... sau altfel spus, iubirea este o floare rară care creşte pe crestele înalte ale libertăţii, fiind protejată de Lege pentru a nu ajunge hrană pentru dobitoci şi dobitoace.

Aţi sesizat foarte bine. Vă amintiţi de tăuraşul Ferdinand, de la desene animate ? Iubirismul promovează o viziune a legăturii cu Dumnezeu ca un fel de parfum. "Îl simţim pe Dumnezeu", adică "Îl mirosim pe Dumnezeu", religia e ceva ce facem cu nasul. Când colo, ea de fapt este dogmă şi praxă. Învăţătură şi practică. Interesant e că iubiriştii, câtă alergie au faţă de învăţătură, dezvoltându-şi până la urmă învăţătura lor simplificată, tot atâta au şi faţă de liturgică, ajungând la o liturgică paralelă. Fond şi formă, dogmă şi liturgie ei numesc "tipare", din care sunt hotărâţi să iasă în mod imprudent, fără să sesizeze că ieşirea din tipare vechi înseamnă intrarea în tipare noi. Numai că sunt tipare şi tipare, numai unele vin de la Dumnezeu.
Iubirism şi relativism sunt două aspecte ale modernismului, adică acea deviere numită de Sf Pius al X-lea "panerezia secolului nostru" şi împotriva căreia el, predecesorii şi urmaşii lui au scris numeroase documente culminând cu "Pascendi Dominici Gregis" a cărui traducere o voi termina în curând. De ce "panerezie" şi nu "erezie" ? Fiindcă, până acum, Biserica s-a obişnuit cu erezii punctuale, cu o negare (sau greşită interpretare) a unuia sau altuia dintre articolele credinţei. Or, panerezia secolului nostru este "transversală peste dogme", impregnând cu eroare fiecare aspect. Asta o face proteică (iubiriştii şi relativiştii au oroare faţă de orice sistemă) şi mereu surprinzătoare: nu ştii niciodată din ce tufiş apare iepuraşul. Sau tăuraşul Ferdinand, dacă preferaţi.

Inainte sa ajungem sa mirosim paselute sub copac,precum simpaticul tauras mentionat mai sus,imbatati de parfumul inaltimilor inalte ale teoriei,hai sa adulmecam putin cu nasucul si praful practicii.Prin urmare am o singura intrebare foarte simpla:cum se manifesta in viata dvs,a fiecaruia de aici dragostea pentru Dumnezeu si pentru aproape? Concret si folosesc acest cuvant intrucat pe vasele care pe vremuri aduceau sclavi din Africa se tineau probabil cele mai inaltatoare si cutremuratoare discursuri despre libertate.Insa istoria a aratat ca in momentul cand lanturile au cazut,mai devreme sau mai tarziu,oamenii nu prea au stiut ce sa faca cu libertatea lor si unul din primele lucruri pe care l-au facut a fost sa-i copieze pe cei ce ii pusesera in lanturi,in anumite aspecte.Daca tot punem la stalpul infamiei,poate expresia este prea dura,dragostea diafana si cu inscriptia ,,adogmatic" pe ea, care invaluie acest azil de noapte modern,hai sa aratam,da poate nu ne inecam si de data asta in defintii,cum o intelege corect,concret,fiecare.Daca omului ii spui ca a luat-o pe aratura este cazu' sa-i arati si drumu drept,nu sa stai si sa te feliciti pt cat de inspirat ai fost cand l-ai oprit sa-l mustri,asta in timp ce ala deja se da de-a berbeleacul pe drumul ecolului vorbelor,si doar al lor, in pustiu.Fiti buni oameni buni,caci nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu,si aratati si imaginea corecta,concreta,din viata fiecaruia.Teoretic nu am nici un fel de dubii ca sunt aici oameni care au o intelegere efectiv impresionanta dar practica ma intereseaza.Nu va faceti griji,nu va cer o lipsa de smerenie,ci doar aratarea coordonatelor corecte,concrete,din viata fiecaruia.Daca totusi este prea personala intrebarea atunci raminem cu prima ei parte,care o determina si pe a doua: cum se manifesta in viata dvs,a fiecaruia de aici, dragostea pentru Dumnezeu.

Doamne ajuta!+

Asa este, desavarsirea in iubire este drum anevoios si ingust pe care putini il gasesc, insa nu degeaba Evanghelia inseamna Buna vastire. Tocmai de aceea este Buna vestire si nu o Vestire trista pentru ca acum, prin Jertfa de sange a Domnului facuta pentru iertarea pacatelor noastre, este in sfarsit posibil pentru noi sa iubim desavarsit. Si aceasta veste buna au fost trimisi in lume apostolii sa ne vesteasca.
Trebuie invatator cu siguranta insa trebuie ales bine invatatorul. Pentru o nevointa atat de deosebita si dificila, desavarsirea in iubire, trebuie ales invatatorul cel mai bun si mai iscusit iar acesta nu este decat unul singur: cel ce a zis "fara Mine voi nu puteti nimic" si "sa nu numiti pe nimeni invatator caci voi un singur invatator aveti, pe Mine". Cine crede ca poate invata desavarsirea avand invatator mai mic decat Acesta, se inseala. Iar cine se intreaba cum poate el sa il aiba invatator pe Iisus avand in vedere ca nu il poate vedea niciodata cu ochii trupesti si nici auzi cu urechile trupesti, este foarte simplu cum trebuie facut: cum a zis Invatatorul: cereti Duh Sfant si veti primi iar Duhul Sfant va va aminti cele spuse de El. Cu alte cuvinte, prin Duhul Sfant invatatorul vorbeste cu toti ucenicii Sai iar acest Duh Sfant trebuie pur si simplu cerut cu credinta si el va fi primit. Si de aceea Invatatorul a spus ca stie cum anume sa isi recunoasca apoi ucenicii: dupa iubirea pe care au avut-o pentru ceilalti...

La mine dragostea de Dumnezeu se manifesta prin rugaciunea de a-i iubi mai mult pe oameni si a iesi cat mai mult din egoismul propriu. Cum sa ii iubesc? Sunt multe de spus. De exemplu incepand cu renuntarea la a-i mai judeca. Este extrem de greu, cine incepe sa se roage sa renunte la judecata isi da seama dintr-o data cat de mult judeca fara sa isi dea macar seama. Si nimeni nu renunta la a judeca semenul daca nu isi propune sa o faca. Si de ce si-ar propune cineva acest lucru? Nu-i sanatos sa judecam? Ei aici intervine iubirea, si cine se roaga sa il poata iubi pe aproapele din iubire de Dumnezeu intelege ca judecata este o bariera imensa in calea iubirii, de aceea oricat ne-ar putea noua parea sanatoasa, in realitate este paguboasa atat pentru cel care judeca cat si pentru cel ce este judecat. Nu degeaba Domnul a spus: nu judeca si nu vei fi judecat, pentru ca singurii care nu vor fi judecati sunt cei ce au atins desavarsirea in iubire. Incercati macar pentru o zi sa nu judecati pe nimeni ci sa va rugati pentru cei pe care ati fi vrut sa-i judecati, sa va rugati sa ii puteti iubi cu iubirea ce o are Dumnezeu pentru ei, si la sfarsitul zilei sa va cercetati sa vedeti daca ati reusit. Cred ca este challenge-ul cel mai dificil pe care mi l-am dat vreodata. Dupa ce ati incercat o zi, incercati apoi doua zile, apoi trei etc., si dupa o saptamana de incercari si esecuri garantate, cercetati-va daca simtiti mai multa iubire pentru cei pe care v-ati ferit sa ii mai judecati si pentru care ati preferat sa va rugati sa ii iubiti cu iubirea desavarsita a lui Dumnezeu in locul judecatii. Si continuati asa macar cateva luni. Daca ati facut acest exercitiu din iubire de Dumnezeu, o sa vedeti ce raspuns surprinzator o sa aveti la cercetarea proprie. Si o sa vedeti si ce fapte concrete vor decurge apoi in viata dvs. ...

Iustin, am citit tot mesajul meu si nu am gasit nimic prin care te-am criticat sau te-am acuzat de ceva. Am scris doar despre invatatura. Dimpotriva, tu acuzi si judeci tot timpul, parca jucam o comedie absurda, tu acuzi de ceea ce chiar tu faci. In toate mesajele spui ca tu ai iubire mare si cei care nu sustin invatatura ecumenista nu o au. E un mesaj tipic pentru cineva cu idei ecumeniste, pentru ei cel mai mare pericol este invatatura, cei care o sustin sunt fara dragoste. Ti-am mai scris, pentru mine conceptiile ecumeniste sunt din dogma protestanta imbinata cu umanismul ateu, de aceea sunt sigur ca tu ai si conceptii protestante, chiar daca esti ortodox. Hai sa vedem ce spune umanismul ateu: totul pentru om, pacea si intelegerea intre oameni. Divinitatea nu apare in ecuatia asta sau e pe locul doi. http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12823
Ce mai spune umanismul: "Umanismul permite eliberarea gândirii omului de cadrul îngust al dogmelor și apariția spiritului de toleranta."
Crestinismul e opusul, pune pe Dumnezeu pe primul plan, si pe planul urmatot omul. Tu sustii ceva asemantor umanismului, dar nu stiai asta, pentru ca ai preluat conceptiile din alte parti, la fel ca si protestantismul din ecumensim.
Daca poti lasa mandria deoparte poti accepta si pe cineva care iti spune adevarul, altfel o sa crezi ca tu ai iubire, altii nu si gata.
Idolatria este tot cel ce se inchina la alt zeu, indiferent ca stie sau nu stie. Si daca nu stie tot nu se inchina la Dumnezeu, ci la alt zeu.

Am o intrebare, e posibil ca unii sa fi confundat umanismul (secular) cu crestinismul?

Tu esti demult pe forum, abia acum ai observat ca sunt multi pe forum care au conceptii din ecumenism? De fapt era grupul dominant pe forum, acum unii au aflat mai multe despre dreapta invatatura, iar unii s-au retras. Si penticostalul, scotianul, MariS, cativa catolici si ortodocsi aveau puncte de vedere comune, desi religii diferite.

Si protestantii spun acelasi lucru, cuvant cu cuvant. Pentru ei e o justificare sa nu creada in preoti.

Ceea ce sustii tu e ce ai inteles tu din Biblie, nu neaparat ce spune Biblia. Si de fapt sustii in general ideile protestante, tu crezand ca le-ai descoperit singura.
De exemplu Sfintele Taine nu au aparut in mesajul tau. Harul Duhului Sfant nu ne-a fost trimis pentru a ne aminti, ci pentru a ne mantui. Doar credinta si unele fapte nu sunt suficiente, e nevoie si de har in ortodoxie. Cine face minuni si are harisme e evident ca a ajuns aproape de sfintenie, si are si dragoste, pentru ca dragostea divina e data de har.
Ai adus aminte de Noe, lui cine i-a spus de credinta si de Dumnezeu? Sau lui Iov. Si cine se afla pe o insula pustie, la mii de km de o asezare omeneasca, are sansa sa il cunoasca pe Dumnezeu daca il cauta, prin revelatie directa, ca si Noe si ceilalti. Poate sa fie cineva si nascut ortodox si sa nu il mai caute sa devina ateu. Parintele Cleopa spune cel mai bine, nu a vazut creatia si nu s-a gandit ca exista un Creator? Iar Hristos ne-a asigurat ca cine Il cauta Il va gasi.

Vedeţi dv, pentru un ortodox, ca şi pentru un catolic, ar fi foarte neobişnuit să vorbească despre asemenea lucruri. În cercuri restrânse, da, dar nu în public. Nu "pe la colţuri". Poate că la calvini este practică comună, dar nu la noi. În plus, ar fi off-topic. Poate singura legătură cu topicul ar fi ceva de genul "un aspect al felului cum se manifestă dragostea pentru Dumnezeu în viaţa mea este studiindu-i învăţătura şi transmiţând mai departe ceea ce am primit".

Primo:Ar fi ceva neobisnuit sa tii lumina sub obroc.Nu am cerut confesiuni publice si nu am facut referiri la o anumita denominatie,nici cu privire la ea si nici din perspectiva ei.Am dorit doar sa inteleg ce inteleg oamenii prin acesta notiune,cum o aplica,la modul general nu prea au sfiala sa discute despre ea dar inteleg ca la momentul aplicarii personale,unde detalii poate nu mai sunt asa de comod de afirmat,este de dorit un fel de discretie.Multumesc oricum,nu-i o problema,o sa o tinem in continuare cu teoria pt ca este mai usor si practica ramine sa o judece Dumnezeu la fiecare.Stiti ce mi-a placut cel mai mult la dvs in postare?O alaturare pe care ortodocsii o resping si o indicare a persoanei pe sistem ,,fac cu ochiul sa se inteleaga si din avion". Secundo:Broscuta,meditez la cele scrise de tine.Multumesc pentru sfat,ai fi surprinsa profund ce fel de incercari am facut si cam cu ce imagine,proprie,m-am trezit fata-n fata.Asta este o alta discutie dar sfatul ramine ca unul cel putin interesant.

Mai aveam o intrebare,nu-i cazul sa se simta cineva obligat sa raspunda:care credeti ca era motivul urii profunde a fariseilor (termen general,i-am strans pe toti in el)fata de Hristos?Chiar am citit o opinie extrem de interesanta pe acesta tema cu care am fost de acord si promit sa o postez daca cumva gasiti intrebarea interesanta.Are legatura cu prima intrebare.Va rog sa nu va inghesuiti,nu cumva sa se altereze imaginea publica la care tinem atat de mult,eu zic sa ne pastram raspunsurile pentru clipe cand ne trage-m una-n pifometru(vorba lu' Badea)confesional din fireasca perspectiva a unor implinitori discreti ai voii lui Dumnezeu.Glumesc,trageti pe rand ca sa nu se loveasca gloantele intre ele si nu cumva sa intre doua in aceiasi rana :)

Poate o intrebare interesanta ar fi: este posibil ca umanismul sa fi aparut datorita existentei crestinismului si mai ales a Jertfei Domnului facuta intregii omeniri?...

Aprob pozitiv, stimabile.

Motivul urii?
Care sa fie, daca nu dragostea de sine si atasamentele alea infantile (ale lor si ale noastre) toate, amenintate cu dezlipirea si durerile inerente?
Dar hai mai bine sa facem un excurs, pentru cateva clipe, in pustia egipteana, sa vedem ce mai zic moshii pe-acolo...:)

O întrebare foarte bună şi extrem de actuală pentru mulţi dintre noi. Fariseul este tipul de credincios care zace confortabil pe o tradiţie conscrată de prestigiul revelaţiei, a personalităţilor harismatice, a unui statu-quo religios care şi-a pierdut în timp vivacitatea şi trăieşte din amintiri sau în inerţia faptelor minunate ale altora, imaginându-şi că vrednicia acelora îi conferă o poziţie privilegiată în raport cu restul lumii.
Or Iisus n-a încetat o clipă să-i trezească din reveria lor autoflatantă.
În această situaţie, omul religios de tipul fariseului reacţionează violent, în virtutea instinctului de conservare, la o ameninţare care surpă din temelii sistemul securizant ilozoriu în care se simţea protejat de orice rău fizic sau metafizic şi nu numai atât, îl credea singurul în măsură să explice cum stă treaba cu adevărul şi mântuirea.

Din Vietile Sfintilor pe August, 27. Despre atasamente si altele...
 

Cuviosul Pimen (Cel Mare) era de neam egiptean. El, luind pe sapte frati al lui, s-a dus in una din manastirile vietuitorilor din pustia Egiptului si s-a facut monah impreuna cu dansii.
Iar dupa citiva ani, maica lor vaduva, pornindu-se din dragoste fireasca catre fiii sai, s-a dus la dansii voind sa-i vada, dar nu s-a invrednicit de vederea fetei lor.
Si ducindu-se ea la biserica, astepta venirea lor.
Dar cand au venit ei la biserica si li s-a aratat ea lor, atunci ei au fugit inapoi si, intrind in chilie, au incuiat usa. Iar ea apropiindu-se de usa, a inceput a bate si a-i striga de afara, plangind cu umilinta. Dar ei nu i-au deschis, nici nu i-au raspuns.

Deci femeia plangind mult la usa chiliei lor, a auzit-o avva Anuvie, fratele lor cel mai mare, si intrind la dansii pe alta usa, a zis catre Pimen: "Ce sa facem cu batrana aceasta care plange si nu se duce de aici?"
Deci Pimen, sculindu-se si apropiindu-se de usa, a zis: "Batrano, pentru ce plangi?"
Iar ea, auzindu-i glasul si nevazindu-l, fiind usa inchisa, a zis: "Voiesc sa va vad pe voi, fiii mei. Au nu sunt eu maica voastra? Nu v-am alaptat pe voi la pieptul meu si nu v-am hranit? Iata acum, fiind la batranetile cele de pe urma, m-am tulburat mai mult auzind glasul tau si neputind sa te vad, deci as voi sa va vad mai nainte de a ma sfarsi."

Pimen i-a zis: "Aici voiesti sa ne vezi sau in veacul ce va sa fie?"

Ea a zis: "O, fiilor, daca aici nu va voi vedea, oare acolo va voi vedea?"

Pimen a zis: "Daca vei rabda cu marime de suflet sa nu ne vezi aici, acolo cu adevarat ne vei vedea, ca asa nadajduim noi spre iubirea de oameni a lui Dumnezeu."
Iar ea, auzind cele graite, a zis: "Daca, cu adevarat, va voi vedea acolo, atunci nu voiesc sa va mai vad aici!"

Apoi a plecat cu buna nadejde, bucurindu-se si voind ca mai bine sa-i vada in viata ce va sa fie, decat in aceasta viata vremelnica.

Stiti ce mi s-a intimplat azi dimineata?Dumnezeu a decis ca o zi sa spun doar ce gandesc.Un fel de ,,I can't lie" :) Prin urmare va urasc profund pt raspunsul dat intrucat pana la el ma credeam miezul desteptaciunii.Fac pariu ca nu sunt singuru cu acesta problema pe aici da sa vorbim in soapta si sa mergem pe varfuri sa nu se trezeasca...:) Acum este clar ca sunt un bou dar :) o sa va completez si eu,mai tarziu,pe trei studii de caz, ca sa zica lumea ca am zis si eu ceva notabil.PS:vroiam sa va spun ceva despre tipu cu ,,Dumnezeu a murit".Pe final a inebunit complet si isi semna corespondenta cu numele ,,Cel rastignit".Ioane te rog sa te abtii cu pilde din Pateric sau ceva similar.Pe cine ridica nivelul il extermin intrucat ne pune pe restu intr-o lumina proasta..zise fariseul din mine. Ne vedem mai tarziu dragi oameni fara solzi de piatra pe inima.

Da, asta este viziunea celor care trăiesc cu iluzia că toţi trebuie să fie la fel de simpli la minte, că toţi trebuie să trăim într-un kibbuţ mental, ideatic în care toţi să fim la acelaşi nivel şi nu carecumva unul să iasă din front că imediat intervin autorităţile inchizitoriale tartarugice. Dezvoltarea pe care a avut-o Patristica şi în general toată teologia creştină de după biserica primară este absolut naturală şi mai mult este absolut necesară pentru că şi minţile mai strălucite şi filozofii mai iscusiţi au nevoie şi au avut de prezentarea teologiei creştine într-un limbaj mult mai elaborat decât limbajul scrierilor biblie; ba mai mult chiar teologii creştini au simţit necesitatea dezvoltării discursului teologic pe baza dezvoltărilor din domeniul filozofic în general. Toată problema este că unii îşi închpuie că dacă ei nu sunt la nivelul unui Plotin, sau Kant, sau al altora, toţi trebuie să rămânem la nivelul lor şi nu carecumva creştinii să exploreze şi să se iniţieze în limbajul dezvoltat de unii filozofi. Iar acele învăţături care fi, chipurile, în plus sunt absolut necesare pentru dezvoltarea unor sisteme care să poată să concureze discursurile elaborate ale diferitelor sisteme filozofice, sisteme care, atâta timp cât nu li se oferă replică pe limba lor, au tendinţa de a acuza creştinismul de simplitate, prostie, ignoranţă şi aşa mai departe.

Ba mai mult divizările din interiorul creştinătăţii erau oarecum inevitabile, chiar apostolii ne anunţă cu privire la aceste lucruri. Divizările însă s-au făcut în sânul creştinătăţii nu atât de la folosirea unor noi termeni, neaflaţi în Bblie, ci de la duhul interpreţilor şi al interpretărilor lor în folosirea acelui limbaj care nu este neapărat de sorginte biblică. Altfel spus Arie nu era arian pentru că se folosea de un anumit limbaj filozofic, ci pentru că el era arian folosea limbajul filozofic / teologic într-o manieră eretică. Divizarea este deci o despărţire de inspiraţia Duhului lui Dumnezeu, această despărţire, această neascultare ducând mai apoi la o divizare dogmatică din ce în ce mai pronunţată.

Iertati-mi indrazneala... consider relevante 3 studii de caz fariseu (iudeu): Nicodim, Iosif din Arimateea, Gamaliel.

Indraznesc sa (mai) supun atentiei si cazul "fariseiului desavarsit": Saul (care prin hristificare ESTE: Sfantul Pavel).

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Da, eşti sigură, atunci ia spune dumneata o dogmă care nu este din Biblie, că de-acum vreau eu să mă faci să zâmbesc. Hai, cu curaj!

Domnule Eugen si dvs aveti o problema,v-am prevenit ca azi spun doar ce gandesc.Sunteti mult prea serios pt unul ca mine care nu prea se ia pe el insusi in serios.Adica imi rapiti satisfactia de a fi rautacios precum un mic duh rau,prin onsetitatea si bunatatea adresarii dvs.Va urasc si pe dvs.Studiul(ce titlu pompos pt o chestie usor semidocta)il scriu in noaptea acestea va avea o tema mai larga in care fariseii vor fi ultimul capitol.Tema este cumva ,,Sacrul si profanul"sau cum ne raportam noi la divinitatea.Vedeti dvs,cand vorbim la modul general este foarte simplu.Cumva parca vrem sa il trisam putin pe Dumnezeu: ,,Doamne ziceam si eu asa,o opinie,nu m-am referit la ceva concret".Da cand ne raportam direct,personal atunci parca o mica teama isi face aparitia:,,Pai cum sa spun asta daca nu o traiesc?ca parca nu prea simt ce spun da cand dadeam sfaturi era mai usor,ca eram neutru.Acu trebuie sa zic direct lui Dumnezeu,despre mine,si nu prea merge eschiva si ambiguitatea(cum s-o scrie cuvantul asta)si ascunsu elefantului in cires:,,Doamne,nu-i asa ca nu am zis nimic de mine?Adica stii ca te iubesc da nu prea as vrea sa zic asta..ca cine stie...daca nu te iubesc?".

Sa revin din aberatii:cu privire la studiu am ales trei cazuri.Adica cel ce l-a scris le-a ales,eu sunt doar scribu cu juma de norma.O sa vedem cum s-a raportat la Dumnezeu un prooroc,un apostol mare si religiosii vremii.Fiecare cu concluziile si invatamintele sale.Precizez ca opiniile nu sunt ortodoxe,ala de le-a scris are un nume similar cu un detergent da mi-a placut mie cum a analizat faza(altora s-ar putea sa nu le placa stilu da este interesant mesaju).Imi asum intreaga raspundere pt ce voi posta...blabla..alte minciuni.Pe scurt:o sa vedeti asa ca nu trageti inca :)

Catalin,
Eu pot foarte usor sa iti dau citatele biblice care spun ceea ce am scris, tu poti sa faci acelasi lucru in ceea ce priveste afirmatiile tale?

Fariseii erau furiosi pentru ca toata "prostimea" il urma pe Domnul (un alt "neinvatat") din cauza minunilor pe care Domnul le facea si astfel ei isi pierdeau din cinstea ce le era acordata lor pana atunci, si plus erau rusinati in mod public prin incapacitatea lor de a face fata lui Iisus in intrebari si raspunsuri. Practic pe ei nu-i interesa cu adevarat mantuirea ci facusera un idol din Lege si invatatura si din persoana proprie. Iar oamenii idolatrii devin mereu furiosi cand altcineva le darama idolii inchipuirii lor...

În cazul ăsta este necesar să decretăm că şi Stalin şi Hitler sau alţii şi alţii ca ei aveau suflete minunate, şi tocmai din acest motiv au trecut atâţia prin foc şi sabie. Ba unii spun că şi Diavolul are un suflet minunat, oricât s-ar împotrivi el lui Dumnezeu şi oricât a încercat să Îl ispitească pe Christos să nu cumva să purceadă la mântuirea lumii. Ba chiar alţii spun că şi duhurile drăceşti sunt minunate. Ce mai, că "doar toţi suntem minunaţi ..."

Oo Decebal, mai simplu ar fi invers: sa faci o lista cu toate dogmele si sa pui in dreptul lor pasajul/pasajele biblice care le-ar justifica. Si ca sa fie lista mai scurta, ia doar dogmele care divizeaza crestinatatea. Ce zici, te incumeti?

Aici te înşeli amarnic, tu eşti cea care face tot felul de afirmaţii bombastice, fără a prezenta nici un argument, nici o acoperire, iar eu ţi-am făcut oferta clară să demosntrezi care dogme nu sunt din Biblie că vreau eu să mă faci să zâmbesc, şi după ce vei face tu demonstraţia, o să îţi arăt eu sau o să îţi arate altcineva acoprirea biblică a dogmelor.

Cine a vorbit de Inchizitie draga Decebal? Nici vorba de Inchizitie, dimpotriva, iubirea desavarsita dupa modelul Tatalui se poate atinge doar in libertate.
Dar daca ati pomenit Inchizitia, au copiii mici o vorba: "Cine zice ala este!"
Cat despre Duh al lui Dumnezeu care sa divida, eu inca nu am auzit ci am auzit exact opusul, rugaciunea Domnului catre Tatal pentru ca noi sa fim unul asa cum si El este Unul cu Tatal...
Multa pace!

Domnule Pelerin spre Rasarit (ul Cel de sus, Lumina lumii: Hristos Iisus), astazi, ACUM ESTE ziua a 8-a... pentru cei ce o doresc...

si eu va iubesc (agape) frateste (de asemenea). Cine se poate "ascunde" dupa cuvinte?

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

P.S. Iertati-mi indrazneala... si lipsa intelepciunii.

Cred ca exagerezi. Gandeste-te mai bine la Saul daca vrei intr-adevar sa intelegi despre ce este vorba.

Discursul pe care îl practici este unul de tip inchizitorial, probabil fiind încredinţată că tu ai fi "marea deţinătoare a adevărului", iar în virtutea acestei posesii ai fi în drept să emiţi sentinţe asupra istoriei Bisericii. Şi nu mă mai lua cu "multa pace" de complezenţă făţarnică, şi inchizitorii te torturau cu zâmbetul pe buze şi te călcau pe cap spunându-ţi sistematic "multă pace şi mântuire".

Unde am afirmat eu că Duhul lui Dumnezeu divide? Deşi este adevărat că Duhul divide, îi desparte pe cei duhovniceşti de cei lumeşti, şi aşa mai departe, Însuşi Christos a spus foarte clar că a venit să aducă sabie, nu pace. Dar unde am afirmat eu că Duhul Sfânt divide?

Arată clar citatul unde am spus eu aşa ceva ca să nu te acuz pe faţă că eşti o mincinoasă şi o colportoare!

Te înşeli. Cel care exagerează este Tartarug. Hitler nu este Saul din Tars, şi nici Satana nu este Iisus Christos.

Draga Decebal,

Ti-am dat sansa sa demonstrezi ca nu as avea dreptate si sa ma faci de rusine cu demonstratiile biblice la dogmele care divizeaza crestinatatea. Sa inteleg ca nu stii care sunt acelea? Eu iti spun ca nu au acoperire biblica, deci daca nu au acoperire biblica este clar ca nu am de unde scoate pasajele care nu exista in Biblie. Tu esti cel care spui ca pasajele ar exista, deci esti invitat sa le dai si sa imi arati negru pe alb ca gresesc. Esti invitatul meu ;)

Din nou te înşeli. Tu eşi cea care ai făcut acuzaţiile, tu eşti cea care ai făcut afirmaţii fără dovezi, tu eşti cea care trebuie să aduci dovezi în sprijinul afirmaţiilor. Tu eşti deci cea care trebuie să furnizeze fundamentele pentru afirmaţiile pe care le-ai făcut. Hai, cu curaj, dă-ţi drumul, sau dacă nu, recunoaşte că vorbeşti numai ca să te afli în treabă, fără nici o acoperire şi deci fără nici cea mai mică credibilitate.

Ai afirmat ca Duhul divide exact in postarea la care ti-am raspuns si in care scriai:

"Divizarea este deci o despărţire de inspiraţia Duhului lui Dumnezeu, această despărţire, această neascultare ducând mai apoi la o divizare dogmatică din ce în ce mai pronunţată."

Dar avand in vedere reactia ta furtunoasa, probabil ca ceea ce ai vrut sa spui a fost cu totul altceva si anume ca una din taberele ce fac obiectul diviziunii se desparte de Duhul Sfant. Daca-i asa, atunci scuze.
Cat despre exagerarea ta cu diavolul, tot nu vad unde ar fi spus asa ceva Iustin.

Vad ca pe destul de multi irita faptul ca porunca ce o avem de indeplinit este desavarsirea in iubire si ca dupa aceasta iubire Domnul isi va recunoaste ucenicii... Poate din aceasta iritare v-a venit idea de Inchizitie? Caci repet, iubirea desavarsita si Inchizitia nu stau mana in mana, de aceea Domnul, cand a fost intrebat de apostoli daca sa ceara foc din cer peste cei rau credinciosi i-a oprit spunandu-le ca doar la sfarsitul acestei lumi va fi separat graul de neghina, nu mai repede, pentru a nu smulge cumva si grau din greseala. Deci numai de buna voie se trece de-a dreapta draga Decebal, numai de buna voie... Cu Inchizitia nu merge, stati linistit si in pace ;)

Te-am rugat foarte clar să arăţi unde am spus eu că Duhul lui Dumnezeu divide în acea postare. Te rog încă o dată să îmi arăţi unde am spus sau sugerat eu acel lucru, sau dacă nu cumva este vorba despre interpretarea dumitale total rău voitoare şi falsificatoare a ceea ce am spus.

Draga Decebal,

Ti-am spus ca pasajele nu exista in Biblie. Cum vrei sa iti arat ceva care nu exista? Daca eu iti spun ca nu exista extraterestrii iar tu spui ca exista, cum as putea eu sa iti demonstrez inexistenta lor? Nu esti tu cel care trebuie sa aduci dovezi despre existenta extraterestrilor din moment ce ma contrazici si spui ca exista?

Draga Decebal,

Ti-am pus citatul intre ghilimele, sa inteleg ca nu mai stii cand si unde l-ai spus? Sau ce este de fapt neclar?

Posibil să fie relevante cele trei studii de caz plus Saul/Pavel (în cazul căruia există deja o autoportret destul de elocvent). M-ar interesa în ce măsură celor trei l-i se potriveşte foarte aspra caracterizare a categoriei (Vai vouă cărturarilor şi fariseilor făţarnici... Luca 11:42-47,52; Matei 23:13-16, 23,25,27,29) sau tipologia fariseului din pilda de la Luca 18:10-14, şi care ar fi parametrii asimetriei dintre cei trei şi catogoria-arhetip pe care Hristos ne-a indicat-o (inechivoc:4:) ca indezirabilă în termenii noului legâmânt.

Arată CLAR CU SUBIECT ŞI PREDICAT unde am spus sau sugerat eu ceea ce ai interpretat dumneata. Nu de alta dar eu nu văd şi vreau să văd unde ai văzut dumneata ceea ce eu nu am scris.

Decebal,
In postarea 74 ti-am raspuns. Ce este intre ghilimele sunt cuvintele tale din postare anterioara. Dupa care tot in postarea 74 ti-am scris ca avand in vedere reactia ta, poate ca ai vrut sa spui altceva, ti-am scris ce anume si ti-am cerut chiar si scuze daca intr-adevar acest altceva ai vrut sa spui. Tu ai raspuns la postarea 74 insa nu pare sa o fi citit-o dupa cum continui sa intrebi exact acelasi lucru. Ce se intampla de fapt?