Ok , sa inteleg ca pe tine te conving doar argumentele . 2+2 = 4 , pe ce te bazezi ca este adevarat ?

Scuză-mă, domnule Mihăilă, nu sunt la curent cu ocupaţia ta şi nu încerc să jignesc pe nimeni. Dar am pretenţia ca dacă eu pot să mă exprim civilizat şi corect, din respect pentru interlocutorii mei, să o faci şi dumneata, atunci când mi te adresezi.
Eu nu îmi dau cu presupusul. Am făcut o alegere. Am ales să nu cred orbeşte în ce îmi spune un preot la biserică şi să nu iau cuvântul biblic ad literam. Schleiermacher consideră că religia e fondată pe sentiment. Tind să fiu de acord cu el şi să resping dogmele şi propaganda religioasă pe care biserica ni le bagă pe gât încă de la naştere. Şi uite, pentru că eu am fost destul de luminată încât să cercetez, să îmi formez păreri proprii şi să mi le asum, vine cineva ca dumneata şi mi se adresează de parcă am fi în piaţă. Intenţionai să îmi arăţi lipsă de respect? Sau să mă jigneşti? Să mă faci de râs? Cu ceea ce ai scris ai reuşit să aduci ruşine doar asupra ta şi să demonstrezi că duci lipsă de argumente puternice, cu care să îţi susţii punctul de vedere. (Pornind de la ipoteza că ţi-ai format o părere proprie vis-a-vis de dumnezeu şi de religie),

Pe matematică simplă, de grupă mijlocie. :)

Nici macar mijlocie.Copii invata asta cel tarziu in primul an de scoala.

Argumente si contra argumente , lipsa de politete ... pentru ce ? Suntem oameni , o sa murim la un moment dat , deci nu are rost sa ne certam .Inteligenta nu te face superior fata de ceilalti semeni . Intra-adevar , te ajuta .
Nu traim o vesnicie ! NU !
Eu zic sa incheiem aceasta discutie aici , deja am deraiat de la subiect .

Adu-mi argumente in legatura cu "2+2=4" . Vreau sa imi dovedesti ca este adevarat! Altfel nu te cred .

Ca sa pun putin paie pe foc, nu ai cum sa demonstrezi ca 2+2=4, asa cum nu poti sa definesti ce este dreapta sau punctul. Acestea sunt doar axiome, banuiesc insa ca stii ce inseamna. Tocmai din acest motiv, in principiu, matematica si stiintele exacte sunt cladite pe nisip.

P.S.: asta nu inseamna ca nu sunt de acord cu ceea ce face stiinta. Ba din contra, o iubesc si ma pasioneaza f mult, insa in ciuda aparentelor, stiinta mai are multe lucruri de descoperit.

Din acest mesaj reiese ca tocmai inceputul il are de descoperit;).Adica acea fundatie "cladita pe nisip" trebuie consolidata.

Inteligenţa e nativă, bineînţeles că nu te poţi considera superior celorlalţi pentru ceva cu care te-ai născut. Cum îţi fructifici inteligenţa şi ce alegi să faci cu ea... e o cu totul altă poveste. Şi ba da, există termenul de "superioritate intelectuală". Nu spun că mi se aplică mie, nu sunt interesată să mă compar cu alţii, indiferent că aş ieşi în câştig sau nu.

Dragul meu Iulian, tu înveţi matematică la şcoală? Uite, dacă ai drum prin Cluj-Napoca, te invit să conversezi câteva minute cu copiii mei (au 3-4 ani). Ei ştiu să numere.

Si totusi , astept argumentele . :) Considera ca nu stiu matematica . Sau poate ca nu stiu .

Corect, stiu sa numere. Dar ce este numarul? Matematica intotdeauna se va impotmoli in notiunile simple, banale, deoarece nu le poate demonstra odata ce ea a fost cladita pe acele notiuni.

Eu vreau ca 2+2 sa fie egal cu 5 . Cine ma poate contrazice si cu ce argumente ?

Nu te contrazice nimeni, insa nici tu nu ai argumente in favoarea ta. Asa s-a ajuns la axiome, pure conventii (bazate pe logica, intr-o mare masura)

Ma contrazic tot eu :)) . Rezultatul a doua numere pare este unul par .

Asta nu conteaza. Operatiile matematice au fost introduse dupa ce s-a stabilit notiunea de numar. Asa cum si notiunile de numar par si numar impar au fost introduse dupa ce s-a stabilit notiunea de numar. Dar, ce este numarul?

Ia două degeţele de la o mână. Acum mai pune două. Numără-le! Câte sunt? Dacă ţie îţi dau 5, ai voie să crezi că 2 plus 2 fac 5. Până la urmă şi Fibonacci şi Descartes au crezut asta, deci nu ai fi nici primul nici ultimul.

Mulțumesc pentru precizare. Termenii, oricare ar fi aceia, pot avea interpretări și nuanțări de la caz la caz. Depinde de cine și cum îi utilizează. Ți-am solicitat respectiva precizare, nu de alta, ci doar pentru a evita anumite sofisme de limbaj. Perspectiva reducționistă a termenilor gnosticism ("gnoză") - cunoaștere și agnosticism - fără cunoaștere nu explică, darmite să ofere o înțelegere exaustivă. Te pomenești că și filosofia înseamnă "iubire de înțelepciune", nu-i așa? Până la un punct, ca și ceilalți termeni, o fi însemnând și așa ceva... N-are sens să mă joc cu termenii. Termenii nu conțin prin ei înșiși definiții ci sunt părți ale oricărei definiții (logică, că tot ne place filosofia).

Agnosticismul poate fi privit cel puțin în mai multe accepțiuni. Teologia apofatică până la urmă poate fi acceptată ca un soi de agnosticism. Deci, deși sunt credincios și cred în Dumnezeul creștin, eu, personal, mă consider un agnostic. Sper că am lămurit de ce am solicitat precizări. Deci, agnosticismul nu este în nici un caz o hăinuță călduță sau apanajul propriu ateilor.

Cât despre lecturi, puteai să recomanzi I. Kant care, dintr-un anumit punct de vedere, a fost agnostic (ăsta e cu ceva vreme înaintea lui B. Russell, ce să mai spun de scepticii greci). Oricum, îmi place că sunt al doilea de pe acest topic pe care-l trimiți la lectură. Ce-ar fi să pui mânuța să mai citești tu însăți câte ceva.

P.S. Dacă vei dori vom discuta, dar renunță, te rog frumos, la aerele acestea de superioritate, pentru că nu știi ce studii au cei de pe acest forum și / sau câtă filosofie cunosc creștinii. Dacă crezi că putem să fim civilizați fără a fi superiori cu orice preț, putem sta de vorbă. Te-aș sfătui să renunți la prejudecata că toți creștinii au IQ inferior ateilor.

Cu mult respect...

Intrebarea pe care ar trebui sa ti-o pui este de cand exista timp sau ce este acesta.

Da, puteam. Eu am recomandat ceea ce mi-a fost mai aproape de suflet din ce am citit. Şi nu intenţionam să îţi vorbesc cu superioritate. Nu consider că creştinii sunt inferiori intelectuali ateilor. Eu nu sunt nici creştină, nici atee, deci nu iau partea nimănui. Ba chiar îi spuneam lui Iulian că aici pe site se găsesc unele articole foarte interesante despre filosofie şi istoria religiilor.
Sigur că putem fi civilizaţi, nu cred că am jignit pe cineva aici iar dacă e aşa, apelez la bunăvoinţa voastră de a mă ierta, căci nu a fost cu intenţie. Da, v-am trimis la lectură. Şi am să trimit pe oricine la lectură, pentru că eu, personal, nu aş putea trăi fără cărţi şi mi-e imposibil să înţeleg cum unii reuşesc. Nu o fac dintr-un complex de superioritate. Nu mă consider un geniu, nici măcar o minte luminată. O fac din iubirea pe care o am faţă de cărţi. Aşa cum, din iubire pentru dumnezeu, credincioşii vor încerca mereu să-i aducă pe ceilalţi pe "calea cea bună".
Dar sigur, am putea discuta. Pentru că reprezinţi o provocare pentru mine, dpdv intelectual, ceea ce întâlnesc cam rar zilele astea.

De cand exista Dumnezeu?

Din punct de vedere dogmatic este o intrebare “nebuna”.

Din punct de vedere filosofic este o intrebare legitima.

Timpul este o perceptie speciala generata de cognitia transformarilor sau altfel spus de cognitia miscarilor.

Fara miscare nu exista timp.

Miscarea este intrinseca aspectului conventional al formei prin care aceasta pare sa fie modulata pe baza legii cauzei-efect.

Aspectul fundamental al formei transcende schimbarea, deci transcende si timpul.

Aspectul fundamental nu poate fi inteles decat cu o minte non-conceptuala.

Mintea non-conceptuala este luminoasa, libera de himerele conceptuale, este graalul celor care se roaga ‘fara de ganduri’.

Transcenderea timpului ca realitate conventionala poate fi exprimata dogmatic sub forma “alfa si omega exprima aceeasi cuanta temporala” sau “inceputul si sfarsitul sunt un perpetuu prezent”.

Pentru cei ce cred in Dumnezeu
 

``Capitolul 1
1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.``

Creand ziua si noaptea, Dumnezeu a dat oamenilor mijlocul de a evidentia trecerea timpului.
Omul a vazut ca exista, si ca ziua si noaptea sunt repetitive. Astfel omul a pus in evidenta notiunea de timp. Aceasta demonstreaza ca Dumnezeu este, vesnic, independent de om si timp. Oricum notiunea de timp este doar o notiune a acestei lumi, intru-cat pe lumea de dincolo exista vesnicie. Timpul apartine doar dimensiunii noastre.

numar(0) = 0
unitate = 1
numar(k) = numar(k - 1) + unitate
...
numar(4) = 4

http://www.youtube.com/watch?v=K71MckOTt1M
si la partea cu 2+2 = 5, depinde de baza de numeratie (daca stii ce sunt alea)
Poti sa de documentezi aici daca vrei :
http://en.wikipedia.org/wiki/Monoid

Pentru cei ce nu cred in Dumnezeu
 

Va rog sa raspundeti, daca vreti, la urmatoarea intrebare:
ce aveti impotriva la urmatoarele afirmatii, cu argumente:

1. Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti.

2. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta.

3. Sa nu ucizi.

4. sa nu fi desfranat.

5. Sa nu furi.

6. Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui.

7. Sa nu poftesti nimic impotriva aproapelui tau.

8. Esti un om rau daca: esti mandru, iubesti avutiile peste masura, esti lacom, esti invidios, esti manios din fire, esti puturos.

9. Toate cele afirmate mai sus sunt porunci si invataturi ale dogmei crestine.
Au ramas pe dinafara cele privitoare la Dumnezeu: Eu sunt Dumnezeul tau sa nu ai alti dumnezei in afara de mine, sa nu iei numele Domnului Dumnezeu in desert si sa cinstesti ziua Domnului.
Respingi Creatorul pentru ca ti se pare mai interesant si crezi ca te pozitioneaza pe o treapta superioara celor care cred. Acest simtamant vine dintr-o problema grava a propriei tale persoane. Legat de identificarea ta ca personalitate intre ceilalti indivizi. Un fel de criza de personalitate a individului cu care unii dintre voi ajungeti si in mormant.

10. Cine te invata sa fii om bun, iubitor si sa iti gasesti identitatea in comunitate nu poate fi decat bun. Acesta este Dumnezeu care a dat invatatura crestina. Respingeti binele fara un motiv intemeiat decat acela al razvratirii.

faci sondaje de opinie?

Daca vrei tu sa intelegi asta, esti libera sa intelegi ce vrei.
Eu am spus, va rog si daca vreti.
Eu am rugat iar cine nu vrea, este si tacerea un raspuns.

Draga Radianta, nu te supara ca te intreb, porti cumva masca ortodoxa?

nu vad rostul replicilor tale in contextul discutiei. atat.

Nu-i bai, ca nu vezi. Las ca vad altii.

felicitari ai ajuns la mesajul cu numarul 1000! acum poti sa te duci sa te culci

Ok, dar te rog, daca vrei sa raspunzi si tu la intrebarea postata de mine, legat de cele 10 afirmatii. Nu de alta dar imi place sa stiu cu cine stau de vorba. Daca e cazul , le repet.

Bravo, vad ca stii algebra! Totusi ceea ce ai spus tu nu dovedeste nimic. Ai plecat de la niste axiome. Dar cum demonstrezi axiomele? (am uitat, nu se pot demonstra, ele se accepta ca fiind adevarate fara demonstratie);)

asta e si ideea. fiecare isi fixeaza un set elementar de reguli si de acolo porneste constructii mai elaborate. acum..ca se intampla ca majoritatea sa cadem de acord doar asupra unui set de reguli asta e alta problema. fiecare e liber sa-si modeleze universul cum vrea atata timp cat nu intra in contradictii evidente si isi poate demonstra teoremele pe baza axiomelor acceptate.

Aceste valori morale sunt validate conceptual atat de cei ce cred in existenta Lui Dumnezeu cat si de cei sceptici.

Chiar si de cei inrautatiti in non-virtuti.

Miezul problemei consta in aplicarea lor profunda si spontana in continuumul experientelor noastre de zi cu zi.

Ii putem spune "arta razboiului" (cu non-valorile).

Nu este suficient sa credem, trebuie sa aplicam cu pricepere.

"
Este superficial sa fii altruist fata de cei nevoiasi, daca nu simti compasiune.

Este superficial sa fii caritabil daca inca esti robit de zgarcenie.

Este superficial sa fii calugar daca nu iti respecti voturile (castitate, lepadare de lume...).

Este superficial sa fi numit nobil sau cultivat daca nu stii sa te rogi curat.

Este superficial sa stii Biblia daca nu o pui in aplicare.

Este superficial sa pui in aplicare invataturile, daca nu cunosti miezul acestora.


....

"

Din pacate , nu ai cu cine frate :) Nu vezi ca incearca sa te ignore ...

Stai linistit, ca mi-a scris pe privat ca ea crede in Dumnezeu.
Si atunci eu am intrebat-o de ce ii e rusine sa isi marturiseasca credinta in vazul lumii. Si am continuat sa o intreb daca marturiseste crezul, isi face cruce, cinsteste icoanele si cinsteste preotul ca fiind purtator de har.
La care raspunsul a fost o tacere lunga.
Asadar nu toti cei ce scriu ortodox acolo in dreapta si sunt.
Eu consider ca ar trebui sa ne asumam responsabilitatea a ceea ce suntem. Dar mai sunt si oameni care au oarece interese.
Domnul sa ii ajute si pe ei!

simplu
 

credinciosul,nu intreaba..ateul nu are raspunsuri!!!

Să nu uiți, nevermore... Bunul Dumnezeu iartă și sincer, pentru mine nu se pune problema de iertare, sunt prea rău ca să pot ierta absolut, e bine, totuși, că mă înțeleg... :53:

It's a great idea... I like you:53: Nici eu nu pot înțelege cum există oameni să nu dorească să citească / să se informeze / să studieze înainte să vorbească / să scrie (s-au cam înmulțit rândurile celor care scriu mai mult decât citesc / studiază!)

Știu și "mi-am bănuit" (o expresie din Ardeal) imediat ce am scris. Și e evident (pentru mine) că ar trebui să fii pe calea cea bună. Și nu încerc să te aduc pe cale, ești deja...!

M-ai convins, ai bunătate și mai ales, sper, onestitate în tine.
Am și eu vreo două - trei întrebări:
1.Ce te face să fii altceva sau altcineva ... nici tu ateism, nici tu creștinism? Ce este? O altă religie? Sau, pur și simplu, agnosticism = scepticism?
2.Este sau nu este vreo divinitate în background-ul existenței noastre?

Inteleg ce vrei sa spui. Nu contest.
Dar eu vroiam sa scot in evidenta ca tocmai ei accepta aceste valori morale iar singurul lucru de care se impiedica este Dumnezeu. Deci ii accepta conceptele, poruncile dar pe Dumnezeu nu il accepta. Ceea ce mi se pare extrem de antagonic.
Ceea ce clar duce la singura concluzie: razvratirea generata de o criza profunda de personalitate care ii face sa se autopozitioneze in relatia cu ceilalti.
Cei care au astfel de crize ori se subapreciaza ori se supraapreciaza.