dupa cate inteleg postarea nu este daca exista sau nu dragoste adevarata ci de ce nu ai intalnit persoana potrivita care sa te iubeasca.
Eu personal consider ca este mai important sa iubesti decat sa fi iubit.
In schimb imi aduc aminte de cineva care spunea ca fete bune se gasesc doar la biserica sau la biblioteca si este valabil si in cazul barbatilor...si intradevar idilele de biblioteca sunt de neiuitat.

Tautologie, ne-tautologie, nu putem absolutiza fiecare notiune doar pentru ca asa ar trebui. Ci mult mai degraba sa ne smerim si sa vorbim pe limba fiecaruia.


Pe undeva prin vreun film cu Dany de vito am vazut/auzit/ambele/ba chiar am si citit un citat dragut despre dragostea de cuplu, cea adevarata, in care Dany, ca actor, zicea ceva in genul ca : sotul atunci cand isi da seama cat de prost e fata de nevasta lui, atunci o iubeste cu adevarat ( un citat foooooooarte aproximativ, titlul filmului mi-e neclar).

Mda... si abia ma tin sa nu rad...iarta-ma...:)
Pai, draga Yasmina, oare bebelusul sau copilul de gradi, sau scolarul, sau adolescentul trebuie sa ajunga bosorog pentru a cunoaste iubirea de: mama, tata, frate, sora, jucarie, prieteni, catel si pisica, calut, testoasa, Dumnezeu?
Daca iubirea ar fi atat de inaccesibila, si atat de sever conditionata, nu ar mai iubi nimeni... Din fericire iubeste mai toata fiinta. In trepte, forme, feluri, intensitati variate, miliardisime... Doar omul se incurca in cuvinte si idei si neaga ca iubeste, cand de fapt iubeste si sta pe pietroi cu destu-n cap, intrebindu-se pe frunza de salcam: iubesc sau nu iubesc? Aceasta-i intrebarea...

Dragostea de Dumnezeu e un caz particular al dragostei, care e pretutindeni, chiar si in inima celor mai fiorosi oameni. Desigur, dragostea lui Dumnezeu este cel mai inalt, tragic si sublim, sentiment omenesc. Si se prezinta de obicei sub forma de dor... Dorul de Dumnezeu....
Ducem cu totii Dorul lui Dumnezeu.

Este o confuzie foarte comuna.
"Mai exista dragoste?" = "Pe mine cine ma iubeste?".

Prea putini isi pun problema "Oare sunt in stare sa iubesc?"
"Pana unde merge iubirea mea"?
"Ce as putea face pentru cel iubit si fiind motivat de ce anume?".

Niste intrebari de incalzire asa..

Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"
Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. (Facere 1:26-27)
Chipul lui Dumnezeu in om: Ratiune, Vointa libera si Sentiment (IUBIRE)
Daca omul are chipul lui Dumnezeu in el, are si iubirea in interiorul lui, nu? Depinde numai sa-si gasesca persoana potrivita cu care sa impartaseasca acest sentiment (IUBIREA). Cei (cele) care zic ca nu exista iubire adevarata, nu au intalnit persoana potrivita cu care sa traiasca (impartasesca) acest divin sentiment. Doamne ajuta!

Nu.
Nu neaparat.
O presupunere f. gresita de altfel si cu consecinte din cele mai nefaste de regula.

Pentru ca tu nu crezi in Dumnezeu, asta nu inseamna ca El nu este iubire, si nu Se afla in noi ca chip al Sau, asa cum a zis Stefan -> adica sunt lucruri diferite, care... ne privesc in mod diferit, iti dai seama, mai ales daca nu esti ortodox, si noi suntem.

Si te rog sa si explici de ce e o presupunere gresita? Pentru ca asa crezi tu? Si care sunt astfel de "cele mai nefaste" consecinte "de regula"? Si care este regula, in primul rand?

pe ce te bazezi cand zici asta?

Dragostea nu este un dat genetic.

Este un simtamant care trebuie cultivat cu atentie si maiestrie.

Este stiinta stiintelor.

Nu exista o alta forma de cognitie mai presus de aceasta cunoastere dumnezeiasca.

Dumnezeu nu poate fi cunoscut decat prin poarta iubirii. Nu exista cai ocolitoare.

Fiecare dintre noi primeste o anumita zestre in acest sens.

Cei care au 'norocul' de parinti iubitori, surori sau frati afectuosi primesc un bonus mai consistent in aceasta lume, decat altii care sunt mai mult sau mai putin privati de afectiune.

Deci 'se va cere' de la ei si rezultate mai consistente.

Crestinilor li cere sa iubeasca, dar nu li se explica clar algoritmul acestei stiinte supreme.

Asa ca fiecare intelege ce poate - se agata de fraze, dogme, expresii - functie de afinitate si capacitatea individuala de validare al anumitor forme de rationament logic sau scriptural.

Cei daruiti cu har, instinctiv zboara spre Dumnezeu. Dar acestia sunt putini.

In trecut si eu credeam ca ar fi fost normal sa iubesc oamenii in mod natural fara o pregatire intelectuala - si ma miram ca nu puteam genera spontan fata de semeni acest simtamant plin de caldura.

Dar ca sa raspund la intrebarea thread-ului;

Da, exista dragoste adevarata, dar numai atunci cand este unita cu Adevarul.
Pana la aceasta perfectiune toate celelalte forme de iubire sunt amestecate minciuna, in doze mai mici sau mai mari.

- adica nu poate fi determinata biologic, determinata stiintific justificand astfel pozitia cuiva in societate, lume, gandirea etc. -> sufletul cuiva nu poate fi cunoscut, ce simte; felicitari pentru aceasta propozitie frumoasa.

Nu prea cred, sunt persoane si persoane. Iar fiecare persoana se manifesta cat se poate de diferit in familii de parinti iubitori....

:D, ai uitat de Sfintii Parinti (in continuare editat:), de Dumnezeu, de Sfanta Traditie, de Sf. Scriptura (sf. ed.)

Eu ma gandesc mai degraba ca fiecare persoana are harul sau... nu cred ca exista ceva care sa fie cerut cu smerenie si cererea sa sa nu poata fi indeplinita de mila lui Dumnezeu.

"Cere si ti se va da, bate si ti se va deschide"... s.a.m.d.

De ce sa razi?nu am spus nimic hazliu,ba din contra am fost cam negativista.
Threadul se concentra pe iubirea perfecta intre oameni(2 fiinte imperfecte),cu accentul pus pe oamenii de sex diferit,femeie-barbat.Eu am raspuns la acest subiect.
Pt mine repet, nu exista si am observat asta din adolescenta la mai multe cupluri disfunctionale in familie,apoi in societate.Dragostea adevarata nu este normalitatea,ci exceptia,in oameni la fel de exceptionali.

In normalitate,dragostea are origini materialiste si/sau egoiste.
Uite ca sa fiu mai precisa,intuiesc ca exista,presupun doar ca exista cazuri exceptionale insa in realitatea noastra ordinara,cea de toate zilele nu am intalnit-o.

Cu dragostea de natura,de mama si de Dumnezeu m-am intalnit,Slava Domnului si sunt perfecte atata timp cat eu nu am asteptari egoiste;iubirea de mama,poate fi iarasi imperfecta(2 fiinte imperfecte)fiind in oarecare masura egoista,prin nevoia de atentie a copilului sau asteptarile egoiste,de umplere al orgoliului pe care multi parinti le au vizavi de copii(copiii-ca extensie a personalitatii lor).

Lumea curge fara armonia randuita de Dumnezeu,oamenii rationali,adica duhovnicesti sunt in lupta sub acoperamantul,ajutorul si conducerea lui Dumnezeu,ca atare duhul lumii e duhul uitarii de Dumnezeu,duhul egoismului,al satisfacerii tuturor dorintelor,al cautarii celui mai frumos si bogat partener,nu conteaza sufletul ci exteriorul ....tu cu cine vrei sa fii cu duhul lumii? Trebuie sa faci o alegere si sa ti-o asumi,esti cu Dumnezeu sau cu lumea? Daca esti cu Dumnezeu nu trebuie sa te intereseze ce face Lumea.Asa ca roaga-te ca Domnul sa-ti lumineze mintea pentru a-ti gasi singura un partener potrivit.

O ...... despre dragoste
 

Multi imi s\"L-am iubit din toata inima, iar el nu mi-a raspuns niciodata iubirii\". Dar daca l- ai iubit cu adevarat, de ce suferi ca el nu te-a iubit? Nu stiti oare ca iubirea adevarata nu asteapta NICIODATA, dar absolut niciodata, NIMIC in schimb. Ea este fericita ca se poate manifesta, ca se poate darui. Atat timp cat suferiti din cauza iubirii inseamna ca inca nu ati cunoscut iubirea adevarat. Daca Dumnezeu ar conditiona iubirea Sa de dragostea noastra pentru El, am sucomba cu totii intr-o clipa. Iubirea inseamna daruire totala, inseamna uitare de sine.


Ce parare aveti?

Inca ceva.....sper ca o sa va placa !
 

O întrebare destul de frecventă pe Google [!?]: “Ce este dragostea?” Întrebare al cărei răspuns îl ştim de la naştere, dar îl uităm pe parcurs. Ei bine, una dintre cele mai frumoase explicaţii am auzit-o cu câţiva ani în urmă, de la o prietenă asistentă medicală.
“Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze, ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.
Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă. În aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mică conversaţie. Îl întreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi dacă nu preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii. Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la azilul de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia.
Politicoasă, îl întreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte că soţia, bolnavă de Alzheimer, stă la azilul de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că, într-un moment de luciditate, soţia ar putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana, dar bătrânul îmi explică că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este el. Şi-atunci îl întreb mirată: ‘Şi dvs. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?’ Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mână, îmi răspunde: ‘E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea.’
Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu paşi grăbiţi. Mi-am înghiţit lacrimile, spunându-mi în sinea mea: ‘Asta este dragostea, asta este ceea ce ar trebui să ne dorim de la viaţă!’ Căci, în fond, aşa trebuie să fie dragostea adevărată, nu neapărat fizică şi nici romantică în modul ideal. Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat, cu încredere în pronia dumnezeiască. Să iubeşti nu înseamnă resemnare şi alienare, ci credinţă lucrătoare în faptă. Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au, căutând mereu să împlinească, prin rugăciune, voia lui Dumnezeu.

Sursa http://rotheo.wordpress.com/2010/10/...and-in-ploaie/

Pai, cred ca dragostea presupune si raspuns. Daca nu ar avea raspuns atunci s-ar ofili in durere, disperare si in cine mai stie ce.
Tot asa, iubirea adevarata neasteptand nici un raspuns, neprimind unul ce va face? Pana cand va astepta? Oare e lucru destept sa astepti pana la infinit, stiind ca niciodata acela/aceea pe care o/il iubesti nu te va iubi inapoi?
Cat despre conditionarea iubirii lui Dumnezeu fata de noi, cred ca e si ea conditionata, dar nu absolut, ca nici noi nu suntem absoluti - absoluti, cel mai probabil, vom deveni dupa moarte ( o problema pe care inca o mai studiez, din cand in cand); - ci mai degraba dupa intelepciunea Sa, avem cred, nu sunt chiar sigur, pilda nuntii -> iubirea care se desavarseste prin nunta.

Eu cred ca este nevoie de rabdare si rugaciune, Dumnezeu le va randui pe toate la timpul lor.
Avantajul fetelor care nu acele calitati fizice care le fac sa placa celor mai multi dintre baieti este ca sunt scutite de vanatorii de aventuri si de cei care sunt atrasi doar de frumusetea fizica.

Consider ca ai spus o multime de propozitii de adevarul carora nu am motive sa ma indoiesc. Ramane pentru noi oamenii sa traim dragostea cat mai ... adevarat. S-o traim, s-o impartasim, Domnul sa ne miluiasca!

... Asa sa ne ajute Dumnezeu, asa cum suntem noi partasi dragostei Lui si noi, la randul nostru, sa impartasim altora din dragostea noastra. Prin aceasta sa cunoasca lumea ca suntem ai Lui, si Numele Lui sa fie proslavit. Noi Il iubim pentru El ne-a iubit mai intai.

-----------------

"Si noi am cunoscut si am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu fata de noi. Dumnezeu este dragoste; si cine ramane in dragoste ramane in Dumnezeu, si Dumnezeu ramane in el."

Amin! Amin! Amin!

Natura umana decazuta.
Sa cazi e usor - cazi in virtutea gravitatiei duhovnicesti, sa te ridici necesita efort.

Forumistica
 

Raspunsul:

"Si noi am cunoscut si am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu fata de noi. Dumnezeu este dragoste; si cine ramane in dragoste ramane in Dumnezeu, si Dumnezeu ramane in el."



Ma intreb daca s-a lamurit initiatoarea topicului si daca acum poate rezolva propriile ei probleme.

Din alta perspectiva, citez din cartea "Arta de a avea intotdeauna dreptate", exemplificata coplesitor pe acest forum:
"A se folosi omonimia, astfel incat afirmatia sa poata fi extinsa si asupra ace or lucruri care, dincolo de raportul de omonimie propriu-zis, nu au nimic in comun cu materia in cauza; a se infirma apoi omonimul, facand risipa de argumentare, pentru a se lasa astfel impresia ca s-a infirmat afirmatia"

In cazul de fata avem supozitia: intre barbat si femeie nu exista iubire adevarata.
Raspunsurile au fost de genul: dar, vai, Dumnezeu ne iubeste!
Fara a se observa ca se discuta de lucruri complet diferite.

Dar de dragul vorbirii, cred ca se poate continua (la infinit).

Vorbesti aiureli, ca unul care habar n-are de crestinism sau ce stie stie din prisma de practicant New Age care il considera net superior crestinismului, chipurile.

Toata viata crestinului in Biserica, in impreuna-lucrarea dintre Duhul Sfant si nevoitor, tocmai in asta consta: in deprinderea treptata a dragostei. A continutului relatiei iubitoare dintre Persoana si persoana, dintre persoane prin Duhul.
Rugaciunea e lucrare de dragoste. Fapta milostiva asemenea. Postul idem. Iata "algoritmii" principali.
Dragostea Aceea pe care o canta Apostolul in 1 Corinteni este tinta si rodul vietii in Biserica. Iar cel neroditor se taie si se arunca in foc.

Parerea ca ai o parere gresita si cunosti doar iubirea teoretica, romantantza si si nu cea practica, autentica, ca virtute crestina.

o fi natura umana decazuta dar asta nu insemna ca omul nu are iubirea divina in el, iubire adevarata. Doamne ajuta!

Are chipul, dar nu asemanarea.
Gandeste-te la diferenta dintre o samanta si un copac.. si apoi o amplifici catre infinit.

Omul are potentialitatea iubirii, dar este nevoie de impreuna lucrarea Sfantului Duh pentru a realiza iubirea adevarata (care nu uita, este cea mai inalta dintre virtuti).

Asta f pe scurt si off topic (pt ca iubirea dintre el si ea este altceva).

doamna iubirtea adevarata este cea intre un barbat si o femeie. Iubirea cu care ne-a iubit Hristos si care este mereu prezenta, si bineinteles cu care omul ar trebui sa raspunda cu aceeasi iubire, este iubirea desavarsita. Doamne ajuta!

Banuiesc ca ai si referinte patristice pentru aceasta afirmatie, nu?

(nu este nevoie sa raspunzi neaparat. Doar o invitatie la lectura. Ca punct de pornire pt orice discutie).

nu doamna, sunt doar idei personale. Doamne ajuta!

"Cine nu iubeste , nu a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire" (1 Ioan 4:8)

Aici ti se pare ca vorbeste despre iubirea dintre barbat si femeie?
Scrie despre iubirea pe care o au cei in care se afla Sfantul Duh.( Citeste tot capitolul). Nu este deloc vorba despre iubirea omeneasca comuna, accesibila oricui, ci despre iubirea care o au crestinii cu viata imbunatatita.

Dobandirea Sfantului Duh este scopul vietii crestinului.
(pentru alte lamuriri: http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...mnului-ori-nu/ )

Ce intelegi tu prin "o are in el"?
Ce este iubirea, o componenta psihologica sau ..?

Iubirea este o virtute, chiar virtutea suprema cum ne invata Sf. Scriptura si ca orice virture se castiga si se intareste cu sudoare si lacrimi.

omul a fost creeat de Dumnezeu cu sentimente. Iubirea este un sentiment. Doamne ajuta!

Nu ma cunosti.......fraza de mai sus nu e spusa de mine, eu doar am gasit-o si am postat-o aici sa vad ce parere aveti.........

.........
 

Sincer nu prea m-a ajuta la nimic discutiile astea, mai mult imi pierd timpul pe forum si vad ca se creeaza multe altercatii.
Mai bine ma rog, ma duc la biserica si imi ajuta Dumnezeu!
Va multumesc tuturor pentru raspunsuri!
Doamne ajuta!

Va recomand o carte Mataniile de Florence L Barclay [cred ca am scris corect numele autoarei] - ..............

Iisus ne da pilda fecioarelor:
MT 25:
1. Imparatia cerurilor se va asemana cu zece fecioare, care luand candelele lor, au iesit in intampinarea mirelui.
...
Si femeia lui Irod era "femeie", careia ii placeau privilegiile si bogatia.

Scris, dragostea adevarata este:
IN 3:
27. Ioan a raspuns si a zis: Nu poate un om sa ia nimic, DACA NU I S-A DAT LUI DIN CER.
28. Voi insiva imi sunteti martori ca am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis inaintea Lui.
29. Cel ce are mireasa este mire, iar prietenul mirelui, care sta si asculta pe mire, se bucura cu bucurie de glasul lui.
Deci aceasta bucurie a mea s-a implinit.

Daca n-ai pus nici ghilimele, n-ai mentionat sursa si pozitia ta fata de ce ai citat e normal ca lumea sa-ti atribuie tie ce ai scris acolo.
Nu te plange pe urma..

Oricum, scopul a fost atins, o parere tot ai obtinut-o, daca nu-ti convine..

L-a creat si cu multe virtuti dar o data cu neascultarea lucrurile n-au mai fost cum au fost facute sa fie.
Clar acum?

draga mea, EXISTA pe lume dragoste adevarata. Nu se poate sa nu intalnit vreodata oameni fericiti si oameni mai putin fericiti. Cred ca numai cine nu vrea este si v-a fi nefericit. Domnul a zis :"cautati si veti afla", iar cine cauta (si isi doreste) dragostea adevarata, o v-a afla. Doamne ajuta!

Singura dragoste adevarata de care poti sa fii absolut sigur ca o gasesti se afla doar la Dumnezeu si Sfinti si in tine in masura in care esti determinat sa o practici indiferent de costuri.

Restul este un egoism mascat si o alergare in van.

te inseli prietene