Gratis, nu cum spun bârfitorii (despre a căror maladie vom vorbi la timpul potrivit, după ce se mai adună şi alte manifestări simptomatice, precum pe topicul "Confirmare minunată" - la care voi reveni cât de curînd, cu citate din Părinţi care aduc lămurire asupra maladiilor respective), că ne-am umple de bani, eu şi mulţi alţii, pe spinarea ignoranţei şi bolii sufletului semenilor noştri.
Toate la vremea lor! Vom şti fără dubii cine au fost oamenii de pe forum, cu vremea.

Faptul că desconsideri ceea ce eu îţi pot oferi are tâlcul lui.
Ce-ai zice despre mine dacă, într-o dezbatere privind horticultura, aş lua peste picior pe un inginer horticol şi i-aş turna diverse de pe net? Multe ar fi de zis, nu-i aşa?.........

Românii au impresia că se pricep la toate. În special la Teologie şi Psihologie.
Şi în acelaşi timp, lucru de mare mirare, românii noştri se cred smeriţi, credincioşi, cu totul speciali.
Între timp, nu doar că am ajuns ruşinea Europei, nu doar că am ajuns slugi în propria ţară, ci suntem de-a dreptul
mâncaţi de vii, de către câinii maidanezi, pe stradă, ziua-n amiaza mare...

Oare cum s-o numi asta?

Dar nu ai demonstrat nimic despre nicio maladie a vreunui membru al forumului, de altfel nici nu ai dumneata ce să demonstrezi. În loc să insulţi şi să jigneşti oamenii pe criterii închipuite de dumneata, ar fi mai bine să îţi vezi de propria-ţi persoană, iar în ceea ce îi priveşte pe ceilalţi să te concentrezi pe ceea ce presupune un forum creştin ortodox; nu suntem aici la spitalul de psihiatrie, nici la cel de posedaţi de demoni. Şi din câte am înţeles dumneata nu eşti nici psihiatru şi nici nu ţi-a cerut cineva diagnostice medicale aici pe forum.

Între timp am ajus ruşinea Europei şi slugi la noi în ţară cu o biserică ce pretinde peste 85% din populaţia României şi o acoperire naţională, şi în timp ce, deşi România este ameninţată de cataclismul economic şi ecologic de la Roşia Montană, patriarhul Daniel ne solicită rugăciuni pentru pacea Siriei şi Egiptului. Asta ca să nu mai pomenim de alte cataclisme care s-au abătut şi se vor abate în continuare peste ţara noastră şi nu numai peste ea.

Se pricep si la Istorie - a se vedea bazaconiile protocroniste si pseudo-teoria care circula pe forum acum vreo doua luni conform careia am fost cuceriti de Imperiul Roman de Rasarit !!! - ba chiar si la studii de genetica...
De aia suntem masa de manipulare, pentru ca rumegam tot ce zboara pe net...

Decebal, crestinismul e universal, nu e nationalist. In cazul Egiptului si al Siriei, nu putem face decat sa ne rugam, dar in cazul Rosiei Montane se poate face ceva practic - se poate iesi la vot. Iar daca la referendum nu se va intruni prezenta necesara, atunci va fi foarte clar ca suntem niste sinucigasi si ne meritam soarta. Dumnezeu nu trece peste libertatea omului.

,,Capra sunt eu, iar oile le stie Dumnezeu.'' - spunea un pustnic, iar eu repet dupa el. Asadar nu hranesc nici serpii mandriei mele, nici pe ai altora.

Aici pe forum, asa cum ti-am mai spus, putem initia un dialog despre orice, dar in calitate de crestini, nu in calitate de specialisti in vreun domeniu. In calitate de specialisti, initiem dialoguri profesionale pe forumuri de specialitate. Nu-ti mai pune sufletul pe tava, ca sa nu suferi degeaba.

Aceste raspunsuri nu le-am scris special pentru tine, ci pentru oricine va accesa acest forum. De multe ori, in urma unui astfel de dialog citit de cine trebuie unele lucruri se pot ameliora. De aceea, obisnuiesc sa spun sincer ceea ce cred si-mi asum si riscurile. Asadar nu mai lua criticile aduse ca pe o ofensa personala, ca nu e cazul.

Alin, tocmai asta reclamam si eu, ca se fac aici comparatii, Anita tocmai spunea ca si preotii iau bani comparand cu psihologii.
Deci o astfel de comparatie intre preot si psiholog mi se pare chiar deplasata din toate punctele de vedere.

Pentru mine lucrurile sunt foarte clare, Sfanta noastra traditie ne invata despre preotii si duhovnicii nostri, despre harul ce il primesc la hirotonie, despre ajutorul sufletesc pe care il primim prin Sfintele Taine, despre trairea crestina, despre curatirea sufletului , despre mantuire. Nici un cuvintel nu am citit la Sfintii parinti despre psihiatrii sau psihologi, si metodele lor minunate de vindecare a sufletelor , despre ce se petrece in spitalele de psihiatrie sau cabinetele lor particulare.

Nu cred ca psihologii de la noi castiga atat de mult, daca erai atent, tocmai asta spuneam, ca psihologii nostrii autohtoni sunt oarecum invidiosi pe cei din occident ca nu au acelasi succes. Si au inceput sa se plieze pe credinta noastra, amestecand-o cu psihologia lor, ca sa poata castiga adepti in cabinetele lor. Ei stiu ca noi romanii suntem foarte credinciosi si atunci singura cale pentru ei este sa se declare mari credinciosi. insa daca cunoastem foarte bine credinta noastra imposibil sa nu vedem cum se strecoara si cate o minciunica care ii tradeaza.
De exemplu: s-a spus pe acest forum ca un posedat este cunoscut ca posedat pentru ca are placerea in a-si povesti experientele cu lux de amanunte - asa spune psihologul insa preotii, duhovnicii si Sfintii parinti ne spun si ne-au spus ca posedatul este cel care fuge de lucrurile sfinte, cel care se comporta absolut normal oriunde altundeva insa in Biserica sau langa cele sfinte, crucea, Sfanta Scriptura, devin de nestapanit. Iata cum se tradeaza inselarea.

Sunt convinsa ca acesti psihologi si-au dat seama ca crestinii ortodocsi, astazi luptandu-se cu mari probleme de viata, sunt cea mai buna piata pentru ei. Un psiholog pe un forum ortodox poate aduna clienti destul de multi cat sa isi asigure un trai decent. E imposibil sa nu vedem asta cand vedem cum sunt trimisi oameni in spitale in loc sa fie trimisi la preoti. Eu consider ca este si un fel de reclama ascunsa ceea ce se petrece.
Ar trebui intrebat administratorul acestui forum de ce permite reclama ascunsa.

Li se induc oamenilor ideea ca sunt nebuni, sau cu tulburari psihice, ca ar avea chipurile probleme ca apoi tot ei, bietii sa apeleze la cine altcineva daca nu la psiholog. Va amintiti cazul cu acea fata care spunea ca a primit un breloc si ii era frica sa nu fie blestemat sau alte superstitii. A fost trimisa la spitalul de nebuni in loc sa fie trimisa la preot. Stim cu totii ca poporul roman este un popor superstitios, ca e nevoie de multa lucrare a preotului ca sa alunge superstitiile din mintea oamenilor. Asta nu inseamna ca oamenii sunt nebuni ci doar superstitiosi.

Multumesc Alin de urarea de sanatate. Toate cu bucurie de la Domnul.

Pai cam asa suntem si nu e nevoie de INCA un referendum sa demonstram asta.
Probabil singura data cand am dat dovada de verticalitate a fost cand s-au votat modificarile la Constitutie.
Nu s-a intrunit participarea necesara dar PSD cu tatucu' Nastase, a facut sa iasa.

In rest, am dat-o numai in bara.

Cunosc personal un caz care a primit un diagnostic de la psiholog, unul destul degrav (borderline) ca mai apoi dupa ceva multisor timp, sa se schimbe in altul (dupa ce a mai primit multe altele pe parcurs).

Superstitia e vecina buna cu nebunia mai ales cand ajunge la astfel de forme.
Nu strica o verificare :)
Asta daca nu cumva era chiar un trol.

Nu fii chiar asa credul.
In primul rand nu a precizat in ce an avea 500lei.
A fost o perioada in care 500 lei putea fi un venit frumusel.

P.S. Cam ciudat cum sari la gatul Patriarhiei pe baza unei informatii neverificate si insuficient analizate, verifica-ti pusul duhovnicesc ca se aude un suflu ceva asta apropo si de spovedania rara cu impartasire deasa.

Decebal, preotul la hirotonie primeste har, niciodata sa nu mai uiti aceasta. Un biet psiholog nu se deosebeste cu nimic de tine sau de mine in ceea ce priveste pozitia noastra fata de preot. Lucrurile nu trebuie abordate dintr-o "perspectiva mantuitoare" ci trebuie traite in Biserica , cu duhovnicul, practicata credinta , invatata dogma. Nu exista feresti prin care privim din perspectiva mantuitoare. Adica cabinetul psihologului este o fereastra prin care privim lucrurile din perspectiva mantuitoare. Ei bine atunci de ce nu si cabinetul ginecologului, si cel al medicului de boli interne, dar ce ziceti de cel al chirurgului, sau al cardiologului?

Eu zic ca s-a cam amestecat pe aici adevarata credinta patristica cu ceva new ageist, inovator, o forma noua de asa zisa "duhovnicie". Rezultatul? oamenii vor umple spitalele si cabinetele in loc sa mai mearga pe la Biserica.

Inca nu am vazut aroganta ca un medic cardiolog de pilda sa se autodeclare inlocuitor al preotului. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa recunoastem capacitatea medicilor mai ales a adevaratilor medici. Acestia nu au pretentia sa inlocuiasca preotul iar noi trebuie sa privim corect lucrurile. preotul isi are rolul sau in Biserica iar medicii rolul lor, de foarte multe ori salvator.
Nu mi se pare corect sa fie acuzati crestinii ca resping medicii, cum am vazut ca aclama pe aici Laura, caci nu este asa. Singura problema este ca fiecare sa isi cunoasca locul sau si sa nu cumva sa-si doreasca sa fie in locul altcuiva. Si nici comparatii nu mi se pare normal sa se faca intre preoti si alti oameni cu diverse profesii. Fiecare profesie isi are rolul sau in societate, in ajutorarea semenilor.

Legat de anii de studii. Parintele Paisie Aghioratul a avut 4 clase insa primise atatea harisme de la Bunul Dumnezeu incat ajunsese sa vorbeasca in limba interlocutorului, de pilda germana, a fost un caz, fara sa fii studiat vreodata aceasta limba. Avea cunostiinte stiintifice si medicale fara sa fi invatat vreodata la scolile lumesti. Insa l-a invatat Duhul Sfant.

puţin off-topic, că se cere pe piaţă
 

Dar de când a ajuns ignoranţa şi indiferenţa majorităţii românilor să fie numită verticalitate?
Era verticalitate dacă nu se făceau lucrurile după şmecheriile politicienilor, dar altfel ...

Te înşeli, domnu Alin! În rest, aţi dat-o numai în bară, voi, românii, sau măcar aceia majoritari între care te inlcuzi şi dumneata după propriile-ţi afirmaţii! Ţi-am mai spus şi cu altă ocazie să nu ne mai bagi pe toţi în aceeaşi oală, nu de alta dar te asigur că nu suntem!!

Vrei sa vorbim despre superstitiile poporului roman?
Afirmi aici ca poporul roman, pentru ca este superstitios , este nebun? Deci am devenit acum o tara de nebuni?

Personal nu accept superstitiile de nici un fel, insa admit ca sunt oameni superstitiosi. Nu indraznesc insa sa ii fac nebuni ci doar neinformati sau cu mai putina cultura si educatie.

M-am gîndit deja că nu e vorba despre anii recenți din moment ce omul e stabilit de ceva vreme în Grecia. Dar cînd cu 500 de lei o familie cu 3 copii facea față nevoilor cotidiene - nu-mi dau seama.

Da, Patriarhia ar putea face mult bine cu capitalul de care dispune. Și dacă nu o face, merită toată critica mea și a altora.

Și asta împiedică Patriarhia să ajute în special preoții cu venituri mici și cu copii mulți cu niște lei în plus? De ce trebuie să un preot emigreze în Grecia ca să poată supraviețui el și casa lui?

Eu zic ca exista totusi anumite grade de superstitiozitate.
Ma rog, poate e o apreciere subiectiva dar eu zic ca in cazul specificat se bazeaza si pe niste fapte vizavi de caracterul psihopatologic, cum ar fi confuzia senzoriala.

Daca ratiunea proprie nu te ajuta, hai sa te ajut eu:

1. De unde stii la ce perioada se refera suma respectiva?
2. De unde stii ca preotul respectiv nu obtinea si alte venituri, din donatii in natura sau/si bani?
3. De unde stii daca nu cumva putea avea alte surse de venit (munca la camp) si prefera sa nu o faca din comoditate?
4. De unde stii ca informatia este 100% corecta?
5. Si inca ceva, poate cel mai important aspect: o data ce ce se deschide sufletul oamenilor catre Dumnezeu, se deschide si buzunarul catre indrumatorul lor spiritual.

Iti spun asta ca cineva care a vazut cum se construieste o biserica, deloc mica, an dupa an, doar din donatii, din care mai putin de 1/4 de la primarie, care nici nu stiu daca are parohie, venind si donand in schimb oameni dint tot orasul.

De unde stii ca esecul lui financiar nu este de fapt esecul lui spiritual, de a propovadui Evanghelia, mai presus de a implini ceea ce pentru multi sunt doar traditii?

Pentru ca poate vrea sa traiasca bine din salariu, nu din propovaduirea Evangheliei.

Nu pe baza acestui gen de informatii.

Vezi tu Ionut, sunt pacate subtile, dar grave, la care nici constiinta ta, nici duhovnicul nu te pot ajuta (decat daca e foarte inainte-vazator sau experimentat), indiferent de cat de des te impartasesti.
Adu-ti aminte de 1Corinteni 11:27-32.

Dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.

Cu umilinţă, du-te Miţa Baston! Miluieşte-ne de tine însăţi, parol!...
 

Ba există fereşti mântuitoare, Miţo blasfemiatoare şi hulitoare de Dumnezeu!
Fiecare inimă de om e o fereastră prin care privim din perspectiva mântuitoare. Când voim, prin harul Domnului. AMIN+

"Adicăca" o fi la tine, în mahala.

Toate disciplinele medicale deschid ferestrele omului spre Duhul Sfânt.
Ginecologul, internistul, chirurgul şi cardiologul - îngeri păzitori ai omului, rampă de lansare către Împărăţia lui Dumnezeu. Omul să voiască, Domnul izbândească!

Miţo, din iadul tău cu ochii roşii ca focul lumea arde, arde. La noi e pace, câinii vagabonzi se îndreaptă spre locul sortit lor, vine toamna cu lumina ei blândă, salut!
Ne vedem în iad!

Deocamdată pleacă. Cu tot cu pneumonia ta. Pleacă Miţo, pleacă!
Sau pocăieşte-te.
Cum voieşti!

Duhovnicul este foarte, foarte important pentru mine. Dar şi un psiholog are meritele sale.
Eu am încercat să spun că avem nevoie şi de preot (cu siguranţă) iar unii dintre noi au nevoie şi de psiholog (uneori).
Nu îmi place să ridicăm pe unii în slăvi şi altora să le vedem doar defectele.