http://sfantatreimebc.org/edu/wp-con...i-domnului.jpg

Sophia, faptul ca la ortodocsi nu apare sceneta cu ieslea nu echivaleaza cu faptul ca negam ca Hristos S-a nascut intr-o iesle.

o icoană ... nu este o dogmă.
unde se vorbeste de genealogia mamei?

Dumitru73, dupa cum vad pe acest forum, un om poate gasi in Biblie o gramada de lucruri despre care sa spuna ca l-au facut necredincios, iar altul o gramada despre care sa spuna ca l-a facut credincios.
Ortodoxia se bazeaza atat pe Biblie, cat si pe Sfanta Traditie.
Hai totusi sa fim onesti si sa nu ne motivam necredinta pe baza unor neconcordante pe care le gasim in Biblie!

nu am spus asta.
dar o parte din necredinta mea, îşi are originea în Biblie.

aici te incurci amice. Copilul care s-a nascut in urma crimei impotriva lui Urie a murit imediat dupa nastere, pe urma s-a nascut Solomon dar intre timp David o luase de sotie pe Batseba

:))
"David a născut pe Solomon din femeia lui Urie" Matei 1:6
contează dacă a fost primul sau al cincilea? tot cu femeia lui Urie l-a făcut.

FOSTA femeie a lui Urie. David a platit pentru faptul ca l-a ucis pe Urie. Cand s-a casatorit cu Batseba, aceasta era vaduva, chiar daca la "vaduvia" ei a contribuit din plin si David

sincer, încerc să găsesc o logica ...

Eu asa am inteles. Tocmai pentru ca este mai important ca Iisus este de neam nobil (din David).

Am gasit:

"IESLEA, SIMBOLUL OCCIDENTAL AL CRACIUNULUI
Putin raspindita in spatiul crestin rasaritean, imaginea statica a Ieslei din
Bethleem cu Nasterea lui Iisus Hristos este cea mai cunoscuta reprezentare
crestina si simbolul definitoriu al lumii Occidentale. Asa cum la romani
colindele sint simbolul Craciunului, la Occidentali ieslea Nasterii Domnului
este simbolul fara de care Craciunul nu se simte in casele crestinilor. Originea
acestei minunate imagini a familiei cu pruncul Iisus nascut intre necuvintatoare
se afla undeva in secolul XIII. Cel care a impus aceasta reprezentare in lumea
catolica a fost Sfintul Francisc din Assisi. Din secolul al XIII-lea si pina
astazi in toate bisericile din tarile catolice gasim, fie pictata, fie
sculptata, ieslea care aminteste de Nasterea Domnului si venirea magilor. Marii
pictori occidentali au zugravit aceasta fresca devenita simbolul Craciunului
pentru Occident."

(citat de pe un site din internet al unui ziar)

si aici
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=7911

David a luat de sotie o femeie vaduva cu care a avut pe urma un copil, pe viitorul rege Solomon. Acum e logic?

Tare obiectiv criteriul...
Vezi sa nu te prinda noaptea pe drum.
De fapt, probabil te-a prins deja.

foarte logic.
ucizi un bărbat pentru a-i lua femeia.
te insori cu ea.
practic ai făcut o faptă bună, luând o văduvă.
logic.

Dar tu, ce criterii ai?
Oare cu dragoste scrii toate cate imi scrii si doar inima mea, cea impietrita, e vinovata si "vede" altceva?

Oare nu cu tine am avut prima contrazicere pe acest forum? Nu tu erai cel ce "predica" aiureli despre indatoririle calugarilor? Nu duhului din tine i s-a astupat gura printr-un cuvant din patericul romanesc? Oare ai alungat duhul acela cu lacrimi de pocainta si traiesti acum in Duhul Blandetii?

Te mai intreb o data? Daca tu, om dus la biserica, botezat si impartasit nu ai dobandit Duhul Blandetii, pentru ce ma indemni pe mine la un drum ce duce spre aroganta si ironii? Astea le stiu deja. Pot sa dau de centura neagra la capitolul asta. Nu-mi mai trebuie nici botez, nici initiere. Doar ca eu nu asta imi doresc.

Deci te rog sa imi arati o cale prin care chiar se poate dobandi Duhul Blandetii, macar si cu viteza melcului. Iar daca nu o cunosti, haide sa o cautam impreuna! Nu fancad o secta, ci studiind, lamurindu-ne unul pe altul cu argumente si dovezi; in duhul arogantei azi, maine intr-un duh al respectului, poimaine intr-un duh de dragoste fraterna si cu un ceas inainte de moarte, poate in Duhul Blandetii...

Altceva decat sa nadajduiesc, sa trudesc cautand si rugandu-L pe Dumnezeu, nu prea am ce sa fac. Alte arme si alte puteri eu nu am.

NU am spus ca a fost bine uciderea lui Urie. David a fost pedepsit pentru fapta lui de Dumnezeu. Mai mult, David s-a cait pentru acesta crima, iar Dumnezeu l-a iertat.
ps: de ce nu citesti Biblia pentru a te informa mai bine?

Evangheliile, având surse diferite de informare, au și date neconcordante, nu sunt relatări precise. Valoarea lor se poate constata dacă dincolo de vălul faptelor străvezi dumnezeirea Celui despre care e vorba.

Dacă Hristos ar fi vrut să cunoaștem cu exactitate totul despre viețuirea Lui pământească, nu S-ar fi limitat la a scrie cu degetul pe nisip, ci Și-ar fi scris autobiografia, ca să nu lase loc de îndoială. Însă eu găsesc că și în asta se dovedește a fi conform cu ceea ce este propriu lui Dumnezeu, și anume discreția. Vreau să spun că a venit între oameni cu smerenie și multă delicatețe, fără ca evidența dumnezeirii Sale să se impună tuturor, incontestabil. Din contră, a lăsat mereu loc de îndoială; pentru că acolo unde nu este îndoială, nu este nici credință. Căutând în scrierile sfinte certitudini, date exacte, nu vom ajunge la credință, ci este tocmai un semn al neputinței sau ne-dorinței de a crede.

Asemănătoare mi se pare situația celui care, călătorind în trecut cu o mașină a timpului, trebuie să aibă mare grijă să nu facă niciun gest care să influențeze viitorul (lucru imposibil, de altfel).

Doar cea de-a doua venire va fi în slavă, într-o evidență de netăgăduit. Până atunci, Domnul lasă loc credinței; și necredinței.

Iisus din Nazaret, cel rastignit de Pilat, din ce motiv stim ca este Fiul lui Dumnezeu?

Pentru ca a inviat din morti? Pentru ca i-a vindecat si i-a inviat pe altii? Pentru ca a alungat demoni? Pentru ca s-a nascut din fecioara? Pentru ca se tragea din David?...

Sau pentru ca ne-a lasat o invatatura MANTUITOARE, cum nu a mai existat nici pana la El si nici alta dupa aceea? :

Aș zice că pentru toate acestea, dar mai cu seamă pentru jertfa Sa mântuitoare.

Asa cred si eu, intrucat invatatura s-a facut noua izbavitoare prin Jertfa pe Cruce.

Si despre ce dragoste vorbeste Domnul catre ucenici si catre noi?
Cred ca despre dragostea incununata cu Jertfa.

Sa nu uitam si de smerenie... De dragostea si jertfa smerita.

Frumos sugerezi ca dragostea include si jertfa(la nevoie).

Nu cunosc dragostea cu adevarat decat cand e nevoie de jertfa...:) Sau, altfel spus, dupa jertfa (ca semn inconfundabil al ei).
Barometrul dragostei este jertfa. Ca act definitiv, nu ca palavre sau proiecte/visuri...
Multi au voit sau poate au visat sa mantuiasca lumea, insa Unul S-a rugat cu sange in Ghetsimani si S-a jertfit, definitiv si de netagaduit, pe Cruce. Si, pare-mi-se, inca Se jertfeste... De la inceputuri, pana astazi, in veci!

P.S. Am auzit, am cunoscut ca semnul dragostei, dupa actul jertfelnic, mai mic sau mai mare, este, dincolo de durere, o lumina si o bucurie adinca, in suflet. O multumire fara cuvinte si o pace fara asemanare. Care, insa, la noi oamenii comuni, trece repede, deseori...

Sunt foarte de acord ca Jerfa este desavarsirea Iubirii. Cine dintre noi, iubind in masura noastra omeneasca, nu ne jertfim pentru cei dragi noua sau nu iertam cu usurinta greseala copilului a sotului, a fratelui?... In limitele noastre omenesti.

Dar ma indoiesc ca intelegem prin Jerfa lui Hristos acelasi lucru. Unii, cu inclinatii idolatre predica faptul ca Iisus s-a pogorat in iad de unde l-a scos pe Avraam. Dar acelasi Avram, cu numai cateva luni inainte il avea in sanurile sale pe sarmanul Lazar din pilda rostita chiar de Mantuitorul. Deci cum putea Iisus sa-l mai scoata pe Avraam din Iad, cat timp el era deja in rai cu sarmanul Lazar si cu altii?

Pe de alta parte, asa cum Imparatia lui Dumnezeu nu este un loc, "de ici si pana mai incolo" ci se afla in inima noastra, la fel nici Iadul nu este. Deci unde s-a dus Hristos si l-a legat pe Satanael cat timp Iadul nu exista ca loc, nici vizibil nici invizibil?

Si atunci, care este de fapt rostul mortii Fiului si a jertfei Sale?

E o întrebare grea asta cu Avraam, dar ca să ajungi la răspuns trebuie musai să treci printr-o altă întrebare:

- ce au în comun icoana Schimbării la Faţă şi icoana Pogorârii la Iad?

Biserica a tratat taina asta cu multă prudenţă, fiindcă Duhul Sfânt cunoaşte foarte bine cât de vulnerabil este omul la ispita speculaţiei mitologizante, aia care n-a făcut altceva de-a lungul timpului decât să sporească sentimentul profanilor că revelaţia creştinilor ar fi o poveste religioasă ca oricare alta.
Totuşi, pentru cine are ochi de văzut şi minte de priceput, imnografia celor două praznice convergente conţine destule indicii.

Însă creştinismul nu înseamnă numai fasole, centură de castitate şi faţă crispată în căutarea asemănării cu modelele smereniei, ci şi multă muncă de căutare a semnelor care conduc la înţelegere, fie ea şi "ca prin oglindă, în ghicitură". Spor la treabă!

Daca nu ar fi existat acele "porunci" minunate, acele taine impartasite ucenicilor precum:

eu personal nu as mai fi crezut in Evanghelii. De fapt nu m-ar fi interesat daca a existat sau nu unul Iisus, care s-a nascut din samanta lui David, nici daca a aschimbat apa in vin, nici daca a inviat.

Diferenta dintre Fiul lui Dumnezeu si toti ceilalti filosofi, este ca numai Hristos a putut spune faceti ce fac eu, fiti cum sunt eu, umblati cum umblu eu! Si pentru acest motiv caut sa ii urmez Lui.
Cat despre jerfa Sa, mie nu-mi apare nici un secret, nici un strop de ocultism, ci pur si simplu le-a aratat apostolilor ca se poate sa-ti iubesti vrajmasii, se poate sa-i ierti pe cei ce-ti fac rau, se poate sa fii in lume ca un miel in mijlocul lupilor. Dar mai presus de acestea, numai acceptand destinul Lui poti ucide fiara din tine care te indeamna sa musti din cel ce musca si sa zbieri la cel ce zbiara,...

p.s. Precum binele incepe si se sfarseste in Dumnezeu, la fel rautatea s-a nascut si va muri odata cu mine... as prefera sa moara inaintea mea!

Raspunsul este simplu :

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
Cap 15 : " 17. Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre;
18.Şi atunci şi cei ce au adormit în Hristos au pierit."

Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel
Cap1 :"18.El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate."

Cap3"4. Iar când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă."

Epistola a doua către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel
Cap1: "10.Când va veni să se preamărească întru sfinţii Săi şi să fie privit cu uimire de către toţi cei ce au crezut, pentru că mărturia noastră către voi a găsit crezare în ziua aceea"

Epistola a doua către Timotei a Sfântului Apostol Pavel
Cap2: "13.Dacă nu-I suntem credincioşi, El rămâne credincios, căci nu poate să Se tăgăduiască pe Sine însuşi."

Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel
Cap9: "28.Tot aşa şi Hristos, după ce a fost adus o dată jertfă, ca să ridice păcatele multora, a doua oară fără de păcat Se va arăta celor ce cu stăruinţă Îl aşteaptă spre mântuire."

Am intrebat in seara asta un bun prieten, un om care traieste pe strada, de ani si ani, si pe care il numesc prieten bun pentru ca imi raspunde de fiecare data prompt, mereu laconic dar si sugestiv la intrebarile mele care se invart in jurul conditiei noastre de crestini, fie si doar cu numele (aci vorbesc doar despre mine)...
L-am intrebat, frate Leonte, cum vine cu dilema ridicata de tine.
Mi-a raspuns pe loc: "E aici Puterea si Dragostea lui Dumnezeu!"
Apoi, dupa ce a facut cativa pasi, a adaugat mai "cu lapte", ca pentru mine: socotelile timpului, in care se incurca uneori cititorii Scripturii, nu sunt pe mosor cu treburile Vesniciei. Doar noi ne incurcam in ordine si dezordine - Domnul, nu!

Asa mi-a zis si s-a dus.
Dumnezeu sa-l ocroteasca pe fratele Marian, homeless-ul nostru din Titan!
Fie ca vorba lui sa-ti fie de folos si sa ne foloseasca si noua. AMIN+

Dacă acest Marian există şi vieţuieşte printre noi, atunci avem de-a face cu o ilustrare vie a faptului că, în vremuri debusolate ca cele cu care suntem contemporani Domnul "Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari; Şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt..." (1Corinteni 1: 27-28)

Studenţii la teologie (şi nu numai) ar avea destule lucruri de învăţat de la un om care şi-a ales ca pustie cel mai aglomerat loc din România.

Voia lui Dumnezeu, Duhul Sfant, se impune cu repeziciune, semn ca traim vremurile din urma.
Un mesaj plin de intelepciune semnat Mihailc!

Marire Tie, Doamne, marire Tie!

Biserica si ce invata ea.
Iar daca purtarea mea nu este congruenta cu acele invataturi, nu e vina lor (cum crezi tu), ci vina mea.

Nu te deranja sa-ti abati atentia asupra persoanei mele, mediteaza la ce am scris.

Nu stiu, eu nu le tin socoteala, tu da?

Nu stiu la ce te referi.

Romaneste si coerent, te rog.

Cum ziceam mai sus, nu drumul e problema ci tu esti.

Transformarile pe care le reclami sunt iluzorii, daca tot te dai atat citit din Sf. Parinti, poate ar trebui sa stii ca nu de putine ori patimi evidente si vulgare dispar doar pentru scurta vreme ascuzandu-se sub altele mai subtile si nu de putine ori mai vatamatoare.

Duhul rautatii se lasa inlocuit nu de putine ori de duhul ereziei, invata de la ratacirea lui Luther, schimband doctrina n-a devenit mai bun sau mai vrednic de mantuire ci mai ignorant fata de ceea ce este bine si rau si mai mult, a contaminat si pe altii cu ratacirea lui (cum incerci sa faci si tu aici, apropo de acel mesaj care chipurile se vroia privat).

Din ce ai marturisit chiar tu, ai cunoscut aceasta cale dar nepasind pe ea cu vrednicie ai ajuns sa o defaimezi inlocuind-o cu inchipuiri omenesti.

Pentru aceasta izbanda, duhurile rautatii poate te-au parasit o clipa dar nu inseamna ca mantuirea ta nu este cel putin la fel de problematica daca nu chiar mai mult.

Deci mai mult sa-ti arat ca pasesti pe altaturi, nu pot, te-am invitat nu o data sa-ti expui punctul de vedere, cum ai ajuns sa imbratisezi acele idei si vad ca nu poti da un raspuns coerent.

Mai mult nu pot sa fac.

Pai incepe sa dai raspunsuri punctuale la problemele dezbatute pe topicul asta.

Nu stiu daca ai observat, dar am fost cam singurul care ti-a bagat in seama aiurelile "ortodoxe".
Apropo, pana la urma de ce confesiune apartii?
De obicei nu intreb/nu ma intereseaza dar esti un personaj din cale afara de original si nu ma pot abtine.

Raspunde-mi punctual la urmatoarea intrebare si-ti voi raspunde si eu punctual la orice intrebare pertineta vei pune. Daca raspunsul meu iti pica "original" si greu de digerat te rog sa ma ierti, dar nu pot afirma altceva decat ceea ce gandesc.

De ce Avva Isaac Sirul a lasat episcopia pentru pustie la numai cateva saptamani de la hirotonie, ce spune biserica ta despre astfel de gest, ce recomanda ierarhilor?

Daca intrebarea iti pare prea complexa si consideri ca ar comporta pardigme multivalente, iti racomand ca punct de plecare Eclesiastul : "Desertaciundea desertaciunilor toate sunt desertaciuni"?

Si mai spune-mi o data ca nu mi-am luat lecitina azi si nu tin minte! Ce functii aveau cei ce L-au rastignit pe Dumnezeu si din ce fel de institutie faceau parte? Cumva erau niste oameni nebuni cu viziuni "originale" asupra Legii lui Moise, iar Hristos le predica sa se tina "Sfanta Traditie"?... Sau era invers?...

Orice raspuns este bun?
Sau trebuie musai sa se potriveasca cu cel pe care il ai tu in cap?

Nu functia l-a rastignit pe Hristos ci ingustimea mintii si a sufletului acelor oameni.
Iar daca tu crezi ca exista neaparat o legatura cauza intre una si alta, esti fara doar si poate intr-o mare confuzie - vezi lecitina sau mai bine adu-ti aminte de unul ca Sf. Ioan Gura de Aur (functia, viata).