in mesajul tau ai scris ca "l-ai cunoscut pe Iisus si nu ai mai putea trai fara EL..."
asta insemnand ca l-ai cunoscut cu ceva timp in urma,adica nu ai fost dintotdeauna asa,credincioasa...daca un baiat cu simt religios te-ar fi cunoscut cu ceva timp in urma,ti-ar fi dat 'ignore' si tie,presupun

existenta ne ofera evenimente in continuua miscare,viata nu este statica,evoluam sau involuam...sunt persoane care au crezut si declara ca nu mai cred,iar altele care nu au crezut si acum cred,chestie de evolutie-nu toti ateii mor atei,si nu toti credinciosii mor credinciosi-daca intelegi aluzia!

nu as putea sa te sugestionez ce sa alegi,daca esti novice in credinta ar fi de preferat sa cauti un partener mai spiritualizat decat tine,care sa-ti imbogateasca cunoasterea pe drumul credintei,zic eu...

mie mi-se pare ca pt tine e mai importanta credinta decat omul in sine. poate ar fi o idee mai buna sa devii mireasa lui hristos. :)

pot sa-ti mai spun ca generalizarea e o mare greseala (vezi posturile cu ateii sunt asa si pe dincolo). pe langa asta ma indoiesc ca ai cunostinte comune cu cei care frecventeaza forumul.

LE: ateul poate fi doar un/o tanar/a teribilista sau o persoana matura cu propriile convingeri. asta nu-l face mai putin uman decat credinciosul.

E bine ca Dumnezeu nu gandeste in felul asta :)

..totusi sunt multi pe forum care sustin contrariul :D

Lumea sustine multe aberatii. Dumnezeu daca ar fi gandit la fel, si-ar fi cautat dumnezei si nu s-ar fi chinuit sa-i destepte pe oameni, dandu-le "ignore". Dar in loc de "ignore", Dumnezeu s-a coborat cu multa rabdare in mijlocul orbilor (orbi datorita ochelarilor opaci pe care ii poarta) pentru a le explica necesitatea luminii.

Cei care sustin contrariul il sustin doar datorita ochelarilor opaci, deoarece cu putina judecata, din actiunile lui Dumnezeu se intelege si felul lui de a fi, precum si cum ar trebui noi sa fim.

Cu sinceritate, chiar iti dau dreptate Pippo !

Nu este adevarat ca ateul nu progreseaza duhovniceste. Un geniu ateu este mai evoluat duhovniceste decat majoritatea credinciosilor.

Dar ce este progresul duhovnicesc? Pentru omul care nu il constientizeza direct pe Dumnezeu, progresul duhovnicesc reprezinta in primul rand dezvoltarea mintii si echilibrarea sentimentelor, indiferent de crede sau nu in existenta lui Dumnezeu. Atat ateii cat si majoritatea credinciosilor nu il contientizeaza direct pe Dumnezeu, fapt care situeaza pentru toti progresul duhovnicesc la maxima la care ii duce mintea.

Un progres duhovnicesc semnificativ care sa depaseasca realizarile celor din galeata orbilor atei si credinciosi, ar fi constientizarea prezentei lui Dumnezeu. Exista unele avantaje si dezavantaje de a crede sau nu orbeste in Dumnezeu. Dar diferenta semnificativa in evolutia duhovniceasca o face doar acela care ajunge sa-l perceapa pe Dumnezeu.

A fi "intr-un duh" inseamna "a fi in acelasi gand", "a se intelege reciproc", iar doi oameni pentru a fi in acelasi gand si pentru a se intelege reciproc, trebuie sa fie doi oameni rationali. Atat ateul cat si credinciosul sunt irationali pe tema credintei oarbe si necredintei oarbe.

Doi oameni rationali nu pot ajunge la contradictie si gasesc calea si adevarul. In schimb intre doi oameni irationali care se bazeaza pe convingeri inexplicabile si nu pe ratiune, armonia e poate imposibil sa existe oricum, deoarece pentru a exista armonia ar trebui ca ambii sa fie convinsi de aceleasi lucruri. Dar cum viata ne forteaza sa rationam, vor apare intotdeauna contradictii ireconciliabile datorita lipsei de judecata a celor doi a caror viata le este zidita pe, si modelata de convingeri si nu de ratiune.

Este corect acest sfat raportat la epoca si nivelul de intelegere a omului de acum sute sau mii de ani in urma. Este valabil si astazi pentru cei mai slabi mental. Intre toate combinatiile de a pune impreuna doi orbi, cea mai eficienta si aproape de Adevar combinatie este aceea de a pune impreuna doi orbi ce cred orbeste in Adevar:

1 orb Adevar + 1 orb Adevar = cea mai mare probabilitate de a intui macar Adevarul.
1 orb Adevar + 1 orb Minciuna = conflicte permanente in multe aspecte ale vietii.
1 orb Minciuna + 1 orb Minciuna = conflicte oricum datorita prezentei minciunii si neintelegerii adevarului + calea asigurata spre prapastie fara interventie externa.

Deci afirmatia sfantului care ar fi spus asta, cu siguranta se refera la lumea orbilor si nu la omul de astazi care este partial, cat de cat rational, spre deosebire de orbii din trecut. Pana in zilele noastre, majoritatea erau habotnici, nu se putea pune problema in termeni rationali pentru omul de rand a carui minte era mult mai superficiala decat a omului de rand de astazi.

Intre "progres duhovnicesc" si "progres intelectual" este o mare diferenta.
Un geniu ateu este evoluat intelectual, incontestabil; dar fiind ateu , duhovniceste el nu exista.

Dvs. definiti ideea de "duhovnicie" dupa o idee personala, dar nu in concordantza cu gandirea Sfintilor parinti, ci atribuiti unor insusiri precum inteligenta si echilibrul psihologic caracterul de "duhovnicie".
Cititi pe Parintele Paisie Aghioritul si pe Sf. Ioan de Kronstad daca doriti sa descoperiti ce inseamna duhovnicia.

Evolutia intelectuala duce mai devreme sau mai tarziu la revelatii. Din pacate multi confunda evolutia intelectuala cu cultura (acumularea de cunostinte). In schimb evolutia intelectuala inseamna in primul rand corijarea gandirii, acumularea de cunostinte fiind utila doar pentru perfectionarea si intregirea gandirii, deci ocupa un loc secundar.

In crestinism, din cate am inteles din el (si conform cu ceea ce inteleg din toate sursele rationale), evolutia duhovniceasca este tocmai dezvoltarea gandirii (omul rational), care depasind un anumit prag (omul rational devine Om Rational) , atinge perceptia directa a lui Dumnezeu si intelegerea partiala a ceea ce este mai exact Dumnezeu, din aceasta intelegere rezultand si "harismele" prin care Dumnezeu actioneaza prin intermediul omului care l-a inteles partial si care il asculta.

Deci, in conceptia mea, progresul intelectual este sinonim cu progresul gandirii, sinonim cu progresul duhovnicesc, si nicidecum "acumularea de cunostinte" socotita eronat de majoritatea oamenilor de azi ca progres intelectual.

--------------------------

Cat despre sfinti, citesc cat pot din ei, reprezinta sursa nr2 de intelegere pentru mine, dupa evidenta realitatii inconjuratoare si interioare care este experienta directa. Iar sursa nr3 pentru mine este analiza diverselor informatii (acumularea de cunostinte, dar numai printr-o riguroasa analiza a datelor cu care intru in contact).

---------------------------

Cred ca sunt in acord cu cuvintele sfintilor. Atentie, deoarece chiar si vorbele sfintilor sunt relative epocii si metodelor si cunostintelor ei.

---------------------------

Va recomand un server pe care gasiti carti audio pe care le puteti asculta si care uneori se dovedesc utile si odihnitoare in locul lecturilor.
ftp://ftp.logos.md/audio/Carti_audio(Audio_knigi)

Progresul duhovnicesc este unirea persoanei umane cu Hristos, desavarsirea prin Hristos, dincolo de orice acumulare de cunostinte si dincolo de orice mod de gandire.

Iar la acest progres au acces si academicianul, si plugarul. Totul e doar sa vrea. Si de cele mai multe ori academicianul e reticent fatza de Hristos, pe cand plugarul nu. Iar cel care se mantuieste nu e cel care a ajuns la o gandire nemaipomenita, ci cel care a a ajuns sa spuna ca Sf. Pavel: "De acum nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine".
Pentru aceasta nu e nevoie de un intelect de exceptie, ci doar de un suflet curat.

Unirea cu Hristos e dincolo de orice "dezvoltare a gandirii" _ e o traire.

Eu inteleg detaliat diferite aspecte ale problemei si pot spune ca nu este atat de simplu precum pare si in acelasi timp este cumplit de simplu. Dificultatea de a intelege consta in incapacitatea omului de a imagina ansamblul. Eu am reflectat intensiv tocmai in dezvoltarea imaginatiei de ansamblu cu respectarea logicii totale simultan pana in cele mai mici detalii. Astfel se pot intelege multe lucruri, "ca prin oglinda", fara a atinge perceptia directa.

Dezvoltarea gandirii (ratiunii) implica purificarea sufletului. In acelasi timp este adevarat ca un suflet slab dar curat (purificat) poate ajunge la perceptia directa, continuandu-si evolutia duhovniceasca mul mai usor, direct sub indrumarea lui Dumnezeu a carui persoana ajunge sa o constientizeze (unirea cu Hristos).


E destul de greu de explicat mai ales in scris, ceea ce pare un paradox dar nu este.

Incerc in alte cuvinte: motivul pentru care nu este Dumnezeu perceput direct, este impuritatea (eroarea) gandirii, sentimentelor si vointei. Deci orice om slab in cele 3 puteri ale sufletului poate ajunge la a-l percepe pe Dumnezeu daca asa slab cum este, el este pur. In schimb evolutia duhovniceasca implica dezvoltarea celor 3 puteri ale sufletului. Ce inseamna asta? Ca oricum omul trebuie sa evolueze rational. Cu ajutorul lui Dumnezeu prin perceptia directa a persoanei lui Dumnezeu devine mult mai usor, in schimb oricum o dam, de dezvoltarea ratiunii pentru a putea exista evolutia duhovniceasca, nu scapam. Iar cum majoritatea suntem atat de impuri si plini de prejudecati iar gandurile noastre sunt pervertite, avem nevoie de multa, foarte multa ratiune pentru a le indrepta constient. Ratiunea duce un razboi cu mintea, cu gandurile eronate, iar razboiul este dirijat de intentie.

Dealtfel chiar un sfant expunea ideea ca de cand ne nastem, simturile preiau controlul mintii, iar sfintenia (Omul Rational) reprezinta reluarea controlului simturilor de catre minte. Alt sfant vorbeste despre aceeasi "capcana a simturilor" si despre "Mintea Omului".

La sfintii pe care i-am citit cat de cat, ideea "omului sfant" este sinonima cu "omul rational", intreaga problema focalizandu-se (reducandu-se in principiu) asupra mintii si ratiunii, restul descrierilor fiind modalitati si pregatiri pentru purificarea mintii.


Practic, in descrierile sfintilor, ratiunea si gandirea reprezinta evolutia duhovniceasca. E adevarat ca unii sfinti critica cunostintele, dar aceasta critica se rezuma la cunoasterea lumii, scapand din vedere tocmai esenta: mintea omului si indreptarea ei.

Este adevarat in acelasi timp ca gandirea devine una cu trairea. Daca acum pentru noi trairea nu este posibila, este tocmai datorita gandirii eronate. Indreptarea gandirii dezleaga trairea, traire pe care acum la noi gandirea eronata o orbeste.

prea repede
 

Prea repede renunti.Unii atei pot deveni credinciosi si mai ales barbati caci majoritatea lor devin credinciosi sub influenta unei femei.Cauta calitatile persoanei si daca exista o baza buna sa stii ca poate deveni credincios chiar si numai pentru tine la inceput dar primul pas care te apropie de El e atat de important.

Pentru care noi (sau: dintre noi) nu este posibila trairea cu Hristos ???
Cine sunt acei noi la care trairea e orbita de o gandire eronata ??

In ce ar consta aceasta gandire eronata ??

Toti care nu avem perceptia directa a persoanei lui Dumnezeu, suntem orbiti de gandirea eronata.

Gandirea eronata consta in erorile conceptuale de la baza gandirii. Datorita erorilor conceptuale, intelegerea noastra este duala. Dualitatea reprezinta separarea conceptelor in opusi limitati (deci la nivelul gandului, al conceptelor - gandurilor). Legaturile dintre ganduri sunt de asemenea eronate. Daca ne analizam detaliat adevarul gandurilor si spuselor, vom constata nenumarate falsuri in afirmatii. Afirmatiile reflecta conceptele mentale si legaturile dintre ele. Intelegerea eronata a realitatii (a adevarului) porneste din gand.

Am expus doar ideea generala, aceasta tema putand fi detaliata pe larg si confirmata pas cu pas prin analiza logica a gandirii, a corectitudinii gandurilor si legaturilor dintre ele. Consider cel mai important lucru pentru evolutia duhovniceasca (a mintii sau a sufletului - dupa cum un alt sfant identifica sufletul cu mintea) ca fiind indreptarea gandirii la nivel conceptual, astfel incat gandul sa reflecte exact realitatea exterioara si interioara omului. Indreptarea gandirii si recunoasterea realitatii sub forma probabila cea mai apropiata de Adevar (Hristos), duce iminent la recunoasterea a tot ce este adevarat si sacru. Totodata, indreptarea gandirii nu se poate realiza fara indreptarea actiunilor. Dar cum toate actiunile pleaca din gand, recunoasterea, identificarea si corectarea conceptelor implica propia transformare spre perfectiune care se rasfrange asupra actiunilor (faptelor).


----------------------------

Nu este usor de inteles, in special ca nu realizam decat pas cu pas la o analiza atenta si detaliata care ne sunt erorile. Noi avem impresia ca suntem corecti in gandire si vorbire, sau cel putin destul de corecti. Ei bine, daca am intra in detalii, ne-am ingrozi de anomaliile logice care ne stapanesc propria gandire si care nu reflecta corect realitatea.

-----------------------------

Problema se poate discuta si aprofunda si la nivel practic cu exemple concrete si indreptare efectiva a modului de gandire, dar cred ca necesita o adevarata scoala interactiva, nu doar cateva mesaje.

Ce inseamna totusi, concret, a avea o perceptie directa a persoanei lui Dumnezeu ?

Precum perceptia dintre noi doi de exemplu. Ne percepem unul pe celalalt precum o constienta de sine dotata cu inteligenta. Comunicam. Asa ar trebui sa fie, o forma de recunoastere a prezentei, persoanei lui Dumnezeu si o forma de comunicare intr-un fel sau altul.

Deci, Dumnezeu se percepe doar intelectual ?
Daca nu e perceput intelectual, credinciosul se afla intr-o eroare de gandire ?

Cumm comunicati dvs. cu Dumnezeu ? Dar El, cum comunica cu dvs. ?

Da, inseamna ca noi suntem in eroare de judecata daca Dumnezeu nu este perceput ca prezenta si persoana (constienta de sine), (asa cum de exemplu suntenem constienti intre noi de existenta noastra). Credinta este necesara doar pentru indreptarea erorilor de gandire, apoi odata indreptate acestea si Dumnezeu constientizat, nu mai e necesara credinta, deoarece Dumnezeu devine certitudine, il constientizezi, devine evidenta existenta lui Dumnezeu.


Eu nu il constientizez direct pe Dumnezeu, ci indirect prin orbservatii si logica, Dumnezeu fiind pentru mine o probabilitate si nu o certitudine.

Dumnezeu comunica cu noi in multe feluri, chiar daca nu il constientizam. Cand viata ne invata ceva printr-o lectie, atunci Dumnezeu ne-a comunicat si ne-a invatat ceva, chiar daca noi nu constientizam prezenta Profesorului.

Mi se pare prea complicata si prea filozofica relatia dvs. cu Dumnezeu.

La mine e mai simplu: comunic cu EL prin rugaciune si EL imi raspunde fiind langa mine in fiecare clipa. Fara complicatii.

Si eu m-am confruntat cu o problema asemanatoare. Dupa cativa ani in care am cautat un crestin - adevarat, fara scapari si ravnitor, refuzand din start necredinciosii, am ajuns sa inteleg ca timpul trece, in defavoarea mea si ca nu mai sunt de gasit crestini adevarati singuri, necasatoriti in jurul varstei de 30 ani.
Sfat: lasa stacheta, acorda credit si celor care nu merg la biserica si care, la prima vedere sunt buni de ignorat. Intalneste-te si cu ei, cunoaste-i. S-ar putea sa ai surprize placute. La fel cum s-ar putea sa ai surprize neplacute din partea crestinilor care nu lipsesc de la nicio Sf Liturghie.

Pai cum va raspunde? Ca sfintii chiar constientizeaza raspunsurile. Adica nu e de joaca, Dumnezeu chiar este o constienta de sine, o persoana care transmite in mod inteligent, exact raspunsurile. Problema de perceptie este a noastra. Eu nu percep mereu raspunsurile nici macar indirect (asa cum reusesc sa le percep), decat atunci cand intru intr-o stare mai speciala de reflectie si luciditate mentala cu scaderea automatismelor proceselor de gandire obisnuite, care sunt inlocuite cu un fel de contemplatie rationala si atentie marita asupra aspectelor subtile ale realitatii. Si de-abea in starea asta reusesc sa observ "coincidente" (mai corect spus "sincronicitati") care sugereaza diverse lucruri, aceasta forma de raspuns putand fi considerata "realitatea inconjuratoare care iti vorbeste". Practic, universul din jur pare sa se organizeze astfel incat sa-ti comunice diverse lucruri. Si asta chiar este un raspuns, chiar este o prezenta efectiva care este langa mine, deoarece posibilitatea ca acele sincronicitati sa fie simple coincidente, este practic impotriva tuturor probabilitatilor. A observa acele sincronicitati este ca a castiga continuu la LOTO, impotriva tuturor probabilitatilor, deoarece sansele ca ele sa se prezinte in succesiunea si cu exactitatea cu care se prezinta, sunt practic imposibile fara o organizare inteligenta din spate a realitatii. Cineva le face. Si cine altcineva decat Dumnezeu ar putea sincroniza realitatea inconjuratoare astfel incat ca ea sa iti vorbeasca?

E adevarat, se creeaza si o legatura personala, deoarece starea de luciditate si atentie marita in care sincronicitatile pot fi observate, se formeaza dupa ce in prealabil m-am rugat la Dumnezeu (sau inteligenta personala si infinita a universului - pentru a nu gresi inchipuindu-l si dandu-i astfel o forma limitata lui Dumnezeu). Se creeaza un simtamant parintesc, personal intre mine si Dumnezeu, adica ma las in voia ocrotitoare a Tatalui si ma simt ca pruncul ocrotit la pieptul mamei, scapand de griji, frici si tot felul de ganduri si simtaminte care interfereaza cu noi in mod normal clipa de clipa. Astfel relaxat, lipsit de griji, ocrotit si cerandu-i lui Dumnezeu sa ma lumineze, incep sa se produca lucrurile astea speciale, adica sincronicitatile si o gandire libera, lucida, care tinde spre depasirea limitelor obisnuite de gandire.

De exemplu, pe forumul asta am intrat datorita faptului ca o sincronicitate mi-a sugerat-o. Mi-a fost util forumul, cred ca m-a ajutat sa fac anumite legaturi esentiale. De asemenea, am citit si o carte indrumat de o alta sincronicitate, pe care nu as fi citit-o daca nu mi-ar fi fost indicata, as fi vazut-o inutila la prima vedere (dupa cum am si vazut-o, dar totusi am inceput sa o citesc doar pentru ca mi-a fost indicata prin sincronicitate), dar care s-a dovedit foarte importanta si luminatoare cu informatiile exact de care aveam nevoie in momentul respectiv pentru a-mi largi vederea de ansamblu si intelegerea corecta a unor lucruri esentiale.

Astfel ii percep eu indirect prezenta lui Dumnezeu. Dar cu siguranta exista o comunicare directa la un anumit nivel de intelegere.

Nu doar sfintii constientizeaza raspunsurile.

Am o bunica de 93 de ani care e total slabita de puteri _ ii este greu si sa se dea jos din pat. Dar, imi spune ea, se roaga lui Dumnezeu s-o ajute sa ajunga pana in curtea pasarilor si sa le poata da mancare. Si EL o ajuta. Apoi, se roaga tot lui Dumnezeu s-a ajute sa revina in casa. Si EL o ajuta.
Vecina ei, mai tanara cu 30 de ani, nu iese uneori din casa cu zilele, fiindca (zice ea) se simte atat de rau incat ii este frica sa nu cumva sa nu mai poata reveni. Dar ea nu cere ajutorul lui Dumnezeu.

Cam tot cum ii raspunde Dumnezeu bunicii mele, asa imi raspunde si mie. Ma ajuta sa o scot la capat din orice situatie, fie ea mai mult sau mai putin banala. Ma ajuta sa pot face bine, desi deseori gandurile mele nu se indreapta spre bine.

un prieten a aflat de la un calugar despre un cuplu de mireni care se rugau 24 de ore din 24....isi aranjau progamul in asa fel incat cand nu se ruga el se ruga ea si invers...nu era nici un moment din zi in care sa nu se roage unul dintre ei....chiar daca o sa ma casatoresc, imi vine tare greu sa cred ca voi ajunge vreodata suficient de vrednic pt ca Dumnezeu sa imi trimita pe cineva cu care sa putem ajunge la nivelul asta, dar realizez ca e necesar sa fiu alaturi de o persoana cu care sa putem inainta cat mai mult spre acel punct...

deci in ceea ce priveste alegerea partenerului cert este ca Dumnezeu face multe minuni in ceea ce priveste transformarea necredinciosilor dar si ratiunea care ne-a fost data ne impune responsabilitatea de ”a ne juca sansele”....probabil ca exista o masura care impaca aceste doua dimensiuni dar eu nu imi pot da seama care e....poate difera de la caz la caz....sigur e un lucru : Hristos ramane intotdeauna pe primul loc.

Nu te supara,tie ti se pare asta o NORMALITATE?????
Parintele Teofil Paraian se ruga 8 ore /zi..6 ore la slujbe in biserica si 2 ore singur in camaruta lui..

Din alea 24 de ore,sa zicem ca 12 ore se ruga fiecare sot.Apoi cat crezi ca se puteau concentra la rugaciune?12 ore? Si numai cata milostenie ar fi putut face in acele ore,care e mai bine primita de Dumnezeu decat sa stai cu nasu`n carti de rugaciune!

Mai bine sa nu-ti doresti asa ceva! Parerea mea.

Eu ma intreb daca crestinii au facut vreodata parte din normalitate... Oare Hristos pe vremea lui era considerat normalitate? Dar sfintii de la inceput pana in zilele noastre? Oare noi ne dorim sa devenim normalitate sau sa ne sfintim? Si ce fel de normalitate, stabilita dupa regulile cui?

pai parintele Teofil era la un nivel iar sotii respectivi la altul...nici pustnicii nu fac fapte de milostenie in sensul despre care vorbesti tu dar rugaciunea lor pentru lume e o fapta de mila care intrece orice alt gest facut pentru aproapele....sotii respectivi erau asa cum a spus Mantuitorul...”una precum Noi una suntem”...iar a vorbi despre bucuria comuniunii cu Dumnezeu si cu aproapele pe care o traiau ei neincetat e dincolo de puterile omenesti.

In general,pentru fiecare individ in parte, starea de normalitate o da firescul lui.Dar asta nu inseamna ca daca Ion mananca la micul dejun o omleta de 20 de oua, nu pot sesiza de pe margine ca e o stare de anormalitate.Desi lui,i se pare firesc .

Atunci pe ce baza consideri ca nu e o stare de normaliate?

Am avut un coleg care manca minim 10 oua la o masa, si noua ni se parea anormal dar lui ii era bine. Eu spre exemplu pana pe la varsta de 12 ani mancam 250 - 300 grame zahar brut pe zi, in afara de alte dulciuri - multumesc lui Dumnezeu sunt inca bine sanatos si la 1,8 m nu am decat 72 kg (cu zaharul mai usor de cand am descoperit mierea dar de prajituri nu ma las :1: ). Evident parintilor si doctorilor li se parea anormal.

Vlad nu a spus decat ca si-ar dori sa fie mult mai aproape de Dumnezeu asa cum faceau cei doi prin rugaciune. Nu vad nimic anormal, pentru ca Dumnezeu in excess nu este acelasi lucru ca oua sau dulciuri in excess.

si tu zici ca asta este normalitatea? sa te rogi 12 ore pe zi?

cunosc cazul unei femei foarte credincioase si ravnitoare, cu mare dragoste la rugaciune.
era casatorita si mama a 4 copii.
avea mari probleme cu sotul, pentru ca, spunea chiar ea, decat sa dea cu matura prin casa mai bine citea un acatist, decat sa spele rufele si vasele mai bine un paraclis.
asta in conditiile in care ea nu avea serviciu de cativa ani.
asta este normalitate?

Deci se rugau 12 ore fiecare in asa fel incat sa nu se intample concomitent.Deci 24 de ore acoperite de rugaciune.
Pai sex inseamna cu nu faceau unul cu altul,ci fiecare cu altcineva..:-))

De copii nu mai spun.Cand sa implineasca voia Domnului de a se inmulti si-a umple pamantul,daca ei 24 de ore stateau cu capu`n carti de rugaciune?

@FiulRisipitor

Ceea ce face acel cuplu, nu este exces de Dumnezeu ci exces de zel..Ispita de dreapta in cazul asta..

S-a expus o scurta idee despre viata lor si ai reusit sa le descoperi intreaga viata. Interesant!

Sper ca ai vazut si diferentele intre cele doua cazuri - cel expus de tine si cel expus de vlad.

Sa te rogi 24 de ore,pe rand,sot-sotie fiind, este o scurta idee??

Si nu am spus decat ce se deduce logic din acest comportament.Ma poti contrazice?

Criterii de alegere a viitoarei sotii
Odata, un tanar indragostit a mers la un duhovnic iscusit, pentru a-i cere sfatul in legatura cu o fata pe care o cunoscuse. Spera ca acesta ii va da indemn de casatorie sau de despartire. Intrebat asupra calitatilor fetei, baiatul a inceput sa o laude, spunand mai intai ca este frumoasa. La auzul acestor cuvinte, duhovnicul a asternut pe hartie un "zero". Apoi a aflat ca este bogata si a mai adaugat unul. Enumerarea s-a continuat, iar la fiecare calitate, avva adauga cate un zero. La un moment dat, el l-a intrebat pe tanar: "Dar credincioasa este?", iar tanarul a raspuns ca, in fapt, pentru aceasta a ales-o. Batranul a asezat in fata sirului bogat de zero-uri cifra unu si i-a spus tanarului: "Cu adevarat ti-ai gasit jumatatea, pentru ca daca nu ar fi avut credinta - acel "unu" din fata zero-urilor -, toate acestea, oricat de multe ar fi fost, nu aveau nici o valoare".

Noi trebuie să ne rugăm neîncetat și să abandonăm orice activitate care împiedică rugăciunea.

Pentru aceasta am fost creați, pentru rugăciune. dar nu orice fel de rugăciune, nu poezii, vorbe, ci căutarea de a ne uni în mod concret cu Dumnezeu. Cum se face asta? Cine caută găsește.

Adica nu mai mancam,nu ne mai spalam, nu mai mergem la serviciu, nu mai facem copii,nu mai radem,nu ne mai relaxam,nu mai mergem in natura,etc..nu mai facem de nici unele, numai ne rugam???

SAU,

Sa facem toate acestea fiind in comuniune cu Dumnezeu...ca atunci se schimba problema si sunt perfect de acord!:10:



Ce am bolduit mai sus, imi da speranta, ca te refereai la a doua varianta.:5:

Edit:- dupa ce am vazut ce topic ai deschis -"Normalitatea"-mi s-a spulberat speranta de mai sus..:-))

pentru faptul ca nu intelegi nu ai nici o vina...pentru tonul usor batjocoritor da...partea trista e ca iti bati joc de ceva mai frumos decat poti sa iti imaginezi...partea cu sexul e problema???? Nu stiu daca stii dar in casatoria crestina sexul nu are nici cea mai mica mica parte de pofta in el...e ceva cu totul diferit de ceea ce oamenii numesc ”sex”...e ceva binecuvantat de Dumnezeu pt a adanci comuniunea dintre soti...bineinteles ca ne putem lesne imagina faptul ca cei doi sfinti au avut relatii trupesti atunci cand s-au casatorit fiindca daca ar fi fost la nivelul pe care l-am expus eu erau de mult in manastiri..dar odata ce au ajuns la acel nivel ei sunt ca unul singur deci nu mai e nevoie de sex.....argumentele tale de genul ”asta inseamna ca nu mai trebuie sa radem, iesim cu prietenii, ne uitam la o comedie etc.” nu au nici un sens....am spus eu ca nu trebuie sa facem chestiile astea ????...am spus eu sa ne rugam noi oamenii obisnuiti 24/24? pai la nivelul nostru ar fi autodistrugere curata....nu ne-ar folosi la nimic ci din contra...dar la nivelul lor inseamna o perpetua comuniune prin rugaciune cu Dumnezeu si cu aproapele..nu inseamna lipsa de bucurie, de veselie, de fericire ci tocmai implinirea acestora intr-o masura in care nu iti poti imagina.....faptul ca nu ai inteles treaba asta inca odata repet nu e de acuzat...dar puteai sa iti expui parerea si fara replici de genul ”asta inseamna ca fac sex cu altii”.....eu nu mai revin...m-am spovedit in seara asta si vreau sa ma pot impartasi cu constiinta curata....iti doresc ceva mai multa cugetare in postari si un post binecuvantat....Doamne ajuta!