Daca diavolul iti zice un lucru adevarat sau pozitiv, nu te grabi sa-l imbratisezi, nu poti sti care va fi urmatorul si pe ce directie te va aseza.

Oricum nu vei gasi nimic original la acesti oameni, orice ar fi scris ai sa gasesti deja scris, mult mai bine, in literatura ortodoxa.

In plus, chestii de genul "Dumnezeu te iubeste" tin mai degraba de psihologie.
Ca sa constientizezi lucrul asta mai mult decat simpla psihologie ai nevoie de Har si in afara bisericii, prezenta si mai ales felul lucrarii harului e discutabil.

Asa este. Nu trebuie sa o luam ca pe ceva negativ. Cat despre mine, ca spunea cineva ca toti suntem tristi, asa e... dar la mine e mai mult decat atat iar faptul ca astazi sunt bine de exemplu iar maine plang pana nu mai am lacrimi, e ceva... o fi SPM dar nu cred ca de fiecare data...

Ai grija, poate suferi de tulburare bipolara. Ar trebui sa mergi la doctor (psihiatru), se trateaza.

De obicei, cand nu avem un motiv evident pentru trecerea de la o stare afectiva la alta, alternanta starilor e semn de labilitate emotionala.
Aceasta labilitate afectiva, la randul ei, face parte din diverse sindroame (tulburari) sufletesti. Nu e usor de stabilit!
Dupa cum, in anumite situatii de viata (de pilda, dupa o pierdere, cand suntem in doliu, psihologic vorbind, si nu facem travaliul doliului, intrucat nu suntem asistati pentru aceasta / iar singuri nicidecum nu reusim) suntem foarte vulnerabili la stimuli, aparent, nesemnificativi.

Opinia mea, cu umilinta:
a) mai intai, o legatura mai stransa cu duhovnicul. Impartasirea simtamintelor, spovedanie amanuntita, slujbe, Maslu, post si rugaciune.
b) un eventual consult psihologic, deoarece psihoterapia este complementara lucrarii duhovnicesti. Secundara, desigur, insa in lumea de care avem parte cu totii, consilierea are rolul ei. Prin pogoramantul Domnului, pentru caderea lumii intregi de astazi...! Adeseori poate fi o forma de smerire, pur si simplu.... Ma iertati!

DOAR FACETI CEVA!
UN PAS CAT DE MIC, in ciuda dulcetii seducatoare a simtamantului....

Eu, un etern depresiv (deznadejde?), cunosc doar atat: dulceata otravitoare a seductiei amaraciunii... Aceasta intelegere a fost suficienta ca sa ma feresc de altele inca mai dihai.

Faceti, asadar, primul pas care va sta in putere, Oricat de mic ar fi, va fi rasplatit. Doar pasiti!
Un pas mic pentru om, un salt imens catre usurare si bucurie! AMIN+

depresia e des inatlnita in ziua de azi....sunt n cazuri, dar credinta si apropierea de Creator....infrange orice...e bine sa ne rugam si izbavim....

Nu e neaparat asa.
Daca vorbim de gandire pozitiva ca tehnica psihologica expusa prin carti si care il exclude ideea de Dumnezeu sau prezinta un dumnezeu vag, fara o forma precisa, da.

Ca idee in sine nu este deloc rea, sunt oameni credinciosi dar care gandesc negativist, au perspectiva sumbra, intunecata despre Dumnezeu, relatia cu El si implicit se reflecta si in relatia cu ceilalti.

Binenteles, poate exista si o extrema a "pozitivismului", sentimentalismul de tip neoprotestant, care nu este ancorant in realitati duhovnicesti autentice.

gandirea pozitiva folosita in psihologie e "totul va fii bine, hai ca se poate". Nu il exclude pe Dumnezeu. Tocmai asta are nevoie creierul uman in momente din astea, sa i se arate ca se poate.

In nici un caz nu trebuie sa ii alimentezi sentimentul de vinovatie si neputinta. Daca nu esti atent(si trebuie sa fii atent cu o persoana cu un psihic extrem de fragil in acel moment), il bagi pe om in deznadejde, si nimic bun nu iese din asta.

buna tuturor !
 

Ma bucur ca am gasit un forum cu diverse teme si cu un limbaj civilizat.Referitor la tema pot spune ca atunci cind ai o asemenea boala nu-i de joaca si nici nu astepti ,,ca poate trece,,.Mergi la medic inainte sa dezvolti anxietate-atacuri de panica-depersonalizare etc. (va invit sa vedeti prin ce trec in special tinerii -pe forumurile de specialitate). Dupa ce incepi sa te dezmeticesti (linistesti) cauti si alte forme de ajutor de obicei din instinct si asa ajungi la preot.Daca erai inainte in legatura sigur ai pierdut-o ca altfel nu apucai sa faci boala!
Sint multe cauze dar eu stiu ca ,,DEZNADEJDEA,, este principala si chiar unica!
Pe aceasta BAZA se adauga;nemultumirea, neajunsurile, dorinta de mai mult ETC.

In timp lucrind pe toate planurile se schimba scara de valori personala si abia atunci te vindeci.Altfel vei cadea din nou si din nou pina inveti aceasta lectie.
Pe foarte scurt cam asa .Va doresc sanatate........

Depresia - rezultatul razvratirii mintii care ravaseste sufletul.
Mintea se razvrateste si gandurile devin insuportabile. Se razvrateste din nemultumire a ceea ce vedem la noi insine si la cei din jurul nostru.
Intrebari de genul: de ce nu am cutare lucru, de ce nu reusesc sa fac cutare lucru, de ce altii sunt asa si noi nu, de ce, de ce, de ce...Toate aceste ganduri obsesive ne duc la deznadejde.

Intru-cat problema pleaca de la gandurile noastre, inseamna ca e nevoie de schimbarea mintii. E nevoie sa intelegem ca adevarata fericire si multumire nu sta in lucrurile materiale, in nimic din desertaciunile ce ne inconjoara. Daca am intelege ca trebuie sa traim simplu, ca trebuie sa muncim doar atat cat sa existam noi si familia noastra si nu mai mult pentru a aduna averi, daca am intelege ca nu serveste la nimic onorurile si slava lumeasca, daca am intelege ca nu ne este de ajutor sa ne comparam cu nimeni , daca am intelege ca suferintele si bolile sunt mijloc de mantuire atunci niciodata nu am cadea in deznadejde.

Slava lumii acesteia dureaza atat de putin in aceasta viata incat chiar nu merita sa deznadajduim ca nu o avem. Pentru ce plangi si suferi de depresie ca nu esti slavit? Au nu stii ca acum poti fi slavit si maine ignorat?

Singuratatea in societatea aceasta este doar atunci cand nu vrem sa fim impreuna cu Hristos. Cantati lui Dumnezeu slava in fiecare ceas si in fiecare clipa si nu veti mai fi singur niciodata. Mintea si inima vi se va umple de sfinti . Maica Domnului si Iisus Hristos va fi cu voi mereu. De ce sa fiti dezanadajduiti>? Nu ai un alt om langa tine, dar ai sfintii, pe Maica Domnului si pe Hristos. Ce prietenie minunata! Imparatia Cerurilor inlauntru vostru atunci va fi!

Mandria de a fi cineva in comunitatea ta, un bogat sau un om cu o cariera de succes, dureaza doar cat poti face bani sau practica cariera. Dupa aceea esti uitat. Si daca nu ai fi uitat si ai fi amintit de oameni cativa ani dupa ce te-ai retras, merita oare? Vor fi ei langa tine in ceasul trecerii tale in lumea de dincolo? Te vor purta ei spre rai? Priviti batranii care trec pe langa noi, candva poate au fost cineva astazi sunt doar niste batrani pensionari in ochii acestei societati. Nu uitati ca omul e schimbator ca frunza care inverzeste si apoi se vestejeste, se usuca si cade. Asa ii sunt si sentimentele sale. Doar Dumnezeu este neshimbator, doar iubirea Sa este vesnica. Ca sa o primim trebuie sa ne smerim.
Cata bucurie in smerenie!
In smerenie nu mai doresti nimic din acest veac ca sa te bucure.
In smerenie nu doresti decat sa traiesti intru Hristos. El este bucuria si fericirea!
In smerenie sentimentele umane devin neschimbatoare. in smerenie iubesti pe toti oamenii intens si intr-una fara oprire.
In smerenie nu mai esti niciodata deznadajduit pentru ca ai tot ceea ce iti doresti: pe Hristos!

Vindecarea acestei boli o aduce smerenia. Daca am avea smerenie am fi multumiti cu ceea ce avem si cu ceea ce suntem. Si am da slava lui Dumnezeu pentru toate! in fiece clipa avem pentru ce slavi pe Dumnezeu. Daca toata averea noastra ar fi doar viata noastra ca si Iov, am slavi pe Dumnezeu pentru zilele de viata pe care ni le mai daruie. Avem timp de pocainta. Slava Tie Doamne ca traiesc!

Toti cei deznadajduiti si depresivi rugati pe Domnul sa va dea smerenie!
Duhul umilit, inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi!
Veti intelege atunci ca si dvs aveti daruri minunate, acolo unde va aflati si cum va aflati!

Domnul fie cu voi iar Maica Domnului sa fie mereu mangaierea voastra!

"Spune fratelui Ioan3: Întăreşte-ţi inima ca pe o piatră
tare. Iar piatră numesc tăria sufletului, ca să poţi auzi
cele ce-ţi voi spune. Ia deci seama la tine însuţi, ca nu
cumva auzind aceasta să te semeţeşti în inima ta şi să
cazi din făgăduinţa duhovnicească. Căci pe mulţi i-a
pierdut înfumurarea chiar dintre cei ce-au atins măsura.
Deci te pregăteşte spre mulţumire în toate, auzind pe
Apostolul care zice: ” Întru toate mulţumiţi” (I Tes.
5,18), “fie în necazuri, fie în nevoi, fie în strîmtorări” (II
Cor 6, 4), fie în neputinţe şi osteneli trupeşti. Mulţumeşte
lui Dumnezeu în toate cele ce vin asupra ta. Căci
nădăjduiesc că şi tu vei “intra în odihna Lui" (Evr. 4,1).
"Pentru că prin multe necazuri trebuie să intrăm în
împărăţia lui Dumnezeu” (Fapte 14,22). Nu te îndoi deci
în sufletul tău şi să nu slăbească inima ta în ceva. Şi aduţi
aminte de cuvîntul Apostolului „că chiar de se strică
omul nostru cel din afară, cel dinăuntru se înoieşte din zi
în zi” (II Cor. 4,16).
Dacă deci nu suferi pătimirile, nu poţi ajunge la cruce.
Iar de rabzi mai întîi pătimirile, vei intra la limanul
odihnei Lui. Şi te vei linişti apoi întru toată negrija, avînd
sufletul întărit şi lipit de Domnul pentru totdeauna,
străjuit în credinţă, bucurîndu-se întru nădejde,
veselindu-se în dragoste, păzit în sfînta şi cea de o fiinţă
Treime. Şi atunci se va împlini cu tine ceea ce s-a spus: „
Să se veselească cerurile şi să se bucure pămîntul” (Ps.
95,11). Aceasta este viaţa cea fără de griji a omului lui
Dumnezeu. Căci se bucură, iubitul meu frate, Tatăl şi
Fiul şi Sf. Duh de mîntuirea ta." Filocalia vol.XI Sf. Varsanufie si Ioan
Scrisoare a marelui batran Varsanufie catre Ava Ioan

Gandirea pozitiva, asa cum este prezentata de obicei in cartile de psihologie (in special terapie cognitiva) are cateva trasaturi care o arata cu totul demna de a se impleti cu viata imbisericita.
Mai intai, atributul de pozitiva nu vine de la semnul plus si nu sugereaza neaparat un optimism juvenil, eventual exaltat si lipsit de maturitate. Termenul folosit in psihologie vine din latinescul "positivae", cu sensul de fapta/faptuire.
Asadar, gandirea pozitiva consta in strategia de a urmari fapte, fapte sanatoase, fapte bune. Iar daca aceste fapte sunt unite cu o dreapta invatatura, cu dreapta credinta in Hristos si cu simtamintele de evlavie si smerita cugetare, atunci iata ca gandirea pozitiva nu se opune vietii crestine ci ne apropie de indemnul Apostolului si, desigur, mai intai de poruncile Domnului.
Apoi, gandirea pozitiva inseamna sa nu ne lasam coplesiti nici de visare-reverie, nici de deznadejde, ci sa facem dupa puteri orice lucru bun care ne poate dezmorti sufletul si care ne ajuta sa construim o viata de credinta, nu doar sa o declamam.
Gandirea pozitiva este o arma redutabila impotriva depresiei intrucat taie tendinta mintii de a scotomiza si rumina la nesfarsit partile negre ale existentei, ne impiedica sa focalizam doar pe neajunsuri, ne incurajeaza sa cautam solutii si sa nu trandavim. Sa fim activi, desigur pentru noi crestinii sa fim activi in sensul faptelor bune, bineplacute Domnului.

Daca altii cred ca gandirea pozitiva este altceva, probabil ca au citit carti scrise de amatori sau ca au citit superficial cartile bune.
Gandirea pozitiva nu inseamna a te imbata cu apa rece si nici a visa nerealist la mari succese, ci a te tine la luciditate si a urmari faptele bune.

Desigur, in Biserica ne putem dispensa de un astfel de termen, intrucat in traditia vietii crestine avem o multime de alti termeni cu inteles bine precizat. Dar intrucat noi traim intr-o lume secularizata, pierduta in ea insasi, cred ca prin pogoramant Domnul a ingaduit psihologilor, acestor mici si modesti slujitori care au o mica dar semnificativa putere buna uneori, sa aduca pe scena lumii o maniera constructiva de a aborda problemele existentei.
Totusi, cred ca mai de folos ne este noua sa aprofundam izvoarele Bisericii, unde gasim hrana multa si buna pentru sufletul nostru si unde avem ajutorul inegalabil oferit de Duhul Sfant si de oamenii lui Dumnezeu.

Excelenta explicatia asta pe care ai dat-o!
Este prima oara cand pot sa spun ca inteleg si eu corect chestia asta cu gandirea pozitiva in sens de faptuitoare.
De altfel ca o paralela, un parinte spunea despre crediinta ca si demonii au crediinta cunoscatoare, si ca adevarata crediinta a noastra trebuie sa fie cea faptuitoare.

Chiar azi am ascultat ]o prelegere f interesanta a unui parinte despre psihologie. Merita ascultata.

Slava Bunului Dumnezeu!

As mai adauga faptul ca, practicata o vreme, constant, gandirea pozitiva devine o deprindere si o obisnuinta de a cugeta si actiona.
Deprindere, intrucat ajunge sa intre in functiune ca de la sine, aproape fara efort prealabil.
Obisnuinta, intrucat treptat capeti o adevarata nevoie sa o practici si simti nemultumire de sine si oarecare tensiune sufleteasca daca te porti altfel.

Uite, as vrea sa te intreb parerea ta, despre ceva ce banuiesc de multa vreme si in priviinta pacatului/patimei: oare nu este exact asta (cel descris mai sus de tine = obisnuinta care creaza nevoie) si mecanismul prin care pacatul devine patima, pina cand mintea si gandirea se intuneca si nu mai gandeste corect - psihicul nostru devine nemultuimit si simte tensiune sufleteasca cand nu pacatuieste, de ai zice ca nu mai stie a distinge binele de rau (un fel de invers al practicarii virtutii)?
Ca si cand psihicul are un mecanism (acesta al obisnuintei) care poate fi folosit si in directia pacatului si in directia virtutii? (iar alegerea directiei este, la inceput, a noastra - zic ca doar la incepu,t pt ca insasi mecanismul acesta al obisnuintei care creaza nevoie etc modifica capacitatea de control)

in Sfanta Traditie gandirea pozitiva este numita gandul cel bun. Pune intotdeauna gandul cel bun inaintea gandului celui rau. Aceasta o faci la inceput ca un exercitiu de memorie, insa cu timpul , pe masura ce te cureti, devine ceva firesc si normal a gandi doar de bine. Acest fapt te duce cu timpul la a vedea toate curate.

Deosebit de interesant!
Întreaga noastră credinţă este o "veste bună" (Evanghelie). Mesajul creştin este optimist, pozitiv, dătător de lumină şi de bucurie, de vreme ce "Dumnezeu este Lumină şi niciun întuneric nu este întru El" (I In1, 5).
În Întreaga Sfântă Scriptură se găsesc numeroase îndemnuri la bucurie. Cum spunea domnul Mihnea Dragomir (încerc să-i citez mesajul din memorie, fiindcă mi-a plăcut foarte mult): "E puţin probabil să te apuce depresia, bine ştiind că Iisus, glorios, a înviat"!
"Bucuraţi-vă totdeauna întru Domnul şi iarăşi zic: bucuraţi-vă!" (Filipeni4, 4)
"Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat." (I Tes5, 16-17)
Acestea sunt doar două dintre numeroasele texte revelate în care Dumnezeu şi cei pe care El i-a inspirat ne încurajează să ne bucurăm, să gândim pozitiv (pentru a ne exprima într-un limbaj specific psihologiei moderne), pentru că El ne iubeşte!

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

[quote=cezar_ioan;501931]

Daca altii cred ca gandirea pozitiva este altceva, probabil ca au citit carti scrise de amatori sau ca au citit superficial cartile bune.
Gandirea pozitiva nu inseamna a te imbata cu apa rece si nici a visa nerealist la mari succese, ci a te tine la luciditate si a urmari faptele bune.

Sunteti amabil sa imi da-ti niste titluri de carti bune, legate de gandirea pozitiva ?:)

Noul Testament, Filocalia, toate cartile ziditoare de suflet din Biserica. Cantarile si slujbele toate.

Apoi, strict psihologic, in limba romana consider ca lucrarea cea mai buna, un compendiu, apartine prof. Irina Holdevici de la Univ. Bucuresti. Cartea se cheama chiar asa: "Gandirea pozitiva" si se gasea anul trecut in librarii. Este o editie noua, din 2012, desi sunt bune si editiile mai vechi, 2008, 2011.
Alte lucrari sunt semnate de Dan David, de la Cluj, insa nu am acum, in memorie, un titlu exact.
Lucrarile americane si europene (franceze, mai ales) sunt numeroase pe piata, insa eu nu le recomand. Sufera de ...californianism si nu cred ca au legatura cu specificul nostru psihologic si cultural, cu atat mai putin cu traditiile romanesti si Biserica noastra.
In cartea recomandata veti gasi o lista bibliografica pe care, daca o parcurgeti studiind cartile respective, va...felicit! (eu nu am reusit sa o aprofundez, lista e foarte lunga...:)

P.S. Contrar opiniilor unor confrati forumisti care si-au permis sa critice cartile prof. Holdevici din auzite, fara sa le studieze cu atentie si fara sa aiba competente profesionale in domeniul psihologiei teoretice si practice, compendiul recomandat este o lucrare stiintifica, in care, inainte de toate autoarea demistifica si lamureste deplin conceptul de g. pozitiva, neavind conotatii antireligioase sau altele asemenea, precum sustin amatorii rauvoitori.
Ca psiholog ortodox consider ca lucrarea este de un real folos celor care vor sa fie la curent cu tendintele din psihologia stiintifica actuala si care vor sa depaseasca parerile neavizate, miturile, speculatiile si in general toata inversunarea mistificatoare care se abate constant asupra muncii si cunoasterii psihologice. Este o lucrare serioasa, puternic documentata si cu aprofundari experimentale validate.

Mersi frumos si o sa recomand la toata lumea o carte care te poate scoate din deznadejde, este vorba de Dumnezeu este Iubire. Marturia Sfantului Siluan Athonitul, superbaaa :D

Faptul de a ne ierta pe noi înşine e un pas necesar in vindecarea sufletelor noastre pentru ca e împletit cu un act de smerenie care recunoaşte slăbiciunile si chiar păcătoşenia. Este un pas dificil, dar necesar in viata duhovniceasca. Dificil pentru ca adeseori implica o atitudine de conştientizare a faptului ca nu trăim întotdeauna potrivit idealurilor declarate public si nu putem deveni persoanele care intenţionam sa fim atunci când lucruri aflate sub standardele Evangheliei rămân ascunse în inimile şi vieţile noastre. Faptul de a ne ierta pe noi înşine implică întotdeauna o scoatere a măştilor – a faţadei noastre pe care o înfăţişăm adeseori lumii...

Suntem cu toţii deficitari în multe lucruri. Uneori aceste lucruri ne pot trage jos in depresie, făcându-ne sa fugim şi sa ne ascundem de Dumnezeu, şi prin aceasta de sinele nostru autentic. Destul de des nu ne putem ierta pe noi înşine. N-avem nicio problemă în a ne fi milă de ceilalţi, dar n-avem milă de noi înşine. Sfinţii Părinţi precizează insă motivul aflat in spatele incapacităţii noastre de a ne fi mila de noi înşine: Mândria!!
Întotdeauna autenticitatea presupune mărturisire şi iertare, iar acestea presupun smerenia mintii - opusul mândriei.
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...alinic-berger/

Daca tot vorbeati de gandirea pozitiva, pot sa va spun ca pe mine m-a ajutat foarte mult sa depasesc depresia vazand partea buna si pozitiva a lucrurilor, avand incredere in puterea lui Dumnezeu si luptand pana la capat cu aceasta afectiune. Am invatat sa gandesc pozitiv, curatandu-ma pe interior cu ajutorul duhovnicului meu dar si cu ajutorul unui tratament naturist care se numeste Depress Forte. Va doresc sa depasiti afectiunea cu credinta si incredere si in medicina naturista!

Suc de mesteacan
Am vazut in Ucraina, ca primavara se extrage seva de mesteacan.

"Mesteacanul permite o întărire a rezistenţei organismului la apropierea bolilor şi acţionează deopotrivă asupra psihicului uman, întărind voinţa. Pentru a creşte imunitatea organismului este suficient să aveţi în camera de culcare un săculeţ cu frunze mărunţite de mesteacăn. Înainte de culcare, deschideţi gura săculeţului şi lăsaţi aşa peste noapte. Dimineaţa, imediat cum vă ridicaţi din pat, închideţi săculeţul, pentru ca energiile frunzelor să nu fie perturbate de energiile zilei.
Frunzele cu efect antibacterian oferă un ceai diuretic utilizat pentru tratarea gutei și a reumatismului, pentru a curăța rinichii și vezica urinară, cât și pentru scăderea colesterolului."
http://www.agrofm.ro/glosar/mesteaca...sa//#more-7982