Cătălin,

Aici vorbim despre faptul că mersul la spovedanie nu e necesar în condițiile unei vieți creștinești autentice, omul nefăcîndu-se vinovat de păcate grave ce nu se iartă altfel decît prin preot. Dar o dată ce ajungi la spovedanie trebuie să faci o trecere în revistă a tuturor păcatelor comise de la ultima întîlnire cu părintele, pentru ca el să știe ce ai făcut și unde te afli, ca să te poată povățui.

Totuși păcatele cotidiene care au fost deja iertate prin rugăciunile particulate și publice, prin eventuala participare la Maslu, prin împărtășirea de duminica trecută șamd nu te mai împovărează deoarece au fost șterse deja! Dacă te rogi zilnic cerînd iertare cu părere de rău pentru păcatele mai mici și nu crezi că ești iertat, atunci NU ți se iartă și pierzi vremea dînd din buze. Așa scrie în Pelerinul rus, aș scrie Ioan Gură de Aur, Ioan Carpatul și probabil alții pe care nu i-am citit.

Anita,

Comuniunea cu Sfîntul Sînge este și spre iertarea păcatelor. Este una din formele prin care Dumnezeu ne iartă și ne sfințește [pe moment] la Liturghie.

Și atunci de ce totuși te apropii de Hristos dacă te-ai spovedit sîmbătă și clar că pînă duminică ai comis cel puțin un păcat mititel care, iată, nu e spovedit înainte?

Ce anume să riști? Împărtășirea cu nevrednicie e cu totul altceva, este cazul celor necredincioși sau cu păcate grele, neconștientizate poate, este cazul celor care au intrat într-un formalism al Cuminecării dese fără cercetarea sinceră a conștiinței șamd.

Aici m-am spovedit în spaniolă citind de pe o foaie pregătită de acasă, unui preot care nu vorbește nici o limbă comună cu mine. Am reușit să cer și canon, destul de greu ne-am înțeles, dar nu a fost imposibil.

Onoarea nu are nimic comun cu această Taină și cu creștinismul ortodox. Poate cu cel eterodox.

De acord că trebuie să ne pregătim continuu pentru întîlnirea cu Hristos Cel din Potir. Nu există pauze. Nu există perioade de pregătire urmate de relaxare duhovnicească. Tot timpul trebuie să fim gata de a fi re-integrați în Biserică prin comuniunea cu cinsitul Trup. Vorba lui Ioan Hrisostom, (dacă nu mă înșel el spunea că) cine nu e vrednic să se apropie de fiecare dată nu e vrednic să o facă nici o dată pe an. Acum depinde ce înțelegem prin această vrednicie-nevrednicie... Oricum, această evlavie despre care vorbești nicidecum ne dispare în cazul apropierii frecvente, ci sporește! Atenția pentru a nu cădea crește, rezistența la ispite e mai puternică, creștinul sperînd că Dumnezeu îl va ajuta să mai treacă o săptămînă fără evenimente de o răutate majoră care să necesite intervenția Taintei Spovedaniei înainte de Taina Împărtășaniei.

Da, e un privilegiu să fii creștin.

Ok, Florin atunci te rog raspunde-mi la o intrebare cat se poate de tehnica :) :

Stim ca scrierile patristice invata ca trufia e izvorul oricarui pacat si ca a scapat de trufie doar cel care a ajuns la nepatimire. Asta inseamna ca se pot impartasi numai cei care au atins desavarsirea?

(Intrebarea poate parea ironica dar te rog sa observi ca este absolut pertinenta din punct de vedere al logicii)

Așa mai merge, e mai pe limba mea. :)

Tot scrierile patristice arată că iubirea de arginți e începutul tuturor relelor, dar să sărim peste asta.

Trufia. Ce înțeleg prin trufie, mîndrie?

Dacă da, atunci nu avem nici un conflict între faptul că uneori mai cădem sursa păcatelor - mîndria - și pentru asta ne căim mai întîi cerînd iertare mai întîi celor cărora le-am greșit și apoi Lui Hristos și faptul că fiind iertați mergem la Liturghie să primim Împărtășania care ni se dă printre altele și pentru iertarea păcatelor.

Menționez și subliniez că aceste căderi sînt accidentale, creștinul trebuind să stea mereu cu mintea trează, prevenind păcatul. Dacă cineva este prins de viciul mîndriei, atunci acesta nu este un ortodox practicant, deci pentru el este exclusă primirea Euharistiei fără Spovedanie.

Eu cam asta înțeleg cînd mă gîndesc la un om trufaș, unul care pe de o parte e un lădăros, prea-plin de sine, care crede despre el că e cel mai tare și mai șmecher, care nu poate suferi pic de critică, nici o apostrofare fără să izbucnească împotriva celui ce i-a greșit. Acest tip nu este nici pe departe modelul de creștin ortodox care merge săptămînal la biserică, face fapte bune și se roagă zilnic și care, avînd binecuvîntarea duhovnicului îndrăzneșe cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să se apropie de Potir fără să fie stresat că va fi fulgerat de Sus din cauză că e un simplu om supus greșelii...

Desigur ca pustnicii nu se spovedeau tot timpul, pentru ca aveau o viata curatita. La noi e mult mai greu sa avem asa ceva, de aceea preotul ne dezleaga de pacate facute. Importanta este reprimirea harului, am citit ca parintii (calugarii) spun ca dupa trei zile (cred) de pocainta intensa se poate ierta un pacat, adica sa se reprimeasca harul.

Depinde de credința pe care o ai cînd te rogi. Uite aici ai două referințe, de la doi Sfinți:

"În Filocalie, Sfântul Ioan Carpatul spune că atunci când chemăm Numele lui Iisus în rugăciune şi zicem: „Miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, la fiecare cerere răspunde glasul tainic al lui Dumnezeu: „Fiule, iartă-ţi-se păcatele tale…!” Şi tot el spune în continuare că, atunci când rostim rugăciunea, nu ne deosebim întru nimic de sfinţi, de cuvioşi şi de mucenici,căci, după cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur, „rugăciunea, chiar când e rostită de noi, cei plini de păcate, ne curăţă numaidecât”. Mare e mila lui Dumnezeu pentru noi, iar noi, păcătoşii şi lăsătorii, nu voim să-I dăm nici măcar o jumătate de ceas drept mulţumită şi înlocuim vremea rugăciunii, care e mai însemnată decât orice, cu grijile şi interesele vieţii, uitând de Dumnezeu şi de datoria noastră!"

La fel am găsit și în Pelerinul rus.

Hristos Însuși subliniază: ”Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.”

Pocăința e astăzi, acum, în momentul în care mă rog pentru iertare. Iertarea e tot acum. Am citit nu mai rețin unde despre acel bătrîn văzător cu duhul care îi urmărea pe cei ce intrau în biserică și care vede un ins ce era negru de păcate și legat cu lanțuri și tîrît de mai mulți diavoli... După ce a ieșit din biserică același ins devenise alb și curat duhovnicește că s-a minunat bătrînul, cerînd Lui Dumnezeu să-i explice cum se poate una ca asta. Și i s-a descoperit că acela s-a căit sincer de cele comise punînd bun început și astfel Domnul l-a iertat. Îmi pare rău că nu mai știu în ce carte am citit asta, că aș copia întreg textul pentru detalii.

Deci tu, Cătălin, cînd te rogi în particular să te ierte Dumnezeu, ce anume crezi în momentul ăla că va face Hristos pentru tine?

trebuie sa caut scrierile la care am facut initial trimitere ca sa pot vorbi pe texte, o sa incerc sa revin cu intariri :)

Daca am gresit cumva ,de exemplu am zis ceva de cineva ,chiar fara sa vreau ,am judecat deci ,sau daca m-am maniat ,nu m-am mai impartasit.
Eu consider ca mai am pacate care poate nu au fost spuse niciodata ,din nestiinta ,deci vrednica nu sunt oricum.Mai adaug si pe cele cu stiinta.
Parintele ,dupa spovedanie imi da dezlegare si numai asa ma impartasesc
Tu cum te imparatesti daca nu ai dezlegare de pacate ,chiar alea neimportante?
Sa stii ca pacatele multe si marunte nespovedite cantaresc foarte mult.
Chiar duhovnicul meu dadea exemplu cu sacul de nisip ,e foarte greu ,asa si pacatele maruntele si multe.
Exista riscul de a nu le mai spune si raman acolo ,neiertate .

Eu onoarea o vad ca pe un privilegiu ,care nu se da oricum.
Parintele meu duhovnic recomanda spovedanie deasa si impartasanie mai rara ,cam la 40 zile ,o luna.
Stiu o persoana care se spovedea si apoi se impartasea des ,saptamanal in post.
Nu mi s-a parut ca ar fi avansat prea mult ,schimbari nu am vazut.
Dar poate gresesc.Noi nu suntem niste robotei si s-a vazut , Iuda desi s-a impartasit a facut ce a facut
Oricum chiar daca ne impartasim mai rar suntem aparati ,prin Hristosul care salasluieste in noi .
Totul e sa il pastram cat mai mult ,sa nu il alungam cu pacatele noastre
Doamne ajuta !

Impartasania "deasa" sau "rara" nu se masoara dupa zilele din calendar ci dupa felul omului.

Sfanta Maria Egipteanca s-a impartasit de doua ori in viata si nu ma indoiesc ca n-a fost nici rar nici des, ci exact cat a trebuit.

Nu se spovedeau tot timpul, se pocaiau tot timpul, chestie pe care noi nu prea o intelegem.

Ar fi mai bine sa pune problema in felul asta decat ca "aveau o viata curata" - care zic eu, e f. prost pusa.

Nu stiu ce intelegi tu prin asta..pentru ca lipsa absoluta a pacatului indoielnic ca se atinge in viata asta si desi e o tinta, atentia trebuie sa fie indreptata spre pocainta, nu spre scopuri cvasi-imposibile care pot descuraja pe multi, facandu-i sa uite de ceea ce este practic si necesar in fiecare zi - pocainta.

Este sa zicem o pocainta in mod "turbo". Dar poate fi folosita si prost, adica sa iesi cu de pe pista si sa calci gardurile.

Incerci sa fii amuzant, sau cum?

Este reteta din aia cu "70 lumanari la 7 biserici"?

Ce e aia "pocainta intensa"? Fix 3 zile?

Nu conteaza felul pacatului? Ce inseamna "intensa"?
Poti sa tii 3 zile de post negru, fluierand, si aproape zero pocainta.

Daca esti bolnav de ipocrizie, poti sa plangi cu lacrimi de crocodil o ora si sa te consideri iertat si plin de har.

Si desigur, exista si opusul la capitolul profunzime vs. timp, dar nu mai insist, ai prins ideea.

Pocainta ne impiedica sa mai pacatuim .

Eu am redat ce spunea acel parinte, pentru ca fusese intrebat in cat timp se poate ierta un pacat. Acum nu-mi mai amintesc exact cate zile erau, am retinut ca trei, e vorba de durata minima, ca maxima poate fi oricat. Bineinteles, era vorba de pocainta cu lacrimi, nu mai gasesc link-ul acum.

În prealabil postat de Florin-Ionut http://www.crestinortodox.ro/forum/i...s/viewpost.gif
Și atunci de ce totuși te apropii de Hristos dacă te-ai spovedit sîmbătă și clar că pînă duminică ai comis cel puțin un păcat mititel care, iată, nu e spovedit înainte?

Anita, aș aprecia dacă îmi răspunzi sincer la întrebarea de mai sus.

Tocmai că acele păcate neștiute sua uitate sînt iertate prin Spovedanie și Împărtășanie. Doar nu le-ai omis intenționat.

Dacă el spune așa, atunci fă ascultare.

Am dat mai sus citate din Sfînta Tradiție și din NT conform cărora păcatele se iartă prin pocăința în particular, rugîndu-ne cu credință să fim iertați. Dacă spui psalmul 50 sau 142 sau alte rugăciuni și nu crezi că într-adevăr Dumnezeu te iartă pentru că tu ceri asta cu părere de rău pentru păcatele comise, atunci îmi pare rău... pierzi vremea.

Completînd ce am scris mai sus, Liturghia e alcătuită astfel încît înainte de momentul euharistic, biserica se roagă de cîteva ori pentru iertarea păcatelor noastre și cine e atent și participă la rugăciune activ primește iertare. Dar trebuie să creadă asta! Apoi mai este și Rugăciunea Domnească rostită exact înainte de a se da Împărtășania. Nu mai zic de Utrenia cu psalmii ei minunați care mie îmi plac foarte mult, cu rugăciunile de pocăință, la care bine ar fi să fim prezenți dacă timpul ne permite!

Există canoanele apostolice care spun clar că trebuie să ne împărtășim de fiecare dată. Chiar și părinții moderni de genul Cleopa ne invită cel puțin o dată la cîteva săptămîni - nu mai rețin exact dacă trei sau cîte.

Caz particular, iar probabil că nu îi cunoști sufletul și viața în detalii.

Nu e un motiv să te sperii de Împărătșanie. Petru a păcătuit mult mai grav, din moment ce după ce a văzut și a știut că acolo cu ei e Fiul Lui Dumnezeu (dovedit pe Muntele Taborului, deci în cazul lui nu mai e vorba de credință) și după ce s-a și împărtășit, iată că a căzut urît de tot. Dar a îndrăznit și a fost iertat, spre deosebire de Iuda care s-a descurajat în loc să ceară iertare și să se mîntuiască.

Tocmai acesta e scopul pentru care sîntem invitați la Liturghie, să ne împărtășim cu Hristos și cu Biserica. Fără asta, Liturghia rămîne o simplă rugăciune publică și atît.

Cătălin,

Cred că îmi amintesc povestirea cu pricina. Ar fi bine să o cauți ca să nu mai vorbim pe de rost, să vedem ce păcat a comis personajul ca să înșelegem de ce abia după 3 zile a primit iertarea.

Te-am întrebat ceva mai sus și aș fi bucuros să văd răspunsul tău, vizavi de rugăciunea particulară pentru iertare făcută cu credință.

Alin,

Exemplul ei este model pentru cei care viețuiesc în lume? Să ne retragem în pădure singuri să ne pocăim sau să nu ne împărtășim cu zecile de ani pentru că așa a făcut ea?

Am reținut că Sfînta, înainte de a merge în pustie, s-a împărtășit și abia după aceea s-a retras schimbîndu-și complet viața. Trebuie să caut.

EDIT: pentru tine de la Pruteanu citire:

Ceea ce vedem uimitor în viaţa ei nu este neîmpărtăşirea de‑a lungul câtorva zeci de ani (chiar dacă unii îşi găsesc în această scriere hagiografică un argument în sprijinul propriei ignoranţe), ci faptul că înainte de a merge în pustie, când abia făcuse făgăduinţă de pocăinţă Maicii Domnului[5], dar nu împlinise nici cea mai mică parte a canonului ce‑l „merita” pentru păcatul desfrânării, ea s‑a împărtăşit cu Sfintele Taine în biserica Înaintemergătorului de lângă Iordan şi abia după aceea a mers în pustie să se pocăiască[6]. Deci Sfânta Maria nu a neglijat în nici un fel lucrarea iertătoare şi sfinţitoare a Sfintelor Taine. Mai mult decât atât, ea a fost convinsă că fără Hristos nu poate face nimic (Ioan 15:5) şi de aceea nici nu şi‑a conceput pocăinţa fără lucrarea tainică a lui Hristos prin Sfintele Taine. Vedem deci că aşa‑zisul „argument” în favoarea unei împărtăşiri mai rare nu este valabil. Cazul Sfintei Maria Egipteanca este în mod clar unul special şi aproape unic, chiar dacă mai există şi alţi sfinţi care s‑au împărtăşit rar.

Te inseli aici. Il cunosc personal pe Par. Petru . Am vazut ca foarte multi citesc pe sarite, ceva de aici , ceva de acolo, si trag concluzii.
Citatele de mai sus legat de casatorie sunt scoase din context si astfel i se dau alte intelesuri.

Anita
In primul rand vreau sa iti spun ca Impartasania este ca un medicament. Si aceasta ti-o spun pentru ca sunt incredintata de asta nu pentru ca am citit.
Impartasania vine sa vindece sufletul pacatos si este medicamentul salvator.

In al doilea rand noi oamenii suntem atat de pacatosi incat daca ar fi sa tinem cont de asta nu am fi vrednici de impartasanie niciodata. Acum te spovedesti si in secunda urmatoare pacatuiesti cu gandul. Pacatele cu gandul sunt atat de multe incat putini dintre noi stiu sa le trieze, sa discearna si sa se fereasca de ele. Ba mai mult, multe nici nu sunt sesizate. Trec neobservate. Nu degeaba ne invata Sfintii nostri sa tinem paza mintii. insa stim noi sa tinem paza mintii? Astfel , cine are nevoie de Sf. Impartasanie? Nu pacatosul, spre vindecare si indreptare? Sau crezi ca dupa spovedanie devenim curati? sfanti? si ne putem apropia de Impartasanie, ca Sfintii?

despre evlavia pentru Sf. Impartasanie.
daca am avea credinta cu adevarat atunci am stii ca Sf. Impartasanie este trupul si Sangele Domnului , in orice clipa , in orice moment al vietii noastre si ar fi imposibil sa pierzi evlavia. Evlavia o pierzi cand pierzi credinta.

Noi stim toate astea ,dar trebuie sa fim constienti ca nu suntem ca primii crestini ,cei din primele secole cand pocainta era mult mai mare si pacate mai putine.
Monahul Pruteanu sa nu compare preotii care se impartasesc saptamanal cu mirenii.
De unde stiu eu ca preotii nu s-au spovedit inainte sau au o viata imbunatatita.

Constiinta pentru ce exista? Ma apropii de Hristos daca ma simt vrednica cat de cat pentru a ma impartasi .
Am parere de rau ,dar prefer sa ma impartasesc cu binecuvantare ,adica dezlegare. Daca cer binecuvantare pt a pleca in o calatorie sau altceva mai marunt ,cu atat mai mult pentru a primi sfintele daruri e necesar.
Parintele Cleopa spune ca nu e necesar sa ne impartasim prea des pt ca ne impartasim in chip nevazut la Liturghie cand spune preotul :"Harul Domnului nostru Iisus Hristos ,dragostea lui Dumnezeu Tatal si Imparatsirea sf.Duh sa fie cu voi ,cu toti "

Eu sunt de parere sa nu mai exprimi aceste pareri legate de sf.Impartasanie ,fiecare are duhovnic si tocmai de aceea ,trebuie sa faca ce spune duhovnicul
Iar legat de acea persoana care se impartasea des in Post ,pot sa iti spun ca nu am vazut rezultate pt ca inca sta prost la un capitol legat de viata duhovniceasca ,dar nu vreau sa discut aici acest aspect ,nu este cazul.
Sf.Petru pentru ca mi l-ai dat exemplu a cazut ,dar nu a persistat in pacat.
Iar exemplul cu Maria Egipteanca e o exceptie ,nu poate fi o regula
Monahul Pruteanu vine cu argumente luate din traditie si vietile sfintilor dar nu le aplica la vremurile pe care le traim.

In ton cu topicul :1:

http://acvila30.ro/ne-putem-impartas...ilenare-ca-da/

Imi permit sa transcriu cate ceva din ce a zis parintele :

"Nu. Eu cred că dacă cineva duce o viață îngrijită, cu aceeași spovedanie poate să se împărtășească și de mai multe ori. Nu pot să spun de câte ori anume, dar dacă duce o viață ireproșabilă, poate foarte bine să se împărtășească de câte ori dorește în intervalul acesta de timp. Cam la o lună e bine totuși să se spovedească. Noi ne orientăm fiecare cum credem de cuviință, pentru ca omul însuși să fie hotărât pentru bine până la așa o măsură, încât să nu mai fie necesară o spovedanie propriu-zisă. La mine vin unii oameni care sunt spovediți gata înainte să vină la spovedanie, sunt oameni care n-au ce spune, la drept vorbind."

Daca duce o viata ireprosabila.
Ori Florin Ionut a spus ca ne putem imparatasi fara spovedanie chiar daca avem pacate ,dar nu prea mari.
Aici par.Teofil Paraian zice cu totul altceva.
De ex.judecarea aproapelui ,chiar in gand ,sa fie un pacat care sa nu trebuiasca a fi marturisit inainte de sf.Impartasanie ?
Cati dintre noi nu am judecat ,chiar si fara sa vrem ?

Ionut, focus :)
Vezi ca n-ai citit cu atentie ce am scris si mi-ai pus in spate chestii care nu le-am zis.

Sau poate n-am fost prea clar, sa precizez.

Des nu se impartasesc cei care se impartasesc saptamanal fata de cei care o fac doar de 4 ori pe an (sa zicem) si rar cei care o fac de 4 ori pe an fata de cei care o fac in fiecare saptamana.

Se impartasesc des cei care se impartasesc saptamanal desi n-ar trebui sa o faca mai mult de 4 ori pe an si rar cei care se impartasesc de 4 ori pe an desi ar trebui sa o faca saptamanal.

Sa ne amintim ca parintele gresea si cand spunea ca ne putem impartasi la catolici (care e de fapt o mare greseala, practic o lepadare de ortodoxie), probabil si aici e influentat de practica din catolicism. In Romania niciun preot nu impartaseste pe cineva care s-a spovedit in urma cu mai mult de o zi, nu cu o luna. Chiar si daca s-a spovedit cu o zi inainte preotul ezita sa impartaseasca.
Aceasta poate fi valabil mai mult pentru monahi, cum spuneam inainte.

Cum adica???

Totusi, ca medicamente sunt Spovedania, Maslul, etc. In cazul unui pacat dimpotriva, este oprit acela de la Impartasanie. Face mai intai pocaita si canon, abia apoi e primit la Impartasanie, cu conditia sa vrea sa nu mai faca pacatul. Impartasania e singura Taina in care primim pe Hristos, la restul Tainelor primim har.

De exemplu te spovedesti intr-o dimineata, nu te impartasesti si te duci a doua zi sa te impartasesti. Daca te duci la alt preot (de exemplu la o biserica ce are program zilnic de slujbe) acela trebuie sa te creada pe cuvant ca te-ai spovedit ieri. Si nu stie nici ce ai mai facut tu ieri, e suficienta o zi pentru a face un pacat oricat de mare.

Poate nu stii, dar duminica cand se impartaseste cel mai des, nu se spovedeste.

Ieromonah, nu monah.
Va asigur ca dansul nu compara preotii cu mirenii iar ce am spus eu nu stiu de la Par. Petru.
Totul se face cu ascultare de duhovnic. Daca duhovnicul spune unui om sa se impartaseasca saptamanal cu spovedanie saptamanala asa va face omul , daca altcineva este oprit de duhovnic o perioada de timp iarasi ascultare. In legatura cu Par. Petru as voi doar sa va spun ca nu hotaraste nimic major fara rugaciune si voie de la Dumnezeu. Asteapta atat cat e nevoie pana Dumnezeu isi arata voia Sa.

Fara spovedanie nu are cum sa fie Impartasanie. Sigur , adevarat ce spui , nu am mai adaugat eu acest lucru. Dar Impartasania este exact medicamentul vindecator tocmai pentru ca este Hristos. Prin spovedanie primim har si putere sa luptam cu pacatul si patima.

Te apropii de Hristos cand spune duhovnicul tau. Cu ascultare totul. Se poate ca duhovnicul sa spuna te impartasesti iar tu sa simti nu sunt vrednica, asta inseamna smerenie. Cand te apropii gandind ca te simti vrednica, te apropii cu mandrie.

Nu stiu in ce zona, la noi se spovedesc inainte. De fapt se impartasesc rar duminca cei maturi, mai mult copiii.

Parintele meu duhovnic spovedeste si duminica si sambata dimineata cand este randul d-lui ,la noi fiind doi preoti
Cei mai multi se spovedesc vineri seara si se impartasesc sambata sau duminica la sf.Liturghie ,bineinteles.

Asa este ,pana la urma duhovnicul raspunde .Nu cel care a facut ascultare.
De aceea este bine sa facem totul cu binecuvantare.

Pentru asta se tine Sf. Liturghie, ca oamenii sa se impartaseasca - cat mai multi, toti daca s-ar putea, nu doar copii.

In ceea ce priveste spovedania duminica, este atat greu - preotul neputand aloca timp pentru asa ceva inainte de Sf. Liturghie, dar mi se pare ca exista si argumente canonice impotriva.

Depinde de situatie... sunt limite ale responsabilitatii dar si responsabilitati personale directe de ambele parti.

Hristos a impartasit cel putin doi nevrednici..

La biserica unde merg eu slujesc mai multi preoti duminica.
In post parintele meu duhovnic spovedeste ,dar undeva in pronaos ,in o camaruta.Spovedeste pana la sfintirea darurilor de obicei si dupa slujba apoi ,daca mai raman nespovediti.
Pentru ca sunt foarte multi care vor sa se spovedeasca si sa nu ramana cineva nespovedit.

Dar restul saptamanii nu spovedeste sau sunt asa multi in fiecare zi de dimineata pana seara incat raman si pe duminica?

Ideea e ca nu poti spovedi pe toti cei care urmeaza sa se impartaseasca in ziua respectiva, chiar in dimineata respectiva.

Am sa intreb daca exista canon care opreste spovedania duminica (sau o logica duhovniceasca) eu asa tin minte.

Aici sunt trei preoti, miercurea si vinerea dimineata spovedesc si impartasesc. De aceea duminica mai rar sa fie cineva care se impartaseste, in afara de copii, iar cel ce o face se spovedeste chiar duminica dimineata.

Nu ştiu să fie canon dar duhovnicul meu e împotriva acestei practici pe motiv că cel spovedit nu mai are când zice rugaciunile de dinaintea Sfintei Împărtăşanii.