Nu neg , avem gunoaiele noastre , dar avem un mare avantaj că presa este mai mult decât vigilentă faţă de B.O.R . . Oricum per ansamblu Biserica Ortodoxă are linişte din punctul ăsta de vedere ! Trebuie să fim vigilenţi să nu ne culcăm pe o ureche şi să privim doar la vecini , care au o influenţă negativă din acest punct de vedere. Răul se răspândeşte cu o viteză uluitoare, dar să nu uităm cât rău a adus şi aduce problema celibatului in b.c. .

Si care e ma rog folosul acestui topic in afara de barfa? Ce roade aduce?
Nu e mai bine sa ne vedem noi de mantuirea noastra?

Vezi , ai intuit , MÂNTUIREA ! Unde, cum, rămâne în alegerea noastră .

Pai vezi-ti de mantuirea ta si nu ne baga pe noi in seama.

Cam asa, cam asa ar fi bine, Domnul sa ne lumineze!
Ca treaba noastra nu-i sa ne falim cu "adevaruri", mai mult sau mai putin prefabricate, ci sa ne facem treaba aia grea: adica sa invatam Dragostea, fratilor. Numai asta cred ca-i treaba. Asta-i si calu catre mantuire. Zic bine?

Exact asa e si-n ograda noastra, sora.
Unii dintre noi facem exact la fel cum spuneati, altceva ce am putea sa facem noi, crestinii, care suntem, NU-I ASA?, luptatori ai Binelui cu sabia rugaciunii. Parca asa zicem...

Tocmai, CRisti, ca e tocmai precum spui. Ochii sunt mereu foarte atenti la tot ce misca-n BOR. Si nu-s mereu ochi binevoitori/prietenesti ci, cum stim bine, sunt ochi de rapitori, ochi de lup si de sacali/hiene, deseori. Iar limba cleveteste neincetat. Atunci, de ce sa clevetim si noi?
Ca urmare, daca asa stau lucrurile oare nu e firesc sa facem tot mai vartos cum zice sora Nucutucu?

Imi amintesc ce spunea parintele Sofian Boghiu cand a fost iesirea aia masiva din decembrie pe strazi, pentru rasturnarea regimului. Toti il rugau sa ii lumineze - preotii, membrii de vaza ai clerului se stransesera la Man. Antim sa ceara sfat, binecuvantare.
Iar parintele a spus scurt: sa ne facem treaba fratilor! Iar treaba noastra e sa mergem la rugaciune!
Si asa au facut, unii dintre ei...
Altii insa s-au repezit la ciolan si inghiontiri. Fiecare cu prioritatile lui pe lumea asta.
Asadar, noi ce alegem? Atacuri sunt multe, mereu ne trezim loviti si muscati atat din jurul nostru cat, vai, ca aici cred ca e inca mai mare pericolul, dinlauntrul sufletului fiecaruia, din vazduhurile interioare.
La rugaciune asadar si la niscaiva milostenie si ingaduinta. Domnul sa ne lumineze si sa ne ocroteasca!

P.S. Spun sincer ca ma dor atacurile din presa la adresa fratilor catolici, la fel cum m-a mahnit mult si atacul impotriva statuilor si alte atacuri semnalate aici pe forum si in presa lumii.
Ma doare si ma sperie.
Deoarece BC si BO sunt atacate pretutindeni, tot mai virulent in ultimii ani. Crestinismul nu pica bine la stomacul indigest al unora, e limpede. Si suntem cu totii amenintati. Nu ar fi atunci mai firesc sa fim tot mai stransi in solidaritate, decat violenti si ironici unii cu altii? N-o patim cu totii, cand unii cand altii, cand impreuna? Ne putem pastra diferentele insa cred ca timpurile grele ne obliga tot mai pregnant sa devenim mai degraba solidari decat separati.

Bine zici , dar e doar "zicare" , frate dragă ! Oare dacă unul din cei trei îngeraşi ai tăi erau abuzaţi , tot astfel gândeai ? Iertare prietene, dar suntem atât de bravi în teorii , dar pe atât de slabi în practică ! Vorbim de moarte cu atâta uşurinţă, dar în faţa ei suntem nişte biete cârpe tremurânde ! Vorbim de sărăcie , de boală, de răbdare , de smerenie , de iubire , filozofăm atât de frumos , dăm sfaturi , dar în practică suntem speriaţi , dezorientaţi în faţa suferinţei , sărăciei şi-a bolii. Frate dragă, un om care nu ia atitudine împotriva răului , e în complicitate cu el . Cine muşamalizează sau apără pedofilia , decât unul predispus către aşa ceva ! Cine apără hoţia , decât unul care trăieşte din aşa ceva ! A acoperi haznaua cu poleială , e nebunie curată , căci odată şi odată putoarea din ea va răbufni. Frate dragă , nu uita că eşti un tătic a trei îngeraşi , te rog să nu uiţi asta când citeşti acest thread. Iertare căci am scris în grabă de pe mobil în drum spre casă. Ioane, să ai un sfârşit de săptămână liniştit ! Cristian

Ingerasii mei au fost de mult abuzati, deja, frate Cristian.
Abuzati, mutilati, schiloditi sufleteste etc. Inclusiv batuti, furati s.a.m.d.
TOCMAI DE ACEEA INDEMN SI MA INDEMN LA DRAGOSTE.
Cum oare nu ai "prins miscarea"?....

Pacatele altora sa le privim cu mila, iar pe ale noastre cu exigenta.

Presa ne alimenteaza cu stiri de acest fel ca sa maculeze si mai mult imaginea unei biserici care si asa e subreda.
Sa nu ne miram peste masura, caci se urmareste ca anormalul sa ni se para normal. De ce nu se insista asupra vietilor celor care duc o viata placuta lui Dumnezeu? De ce minunile lui Dumnezeu infaptuite prin rugaciuni sunt date la o parte si suntem alimentati din plin cu ,,opere marete'' ale diavolului?

Sa privim spre cer, caci, dupa cum spunea un pustnic, afacerea cea mai mare o avem de incheiat cu Dumnezeu, nu cu fortele raului. Astfel vom cauta modele de viata crestina nu modele de pierzanie.

Pentru ca popii n-ar trebui sa fie poponari, pedofili, japcari, spagari si alte chestii din astea sonore. Si sunt din ce in ce mai multi!

Acum stiu
" Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.
Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.


Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori... Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.



Va urma

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor... Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie,



iar sentimentul frustrării o confirmă. Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le
este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul viciile şi incapacităţle noastre.."

"Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii, care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul.
Acum stiu, am aflat si eu... "
Nicolae Steinhardt
Sursa: E-mail

Desigur, sunt de acord cu tine. Dar noua ni se cere sa uram pacatul, nu si pe pacatos.

Uite ca unii dintre noi ii urasc pe distrusii astia.

Cei care L-au răstignit pe Cristos și care scriu ”momeli” la care se mai aruncă unii, precum cristiboss.
Scopul e același pentru că Cristos e VIU și are ucenici; aceștia trebuiesc ”păcăliți”.
Momentan BO(mai mică) nu reprezintă un ”pericol”; mai apoi... poate.

Exact , dar din pacate toti crestinii indiferent de biserica de care apartin au de suferit . Nici Biserica Ortodoxa nu va fi ferita in viitor de astfel de scandaluri , caci raul , pacatul se propaga cu o viteza uluitoare .
Voi prezenta un alt material care trebuie sa ne puna serios pe ganduri , indiferent cine suntem , ortodocsi , catolici , sau mai stiu eu ce . . .

Iata materialul :
Un francez cere în instanţă să-i fie anulat botezul


http://www.click.ro/bbtcontent/clipp...130_0172/5.jpg
Scandalurile în care a fost implicată Biserica Catolică l-au făcut pe LeBouvier să ceară să fie şters din registrul botezurilor

Din anul 2000, un pensionar francez încearcă să convingă Biserica să-i anuleze botezul, deoarece consideră că religia creştină nu-l mai reprezintă.

Deşi a fost crescut într-o comunitate în care religia juca un rol important, Rene LeBouvier a început să se îndepărteze de credinţele rudelor sale. Mai ales că, în anii '70, el a petrecut o perioadă în compania altor liber-cugetători, fapt care i-a schimbat considerabil convingerile. Într-o atare situaţie, el a considerat că ar fi corect să ceară diocezei de care aparţinea să îl excludă din rândurile credincioşilor.
În anul 2000, el a cerut să fie "dez-botezat", însă fără nici un rezultat. Evenimentele petrecute în următorul deceniu, marcat de o mulţime de scandaluri de pedofilie implicând membri ai clerului, l-au făcut un adversar şi mai înverşunat al Bisericii. Pensionarul a cerut din nou parohului să-l şteargă din registrul botezurilor, însă din nou a primit un răspuns negativ.
De data aceasta, LeBouvier, acum în vârstă de 71 de ani, a decis să solicite acest lucru în instanţă, dat fiind că legislaţia franceză permite ca membrii să părăsească o organizaţie atunci când consideră că aceasta nu-i mai reprezintă. Deşi prima dintre instanţe i-a dat o sentinţă favorabilă, dioceza a făcut recurs.
Deşi şi înainte de cererea lui LeBouvier au mai existat cazuri în care a fost cerută anularea botezului, el este primul care încearcă să tranşeze disputa la tribunal. Potrivit Le Monde, nu mai puţin de 1.000 de francezi solicită anual excluderea formală din rândurile enoriaşilor, în timp ce în Belgia se înregistrează 2.000 de astfel de cereri pe an.

Aş dori să vă atrag atenţia că, aici pe forum, acum câteva luni, un user botezat ortodox a intrat şi a postat întrebând care e metoda pentru a fi "şters" din Biserică, pentru că lui nu-i convine să fie ortodox fără voia lui.

Paiul şi bârna...

Vezi ca nu ai citit atent ce am scris inainte de a reda acest mesaj ! Te rog sa citesti atent .

"Exact , dar din pacate toti crestinii indiferent de biserica de care apartin au de suferit . Nici Biserica Ortodoxa nu va fi ferita in viitor de astfel de scandaluri , caci raul , pacatul se propaga cu o viteza uluitoare ".

Asta am scris inainte , dar nu ai fost atent !

Ştiu că aşa aţi scris, dar când a fost vorba să daţi exemplul, tot din Biserica Catolică l-aţi dat.

Ia uitaţi aici:

http://forum.softpedia.com/lofiversi...p/t804541.html

Thredul este deschis despre Biserica Catolica , caci despre Biserica Ortodoxa au scris altii cam pe toate Topicele . S-a scris despre preotii nostrii , despre ratacirile si pacatele lor , si nu sunt baliverne , ci realitati . Toti avem de suferit , si cand spun toti , ma refer la toti crestinii . Daca de la voi , din Biserica Catolica , ar fi plecat multi la noi , nu era asa mare problema , cum si daca de la noi ar fi plecat la voi , nu era un capat de tara , dar vezi ca multi pleaca la secte , si mult mai grav isi reneaga botezul . Cunosti ca-n vremurile de pe urma preotii vor fi precum mirenii , sau chiar mult mai jos de atat .

Mihai
 

Uite Mihai . chiar in urma cu putin timp a fost deschis un thread despre pericolul Adventist :
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...388#post447388

Tu ai impresia ca astia dorm cand biserica Catolica este zguduita ? Tu ai impresia ca astia dorm cand ortodoxia este subrezita , si saracia a ajuns de nesuportat ?

Cresc proportional si pacatele, deci nu exista comparatie. Una e sa aiba si un preot ortodox pacate de genul a mancat o data in post (exagerez) si alta pacate grele de tot (aici putem observa si inchizitia). Un singur caz de pedofilie am citit acum din ortodoxie, un preot grec ce a fost condamnat apoi la pedeapsa grea de inchisoare si plata de daune. Poate mai sunt si cazuri ce nu se cunosc, dar si la catolici sunt doar cazurile cunoscute si reclamate.

Asta nu prea conteaza, de obicei ateii fac asta, si la noi sunt cazuri.

Cand am citit topicul am vrut sa scriu ca nu e bine sa spunem cu inversunare aceste fapte si sa nu exageram cu condamnarea, dar pana al urma am vazut ca unii ortodocsi au exagerat putin in partea cealalta, de minimalizare. O sa ajungem sa spunem ca e ceva aproape normal, toti avem pacate sau chiar sa spunem ca doar presa are ceva cu BC. Si asta doar ca sa nu aratam ca nu iubim pe fratii nostrii.
E o diferenta uriasa, daca de multe ori presa scrie despre BO (sau si despre BC) aiurea, scriind lucruri neadevarate, in acest caz e un lucru adevarat, nu e un atac gratuit al presei. Chiar BC are aceste anchete si a pornit la elucidarea problemelor. Si nu e vorba de 2-3 cazuri izolate, ci de ceva mult mai grav, la scara mai mare. Si nu e ceva nesemnificativ, ca un pacat obisnuit, chiar si detinutii criminali se revolta impotriva acestui pacat (stim cum sunt tratati in inchisoare pedofilii de catre ceilalti condamnati, cel putin in SUA). Numai in SUA un raport din 2004 arata 4329 preoti acuzati si peste 10.000 de victime (sub 18 ani numai), intre 1950 si 2002.
Spre comparatie acum trei ani a fost o actiune ampla a politiei din Germania care a monitorizat internetul si a gasit 9000 de persoane care au descarcat pornografie infantila, din 92 de tari. http://www.realitatea.net/politia-ge...ri_497421.html Bineinteles ca sunt pedofili care nu stau pe net pentru asta, dar e un numar de comparatie.
Nu trebuie sa judecam pacatele altora, dar nici sa spunem ca sunt normale. Legat de strangerea randurilor, tu nu ai observat ca multi se convertesc la catolicism si aproape nimeni la ortodoxie? Mai ales din cauza ecumensimului. Cati ortodocsi au fost pe forum care fusesera catolici? Dar apropae toti catolicii sunt fosti ortodocsi convertiti, la fel si pe forumul catolic. Ca si in cazul cand suntem acuzati pentru inchizitie si cruciade, de ce trebuie sa luam asupra noastra si a Bisericii pacatele altor culte doar din solidaritate gresit inteleasa. Cum spune parintele Cleopa, Biserica noastra este intreaga.

Catalin, in buna parte sunt de acord cu afirmatiile tale. Nu insa in totalitate.
Pentru mine este in continuare greu de acceptat ca lasam cu prea multa usurinta pe planul secund nevointa noastra de crestini, care nu e alta decat cultivarea dragostei jertfelnice.
Cand vad cum se aprind imediat paiele pe marginea unor nereguli din vecini, paralel cu ascunderea propriilor gunoaie, ma intreb: ce (si cine) ne mana de fapt? Ce voim cu adevarat? De ce ne risipim preapretiosul si multlimitatul timp cu astfel de lucruri?

Oare e demn de nazuinta mea de a deveni ceea ce sunt, adica crestin ortodox, sa dau atat de mare atentie contabilizarii exacte a greselilor altora?
Este o manifestare de noblete sufleteasca, ori de tendinta catre aceasta, de a posta cu lux de amanunte diverse rataciri si nereguli?

Nu sunt destule, deja, in istorie?
Nu stim deja, in detaliu, nesfarsitele forme de manifestare a raului?
De ce atata preocupare, atata voluptate pentru a continua scormonirea?

Eu insumi as putea enumera oricind, de as pune accent pe acest lucru, o parte din ororile care se petrec in BO si BOR.
Le stim, le vedem, le constatam langa noi si chiar inlauntrul nostru. Ne cam cunoastem institutia bisericeasca si oamenii dinlauntrul ei. Nu e ceva cu care sa ne laudam, din nenorocire. Eu unul, in orice caz, nu o pot face. As minti sau as nega realitatea.
Sa vorbim despre mizeria vietii noastre actuale? De ce sa dilatam aceste lucruri?

Frate, cata vreme zilnic pacatuim fiecare, iar pacatul e in fond ucidere (de sine, mai intai, de Dragostea lui Dumnezeu in noi): ce sens vezi, pentru membrii unei Biserici in care fiecare pacatuieste zilnic, in a pierde vremea cu pacatele vecinilor?
Si, oare, intelegerea rupturii nostre adinci (si ofensatoare) de Dumnezeu (ce altceva e pacatul?), nu ridica oare o problema ontologica si teologica suficient de importanta incat sa ne oprim din bucuria demascarii altora si sa ne punem zdravan pe plans si rugaciune?

In concluzie, eu zic ca inaintam intr-o directie gresita, opusa Duhului Bisericii noastre. Luxul voluptatii de a demasca necazurile altora nu poate fi un semn al cresterii duhovnicesti, ci dimpotriva.
Consider ca e suficient de a puncta, rareori si cu mahnire pentru necazul fratilor nostri, pentru a nu pierde reperele de ansamblu si spre luarea aminte, spre vigilenta paza.
Insa, ca buni crestini, care ne rugam pentru noi si pentru semeni, cel mai potrivit lucru eu cred ca ramane in continuare sa ne tinem la lucrarea complexa, adeseori foarte grea si practic neincetata, pe care o numim pocainta. Doar asa Biserica noastra poate lucra in noi iar noi traim bineplacut Domnului in Ea. In acest caz va slabi si impactul periculos al ecumenismului, de care tot vorbeam. Pocainta crestinului nu e permeabila la ecumenism. Pierderea de vreme in jocul de-a gunoiul din ograda altora, da. E chiar conditia optima de dezvoltare a lucrului de care ne temem.

In actualitate . . .
 

Sfârşitul civilizaţiei occidentale?


Întâlnirea internaţională a Familiei, care va începe săptămâna viitoare la Milano, Italia, va avea ca invitat pe Papa Benedict al XVI-lea care va vorbi despre actuala distrugere a familiei tradiţionale care înseamnă sfârşitul occidentului.
Liderii creştini ai lumii au arătat deseori multilele fracture în societăţile vestice, unde familia a fost detronată şi umilită prin legislaţii iresponsabile. Au spus mereu că familia este temelia societăţii, fără de care întreaga civilizaţie va intra în colaps. Şi totuşi, familia, care este instituţia primară a societăţii umane este atacată mereu de guverne care au ideologie anti-umană.
În vest familia este atacată de concubinaj, legislaţie permisivă a divorţurilor şi secularizare hedonistă masivă, iar în est, familia este atacată în realitatea ei monogamă şi în demnitatea egală a soţilor, promovându-se o familie materialist-comercială.
„Căsătoriile” homosexuale care ameninţă fundaţia socială a Statelor Unite şi altor ţări occidentale sunt un alt flagel pentru viitorul umanităţii.
Din 2005, 8 guverne au legalizat parteneriatele homosexuale, ridicând anomalia păcătoasă la demnitatea căsătoriei. Schimbările legale fac divorţul foarte rapid, cu consecinţe dezastuoase pentru copii şi părinţi deopotrivă. Pentru morala creştină, divorţul este o cauză pierdută, toate ţările permiţându-l înafară de Vatican şi de Filipine.
Avortul, contracepţia, concubinajul, industria pornografică, toate acestea sunt adevărate pericole la adresa familiei creştine.
Efectele acestor realităţi sunt înfricoşătoare: în 20 de ani sociologii extimează că natalitatea va muri, imoralitatea va provoca o îmbătrânire masivă a populaţiei, copiii vor deveni adulţi mai devreme, parteneriatele homosexuale vor avea dreptul să înfieze copii etc.
Mai mulţi lideri creştini au atenţionat societatea că se va confrunta cu extincţia mai devreme decât se aşteaptă datorită acestei masive pandemii erotice dublate de o adevărată cultură a morţii.
Ne amintim despre cuvintele Mântuitorului care se referă la sfărţitiul lumii: "urâciunea (abominaţia) pustiirii" va sta în locaşul cel sfânt. Un ierarh grec de mare anvergură teologică spunea acum câţiva ani că toate acestea conturează o transformare a lumii într-o enormă cetate Sodoma. Ştie cineva sfârşitul ei?

* Stire difuzata pe toate siteurile crestine ca un strigat de disperare !

Iarăşi sunteţi orientat spre capra vecinului. Eu mă îngrijorez mai mult pentru ce se întâmplă la mine în ţară, unde s-au făcut mari "progrese" în direcţiile de mai sus în ultimii ani.
-concubinajul a ajuns aproape generalizat. În România este privit ca cel mai normal lucru de pe lume. De curând, pe un forum medical am sfătuit o persoană celibatară îngrijorată de bolile transmise sexual şi care întreba ce ar putea face să nu aibă asemnea griji. I-am răspuns că nu trebuie să aibă nicio grijă: doar să evite legăturile sexuale înainte de căsătorie şi în afara căsătoriei. M-a întrebat dacă eu trăiesc în Evul Mediu. Nu am continuat, mi-am dat seama că pacientei îi par de pe altă planetă.
-legislaţia divorţurilor s-a modificat în direcţia permisivităţii chiar sub ochii mei. Acum divorţul se poate face în România (şi se face foarte des) la primărie sau chiar la notariat.
-"secularizarea hedonistă masivă": aici nu mă pronunţ, termenul este un pic cam vag. Intuiesc ce vrea să spună, după reclamele outdoor pe care le văd pe Ştefan cel Mare şi prin tot oraşul.
-"căsătoriile" homosexuale: chiar dacă România încă nu face parte dintre ţările care au inclus aşa ceva în legislaţia civilă, ideea începe a câştiga forţă. În curând va avea loc, iarăşi, o paradă homosexuală. Vedem bine că homosexualii câştigă poziţii importante, spre exemplu la TVR trebuie să fii sodomit ca să ai o ascensiune rapidă în carieră.

Dar încurajarea concubinajului în dauna căsătoriei îmbracă în România forme dintre cele mai insidioase. Spre exemplu, am completat un chestionar cu o întrebare despre soţia mea şi rudele ei, dacă lucrează într-o anumită branşă, ea sau rudele ei. Dacă ar fi lucrat, nu eram compatibil cu selecţia asupra căreia privea chestionarul. Desigur, dacă nu eram căsătorit, aş fi fost oricum compatibil. Alt exemplu: când am cumpărat un bun imobil, la notariat mi s-a cerut să vină şi soţia, să semneze actul de cumpărare. Şi până acum bunurile dobândite în timpul căsătoriei erau comune, numai că până acum notarii scriau: "cumpărător: cutărică, căsătorit". Bunul respectiv era o fâştoacă de teren în fundul Moldovei. Ca să îndeplinească asemenea cerere, a trebuit ca şi soţia mea să piardă timp şi bani pentru deplasare la notariat. Nu ar fi fost cazul, dacă am fi fost concubini. Al treilea exemplu: ori de câte ori soţia mea sau eu mergem în străinătate, chiar şi numai o zi, cu copiii, la vamă ni se solicită o procură prin care soţul care nu este de faţă e de acord cu deplasarea. Nu, nu sunt valabile procurile generale, de tip "oricând, în orice ţară", ci trebuie menţionată perioada şi ţara de destinaţie. Familiile monoparentale nu au nevoie de această pierdere de timp şi de bani cu procurile. Al patrulea exemplu: cu câţiva ani în urmă, multă agitaţie înm media a fost dată de prilejul numirii soţului unei crainice TV, Dana Războiu, în guvern. Subiectul dezbătut era dacă Dana Războiu mai poate fi crainică la ştiri. Ei bine, dacă nu soţul, ci concubinul ei ar fi fost numit ministru, nu era nicio problemă, iar Dana Războiu ar fi fost o foarte interesantă prezentatoare de ştiri, cu concubinul ministru.

Da Cristian, vad ce postezi neintrerupt. Cunosc de cand sunt pe forum ca arati mereu gunoiul. Nu cred ca e neaparat cel mai rau lucru pe care il poti face. Intre anumite limite acest lucru este cu siguranta bun si necesar.
Dar, pana cand oare voi repeta? ATENTIE LA LIMITE SI LA PRIORITATI, frate!
Ceea ce facem cand nu mai contenim cu demascarile nu e altceva decat cadere. Cadere, frate!
Nu este o buna vietuirea aceea de a juca mereu rolul Justitiarului!
Revin la esential: asa cum ne invata Parintii Sfinti ai Bisericii noastre, asa cum ne-au dat ei insisi pilda prin vietile lor curate, accentul si miezul vietuirii crestine este pocainta personala. Si dragostea jertfelnica.
Nu e duh de iubire in noi cand ne consumam atata energie pentru a discredita si condamna, pentru a demasca si scuipa.

In concluzie, prioritatile noastre au fost inversate. Vinovat de starea lumii noastre e fiecare dintre noi, intrucat am rasturnat ordinea valorilor. In loc sa fim cufundati in dobandirea priceperii de a iubi jertfelnic, in loc de a cere neincetat darul inmuierii inimii, noi o tinem langa in acuze si priviri amenintatoare, justitiare, peste lume.
Si cum am impiedicat astfel decaderea lumii?

Prabusirea lumii poate fi impiedicata doar asa cum ne invata Biserica: prin dragoste jertfelnica, prin adincirea pocaintei personale.

Nu voi fi niciodata de acord ca alternativele la aceasta invatatura sunt viabile. Aceste alternative sunt expresia urii si a poftei uciderii. Cain triumfa in lume, mai abitir ca oricind. A invatat sa lucreze tot mai subtil, tot mai pozitiv la suprafata, tot mai viclean, mai perfid.

Cum oare nu ne dam seama, noi crestinii, de adevaratul pericol?
Duhul dezbinarii ne terfeleste porceste, pe noi si familiile noastre, el mai intai. El a distrus mereu comunitati, sate, orase, natiuni, confrerii, uniri de tot felul care incepeau frumos si nobil si sfarseau dezastruos.
Cugeta, frate, te rog... Lasa lumea sa isi faca treaba iar tu fa parte dintre oamenii care fac altceva: fix si nimic mai mult decat ne-a poruncit Mantuitorul. Inima infranta si smerita, fratilor! AMIN+

In Sodoma si Gomora au fost cu certitudine multi moralisti. A ajutat aceasta cu ceva? A slefuit morala vreodata inima pofticioasa a omului? A adus altceva decat custi temporare, cu gratii de frica si frici, in care nu putea fi tinuta la nesfarsit fiara pofticioasa din inima oamenilor?

Moralistii poarta in adancul inimii lor aceeasi mizerie pe care toti ceilalti o afiseaza in exterior. Doar ca si-au tras un fotoliu mai convenabil, un pic mai in fata, ca sa se dea mari cu mimata lor bunacredinta.

Crestinul nu este insa in mod fundamental moralist. Nu face prea mare caz de morala. Are limite bine dramuite. De dragoste, de smerita pocainta. Altminteri se revarsa steril si daunator peste lume si devine cu totul gretos si nesuferit. Nimeni nu doreste sa devina crestin cata vreme modelele adultilor si batrinilor sunt portrete de serie ale unor moralisti excesivi. Copiii fug si ratacesc in nenumarate alte ograzi cata vreme cauta si nu gasesc singurul lucru care conteaza pentru sufletul inocent: dragostea. Si de unde sa gaseasca, bietii, intr-o lume fascinata de moralism, mai intai? Cum sa nu devina cu totii, mai devreme sau mai intai, rebeli, poponari, drogati, tarfe si prosti? Cum ar putea deveni altceva, cata vreme toata lumea urla moraliceste si tipa frenetic peste tot si toate?
Copiii nostri se protejeaza mai intai de noi, acesti bolnavi imensi care le mutilam gingasia sufleteasca cu iluzia atotputerniciei noastre morale.
Hristos nu aceasta ne-a poruncit! NU asa ne-a iubit! Nu astfel ne-a aratat!
Si nici Preasfanta Nascatoare nu ne-a tinut predici morale si moralizatoare. Ci ne-a mangaiat si ne mangaie prin nesfirsita blandete smerita, Vas prin care curge PUTEREA Fiului Ei, putere tamaduitoare.
De ce ne punem noi invatatori si demascatori cata vreme Sfintii nostri ne-au invatat altceva si altcumva?

Crestinul nu este neglijent fata de morala si etica. Dar el se tine de o moralitate inalta, cea mai inalta, cea propovaduita de Mantuitorul. Prin aceasta el traieste: tace si face.
Moralistul, in schimb, nu se tine decat de acreala batjocoritoare a plesnetului de bici. El gaseste o desfatare aparte in a judeca in stanga si-n dreapta.

Nu putem incepe sa traim duhovniceste cata vreme nu ne oprim din mania noastra moralista si moralizatoare.

Si mai e un lucru: oricat am citi frumusetile zicerilor morale, noi tot nu putem opri tavalugul din noi: frica si ucigasii ei in serie. Acestia nu se potolesc cu predici morale. Ci doar cu rugaciune si post, cu acte de milostenie, cu multa nesfarsita rabdare. Iubirea infloreste pe acest teren. Pe tarlalele vecine ea moare, treptat, chiar daca a dat candva vreun primavaratic rod.

Sa ne tinem cu credinta de invatatura Parintilor.
Ca parintii nostri din ultimele decenii, ajunsi la moda acum, vai moda bisericeasca, au fost inevitabil contaminati de morbul numit paranoia, ca istoria noastra din gulagul predecembrist a schilodit pana si pe preoti si monahii expusi lumii, asta mie incepe sa imi fie tot mai clar.
Aveam nevoie de oameni blanzi si puternici. Nu de retori mistificanti si spuitori de vorbe de duh pe care betivii mai antrenati la retorici le-au depasit deja prin targuri. Prea multa retorica! Prea mult discurs!
Ne-au napadit, bag seama, marii moralisti duhovnicesti, din Ardeal in Dobrogea, si pana la Sihastria. Ne intrecem in figuri de stil, rasucim duhul in miezul predicii impaunindu-ne cu ziceri de exceptie. Vrem sa fim cu totii IOan Gura de Aur uitind ca nu avem vietuirea lui desavarsita si harul lui.
Ce ingamfati si lacomi si amatori de slava desarta au rasarit in bisericile noastre... Ce retorasi marunti si plictisitori, ce indivizi lipsiti de virilitate au oferit si ofera, intoxicindu-ne, tot soiul de facaturi scornite in jurul unor cuvinte dumnezeiesti rostite de Sfintii nostri.

Imi pierd tot mai mult increderea in duhovnicii lumesti ai acestei natii. Oricata spuma li se face in cultura noastra bisericeasca, eu ii vad tot mai mult ca agenti vii ai vechii contaminari: demagogia si pofta dupa putere. Cunosc aceasta dupa roadele lor. Iar roadele lor sunt halul in care traim noi ca crestini.

Avem nevoie de duhovnici blanzi si puternici, puternici cu harul Domnului care nu tine in om decat prin neintrerupta rugaciune si post. Incep sa deduc, dupa roade, ca tocmai aceasta ne lipseste. Ma tem ca ilustrii nostri senatori ai cuvantului bisericesc nu prea stateau cu burta pe rugaciune ci cu tratatele de figuri de stil sub cap. Si priviti ce-a iesit! Un popor de gura-casca la toate bazaconiile lumesti! UN popor de analfabeti ai credintei.
Crestini fara Evanghelie, asta am devenit. Ne intra pe-o ureche, ne iese pe alta si in inima nu ramane nimic decat grosul intunericului impietrit.
Avem, cred eu, nevoie de reevanghelizare facuta de oameni curati, cu viata sfanta.
Cata vreme ne tinem de predici morale, astfel de oameni hristofori nu vom ajuta sa creasca printre noi.
Intre timp devenim cu totii paranoici, adica tradatori ai credintei in Iisus Hristos. Vai noua, ca nu stim ce facem!

Cat timp astia din biserici se lafaie in banii de la buget, nu platesc taxe si sunt japcari, construiesc megabiserici din bani publici, cand tara geme din alte cauze mult mai importante, o sa tot vezi astfel de reactii la adresa BO si mi se pare normal.

Cand BO o sa se autosustina din donatiile credulilor, atunci pot sa-si faca 162387162781678192678 de biserici.

“Zdreanţa roşie, secera şi ciocanul, steaua cu cinci colţuri o să dispară, dar va veni steaua cu şase colţuri, anarhia, şi va fi vai şi-amar de lume”, spunea Arsenie Boca, în 1940, despre ascensiunea comunismului, dar şi despre ce îi va urma acestuia.

,,Oamenii îşi vor pierde speranta.''

“Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi, mai ales, în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”, dezvăluie Radu Cinamar, în cartea “Viitor cu cap de mort - în culisele puterii”, profeţiile părintelui Arsenie.

Aveti mare dreptate , iar postarea dumneavoastra este la obiect si este de bun simt. Important este a nu lua pozitia strutului ce unii de pe aici o balmajesc in iubire , iertare si alte cele , Cat priveste capra vecinului , ea este sora geamana cu noastra , deci privitul la ea nu aduce cam nimic nou sub soare . Inca odata va multumesc pentru postarea dumneavoastra la obiect !
Doamne ajuta !

Deja le vedem , zi de zi , ceas de ceas !

Toate bune si adevarate , dar , pentru ca exista si un dar , Parintele Cleopa spunea , nu cum spune . . . Cat de intreaga mai este Biserica noastra vom vedea in cele ce vor urma !
Doamne ajuta !

Crud adevar ne-a dezvaluit parintele. In urma cu cativa ani, cand le atrageam atentia celor din jur asupra unor asemenea sau asemanatoare aspecte, eram privita ca dusa cu pluta. Acum au inceput sa le vada si ei- nu ai cum sa nu le mai vezi! desi am constatat ca sunt multi, foarte multi, care inca nu le vad sau nu vor sa le vada- si una din acele persoane mi-a spus: ai avut dreptate cand ai zis. Ce folos ca am avut dreptate? Ca nu am schimbat nimic....absolut nimic.

M-am referit la altfel de abuzuri , cele mai groaznice abuzuri de pe planeta asta ! Doamne fereste de ele , asa sa te rogi ( asa sa ne rugam ). In rest , fruntea sus , caci exista si dreptate in lumea asta , iar soarele va rasari si pe strada ta cu siguranta !
Doamne ajuta !

Acum , nu stiu ce va spune Ioan ? Cine pe cine duce sau e dus cu pluta ? Unii considera ca nu-s bune astfel de adevaruri , draga Adriana !

Ma iertati, cred ca nu suntem noi demni de unii/multi dintre duhovnicii pe care-i avem.Iar inainte de a-i judeca, tocmai pe ei, am putea sa ne gandim ca tot din lume au venit...Daca noi suntem asa cum suntem, cum ar putea fi ei? Si de ce ii judecam pe ei in loc sa ne vedem de propriile neputinte, indemnul dvs de ce nu mai e valabil in acest caz?

Dupa cerere si oferta ! Piata functioneaza si aci din plin , din PACATE .