Priceputule,crezi ca mai conteaza pt cineva ce am castigat si ce am pierdut noi atunci?Uita-te in jur,praful s-a pus pe morminte si uitarea pe vise.Intr-o zi,asculta-ma ce-ti spun,vom fi judecati ca vinovati,daca nu cumva deja se intimpla asta,si vei primi palme pt intrazneala de atunci.Daca nu cumva se intimpla deja asta.Ce copii eram....ce trist pare totul acum.Cum poti sa povesti cuiva ce ai visat si trait in acele clipe,ce eram si ce doream?Nu poti,amintirile ramin undeva in tine,si parca nici tu nu vrei sa le scoti iar,sa le calce in picioare oricine.Spune-mi ceva:a avut un rost totul sau a fost degeaba,doar alti ani si vise furati din viata noastra? Stii ceva,in ciuda la tot,si acum as face la fel,chiar daca as sti cam pierde,sau ca nu ar interesa pe nimeni,sau ca totul ar fi degeaba :) Daca nu mai visam,chiar si cu pretul nostru,atunci putem muri mai bine.De moarte asta nu voi muri :) Numai bine prietene.

Mai întâi, îți mărturisesc că eu n-am fost în Piață în zilele acelea. Însă convingerea mea este că a avut rost. Și pentru cei care au murit acolo a avut. Este o vorbă a părintelui Teofil (preluată, cred, de la părintele Arsenie Boca): „Ce faci te face”.

Ceea ce s-a spus acolo, ce s-a visat, ce s-a cântat s-a imprimat în sufletele oamenilor pentru totdeauna. În întâmplările de genul ăsta opresorul nu câștigă decât aparent, adică în ordinea lumii acesteia; pe când visătorul își imprimă visul în ființa lui.
Dar nu numai pentru ei a avut rost. Ci pentru toți românii. Momentul ăla ne mai spală fața de păcate. Am dat dovadă atunci că putem fi frumoși, că putem avea un ideal.

Așa gândesc și cu privire la fericirea de care au parte cei care de-a lungul vieții, în diferitele împrejurări ale vieții, își păstrează curăția sufletească, integritatea. Cei care refuză compromisul vor pierde pe termen scurt, adică în lume, dar vor câștiga în Împărăția dinlăuntrul lor în aceeași clipă, fără întârziere.

Nu știu dacă nu cumva spun o prostie, însă în ultima vreme am început să cred că există specii diferite de oameni, motiv pentru care unii nu-i înțeleg pe alții.

În piață era specia visătorilor, a idealiștilor; există, însă și o specie a lichelelor, care de obicei (după cum le spune și numele) îi parazitează pe idealiști, lăsându-i în față, să-și dea sângele pentru ca ei să tragă, ulterior, foloasele.

Mai există și o specie a omului plat, incapabil de vise sau de nebunie, care atunci când specia brutelor îi ciomăgește pe visători, stau pe margine și aplaudă. Ei se simt mai apropiați de cei din urmă, împărtășind sloganul care s-a strigat atunci: „Noi muncim, nu gândim!”

P.S. Totuși, cred că nimeni nu este irecuperabil. Întorcându-se la Hristos, oricine poate să se ridice deasupra speciei din care a făcut temporar parte.

Aș mai adăuga că frumoșii nebuni din Piață, bătuți și omorâți, s-au adus pe ei înșiși jertfă pentru noi ceilalți, iar roadele ei s-au văzut la scurt timp, nu doar în inimile unora, ci chiar în societatea pentru care au luptat. Fără ei, opoziția ar fi fost mult mai slabă, n-ar fi avut vigoare. Datorită lor în 1996 a avut loc schimbarea puterii, și chiar dacă vechii (împreună cu obiceiurile lor) nu s-au lăsat și nu se lasă în continuare îndepărtați, lupta continuă.

In inagini apare si Parintele Galeriu vorbindu-le celor stransi acolo. (sper ca am ghicit corect si el este, dar dupa chip si voce Pr.Galeriu e)

În care imagini? Dacă ești bună, mai pune o dată linkul, eventual și minutul.

Părintele Galeriu a fost, într-adevăr, la Universitate, însă nu l-am găsit pe net.

@N.Priceputul

In acest documentar apare Parintele Galeriu:

Piaţa Universităţii - România (1990)

http://www.youtube.com/watch?v=E8_0pEdNFKI

Documentarul nu se opreste doar asupra mineriadelor, ci si a evenimentelor care s-au intamplat inainte de mineriade. Din ianuarie 1990 pana in iunie 1990.

Minutul nu l-am retinut, iertare. Daca imi aduc bine aminte, apare in prima parte a documentarului.

13-15 iunie 1990 un remember dureros
 

In primele luni ale anului 1990, a gresit si Ion Iliescu, cand a zis ca "FSN-ul nu va participa la alegeri ca si partid politic""! Nu l-am inteles nicioadata de ce a zis treaba asta, cand era evident si FSN-ul- ca primul partid politic constituit- sa participe la alegeri!
Apoi acel CPUN a fost o idee foarte buna, fiind un organism provizoriu de conducere, care incerca sa mentina macar un anumit consens, necesar pentru administrarea treburilor curente si functionarea statului.
Apoi acele solicitari prin punctul 8 de la Timisoara unele erau cu totul anormale: ma refer in special la cererea ca fostii ofiteri si subofiteri de securitate sa nu mai aiba acces la functii politice! Era ceva cu totul nedrept: ofiterii si subofiterii de securitate si militie de dupa 1964 si-au servit tara si poporul, si lumea ar fi trebuit sa le fie recunoscatoare! Doar datorita militienilor de la ordine publica erau foarte putine crime ori violuri inainte de 1989, datorita militienilor de la economic si judiciar infraciunile economice aproape nu existau, doar datorita ofiterilor de securitate s-au putut contracara intentiile ostile Romaniei din partea Ungariei si URSS, pe plan informativ, etc. Aceasta pozitie trebuia s-o aiba si sa o explice Ion Iliescu fata de cei de la Timisoara si inclusiv pe plan international.

Degringolada din politie a devenit evidenta in martie 1990, cand au avut loc tulburarile de la Targu-Mures! Unde era politia romana cand acolo se bateau ca chiorii cele doua tabere ?! De ce s-a dat ordin ca trupele de parasutisti ale MAPn sa intre in oras abia dupa macel, si nu inainte de macel, asa cum ar fi fost normal ? Acolo daca politia intervenea ferm, nu mai aveau loc acele confruntari sangeroase!
Atunci imediat trebuiau demisi toti de la interne- incepand de la Mihai Chitac si pana la seful de inspectorat de la Mures pentru grava incompetenta!

Si ca sa va arat ca nu sunt de acord sub nici o forma cu tulburarea ordinii si linistii publice, de catre oricine ar face-o (indiferent ca e minier ori golan), am sa va spun si parerea mea despre mineriada mai putin discutata - cea din septembrie 1991:

Desi Petre Roman, primisera informatii din partea SRI ca starea de nemultumire a minerilor din Valea Jiului este accentuata si ca acestia se pregatesc sa vina la Bucuresti, a facut cateva gafe majore:

-Nu s-a deplasat personal in Valea Jiului (asa cum au facut Nicolae Ceausescu si Ilie Verdet in 1977), pentru a discuta cu liderii minerilor;
-Nu a ordonat organelor MI si MAPn ca statiile CFR din Valea Jiului sa fie protejate cu politisti inarmati si inclusiv tehnica de lupta (tab-uri, tancuri), pentru a preveni devastarea acestora, agresarea personalului CFR si punerea in pericol grav a sigurantei circulatiei feroviare.

Astfel, atunci au avut loc intamplari teribile:

Astfel, la 24 septembrie 1991, minerii condusi de Miron Cozma vin in gara Petrosani si solicita trenuri pentru deplasarea spre Bucuresti. Fiind refuzati, ei devasteaza gara, agreseaza personalul CFR, ocupa acceleratul 244 si deturneaza alte doua garnituri de trenuri. Miron Cozma l-a „somat” pe seful de tura de la regulatorul de circulatie sa puna la dispozitie garnituri pentru minieri. Minierii l-au sechestrat pe adjunctul sefului de statie Petrosani Marin Pera. Personalul de manevra a incercat sa se opuna, dar a cedat dupa ce minierii l-au lovit in cap cu o coada de topor pe Iulian Geamanu.
In aceste conditii, s-au format doua garnituri cu trenuri pentru minieri, ce pleaca spre Bucuresti. Locomotivele care au tractat aceste trenuri au fost: EC-110, EC-093 si DA-499, toate apartinand depoului Petrosani.
Impegatul de miscare din statia Livezeni primisera aviz negativ de circulatie a trenurilor cu minieri.
Mecanicul de locomotiva Mircea Marin a declarat ca in halta Cotofeni, unde trenul a stationat cateva minute din cauza unei pene de curent, minerii l-au amenintat „ca-i vor lua gatul” daca nu pune trenul in miscare.
Un alt mecanic de locomotiva declara ca a fost la un pas de comiterea unui accident feroviar la intrarea in gara Lainici, cand tensiunea de alimentare a liniei de contact a fost oprita. Mecanicul a reusit sa opreasca garnitura cu putin timp inainte de Lainici, iar atunci cand a consultat registrul de dispozitii al sefului garii, in el figura un ordin al conducerii S.N.C.F.R. ca trenurile cu mineri sa fie oprite si parasite de ceferisti, in apropierea anumitor statii.
Impegatii de miscare din statiile Petrosani, Livezeni, Jupanesti si Craiova au fost batuti de minieri!
Din ordinul primului ministru Petre Roman, a sefilor politiei si a conducerii S.N.C.F.R., garniturile cu mineri sunt oprite in gara Craiova. Traian Basescu sustine ca ar fi solicitat interventia trupelor speciale a SRI, pentru eliberarea personalului de locomotiva. Din pacate, ministru de interne de atunci (Doru Viorel Ursu) nu a dat curs cererii! A fost o decizie neinspirata, minerii devastand gara Craiova. Relevanta in acest sens este declaratia adjunctului sefului statiei Craiova, Marin Ghinea: „A fost o adevarata teroare, securi, topoare, bate, un vandalism cum n-am mai vazut in viata mea. Au intrat peste femeile de la casele de bilete, au spart geamurile si tot ce-au intalnit in cale.Era imposibil sa vorbesti cu ei, pentru ca multi erau beti. Nu stiu a cui mana este, pentru ca nu cred ca niste oameni obisnuiti pot face, din mintea lor, asa ceva.Traim sub teroare, mai rau ca pe vremea lui Ceausescu”.
Un grup de minieri a devastat gara Craiova, iar impegatul de miscare este doborat la pamant cu o lovitura de bata. Prabusit la pamant, este lovit in continuuare cu bate si furtunuri!
Petre Roman declara ca aprobat venirea trenurilor cu mineri la Bucuresti, dupa ce a primit informatii de la Ministerul Transporturilor ca mecanicii de locomotiva si ceilalti ceferisti erau amenintati cu cutitele de mineri, existand pericolul ca sa fie maltratati. Roman a spus ca a luat aceasta decizie cand trenurile cu mineri ajunsesera deja in gara Craiova.
La sosirea in Bucuresti, liderii minerilor i declara sefului statiei Bucuresti-Baneasa, Ilie Popa, ca „urmaresc schimbarea guvernului si a presedintelui tarii”.

Pentru aceste fapte, Miron Cozma si ceilalti minieri se fac vinovati de infractiunea de "terorism" si "atentat contra sigurantei nationale", iar pedeapsa legala si morala pentru asa ceva ar trebui sa fie pedeapsa cu moartea!

S-a speculat atunci ca Ion Iliescu i-ar fi instigat pe minieri sa vina la Bucuresti! Dovezi fizice pentru asa ceva nu exista, dar tacerea sa din acele zile este dubioasa- dar vorba aia "hotul neprins sau nedovedit e negustor cinstit"! El trebuia sa se deplaseze personal in Valea Jiului (cum a facut Nicolae Ceausescu in 1977) si cu siguranta minierii il ascultau si nu mai veneau la Bucuresti.
Practic aceea mineriada nu a rezolvat nimic, situatia economico-financiara a "Regiei Autonome a Huilei" nu s-a imbunatatit, iar conditiile de viata si de munca a minierilor au ramas tot foarte grele.

Eu sunt de acord ca Petre Roman a fost catastrofal ca prim-ministru, adoptand masuri economice total contraproductive, si trebuia dat jos din fruntea guvernului, dar nu prin asemenea metode, ci respectand procedurile legale.

Din pacate, desi atat Teodor Stolojan cat si Nicolae Vacaroiu erau tehnocrati si buni economisti, din motive care nu le-am inteles foarte clar (desi intentii bune parea atunci ca au si stiau si cum e cu economia) nici ei nu au reusit redresarea economica a tarii.

Cand v-am citit raspunsul, acum 7-8 zile mi-a fost rusine; si am vrut sa va multumesc ca ati spus asa: „Dumnezeu sa-i ierte pe toti!”
Si L-am rugat pe Dumnezeu sa ma ierte si pe mine pentru ca, nu pot sa uit.

Dar citind acum ce spun unii dintre forumisti, incep sa inteleg ca nu trebuie sa uit.

Ma intreb de multe ori, atunci cand imi amintesc de acele zile(de la Revolutie sau de la Mineriade), zile in care parca se dezlantuise Iadul pe pamant, zile care m-au speriat si
m-au marcat, daca e corect sau normal sa nu uiti. Crestineste stiu ca nu e. Crestinul trebuie sa ierte si sa uite.

Mantuitorul Hristos , Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu Adevarat si Om adevarat a fost batut, scuipat, batjocorit. Si S-a rugat pentru cei care-L chinuiau: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!“

Dar!

Nu e ură ce simt, dar nici Iubire nu e. E doar spaima pentru ce am vazut si am trait, si durere pentru cei care au avut de suferit.
Si poate un strop de compasiune pentru aceia care parca deschisesera portile iadului.
Dar atat.

Dumnezeu sa ma ierte!

Asta-i foarte bine , dar daca adaugi o tara de iertare , e excelent !:1:

N-am crezut ca pe strazile orasului in care m-am nascut, am copilarit si am mers la scoala si am crescut si am visat si m-am indragostit si mi-am plimbat copiii....

N-am crezut ca o sa vad oameni care impusca alti oameni; oameni care bat alti oameni. Nu ca inainte de asta nu s-ar fi intamplat. Dar acum totul era in plina strada; la vedere; fara teama de legi, de oameni; fara frica de Dumnezeu.

N-am vazut ce si cum s-a intamplat pe 13 iunie. Aici e loc de speculatii. Pentru ca nici pana acum nu ne-a spus nimeni cine a facut toata debandada de atunci. Toate organizatiile studentesti plecasera din Piata. In Piata ramasesera foarte putini; cei mai multi erau dintre aceia care facusera greva foamei.

Dar stiu cum a fost pe 14 iunie.

Plecasem sa vad ce se mai intampla. Copiii erau la scoala.

De la Opera am luat-o in sus pe Bd. Gh. Gheorghiu Dej(niciodata nu i-am spus asa, ii spuneam tot 6 Martie, fara vreun respect pentru alegerile de atunci; acum ii spune Bd. Regina Maria).

La facultatea de Drept minerii facusera prapad.

Cand am ajuns la Gambrinus, pe strada Brezoianu pe sensul dinspre sediul Redactiei ziarului Informatia.. si revistei Saptamana ... (acum cred, sediul ziarului Libertatea)venea o haita de mineri: unii(chiar mineri: imbracati cu salopete vechi, obositi); altii deghizati: cu salopete noi si smoliti pe feţe cu fard. Toti aveau bâte. M-am gandit de multe ori, de atunci si pana acum, ca poate bâtele (mai zdravene decat cele de basseball, ca niste ghioage)ramasesera de la Timisoara. Nimic nu se pierde; totul se foloseste.

Am ajuns la Muzeul Şuţu si am trecut prin pasaj spre Teatrul National.
La Universitate se facuse „curat”. Vandalii plantasera flori. Domnul Iliescu putea sa fie fericit.

Pe peluza din fata Teatrului National/Hotelului Intercontinental se tolaneau minerii. Pe jos erau niste navete cu paine, cu niste carnaciori oltenesti sau cabanos si sticle de apa minerala.

Am plecat spre Piata Romana. Bulevardul de umpluse de oamenii ”cinsititi” de la IMGB; marsaluiau spre Magazinul Unirea. In urma lor doamnele de la Apaca. Pe margine, de o parte si de alta a bulevardului, oameni: unii ”gura- cască”, unii “indignati” gata sa sara la bataie, unii”oamenii de bine”ai domnului Iliescu si unii ”speriati ca de moarte”, ca si mine .

In dreptul Hotelului Intercontinental, o femeie (mai in varsta, genul acelora care strigau pro-Iliescu sau pro ....) a aratat spre o tanara si a spus: “Si asta a fost in Piaţă”.

In clipa urmatoare trei haidamaci au sarit la ea; unul i-a sfasiat bluza, mai-mai sa-i iasa sânii din sutien; ceilalti au lovit-o cu bâtele pe spinare: i-am auzit oasele trosnind; a cazut in genunchi chiar la picioarele mele. M-am aplecat sa o ajut sa se ridice. In clipa aia cineva m-a strans de mana stanga. Am intepenit. M-am speriat asa de rau ca nu mai puteam nici sa respir. O doamna m-a ridicat si mi-a spus scurt, la ureche: „pleaca de aici ca te omoara ăştia.” Minerii au luat-o pe femie si au aruncat-o intr-o masina Dacia rosie care venea pe langa trotuar pe contra-sens. A plecat in viteza spre Piata Unirii.

Am plecat aproape târându-mă, incet, spre Piata Romana cu doamna care ma salvase, cu sotul ei si cu fiica ei. Oamenii erau la fel de speriati ca si mine. Fiica lor, cred ca avea 19 ani, era studenta la Universitatea Bucuresti. Era o copila. Minerii au legitimat-o si au lovit-o. Pe faţa i se vedeau urmele „legitimării”. N-am prea vorbit. Doar tăceam si ne feream de ce vedeam in jurul nostru. In dreptul Salii Dales ne-am despartit. De cate ori pot, ma rog pentru doamna aceea care m-a salvat. Nu stiu cum o cheama. Nu stiu cine e. Dar daca nu m-ar fi oprit, cine stie ce puteam sa păţesc! Pentru ca minerii sareau la bataie din te miri ce!

La Piata Romana m-am intalnit cu sora mea. Am plecat spre casa (Drumul Taberei) pe ocolite ca sa evitam centrul capitalei. Cand am ajuns in cartier, ne-am oprit la Piata Drumul Taberei (pe atunci se chema Moghioros). Minerii ajunsesera si acolo; au rasturnat niste tarabe ale unor tarani (pe atunci inca mai veneau taranii in piata); i-au acuzat ca vand prea scump cartofii. I-au facut speculanti.

Cand vorbiti despre venirea minerilor, trebuie sa stiti ce s-a intamplat de la oamenii care au trait acele zile infernale. Nu de la propaganda pro Iliescu, nu de la propaganda securista; nu de la militie si armata.

Dupa spusele domnului cu user name Florinvs, la Revolutie sau la venirea minerilor, nimeni n-a batut pe nimeni. Nimeni n-a impuscat pe nimeni. S-or fi omorat oamenii intre ei. S-or fi batut intre ei.

Dumnezeu sa ne ierte pe toti si sa ne ajute sa intelgem ca viata omului nu trebuie sa atarne de multimea tunurilor, a tancurilor si a rautatii oamenilor.

Si sa nu uitam: din fata televizorului sau (mai tarziu) din fata monitorului, totul pare mai usor de infaptuit. Asa apar si eroii...de carton.

Cu intelegerea celor ce s-au petrecut atunci, vad ca e mai greu.
Atunci oameni nevinovati au fost batuti, schingiuti, inchisi si unii chiar au murit.

Toate astea inseamna alte batai, alte schingiuiri, alte scuipari si alte coroane de spini indesate pe crestetul Mantuitorului Hristos.

De fiecare data cand pacatuim, noi Il rastignim din nou, parca intr-un blestem fara de sfarsit, pe Mantuitorul Hristos.

Asa e. Aveti drepate. Dar e greu. Si sufletul se zbuciuma.

Si iertarea e dar dumnezeiesc.

Dar acum cred ca nu trebuie sa uitam. Asta nu e ură. E doar un resentiment.

@Florinvs

<<Astfel, interventia politiei din ziua de 13 iunie 1990 a fost perfect legala si normala, si in nici un caz nu poate fi calificata drept "represiune"", ci doar o operatiune de rutina pentru restabilirea ordinii si linistii publice. Acei protestatari care mai ramasesera in piata dupa alegeri incalcau legea, deoarece ocupau ilegal un spatiu public, nu aveeau autorizatie de la primaria capitalei si blocau circulatia mijloacelor RATB.>>



Nu stiu ce varsta aveati atunci in 1990; nu stiu daca erati atunci in Bucuresti.

Dar e bine sa stiti:


1. Piata Universitatii n-a fost „blocata” cu aprobare de la Primarie. Nu era un "meeting" autorizat. Oamenii se adunau acolo pur si simplu. Nu exista aprobare pentru ce se intampla acolo.

Ne duceam acolo pentru ca ni se parea ca putem sa realizam ceva. Pentru ca am crezut ca, daca in fiecare seara ne strangem in Piata si cantam si ascultam discursurile unor oameni de certa valoare, reusim sa-i facem pe oameni sa inteleaga ca trebuie sa spunem stop ascensiunii unor comunisti ca Ion Iliescu sau Petre Roman sau Silviu Brucan sau...

2. Stiu si ca in Piata nu veneau doar oameni care, ca mine si ca altii, credeau ca pot sa infapuiasca ceva.

Erau si oameni platiti (nu stiu de cine) erau si unii care parca scapasera de pe stadioane [aceiasi care cu diverse prilejuri se iau la bataie si se declara revolutionari; cred ca n-ati uitat ce s-a intamplat anul trecut(2012) in ianuarie, in aceeasi Piata a Universitatii] etc.

Erau cateodata si acei „oameni de bine” care cu diverse prilejuri isi aratau, pe le TV, palmele muncite. Toti erau oameni care munceau sau muncisera o viata.
(Trist e ca acum, dupa 35-40 sau 45 de ani de munca, cei mai multi dintre noi se jeneaza sa spuna ce pensie au pentru ca in tara asta au fost recompensati doar aceia care au opresat poporul imbracati in uniforme albastre, sau kaki sau in haine de piele: militieni, securisti, armata.)

3. Este jignitor limbajul dvs. Jignitor la adresa unor oameni datorita carora puteti acum sa „socializati” pe forumuri si sa umpleti de venin sufletul unora care n-au cum sa stie adevarul: pentru ca de 23 de ani nimeni n-a vrut sa spuna ce s-a intamplat cu adevarat pe 13 iunie. Si nici la Revolutia din decembrie 1989.

Mulțumim, doamnă, pentru mărturiile acestea atât de cutremurătoare. Este nevoie de ele. Și cred că nu trebuie să uităm. Ca persoană da, să ierți și să uiți răul care ți s-a făcut. Dar aici e vorba de o conștiință comună – a noastră ca neam – care nu trebuie să adoarmă. Zonele care tind să ațipească e bine să fie mereu trezite de memoria vie a cuiva care a trecut prin încercările acelea teribile.

Parintele Galeriu apare in minutul 42,12, dupa imaginile cu nuntasii.


Pacat ca in film nu se "aude" linistea desavarsita care se pogorase in clipa in care Parintele a inceput sa rosteasca Rugaciunea Domneasca Tatal Nostru. Toata Piata era in genunchi si Rugaciunea s-a inaltat ca un singur gand. Parintele era in balconul Universitatii unde era o icoana a Maicii Domnului si un portret al lui Eminescu. Piata era atunci, o clipa, ca o biserica; balconul era ca un amvon. Daca i-ati fi vazut pe toti acei oameni in clipa in care s-au ridicat din genunchi!

Cam asa era Piata.
Se scanda, se canta; au venit acolo oameni de tot soiul.
Dar din Piata nimeni n-a indemnat la violenta.
Noi (copiii mei si cu mine) cred ca am fost in Piata aproape in fiecare seara. Si stim cum a fost.
S-a pierdut un moment al vietii noastre. Si acum platim. Dar asa a fost sa fie.
Sa nu uitam:

<<Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri; că nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite. Ca atare, cel ce se împotriveşte stăpânirii, rânduielii lui Dumnezeu i se împotriveşte. Iar cei ce se împotrivesc îşi vor atrage osândă.>>(Romani 13, 1-2)

<<Ale mele sunt sfatul şi temeinicia,
a mea e lucrarea minţii şi a mea e tăria; prin mine domnesc regii
şi cei puternici scriu dreptatea;>> Pr 8,14-15

<<„Binecuvântat fie numele Domnului
din veac şi până'n veac,
că ale Lui sunt înţelepciunea şi înţelegerea. El schimbă vremile şi anii,
El aşază regi şi El îi strămută,
El dă înţelepciune celor înţelepţi
şi minte iscusită celor ce ştiu să înţeleagă;>> (Dn 2, 20-21)

<<Voi, regi, ascultaţi şi înţelegeţi!
Învăţaţi-vă, voi, cei ce judecaţi marginile pământului! a Plecaţi-vă auzul, voi, cei ce stăpâniţi peste mulţimi
şi care vă trufiţi cu mulţimea neamurilor! Căci Domnul este Cel ce v'a dat stăpânirea
şi Cel-Preaînalt, puterea;
El este Cel ce vă va cerceta faptele
şi planurile vi le va cerca . >>(Sol 6, 1-3)
a)Presupuse a fi ale unui rege iudeu, îndemnurile de mai jos li se adresează tuturor celor ce au funcţii conducătoare în lume; de aici, caracterul universalist al acestui capitol.

<<Atunci Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că putere am să te eliberez şi putere am să te răstignesc?“ Iisus a răspuns: „Asupra Mea n'ai avea nici o putere dacă nu ţi-ar fi fost dat de sus. De aceea, cel care M'a dat în mâna ta, mai mare păcat are“.>>(In 19, 10-11)

Parintele Galeriu la Revolutie si la Piata Universitatii
 

1. Parintele Galeriu mai apare in niste imagini: acele imagini sunt de la Revolutie; parintele Galeriu a fost la Revolutie in ziua de 22 decembrie, pe la pranz.
In ziua de 22 decembrie, imbracat in rasă (asa cum era tot timpul) cu o lumanare aprinsa in mână a mers peste tot unde inca mai erau urme de sange – sangele nevinovat al unor oameni care s-au jertfit pentru noi – spunea rugaciunea Tatal Nostru impreuna cu cei adunati acolo. Asta nu trebuie uitat.

Gasiti un articol despre parintele Galeriu (cu aceasta intamplare) pe acest site:
http://www.formula-as.ro/2011/972/sp...-viforos-13817



2. Despre prezenta parintelui Galeriu printre tinerii de la Revolutie, spune, in stilul sau colorat, artistul Johnny Raducanu(care-l iubea si-l respecta pe Parintele Galeriu):

<<Da. Si I-am spus ca o sa ma duc la o biserica daca o sa mai gasesc persoane precum Parintele Galeriu. La Revolutie, atunci cand trageau cu armele porcii aia si-i omorau pe nevinovati, daca vreo 500 de preoti din Bucuresti porneau din Piata Unirii si mergeau pana la Universitate, cu lumanari, spunand „Tatal nostru", se opreau si furnicile. Ar fi inghetat toti. Asta inseamna putere dumnezeiasca.>>

http://www.ceascadecultura.ro/Serves...spx?idart=3317

http://adevarul.ro/news/societate/vi...72f/index.html



3. <<Au trecut 23 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, despre care părintele Constantin Galeriu spunea că „a fost singura revoluţie în care revoluţionarii şi-au vărsat propriul sânge, fără să-l verse şi pe al altora”>>
http://o-viata-frumoasa.blogspot.ro/...-amintiri.html

<<Cine nu-si cunoaste temelia, nu poate sa zideasca. Ei sunt temelia noastra

“Este adevarat ca in decembrie 1989, in paralel cu revolta pentru adevar si libertate, au existat calcule politice si manipulare. Dar importanta si ziditoare ramane jertfa celor nevinovati, caci neamul s-a apropiat mai mult de dumnezeire prin daruirea lor sincera, dezinteresata, in numele lui Hristos. Prin ei s-au imbogatit sufleteste toti cei ce au cautat Adevarul si Binele.

Cei doritori de bani, de slava desarta si de placeri au mers inainte pe drumul lor. Uneori,
acestia au vorbit chiar in numele idealurilor revolutiei, dar cuvantul lor mincinos nu a anulat puterea sufleteasca pe care ne-au daruit-o cei ce s-au jertfit atunci.

Tinerii care au fost omorati in decembrie 1989 si-au dat viata pentru Romania adevarata: acea Romanie profunda, vie, intemeiata pe credinta de veacuri a neamului nostru. Ei sunt dovada ca dupa 45 de ani de comunism adevarata Romanie nu a disparut, si aceasta ne intareste in nadejdea ca nu va disparea nici de acum inainte.

Potirul durerilor era plin la acea cumpana de vremi! A luminat atunci in spiritul vostru, tinerilor, un cuvant unic: „Vom muri si vom fi liberi!” Nu l-a rostit nimeni in vreo alta tara, in vreo alta revolutie, nici la 1789, nici la 1848, nici in 1917.

Voi ati descoperit libertatea in moarte, dar nu in moartea ca moarte, ci in moartea ca jertfa. Asa a fost la inceput: Jertfa, nu moartea! „Mielul e injunghiat de la intemeierea lumii”. (Apoc. 13, 8)

In jertfa voastra a rodit reinvierea neamului. Voi asa ati trait moartea, ca jertfa; traind-o asa, moartea murise in voi mai inainte; murise frica, murise sclavia totalitara, murise josnicia materialista, murise ate&not;ismul, murise tot ce omoara viata in duhul ei divin, nemuritor.

A luminat in voi, martirii, acest inteles al ofrandei voastre pure, genuine, inteles ca nu muriti, si ca, deci, sunteti vii, tot mai vii.

Domnul vietii, Iisus Hristos, a zis: „Adevar, adevar va spun voua: cel ce asculta Cuvantul Meu si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica si la judecata nu va veni, ci a trecut din moarte la viata” (Ioan 5, 24).
Voi ati trecut la viata de veci. Ati dobandit deplina libertate pentru voi, dar si pentru noi. Din libertatea voastra si noi devenim liberi „de cel rau”.

La temelia innoirii Romaniei, la sfarsitul acestui ultim veac al mileniului sta marturie jertfa voastra a tuturor.

Ferice de neamul care se intemeiaza si se innoieste prin jertfa in numele lui Hristos, Cel care, prin jertfa, ne-a daruit invierea”.>>

Parintele Galeriu
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...am-libertatea/

Acum l-am văzut, mulțumesc. Foarte răscolitor. Un duh binecuvântat a suflat în zilele acelea cu putere peste noi. Unii au fost pătrunși de el pentru totdeauna.

Nu știu în ce fel ați plătit atunci, însă eu o văd ca pe o jertfă pe care toți cei care ați fost în Piață ați adus-o pentru toți ceilalți. Și din ea se va folosi fiecare după cât va vrea și va putea. Mă plec în fața dumneavoastră și a celor care v-au însoțit.

Dumnezeu să vă răsplătească!

13-15 iunie 1990 un remember dureros
 

Intradevar, si ce au facut minierii dupa 14-15 iunie 1990 a fost deoasebit de grav si nu trebuia sa se intample, dar si ce au facut acei golani care au atacat fortele de ordine cu pietre si sticle incendiare ori au incendiat institutii vitale ale statului este deoasebit de grav!
Fara a intra in speculatii, rezumandu-ne la fapte concrete si la legi si regulamente militare: in momentul in care politistii si scutierii sunt atacati, acestia au tot dreptul si legal si moral de a face uz de forta si la nevoie de a deschide focul! Si exact acesta a fost cazul pe 13 iunie 1990!

Iar in timpul revolutiei nu am nimic sa reprosez securitatii sau militiei- aceste doua institutii au trecut de partea revolutiei inca inaintea armatei! In sedinta CPEx din 17 decembrie 1989- conform stenogramei publicate- Nicolae Ceausescu i-a criticat dur pe Iulian Vlad si Tudor Postelnicu reprosandu-le "lipsa de fermitate" si ca "ce a-ti facut voi se cheama pactizare cu inamicul si ar trebui sa va pun la zid"!
Stiind ce va urma- doar avea toate informatiile pe mana- Iulian Vlad a dat ordin tuturor cadrelor de securitate sa ramana in unitati si sa depuna armamentul la rastel, iar la militie generalii Velicu Mihalea si Constantin Nuta (asasinati din ordinul tradatorului de tara Nicolae Militaru) au dat ordine corespunzatoare, ca toate cadrele de militie sa se puna la dispozitia revolutiei.

Nu, nu spuneti asa. Noi (copiii mei si cu mine) n-am facut nimic. Noi n-am mancat bataie;noi nu ne-am asezat in fata puştilor. Noi n-am riscat nimic. In Piata Universitatii pana la venirea minerilor, noi doar ne-am daruit niste seri mai pline si mai frumoase decat la cel mai frumos spectacol. Era un fel de contiunare a celor pe care le faptuisera tinerii care isi dadusera viata pentru noi. Ni se parea ca, mergand in Piata incercam sa continuam pasnic, ceea ce ei, tinerii de la Revolutie obtinusera cu pretul vietii. Si eram liberi. Tanjisem dupa libertate.

Eu i-am vazut pe tineri in ziua de 21 decembrie. Si nu i-am ajutat cu nimic. Mi-a fost frica sa fiu cu ei.

Si am vazut a doua zi dimineata stropitorile (le tineti minte? Erau niste masini mari cu jeturi puternice de apa; parca erau niste mastodonti); le-am vazut pe 22 dimineata coborand pe bd. 6 Martie; am plecat atunci spre Universitate cu frica; masinile- stropitorile – spalasera sangele unor tineri nevinovati.

Cand auzeam cantecul lui Vali Sterian: „Doamne, Vino Doamne, Sa vezi ce a mai ramas din oameni”..toti cantam plangand. Cand cantam :"Mi-e greu tiltul de erou/Căci fraţi noi suntem/ Aş vrea să-mi daţi un nume nou/Golan post-mortem" toata Piata vibra.

Noi ne duceam in Piata pentru ca acolo credeam noi, ca facem un lucru bun. Pentru noi a fost ca o scoala. I-am ascultat pe cei mai de seama oameni ai momentului de atunci. Era asa, ca un fel de Sfat al inteleptilor. Si parca acolo, ne simteam aparati. Nu stiu de cine... dar asa simteam. Ne cunoastem (din vedere) intre noi si ne asezam cam in acelasi loc.

Veneau oameni cu copii mai mici decat copiii mei. Unii veneau cu cate un caine. Speram, si asta era de mare folos – pentru ca in ultimii ani ai comunismului, parca si speranta murise in noi.

Faptul ca foarte multi oameni de valoare veneau in Piata ne facea sa credem ca mergem pe drumul bun. Pe vremea aia nu se faceau sondaje de opinie. Credeam ca la alegeri o sa avem o sansa.

Nu stiam mare lucru despre domnul Radu Campeanu, sau Ion Ratiu sau Corneliu Coposu. Dar stiam sigur ca Ion Iliescu nu trebuia sa ajunga presedinte.

Locuiam in Drumul Taberei. Am vazut ce s-a intamplat la Orizont, vizavi de Ministerul Apararii. Am vazut oameni impuscati zacand pe caldaram din noaptea de 22/23 decembrie pana in ziua de Sf. Stefan. Trebuia sa creada lumea ca exista teroristi. Si oamenii erau incitati sa se lupte cu dusmani nevazuti. Am vazut oameni arsi si grasime de om raspandita pe caldaram. Si am vazut alti oameni, ca mine si ca orice alt om, care-i scuipau pe cei morti, care-si stingeau tigarile pe piepturilor acestora, care urinau pe oamenii morti si despuiaţi si care credeau ca fac un act de dreptate. Asa ceva nu se uita.

In Piata erau si cantece/scandari care-ti descreteau fruntea:

"A-ia-ia-ia-iai voturile ne asteapta-n mai
A-ia-ia-ia-iai de votam gresit atuncea-i bai..."

"Cine-a stat cinci ani la ruși/ Nu poate gândi ca Bush!,(Era vorba de George Bush Senior)/
Don´t worry, be happy/ Iliescu, nu uita/ Te votăm la Moscova!/ Don´t worry, be happy
Iliescu de câştigă/Vom mânca iar mămăligă/Don´t worry, be happy/In urmatorul cincinal, noi, golanii,/Vom mai face un nou canal, Don’t worry, be happy!/ Mai bine sa fii golan/Decat prostul lui Brucan/Foaie verde laba gastii/Mor de foame securistii/ Secera si trandafirul/Ne dau astazi noua girul/Don't worry, be happyCu putin noroc, la anul,/Punem inapoi ciocanul
Don't worry, be happy"...


Nu, n-am facut nimic. Dar am vazut. Am mers cam peste tot si am vazut. Si nimeni, nici macar domnul Iliescu nu ne poate convinge ca ce am vazut, e fictiune.
Si pentru cei care au murit, trebuie sa ne rugam. Si sa le respectam amintirea.

Ați fost acolo, asta ați făcut. Iar pentru că n-ați fost bătuți îi mulțumim lui Dumnezeu.

În zilele Revoluției eram în armată, la Craiova, așa că nu știu ce s-a întâmplat în București decât de la televizor. Am avut și acolo parte de trei zile și trei nopți de foc. Au murit și acolo oameni. Numai militarii menționați la raport au fost peste 100. Însă asta e altă poveste.

M-a lăsat fără cuvinte, însă, atitudinea pe care ați descris-o față de cei morți. Nu mi-aș fi imaginat. E de neînțeles.

13-15 iunie 1990 remember trist
 

Bun, cu Iliescu ati avut ce ati avut, dar de ce ati atacat scutierii si politistii cu pietre ori sticle incendiare ?!
Doar pe 13 iunie politistii v-au zis cu frumosul sa parasiti un spatiu ocupat ilegal- de ce nu i-ati ascultat ?! Si dupa ce politia reusisera sa elibereze piata (acuma daca politistul iti zice frumos sa pleci de acolo, dar tu in loc sa-l asculti sari la bataie la el sau il injuri, evident ca mai iei si un baston pe spinare), de unde au aparut cretinii aia care dadeau cu pietre ori sticle incendiare in scutieri si cei care au incendiat sediul IGPR si a SRI ?
Atat Mihai Chitac, cat si colonelul Diamandescu si generalul Batlan s-au dovedit total incompetenti, si nu au dat ordinele corespunzatoare pentru mentinerea ordinii si linistii publice.

Ce a urmat dupa venirea minerilor a fost ceva de domeniul absurdului: daca vedeti in acele imagini practic minierii i conduceau pe politisti si le ziceau ce sa faca (cativa politisti speriati si aia si vai de capul lor erau condusi de o gloata de minieri!) ceea ce era cu totul anormal.

Păi cum să asculte, când polițiștii erau exercitarea puterii guvernului nelegitim? Cum să-i asculte, când tocmai pentru asta se aflau în Piață: ca să-i dea jos pe comuniști?

În ce privește felul în care se manipulează massele și opinia publică ți s-a mai spus. Dar dacă vrei să auzi cu urechile tale, poți găsi aici, la minutul 52, convorbirea prin care Diamandescu spunea că va incendia toate autobuzele, după cum fusese înțelegerea cu Iliescu.

I-am vazut si eu pe mineri,cativa dintre ei mergeau pe Mosilor,iar eu ma intorceam de la scoala,putin dupa pranz.Eu m-am uitat mirata la ei,ei cam indoielnic si dispretuitor la mine.Ceva din privirea si atitudinea lor era amentitator,un fel de forta scapata de sub control.
Mergeau si scanau oamenii,cum sunt imbracati,cum arata etc.

Au comentat ceva despre mine despre faptul ca aveam jeansi(blugi) dar probabil ca fiind o copila au avut unele rezerve de a ma admonesta.
Nu s-a intamplat nimic,am trecut ne-am intersectat pe acelasi trotoar,Domnul a fost milostiv cu mine.
Astia cu care ma intalnisem nu aveau bate dar imi amintesc si acum ranjetul sinistru pe care-l abordau.

13-15 iunie 1990 un remember dureros
 

Guvernul era foarte legitim- doar fusesera ales absolut democratic, in alegeri libere, recunoscute ca atare si de observatorii internationali! Va reamintesc ca Ion Iliescu castigasera cu peste 80%, iar FSN-UL cu cca 65 %! Legitimitate mai mare ca asta nu cred ca se poate!

Iar indiferent ce optiuni politice ai, indiferent ce crezi despre un om politic ori altul, cand un politist iti solicita sa eliberezi un spatiu public ocupat ilegal, trebuie sa te supui!

Iar daca Diamandescu a inscenat intradevar asa ceva, atunci merita sa fie adus in fata curtii martiale, sub aspectul savarsirii infractiunii de "distrugere din culpa" si "incalcarea grava a atributiunilor de servici"
Indiferent ce sugestii i-ar fi facut Ion Iliescu el trebuia sa zica: "Dumneavoastra sunteti presedinte ales legal, dar eu raspund de mentinerea ordinii si linistii publice si nu pot face ceva ilegal"! El atata trebuia sa faca: sa mentina ordinea si linistea publica si sa nu permita incendierea sediilor, folosind orice mijloace pentru aceasta.

Pentru asta ar fi trebuit să aibă respect pentru lege, nu? Însă ei așa știau să acționeze. Ei erau puterea și nu doreau decât să simuleze democrația.
De aceea și spun că Iliescu n-a fost legitim. A câștigat puterea trăgând sfori, manipulând, mințind, controlând presa, împiedicând anemicele partide istorice să se manifeste, denigrându-le liderii.

S-a folosit, înainte de toate, de sprijinul KGB, fără de care nu l-ar fi putut înlătura pe Ceaușescu.

13-15 iunie 1990 remember trist
 

Pai in ce fel a manipulat Ion Iliescu ?! A spus clar care este progamul sau politic care il propune, a organizat CPUN-ul, in care erau reprezentate democratic toate partidele politice de atunci, a discutat cu Ion Ratiu, Radu Campeanu si Corneliu Coposu, iar lumea i-a dat un vot masiv lui Ion Iliescu si FSN-ului! Mai mult de atat , mai deschis spre dialog decat atat, nu stiu ce ar fi putut face Ion Iliescu! Dumneavoastra sa fiti in locul lui Ion Iliescu si cca 85% din populatie sa va voteze, ce ati fi facut ?!

Iar daca Ion Iliescu a fost agent KGB si deci tradator de tara nimeni nu a putut dovedi pana acum- sunt doar speculatii:

- Nici istoricul Alex Mihai Stoenescu, care a zis ca are "dovada", nu a prezentat-o public pana astazi;
-Nici Iulian Vlad, seful securitatii, si care aveea toate motivele sa aiba resentimente fata de Iliescu nu a zis nimic in acest sens (si cu siguranta Iulian Vlad, care era foarte bine informat, ar fi stiut acest lucru)
-La revolutie intradevar Iliescu a luat unele masuri- poate si prost sfatuit evident gresite si cel putin dubioase:

-Numirea criminalului si tradatorului de tara Nicolae Militaru ca ministrul al apararii, desi dupa moartea lui Milea functia trebuie legal preluata de Stefan Gusa (seful marelui stat-major), iar Victor Stanculescu se comportasera ireprosabil pana atunci. Iliescu poate motiva ca nu aveea cunostiinta de faptul ca Militaru era agent sovietic dovedit- cazul Militaru fusesera prelucrat la aceea vreme intr-un cadru restrans in armata, iar Iliescu ocupa o functie modesta- director la editura tehnica;
-Distribuirea de arme la civili, cu acordul CFSN, ceea ce a reprezentat o mare prostie;
-Conform marturiilor lui Ion Hortopan (comandantul artileriei si tancurilor) si a lui Stefan Gusa, Ion Iliescu- in prezenta lor- a dat telefon la ambasada sovietica si a spus "cine suntem si ce vrem". Era normal sa faca lucrul asta: Romania facea parte inca din tratatul de la Varsovia, URSS era inca o mare putere in zona, iar raporturile diplomatice cu URSS trebuiau clarificate. Acuma este foarte greu de zis daca convorbirea s-a limitat la ceea ce era normal sa se discute cu partea sovietica, ori daca s-a depasit acest lucru si s-a solicitat un "sprijin militar sovietic". Oricum, Gorbaciov a zis ca "va acordam tot sprijnul, mai putin trimiterea de trupe"!
Pana la urma ratiunea a invins si- convins si de marele erou Stefan Gusa- Ion Iliescu a renuntat la orice propuneri (daca le-a avut vreodata!) de a solicita sprijin militar sovietic (tancurile sovietice erau la Prut, asteptand doar o "cerere de ajutor fratesc", cerere care din fericire n-a mai venit)

-Desfiintarea DSS in 30 decembrie 1989 si arestarea lui Iulian Vlad, desi acesta avusesera o contributie majora la victoria revolutiei, prin adoptarea atitudinii de "non combat" din partea securitatii.

-Faptul ca nu a actionat pentru combaterea acelei atmosfere de acuzarea pe nedrept a militiei si securitatii din acele zile si ca nu s-a opus ferm "lozincilor" cretine gen "securisti-teroristi". A permis unor personaje de trista amintire de la TVR- Victor Ionescu, Teodor Brates de a raspandi zvonuri si stiri false care provocau panica si cupabilizau pe nedrept securitatea si militia.

-Asasinarea sotilor Ceausescu in aceea mascarada de proces. Iliescu totusi cica s-ar fi opus, dar Victor Stanculescu i-ar fi zis ca daca nu face treaba asta nu are sprijinul armatei!

Cam asta i pot reprosa lui Ion Iliescu.

13-15 iunie 1990 remember trist
 

Ion Iliescu aveea reputatia de om echilibrat, inclinat spre dialog si consens, care in anii 70' se opusesera unor masuri economice gresite a lui Ceausescu si fusesera retrogradat pe linie de partid- scos din CC, si de la prim-secretar retrogradat ca director la editura tehnica.

In 1989 multi vreiau ca Nicu Ceausescu- mai tanar, mai flexibil, deschis spre ideii noi si cu bune rezultate ca prim secretar la Sibiu, sa preia conducerea ("Sa plece taticu, sa vina Nicu"). Cand era inchis, Nicu Ceausescu le spunea reporterilor cum e cu privatizarea (de ramaneau aia ca la dentist), iar in plina sedinta a CPEx i-a criticat dur pe Emil Bobu si Constantin Dascalescu- "cum puteti sa-l mintiti in halul asta pe tata ?"

Nu stiu- probabil Nicu Ceausescu ar fi fost mai bun ca Iliescu, dar in mai 1990 poporul l-a votat pe Iliescu iar votul popular trebuia respectat!

De parca aveau alternative.

Pe atunci, majoritatea inca mai credeau ca a avut loc o revolutie, si era scuzabil la ce punere in scena s-a facut, cu "teroristi" si multe cartuse trase si mai ales mult sange.

Dar acum..

13-15 iunie 1990 remember trist
 

Aveeau alternative- pteau vota cu PNL sau PNT, sau cu atatea alte partide politice ce aparusera atunci! Doar au ales sa voteze in proprtie de peste 60% cu FSN-ul!

La revolutie aveea dreptate Ion Iliescu: "s-a creat un vid de putere! Cineva trebuia sa-si asume puterea! Ne-am asumat-o noi"

O solutie mai buna ar fi fost cea propusa de Iulian Vlad lui Vasile Milea in noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989: atunci Iulian Vlad i-a propus lui Vasile Milea ca impreuna sa dea lovitura de stat ("eu controlez situatia in interiorul CC cu oamenii directiei 5, iar tu afara cu armata") , sa aresteze membri guvernului, ai CPEx si cuplul Ceausescu, iar armata sa preia puterea pana se linistesc lucrurile Ar fi fost o solutie mult mai buna, dar din pacate Vasile Milea nu a acceptat varianta propusa, preferand sa se se sinucida!

As fi preferat ca armata sa preia puterea pana la organizarea de alegeri libere din mai 1990, cu conditia ca armata sa fi fost condusa de Stefan Gusa sau macar de Victor Stanculescu, dar in nici un caz de tradatorul de tara Nicolae Militaru.
Stefan Gusa a propus varianta la un moment dat, dar Victor Stanculescu nu a vrut- in "memoriile" sale zice ca "nu am mai vrut sa fac o alta dictatura".

Iar cu acei "teroristi" de dupa 22 decembrie, cea mai plauzibila ipoteza ar fi cea a unor agenti straini (sovietici si maghiari), prin care se cauta a se culpabiliza securitatea, pentru ca apoi Romania sa ramana vulnerabila fara un serviciu de informatii.
Plus focurile trase aiurea, faptul ca soldatii in termen a MAPn nu aveeau experienta in lupta urbana, razboiul radio-electronic purtat de URSS asupra Romaniei, dar si activitatea tradatorilor de tara- agenti straini dovediti cu acte si probe- : Nicolae Militaru (agent sovietic GRU), Silviu Brucan (agent CIA), Cico Dumitrescu (agent sovietic)!
marea greseala a facut Ion iliescu (poate nu stia ce hram poarta acestia) cand i-a numit in CFSN. Daca Iliescu mergea "pe mana" lui Stefan Gusa, Iulian Vlad si Victor Stanculescu, era mult mai bine, nu erau morti la revolutie si nimeni nu i-ar fi putut reprosa nimic.

Se pare că informațiile cu privire la Revoluție vi le-ați luat din cărți ca memoriile lui Ion Iliescu, de v-ați format o astfel de viziune.

Încă mai credeți în teoria emanației?

Chiar credeți că Revoluția a fost o mișcare spontană, fără amestecul KGB-ului? Doar se știe că Gorbaciov i-a cerut lui Ceaușescu să lase puterea iar acesta n-a vrut. Consecința a fost lovitura de stat sprijinită de ruși, având ca rezultat preluarea puterii de către cei doriți de ei. Doar nu degeaba primul telefon l-a dat Iliescu la Moscova.

Gândiți-vă numai la huruitul de tancuri din difuzoarele mitingului lui Ceaușescu. Cine, oare, a făcut asta? Căci scopul a fost clar.

După ce a creat FSN-ul, Iliescu a făcut tot posibilul să păstreze puterea, să conserve, atât cât se mai putea, comunismul. El dorea, ca și Gorbaciov, un comunism cu față umană.

Cei care au fost în Piață, însă, nu mai vroiau comunism de niciun fel, înțelegând că, atâta vreme cât poporul nu are de ales decât între alternativele puse la dispoziție de guvernanți, iar aceștia nu sunt alții decât eșalonul doi al fostei nomenclaturi, deci oameni corupți, nu mai putem vorbi de o libertate reală și de dreptate.

Nu am timp să comentez mai mult. Dacă chiar iubiți adevărul, căutați-l, nu e greu de aflat.

Macar inainte de 89 pacatul nu era lege.

13-15 iunie 1990 remember trist
 

Nu neg ca Mihail Gorbaciov dorea ca Ceausescu sa cada! DE altfel in intalnirea din 9 decembrie 1989 de la Moscova, Ceuasescu si cu Gorbaciov s-au certat vehement, iar Gorbaciov i-a spus lui Ceausescu "de unde stiti ca ne vom revedea la anul ?" , lucru confirmat de Stefan Andrei, prezent la intalnire!

Aceea invazie de "turisti" sovietici si maghiari (care nu erau decat agenti ai serviciilor de informatii sovietice si maghiare) este de notorietate, razboiul radio electronic purtat de URSS asupra Romaniei iarasi este cunoscut.

Acuma ce rol aveea Ion Iliescu in aceasta chestiune foarte greu de zis. Cert este ca el simpatiza programul reformist a lui Gorbaciov,dar pentru asta nu-l pot acuza! La vremea respectiva multa lume (nu numai Ion Iliescu) credeea sincer ca perestroika lui Gorbaciov chiar poate schimba sistemul intr-un "comunism cu fata umana"- ceva in genul sistemului adoptat prin anii 70' de Janos Kadar in Ungaria sau a lui Alexandru Dubcek in Cehoslovacia.
Multa lume atunci nu era neaparat impotriva sistemului comunist, ci a lui Ceausescu (doar la inceput s-a strigat "Jos Ceausescu" nu "Jos comunismul")!
Mai tarziu si Ion Iliescu si-a dat seama de eroarea de apreciere cand a propus adoptarea in Romania a "modelului economic suedez".

Iar atunci cand dupa fuga lui Ceausescu s-a creat vidul de putere cineva tot trebuia sa fie la conducere:

-"Noul guvern" format de Ilie Verdet si Manea Manescu in CC a durat doar 20 de minute, fiind respins de populatie;
-Victor Stanculescu, care conducea armata, il astepta pe Stefan Gusa sa vina de la Timisoara sa-i predea comanda;
-La televiziune Mircea Dinescu si cu Ion Caramitru strigau patetic "fratilor, am invins", dar erau prea idealisti si nu aveeau experienta politica necesara;

Atunci cand Ion Iliescu a venit la TVR, toti l-au recunoscut ca noul conducator, toti s-au dat deoparte, iar in acel haos care era atunci totusi Iliescu a reusit sa tina un discurs bun, sa indemne la consens si dialog!

Deci daca Stefan Gusa si Victor Stanculescu nu au reusit sau nu au vrut ca armata sa preia puterea, altcineva mai bun ca Iliescu, in acele momente de haos, pur si simplu nu exista (ziceti dumneavoastra pe altcineva, care sa se fi bucurat atunci de increderea populara si sprijinul armatei de care se bucura Iliescu, ca eu unul nu stiu pe altul in acele momente)

Ca ulterior si Iliescu a facut unele greseli este perfect adevarat, dar atunci pe moment altul mai bun ca el nu exista!

Despre ce pacat vorbiti?
Ce pacate au fost legiferate dupa 1989?
Pacatuiau mai putin romanii inainte de 1989?
Ne ajutau mai mult legile dinainte de 1989? Sa fii fost Gheorghe Gheorghiu-Dej sau Nicolae Ceausescu mai crestini decat cei de acum?

Din cate stiu Biblia - Sfanta Scriptura nu s-a schimbat. Noi, ca neam al lui Hristos, pentru ca asta sunt crestinii, trebuie sa respectam poruncile lui Dumnezeu si atunci nu suntem in contradictie nici cu legile facute de oameni. Daca ne referim la crestini, de doua mii de ani legile sunt aceleasi; e adevarat ca putini le respecta.

Atunci, cu iertare, la ce legi va referiti?

Parintele Dumitru Staniloae a transmis un mesaj celor din Piata Universitatii.


<<Mesajul Parintelui Dumitru Staniloae catre Piata Universitatii. In 1990 manifestantii doreau sa ridice in acel loc sfant o biserica, hotarare binecuvantata de Parintele Galeriu. "Sa se ridice biserica!"

Iubiţi tineri ai României, Hristos a înviat!

Vă trimit acest salut în scris, deoarece neputinţa bătrâneţii nu-mi permite să viu direct în faţa voastră. Domnul cel înviat să fie cu voi, să vă susţină în viaţa cea nouă şi plină de veşnică nădejde pe care ne-a câştigat-o cu dragostea care a mers până la moarte.
Vă rog să fiţi tari şi uniţi în credinţa în El.

Precum ne iubeşte El să-L iubim şi noi pe el şi să ne iubim unii pe alţii. Aşa va birui poporul nostru greutăţile prin care trece, aşa ne vom păstra ca un popor puternic şi ne vom impune lumii întregi. Aşa ne vom păstra unitatea şi identitatea noastră spirituală ca neam românesc care avem ceva de dat lumii.

Domnul Hristos să fie cu voi, cu toţi şi cu neamul nostru acum şi în vecii vecilor, căci vor veni neamurile la judecată şi fiecare va aduce avantaj că nu s-a lăsat intimidat de nicio ameninţare, că nu a crezut şi nu a iubit decât Poporul Român.

Închei rugându-vă din adâncul inimii să ne păstrăm uniţi, să slujim Adevărul, să nu ne lasăm speriaţi de nimic şi să dăm ţării pilda revoluţiei adevărate. Noi să nu ne micşorăm slava!>>

(Bucureşti, 15 mai 1990)
http://vlad-mihai.blogspot.ro/2013/0...staniloae.html

13-15 iunie 1990 remember trist
 

Probabil se referea la anumite legi din legislatia RSR care erau in concordanta cu dogma crestin-ortodoxa:

-legea cu privire la interzicerea avorturilor;
-legea cu privire la casatorie, care atunci se putea face- asa cum e si normal- numai intre doua persoane adulte, de sexe diferite, care sa nu fie rude de sange si prin consimtamantul liber exprimat;
-legile cu privire la "apararea bunelor moravuri", prin care se interzicea orice fel de distributie a materialelor pornografice in spatiul public si propaganda homosexuala

Atunci, in Piata Universitatii, parca se pogorase Duhul Sfant....

<<Dar emoţia copleşitoare a fost trăită în Piaţa Universităţii. Da, acolo, în Zona Liberă de Neocomunism, atunci când la balconul-amvon a apărut Părintele Galeriu. Doamne, ce-l iubeam cu toţii! Cum vedeam prin persoana lui, încotoşmănită cu barbă şi veşmânt preoţesc, răzbătând sfinţenia! (A propos de veşmânt: niciodată, absolut niciodată Preotul Constantin Galeriu nu a fost văzut de cineva fără rasă. Nici măcar în locuinţa proprie, la orele fragede ale dimineţii, când zici că omul nu se dezmeticeşte bine; părintele se dădea jos din pat cu un soi de halat bleumarin sau gri care semăna izbitor cu o... rasă.)

Revenind, dau mărturie că atunci, în acea seară călduţă de aprilie 1990, când iluminatul public nu făcea faţă pe deplin amurgului, Părintele Galeriu L-a coborât pe Dumnezeu pe pământ. Sau, cel puţin, mie aşa mi s-a părut. Atunci când, transfigurat, a rostit acel „Tatăl nostru”, ei bine, atunci am simţit pentru prima oară ce înseamnă nostru! Ce solidaritate în rugăciune şi în credinţă!

Oameni îngenuncheaţi, plângând, cu lumânări în mâini, greviştii foamei zăcând în corturi deasupra cărora fâlfâia steagul găurit, toată acea umanitate amestecată a fost redusă la un singur numitor: copii ai Domnului. Nu mai erau tineri şi bătrâni, intelectuali şi oameni simpli, ortodocşi şi alţii, bucureşteni şi provinciali.

Nu, erau cu toţii copiii Domnului, părăsiţi sau chiar în răspăr cu lumea „oficială”, dar ocrotiţi de Dumnezeu! Peste acea adunare de câteva mii de oameni coborâse parcă Duhul Sfânt, aducând pacea şi lacrima de bucurie a regăsirii noastre – personale şi comunitare.

Iluzie proprie? Subiectivism? Înşelare? Amăgire cu iz politic? Poate şi câte ceva din toate acestea, fiindcă suntem oameni şi trăim în lume cu toate aceste lucruri în minte. Însă cuvintele şi sensul rugăciunii „Tatăl nostru” nu le-am mai simţit de atunci atât de concret, atât de intens, atât de dureros, dar şi atât de salvator.>>

Răzvan BUCUROIU
http://www.lumeacredintei.com/sct_6/...noi_nostru.htm

13-15 iunie 1990 remember trist
 

Bun, ca se rugau foarte frumos, e o chestiune, insa de ce au atacat fortele de ordine cu pietre si sticle incendiare ? Ce aveeau cu scutierii si politistii ?

Iar ca sa le raspund unor colegi de forum, care critica activitatea militiei si securitatii la revolutie, citez marturia lui Viorel Bulete, edificatoare pentru cum s-a desfasurat revolutia la Vaslui, unde fiind oameni judecati si cu cap, nu au existat nici un fel de animozitati intre revolutionari si militie sau securitate, nici un om nu a fost ranit ori ucis:

"“Când am intrat si eu în holul mare (actualul sediu al IPJ Vaslui, n.r.), erau niste oameni care predau arme, într-un loc de sub scari. A venit la mine un colonel, despre care am aflat ulterior ca se numea Mihaila;, care mi-a spus ca nu vrea ne omorâm între noi. Niciunul dintre noi nu stia ce dorea celalalt. Am spus ca am pus niste tunuri usoare care sa bata in sediul Securitatii, daca nu se vor preda, era o cacealma. <<Vreti sa trageti în noi, se aude>>, i-am mai spus colonelului Mihaila;. <<Ca sa nu fie probleme, sa vada lumea ca nu vreti sa-i atacati si sa omorâti pe cineva, v-as ruga sa iesiti cu mâinile la spate în fata cladirii, când venim noi, sa vada oamenii ca nu sunteti înarmati>>, i-am mai spus. <<Da, domnule inginer, asa vom face>>, mi-a raspuns. M-am îndreptat spre iesirea principala si când am dat sa ies am vazut doi securisti, îmbracati în facibe, care au dus mâna în interior, ca si cum ar fi avut niste arme. M-am gândit ca vor trage în mine, dar am continuat sa merg. Când am ajuns la coltul Muzeului Judetean, am luat-o la goana. M-am dus la capitanul Doroftei. I-am spus ca am vorbit cu seful Militiei, care mi-a spus ca vor iesi din sediu, fara arme asupra lor. Am pregatit TAB-urile din fata Consiliului Popular, în centru, si am plecat spre sediul Militiei. Eu am urcat pe primul TAB, iar pe al doilea a urcat Fecioru Vasile, ca sa întelegeti care au fost revolutionari si au avut curaj si care nu. Am dus TAB-ul, pe scari, chiar în fata Militiei, era întuneric afara. La birourile de jos era lumina, în timp ce sus, la etaj, era întuneric. Au venit si soldatii, au facut un cordon în jurul sediului, plus oamenii nostri, revolutionarii. Au intrat câteva persoane înauntru, primul fiind Fernando Pester, dupa care au iesit din interior ofiterii de militie si Securitate, cu mâinile la spate, dupa cum convenisem cu ei. Am intrat pe urma peste tot prin cladire, am cautat prin toate birourile, dar nu am gasit nimic. La un moment dat, a aparut si Ion Iancu Lefter, poetul Vasluiului, cu câtiva indivizi beti, care nu stiau ce cautau pe acolo. Strigau ca vor sa intre în Securitate, sa caute ei nu stiu ce pe acolo. Un militar i-a pus arma în piept unuia dintre betivi, unul care arata mai ciudat si i-a spus ca e securist. Omul avea o plasa de plastic în mâna si a început sa bâiguie ca nu e terorist, se trezise din betie. L-au controlat în plasa si nu avea nimic, dupa care Lefter a plecat cu toti cei cu care venise”, îsi aminteste revolutionarul Viorel Bulete.
Cam asta a fost toata revolutia de la Vaslui!

Predarea puterii de la Ioan Pavel (Ultimul prim-secretar) la Marian Enache (primul conducator al CFSN) s-a facut foarte pasnic, fara nici un fel de incidente.

La Husi la sediul militiei orasenesti s-au prezentat mai multi revolutionari, ce au solicitat eliberarea detinutilor politici. Cu mult tact, comandantul de atunci al militiei oras Husi, pe nume Constantin Grigoras, le-a explicat ca in arestul militiei Husi nu exista detinuti politici, iar oamenii au inteles si au plecat la casele lor, vazandu-si de treaba.

Doar cativa mai "aprinsi" au scandat lozinci gen "huo"" la adresa primei secretare Maria Roman, dar si acestia s-au potolit in final (poate si datorita faptului ca sotul acesteia Stelica Roman era atunci sef de gara si se bucura de prestigiu in oras).

Pai cine e mai bun decat creerul operatiunii si cu pedigree de Moscova, care a facut tot ce ii statea in puteri ca eventualele alternativele si opozitie sa fie lichidate?

Cu glontul in '89, civili inarmati si pusi sa se impuste unii pe altii, unitati militare trimise una impotriva alteia, generali ai armatei si serviciilor speciale morti in "accidente", si cu minerii oleaca mai tarziu..