În prealabil postat de vultur77 (Post 356492)

Cea mai mare gresala pe care o facem toti este faptul ca ne dorim un iubit(a) mai mult decat il dorim pe HRISTOS!!! Si uite asa ramanem in afara iubiri LUI,caci ne-a spus ca, daca iubim mai mult pe cineva decat pe EL, nu suntem vrednici....


CAUTATI MAI INTAI IMPARATIA CERURILOR SI TOATE CELELALTE SE VOR ADAUGA VOUA.


Alte cuvinte cred ca sunt de prisos.

În prealabil postat de Ioana.M (Post 356155)

am stat putin pe ganduri inainte de a scrie, dar cred ca oricand o idee sau un sfat pot fi de ajutor. am incercat sa-mi gasesc pe cineva si de fiecare data patesc la fel-daca plac pe cineva niciodata sentimentul nu e reciproc; in plus, de fiecare data ma place cineva care mie nu-mi place deloc.povestea asta se repeta destul de des si nu stiu de ce. si in plus simt ca as cauta "acul in carul cu fan".mi-e f.greu sa intalnesc o persoana care sa mearga si la biserica.inca mai sper, dar timpul trece repede.mai e cineva in situatia mea?

În prealabil postat de horatiu.miron (Post 356515)

Esti grasa?

În prealabil postat de horatiu.miron (Post 356515)

Esti grasa?

În prealabil postat de georgeta florica (Post 356525)

Asta e intrebarea beton:))))))

În prealabil postat de horatiu.miron (Post 356515)

Esti grasa?

În prealabil postat de o nestiutoare_ (Post 356494)

E adevarat ceea ce tocmai ati enuntat, nu intentionez sa va contrazic.
Va intreb doar, politicos, fara a starni vreo neintelegere: dumneavoastra aplicati ceea ce spuneti, legat de omul de langa tine?;)

Adica cei care acum cauta pe cineva(poate mai mult decat pe Hristos) sunt destul de tineri, iar mie imi este clar ca in situatia lor nu va aflati.

În prealabil postat de vultur77 (Post 356537)

Pentru inceput cred ca ar fi bine sa il lasam pe ''dumneavoastra'' la o parte,caci poate ca par,dar nu sunt chiar batran(cu ocazia asta o sa imi trec si eu data nasterii) ca sa nu fiu transformat din'' vulturas'' in'' batran'':::))).

Referitor la intrebarea ta sau a dumneavoastra pot sa spun din experienta mea proprie ca,atunci cand merg pe cale si nu cad,adica atunci cand ma intorc de la duhovnic spovedit si cu forte noi eu unul nu mai simt acea singuratate de care se plange marea majoritate,dar am si eu caderile mele care ma indeparteaza de DUMNEZEU si in acele momente incep sa simt si eu acea singuratate sau mai bine zis lipsa persoanei caruia ar trebui sa-i impartasesc dragostea,dar dupa cum am spus aceasta lipsa o simt in momentele mele de cadere adica atunci cand las garda jos si ma las invins de vrasmasii care imi dau peste bot cu patimile mele cele vechi, si ma indepartez de DUMNEZEU.

Cat despre varsta cred ca nu prea conteaza caci avem in Evanghelie multe exemple de tineri carora li sa adresat HRISTOS si cei care sunt mai tineri si au discernamantul necesar pot sa invete de la cei care sunt mai inaintati in varsta.

Daca inima isi doreste o persoana pe care sa o iubeasca,mai mult decat isi doreste sa IL IUBEASCA PE HRISTOS atunci CEL care locuieste in inimile oamenilor cade pe locul doi si noi cadem din porunca IUBIRII DE DUMNEZEU caci dupa cum stim trebuie sa IL iubim pe Dumnezeu cu toata inima, sufletul,cugetul si puterea,iar abia pe urma pe aproapele ca pe noi insine.Atunci cand ne vom lasa cu totul in voia DOMNULUI vom obtine si cele necesare mantuirii,caci dupa cum zice si duhovnicul meu,o sotie sau un sot care sa ne ajute la mantuire se poate obtine DE LA DUMNEZEU doar prin staruinta in rugaciune.

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 356506)

E bine şi singur ( ă ) , dar e bine şi-n doi ! E bine şi-n feciorie, dar e bine şi-n căsătorie ! Fiecare sa-şi găsească calea în viaţă , căci şi drumul în Mântuire se poate parcurge în doi , atât de bine şi de frumos ! A da lecţii în acest sens mi se pare puţin deplasat , chiar răutăcios , iar în viaţa de aici omul nu are nevoie de lozinci şi sfaturi pretipărite, are nevoie de credinţă, dragoste şi înţelegere, iar din toate trei , dragostea-i indispensabilă , căci fără ea totu-i în zadar ( vezi spusele Ap.Pavel scrise şi repetate de nenumărate ori ) . Se lepădăm gândurile şi tiparele, dar să nu-L lepădam pe Hristos ! Hristos poate fi iubit, înţeles şi urmat , şi-n cuplu, dar şi de unul singur, dar singurătatea nu-i pentru ori şi cine , atenţie mare la aspect şi la nuanţă ! Discernământ şi cumpătare !

În prealabil postat de emiliabirgau (Post 356530)

Apropo de chestii de astea, ma uit cu surprindere la baietii/barbatii din zilele noastre care vor si cer perfectiune, daca se poate, din partea unei femei, de parca ei ar fi perfecti:))... Intr-adevar e bine ca fiecare sa se ingrijeasca si sa se simta bine in pielea sa, insa dragilor puteti avea surprize, daca cautati ceva anume, ce va faceti daca o luati slaba si devine grasa?:))) Asta e pt cei care cred ca niste kilograme sunt ceva iremediabil sau batut in cuie... de slabit nu-i asa mare problema, cu alte defecte te poti lupta o viata si cine stie daca se remediaza...

În prealabil postat de vultur77 (Post 356543)

Si uite asa,ne-ai pus pe toti intr-o oala.Dar,oare daca unii pun intrebari idioate trebuie sa suportam toti consecintele? EU NU CRED.

În prealabil postat de anaana2004 (Post 356348)

Hristos a inviat! Numele meu este Ana si am 29 de ani. Am o problema si m-am gandit ca ma puteti ajuta. Acum un an si jumatate am cunoscut un baiat de care m-am indragostit. Mai tarziu am simtit acelasi lucru si din partea lui si ne-am si marturisit dragostea. Era minunat. Uneori era tacut de tot dar eram indragostita pana peste urechi si nu-i vedeam nimic rau.
Cand mai aveam o luna pana sa aniversam un an de prietenie, m-a cerut in casatorie si am acceptat. Din acel moment au inceput perioadele grele.
Intr-una din conversatiile noastre la telefon a inceput sa tipe din senin spunandu-mi ca el este barbatul in casa si multe alte lucruri care nu se legau deloc cu ceea ce discutam noi la acel moment. Urmau perioade in care nimic rau nu se mai intampla, dar urmate de altele mai rele. Tin minte ca timp de o luna de zile m-a sunat si imi spunea la inceputul sau catre sfarsitul conversatiei ca noi doi vom face un copil si doar un copil, ca doi copii ar aduce saracie, nu am avea cu ce-i creste. ( desi amandoi avem servici).Vorbeam cu el minute intregi si se mai domolea.
Vazand insa ca starile de nervozitate se indeseau am discutat serios cu el si mi-a marturisit ca el e putin mai nervos, ca e asa din facultate cand a avut un soc puternic. De atunci simte ca este urmarit ca oamenii ii citesc gndurile, ca a fost urmarit de o blonda. M-a socat si pe mine, m-a zguduit chiar dar i-am spus ca oricum ii voi fi alaturi si-l voi sprijini. Mi-a spus mai tarziu ca el merge regulat, de 5 ani, la un medic specialist psihiatru.
Am vrut sa consultam si alti medici si a vrut. A fost si internat. Diagnosticul a fost schizofrenie.
Intre timp iesire lui erau tot mai dese si necontrolate. Ceea mai grea criza( pentru mine) a fost de 8 martie cand a tipat la mine, m-a jignit pe mine si pe familia mea, fara niciun motiv. Imi dadeam seama ca era total gresita premisa de la care incepuse. Si m-a durut cum nu ma mai duruse nicio criza de-ale lui. Aceea criza de pe 8 martie m-a pus pe ganduri si m-a adus intr-o asa tulburare sufleteasca incat,atunci cand trebuia sa ne intalnim aveam o frica. Nu mai voiam sa ma mai intalnesc cu el.Nu mai vedeam in ele siguranta de altadata. Imi aparea din ce in ce mai clar gandul ca voi suferi foarte mult daca ma voi casatori cu el. Ceea ce fusese odata o iubire frumoasa, devenise, pentru mine, o povara. In cele din urma, i-am spus ca nu e posibil sa ne casatorim. In prima zi de Paste am rupt de tot relatia, nemaisuportand tensiunea si insistentele lui. Acum stiu ca el sufera.Iar eu ma simt vinovata. Oare trebuia sa mai fiu cu el? Oare trebuia sa stau cu el? Am facut bine ce am facut? Oare e posiil sa intemeiez o familie cu un om bolnav de o asemenea boala? Oare sunt eu prea mandra?

În prealabil postat de cristinadaciana (Post 356545)

Eu tind sa cred ca acei baieti/ barbati care nu pun accent pe apectul fizic al partenerei sunt pe cale de disparitie si ar trebui sa fie protejati de lege :D

În prealabil postat de cristinadaciana (Post 356545)

Eu tind sa cred ca acei baieti/ barbati care nu pun accent pe apectul fizic al partenerei sunt pe cale de disparitie si ar trebui sa fie protejati de lege :D

În prealabil postat de Ioana.M (Post 356532)

m-a amuzat intrebarea ta,sincer

În prealabil postat de cristinadaciana (Post 356545)

Eu tind sa cred ca acei baieti/ barbati care nu pun accent pe apectul fizic al partenerei sunt pe cale de disparitie si ar trebui sa fie protejati de lege :D

În prealabil postat de anaana2004 (Post 356348)

Hristos a inviat! Numele meu este Ana si am 29 de ani. Am o problema si m-am gandit ca ma puteti ajuta. Acum un an si jumatate am cunoscut un baiat de care m-am indragostit. Mai tarziu am simtit acelasi lucru si din partea lui si ne-am si marturisit dragostea. Era minunat. Uneori era tacut de tot dar eram indragostita pana peste urechi si nu-i vedeam nimic rau.
Cand mai aveam o luna pana sa aniversam un an de prietenie, m-a cerut in casatorie si am acceptat. Din acel moment au inceput perioadele grele.
Intr-una din conversatiile noastre la telefon a inceput sa tipe din senin spunandu-mi ca el este barbatul in casa si multe alte lucruri care nu se legau deloc cu ceea ce discutam noi la acel moment. Urmau perioade in care nimic rau nu se mai intampla, dar urmate de altele mai rele. Tin minte ca timp de o luna de zile m-a sunat si imi spunea la inceputul sau catre sfarsitul conversatiei ca noi doi vom face un copil si doar un copil, ca doi copii ar aduce saracie, nu am avea cu ce-i creste. ( desi amandoi avem servici).Vorbeam cu el minute intregi si se mai domolea.
Vazand insa ca starile de nervozitate se indeseau am discutat serios cu el si mi-a marturisit ca el e putin mai nervos, ca e asa din facultate cand a avut un soc puternic. De atunci simte ca este urmarit ca oamenii ii citesc gndurile, ca a fost urmarit de o blonda. M-a socat si pe mine, m-a zguduit chiar dar i-am spus ca oricum ii voi fi alaturi si-l voi sprijini. Mi-a spus mai tarziu ca el merge regulat, de 5 ani, la un medic specialist psihiatru.
Am vrut sa consultam si alti medici si a vrut. A fost si internat. Diagnosticul a fost schizofrenie.
Intre timp iesire lui erau tot mai dese si necontrolate. Ceea mai grea criza( pentru mine) a fost de 8 martie cand a tipat la mine, m-a jignit pe mine si pe familia mea, fara niciun motiv. Imi dadeam seama ca era total gresita premisa de la care incepuse. Si m-a durut cum nu ma mai duruse nicio criza de-ale lui. Aceea criza de pe 8 martie m-a pus pe ganduri si m-a adus intr-o asa tulburare sufleteasca incat,atunci cand trebuia sa ne intalnim aveam o frica. Nu mai voiam sa ma mai intalnesc cu el.Nu mai vedeam in ele siguranta de altadata. Imi aparea din ce in ce mai clar gandul ca voi suferi foarte mult daca ma voi casatori cu el. Ceea ce fusese odata o iubire frumoasa, devenise, pentru mine, o povara. In cele din urma, i-am spus ca nu e posibil sa ne casatorim. In prima zi de Paste am rupt de tot relatia, nemaisuportand tensiunea si insistentele lui. Acum stiu ca el sufera.Iar eu ma simt vinovata. Oare trebuia sa mai fiu cu el? Oare trebuia sa stau cu el? Am facut bine ce am facut? Oare e posiil sa intemeiez o familie cu un om bolnav de o asemenea boala? Oare sunt eu prea mandra?

În prealabil postat de AlinB (Post 356654)

Nu e chiar asa, exista diferite forme de schizofrenie, cu manifestari diferite.

În prealabil postat de AlinB (Post 356654)

consider ca e normal ca un om sa nu-si asume o povara mai mare decat crede ca poate duce, si aici e bine ca decizia sa fie luata cat mai lucid, pe de alta parte nu cred ca e cazul sa fie descurajati cei care incearca sa ia o decizie mai degraba caritabila decat in interes personal.

În prealabil postat de horatiu.miron (Post 356605)

Mie-mi plac fetele grase. Pacat ca sunt ateu; dar ce sa-i faci? Nimeni nu-i perfect :)

În prealabil postat de emiliabirgau (Post 356530)

Apropo de chestii de astea, ma uit cu surprindere la baietii/barbatii din zilele noastre care vor si cer perfectiune, daca se poate, din partea unei femei, de parca ei ar fi perfecti:))... Intr-adevar e bine ca fiecare sa se ingrijeasca si sa se simta bine in pielea sa, insa dragilor puteti avea surprize, daca cautati ceva anume, ce va faceti daca o luati slaba si devine grasa?:))) Asta e pt cei care cred ca niste kilograme sunt ceva iremediabil sau batut in cuie... de slabit nu-i asa mare problema, cu alte defecte te poti lupta o viata si cine stie daca se remediaza...

În prealabil postat de cristinadaciana (Post 356545)

Eu tind sa cred ca acei baieti/ barbati care nu pun accent pe apectul fizic al partenerei sunt pe cale de disparitie si ar trebui sa fie protejati de lege :D

În prealabil postat de philalex (Post 356667)

Nu trebuie sa fiti tristi, Dumnezeu calauzeste pe fiecare, faceti sport, miscare, muzee, si uitati de singuratate....eu m-am obisnuit singur si imi e bine.....pot spune ca sunt mai bine ca niciodat...binenteles...sunt alaturi de Cel de sus, prin tot ceea ce fac....si nu cad in rutina....Doamne ajuta-i pe cei tristi1

În prealabil postat de Ioana.M (Post 356155)

am stat putin pe ganduri inainte de a scrie, dar cred ca oricand o idee sau un sfat pot fi de ajutor. am incercat sa-mi gasesc pe cineva si de fiecare data patesc la fel-daca plac pe cineva niciodata sentimentul nu e reciproc; in plus, de fiecare data ma place cineva care mie nu-mi place deloc.povestea asta se repeta destul de des si nu stiu de ce. si in plus simt ca as cauta "acul in carul cu fan".mi-e f.greu sa intalnesc o persoana care sa mearga si la biserica.inca mai sper, dar timpul trece repede.mai e cineva in situatia mea?

În prealabil postat de glykys (Post 356486)

:105: Mi-aduc aminte ca si eu am simtit asta, odata, acum cativa ani... e un sentiment extraordinar, mai ales daca stii ca "alesul" e putin credincios, dar sa nu ne imbatam cu apa rece, nu stii ce e in sufletul lui cand spune asta, stii numai ce simti tu cand il auzi... Or, importanta e trairea si mantuirea lui, nu starea ta de spirit, si este nevoie de mai mult de doua cuvinte pentru a fi cu adevarat credincios...

Sa-ti dea Dumnezeu, la vremea potrivita, omul pe care ti l-a randuit si sa mergeti impreuna pe drumul mantuirii!

În prealabil postat de anaana2004 (Post 356983)

Multumesc foarte mult pentru sfaturie tale. Nici nu aveti idee, cei care mi-ati raspuns la mesajul meu, cata nevoie aveam de un cuvant de intarirea sufletului. M-ati ajutat foarte mult. Va multumesc la toti din toata inima. Mie acum mi-e tare greu, pentru ca il iubesc si totusi imi dau seama clar ca nu pot fi cu el. Eu il iubesc, el ma iubeste, nu am vicii, nu are nici el, nu am trait niciodata cu cineva, nici eu nici el si totusi nu ne putem casatori. E dureros!

În prealabil postat de gabriela8 (Post 356786)

Cred ca esti putin ironic... si asta afirm dupa alte postari.

În prealabil postat de anaana2004 (Post 356983)

Eu il iubesc, el ma iubeste, nu am vicii, nu are nici el, nu am trait niciodata cu cineva, nici eu nici el si totusi nu ne putem casatori. E dureros!

În prealabil postat de LapetiteMoc (Post 357063)

Doi oameni perfecti ? Vicii avem cu totii, draga mea. Nu exista om fara pacate, pur si simplu nu exista. Tu il idealizezi si-ti faci singura rau. Creezi in mintea ta o imagine ideala , te hranesti singura cu aceasta imagine si de aceea ti se pare dureros totul.
Indreapta-ti inima spre Hristos, singurul fara vicii, si vei redobandi bucuria de a trai printre semeni.