O poezie foate frumoasă adecvată acestui frumos subiect de discuţie
 

PSALMUL LUI DECENEU

Doamne ,Dumnezeule,
Ajuta-ma sa Te laud pe Tine
precum Te lauda pasarile;
Ajuta-ma sa vorbesc despre Tine
precum vorbesc florile;
Ajuta-ma sa tac despre Tine
precum tac pietrele;
Ajuta-ma sa te cint pe tine
precum Te cinta izvoarele;
;
Ajuta-ma sa alerg spre Tine
precum alearga vintul;
Ajuta-ma sa pling inaintea Ta
precum lacrimeaza norii;
Ajuta-ma sa te privesc pe Tine
precum Te privesc stelele;
Ajuta-ma sa ma statornicesc intru Tine
precum neclintiti sunt muntii;
Ajuta-ma sa ma linistesc intru Tine
precum se linisteste marea;
Straluceste inauntrul meu
precum luna plina inlacul de la Gura Apei.

EP.DANIIL STOENESCU

.

Pt andreicozia
 

Iti intinsesem mana....Ai dat cu pietrele necunostintei...Si-as putea sa ma risipesc intr-un dialog care n-ar folosi poate nimanui...Eu insa asa cum te-ai purtat cu mine , tot te iubesc, ca om , ca frate al meu...Si vin si-ti zic numai atat : daca mi-ar fi luat ultimul "fir" de sensibil din subtilul ce-mi defineste sufletul insetat de Dumnezeu si frumos, as muri...Pace tie...si fa-ti un bine...accepta-l pe fiecare asa cum e : un suflet !:53:

Sf Siluan Athonitul
 

'Facandu-ne asemenea lui Dumnezeu prin iubirea tuturor oamenilor, fara deosebire, ajungem sa cunoastem dragostea lui Dumnezeu, iar prin aceasta Il cunoastem pe Dumnezeu,Care este Iubire. Pentru Sf Siluan sa-L cunosti pe Dumnezeu, inseamna, mai intai de toate, sa stii cum ne iubeste.Daca nu vom iubi si pe vrasmasii nostrii, nu vom avea in suflet decat o anume liniste, in unele momente.

Sf Simeon Noul Teolog, vede in iubirea de vrasmasi izvor de smerenie, de plans duhovnicesc, treapta mai inalta a strapungerii inimii, al dezlipirii de lume, al nepatimirii si cale de contemplatie.

Iubirea de vrasmasi ingaduie, de asemenea, pastrarea harului o data primit, fara aceasta harul pierzandu-se.'

Cred ca marea, cumplita suferinta a omului consta in neputinta de a iubi. Si nici nu ar putea iubi vreodata prin forte proprii, fara ajutorul lui Dumnezeu, fara dumnezeiescul har. "Doamne, Tu ai poruncit sa-i iubim pe vrajmasi, dar aceasta e greu pentru noi, pacatosii, daca nu e cu noi harul Tau" - marturiseste Sfantul Siluan.

Conform aceluiasi Sfant, trebuie sa intelegem ca, atata vreme cat dorim raul cuiva, suntem departe de iubirea adevarata, la care suntem chemati: "Sunt oameni care doresc dusmanilor lor sau dusmanilor Bisericii pieire si chinuri in focul iadului. Ei gandesc asa pentru ca n-au invatat de la Duhul Sfant iubirea lui Dumnezeu, caci cel ce a invatat aceasta va varsa lacrimi pentru intreaga lume.

Tu zici: Cutare e un criminal si e bine sa arda in focul iadului. Dar te intreb: Daca Dumnezeu ti-ar da un loc bun in Rai si de acolo ai vedea arzand in foc pe cel caruia iai dorit chinurile iadului, nu-ti va fi mila de el, oricine ar fi, chiar daca e dusman al Bisericii?"

Omul indumnezeit nu e zgarcit in a-si manifesta dragostea, ci-si iubeste toti semenii, fara a cerceta masura lor duhovniceasca.

Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca "daca pe unii ii urasti, pe altii nici nu-i iubesti nici, nu-i urasti, pe altii iarasi ii iubesti, dar potrivit, si, in sfarsit, pe altii ii iubesti foarte tare, din aceasta neegalitate cunoaste ca esti departe de dragostea desavarsita, care cere sa iubesti pe tot omul deopotriva.

Cel desavarsit in iubire nu mai cunoaste deosebirea intre al sau si al altuia, sau intre credincios si necredincios, ci, cautand la firea cea una a oamenilor, priveste pe toti la fel si arata aceeasi dragoste."

Eiiii , draga George , aici ai scris un lucru mare ! Ce bine ar fi sa te citeasca toti ! Despre asta punctasem si eu in multe locuri...Ca Dumnezeu ne iubeste pe TOTI ! Cu totii suntem ai Lui, chit ca asta e ceva dezagreabil pt unii....Doamne ajuta-ne pe toti ! :25:

Ne zice Domnul:

24. Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa.
25. Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus.
26. Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina.
27. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină?
28. Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voieşti deci să ne ducem şi s-o plivim?
29. El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi grâul.
30. Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea. (Matei 13)

Sa nu ne amagim, deci!

Esti inconfundabila ! Ti-a dat "curaj" Zaharia , si acum dai citate numai din Biblie ! Sunt de mare folos , dar exista mari pericole , atat pentru tine , cat si pentru ortodoxul de rand ! Atentie , caci astfel au inceput si vecinii sectari , uitand complet de Sfanta Traditie si mai ales de Sfintii Parinti ,. Sa ne fereasca Dumnezeu sa ajungem langa ei , precum ei , si mult mai rau de atat ! Sa nu mi-o ei in nume de rau !

Ce spui tu Ancuta? In aceasta pilda cred ca Domnul se referea la pacate, la patimile noastre, la distincţia dintre bine şi rău...nu omul e 'neghina'. Noi ca si crestini suntem datori sa iubim TOTI oamenii...nu doar...selectiv. ' Daca un singur om nu iubim, atunci nu avem iubirea cea desavarsita'. Daca unii aleg cai gresite...problema lor ( si a noastra, fiind datori sa-i iubim in continuare si sa ne rugam ca ei sa vina pe calea cea dreapta )...Citeste Sf Siluan. El se ruga pentru toata faptura, fara deosebire. Se gandea si la plante, la animale, insecte si spunea ca desi ele nu au nevoie de mantuire, se ruga si pentru acestea, caci si ele sufereau din pricina rautatii oamenilor.

:)))
Parca te si vad cum te uiti urit la "oamenii-neghina" gata sa pui torta la talpile lor pentru a-i stirpi de pe pamintul tau "sfint"

Cit de departe sunt unii de crestinism!
Nu-mi vine sa cred ca pentru tine crestinism inseamna prezenta obligatorie(fara absente nemotivate) la Liturghie, fantezia rugaciunii "interiorizate" si alte basme care ti le creezi in minte.

Nici mie nu-mi vine sa cred ca astfel comentezi niste versete din Evanghelia dupa Matei. Pilda o da Iisus Hristos. Cum sa fie El departe de Crestinism, cand El este Crestinismul!
Se pare ca unii nu vad padurea din cauza pomilor.

Andrei, pe tine cine te adoarme cu "basmele" pe care le scrii pe aici? Ma indoiesc ca dormi bine.

"Neo-ortodox" ! ! !
 

Andrei, are noua lui "biserică"-neo ortodoxă după declaraţile făcute în pagina de profil ! Iaca cum se naşte o nouă "biserică", şi noi habar nu avem , unde Hristos e în plan secundar , Sfânta Tradiţie şi Sfinţii Părinţi sunt doar simple basme pentru adormit copii ortodocşi împreună cu ai lor părinţi , bunici şi bunicuţe ! Să-i mulţumim lui Andrei , dragă Anca, pentru efortul făcut zi de zi pe acest forum o. . . . .X , întru luminarea noastră !

Dumnezeu sa-l ierte si sa ne ierte pe toti, ca poate fara sa vrem suntem ispita pentru unii.

Poti fi sigura ca la asta se referea, nicidecum nu indemna la crima cu premeditare, "la vremea secerisului" !!

Ma ia cu groaza cand ma gandesc ca multi interpreteaza in acest hal Evanghelia!

Foarte bine zici.Din cauza acestui tip de crestin pierde foarte mult ortodoxia.
Din interpretare dupa ureche nu poate sa ajunga decat lautar de ce sa te ingrozesti.
Da asa e si asta uita mereu lautarii

Lautarii canta dupa ureche si nu sunt pregatiti pentru partitura serioasa , de aceea se erijaza in "invatati" si urla ca detin adevarul....Dar asa-mi vine mie in mintiuca, fabula cu greierasul si furnicutza.....Si Doamne....ca aproape-i secerisul...si greieri mult prea multi...

Calea catre Hristos -Ellen G. White
 

Dumnezeu a legat inimile noastre de El prin nenumarate dovezi ale iubirii Sale din ceruri si de pe pamant. El a cautat sa ni Se descopere prin lucrurile din natura si prin cele mai profunde si gingase legaturi omenesti pe care inimile noastre le pot cunoaste. Vrajmasul a tot binele a orbit mintea oamenilor, asa incat ei privesc spre Dumnezeu cu teama, inchipuindu-si-L ca fiind sever şi neiertator. Satana a determinat pe oameni sa considere pe Dumnezeu ca fiind o fiinta al carei atribut principal este judecata severa, unul care este un judecator aspru, un creditor brutal si neinduplecat. El a infatisat pe Creator ca pe unul care pandeste cu multa atentie ca sa poata observa greselile si pacatele oamenilor si sa poata aduce asupra lor judecatile cerului. Insa pentru a indeparta aceasta umbra intunecata si pentru a descoperi lumii iubirea nemarginita a lui Dumnezeu, Hristos a venit sa traiasca printre oameni.

Descriind scopul misiunii Sale aici, pe pamant, Domnul Hristos spunea: " M-a trimis sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesc robilor de razboi slobozirea si orbilor capatarea vederii sa dau drumul celor apasati'’ (Luca 4,18). Aceasta a fost lucrarea Sa. El umbla din loc in loc, facand bine si vindecand pe toti cei ce erau apasati de diavolul. Erau sate intregi unde in nici o casa nu se mai auzea vreun geamat datorat bolii, pentru ca Domnul Hristos trecuse prin ele si vindecase toate suferintele. Lucrarea Sa dadea marturie despre misiunea Sa divina. Dragostea, mila si compasiunea erau manifestate in fiecare act al vietii Sale, inima Sa se deschidea cu multa simpatie fiilor oamenilor.
El a luat asupra Sa natura omeneasca, pentru ca in acest fel sa poata satisface mai bine nevoile omului. Oamenii cei mai saraci si cei mai umili nu se temeau sa se apropie de El. Chiar si copilasii erau atrasi de El. Acestia simteau o placere deosebita sa stea pe genunchii Sai si sa priveasca fata Sa expresiva, blanda si iubitoare.
Domnul Hristos nu ascundea adevarul, dar totdeauna il rostea cu iubire. In legaturile Sale cu oamenii, El dadea pe fata cel mai atent tact si o atentie profunda si plina de bunatate. El n-a fost niciodata nepoliticos si n-a rostit nici un cuvant aspru, nefolositor. N-a pricinuit niciodata unui suflet sensibil o durere inutila. Domnul Hristos nu critica slabiciunea omeneasca. El a rostit adevarul, dar totdeauna l-a rostit cu iubire. A denuntat fatarnicia, necredinta si nedreptatea, dar lacrimile se simteau in vocea Lui atunci cand rostea mustrarile Sale taioase.

Domnul Hristos a trait, a suferit si a murit pentru rascumpararea noastra. El a devenit "om al durerii", pentru ca noi sa putem fi partasi de bucuria vesnica. Domnul Dumnezeu a ingaduit ca Fiul Sau iubit, plin de har si adevar sa vina dintr-o lume de nedescrisa slava intr-o lume manjita si poluata de pacat si intunecata de umbra mortii si blestemului. El I-a ingaduit sa paraseasca sanul iubirii Sale si adorarea ingerilor spre a suferi rusinea, insulta, umilinta, ura si moartea. "Pedeapsa care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti" (Isaia 53,5). Priviti-L in pustie, in Ghetsemani, pe cruce! Fiul fara prihana al lui Dumnezeu a luat asupra Sa povara pacatului. El, care era una cu Dumnezeu Tatal, a ajuns sa simta in sufletul Sau teribila despartire pe care pacatul o aduce intre Dumnezeu si om. Acest fapt a smuls de pe buzele Sale strigatul plin de durere: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?" (Matei 27,46). Povara zdrobitoare a pacatului, constienta teribilei lui grozavii, a despartirii pacatosului de Dumnezeu : acestea au fost cele ce au zdrobit inima Fiului lui Dumnezeu.
Dar acest mare sacrificiu n-a fost facut pentru a trezi in inima Tatalui iubire fata de pacatos si nici pentru a-L determina sa fie binevoitor a-l mantui. O, nu! "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu" (Ioan 3,16). Tatal nu ne iubeste ca urmare a marii Sale jertfe aduse pentru noi, ci El a adus aceasta jertfa pentru ca ne iubeste.

Viata Sa a fost o viata de renuntare de sine si de o atenta purtare de grija pentru altii. Orice suflet era pretios inaintea Sa. Vedea in toti oamenii suflete cazute in pacat, pentru mantuirea carora El venise. Acesta este caracterul Domnului Hristos, asa cum este descoperit in viata Sa.

Teama si iubirea de Dumnezeu . . . Hristos intruchiparea dragostei. . .
 

Parintele Damian semneaza un articol pe site :http://www.crestinortodox.ro/diverse...zeu-69337.html

Cateodata tacerea e de aur!

Cateodata , si mai mereu mandria ne orbeste !

Ellen G. White
 

CORECT era sa dai sursa textului citat:
Citat din "Calea catre Hristos" , Capitolul 01- "Iubirea lui Dumnezeu fata de om", scrisa de Ellen G. White, membru fondator al Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea.

"Dumnezeu este iubire" este scris pe fiecare boboc de floare ce stă să se deschidă, pe fiecare fir de iarbă ce se ridică. Păsărelele încântătoare care fac să răsune aerul cu trilurile lor înveselitoare, florile atât de delicat colorate care în desăvârşirea lor îşi răspândesc parfumul, copacii falnici ai pădurii cu bogatul lor frunziş de un verde viu : toate mărturisesc despre grija părintească şi iubitoare a Dumnezeului nostru şi despre dorinţa Sa de a face fericiţi pe copiii Săi.
Cuvântul lui Dumnezeu descoperă caracterul Său. El însuşi a făcut şi face cunoscut iubirea şi mila Sa infinită.......”

Daca ne declaram crestini ortodocsi, si daca sutem crestini ortodocsi, din respect pentru credinta noastra si din respect pentru cei de alte credinte, trebuie sa spunem sursa textelor pe care le postam. Sa nu gasim oare si din bogatia gandirii Sfintilor parinti din ortodoxie ceva potrivit pentru Iubirea lui Dumnezeu pentru om?
Exista mai multe site-uri ale credinciosilor Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea si sunt si mai multe site-uri dedicate lui Ellen G. White. Un „dialog” corect ne obliga sa spunem carei credinte apartinem. Nu trebuie sa ne rusinam si nici nu trebuie sa ne mandrim cu credinta noastra. Si in primul caz si in cel de-al doilea, nu suntem demni de marea Iubire a lui Dumnezeu pentru noi.

Vorbeam pe alt thread , la Topicul Anunturi - despre Parintele Paraian , despre fanatism citand din spusele altui mare parinte , Cleopa , despre acest fanatism si mai ales despre dreapta socoteala . Asta e marele avantaj al citirii Sfintei Scripturi - Sfintei Traditii si a Sfintilor Parinti ! Credinta schismatica , eretica , pagana , nu inteleg aceasta ! Acesta era micul meu semnal de alarma ce vad ca te-a deranjat , ti-a scormonit afurisita de mandrie !

"Hristoase al meu, iubirea Ta nu are hotar!"
 

De multe ori ii spun: "Hristoase al meu, iubirea Ta nu are hotar!". E o minune cum de mai traiesc. Printre alte boli ale mele, am si cancer la hipofiza. S-a facut acolo o tumoare care creste si apasa pe nervul optic. De-asta nu mai vad acum. Ma doare infricosator. Ma rog, insa, ridicand Crucea lui Hristos cu rabdare.
Vedeti inima mea cum este? S-a marit, nu mai este cum era. Este tot din pricina cancerului de la cap. Si cu cat merg, o sa se inrautateasca. Se va mai mari, o sa-mi fie greu sa vorbesc. Ma doare mult, sufar, dar este foarte frumoasa boala mea. O simt ca iubire a lui Hristos. Ma strapung la inima si multumesc lui Dumnezeu. Este pentru pacatele mele. Sunt pacatos si Dumnezeu Se straduieste sa ma curateasca.
Ma bucur ca o am, ca sa fiu si eu partas la Patimile Lui, din multa mea iubire. Am certarea lui Dumnezeu. Caci "pe cine il iubeste, Domnul il cearta" (Evr. 12, 6). Boala mea este o deosebita bunavointa a lui Dumnezeu, Care ma cheama sa patrund in taina iubirii Lui si prin harul Lui sa ma straduiesc sa-I raspund. Dar eu nu sunt vrednic. O sa-mi spuneti: "Toate astea pe care ti le descopera Dumnezeu nu te fac vrednic?" Acestea ma judeca. Pentru ca ele sunt ale harului lui Dumnezeu. Nu-i nimic al meu. Dumnezeu mi-a dat multe harisme, dar eu nu am raspuns, m-am dovedit nevrednic. Stradania, insa, n-am parasit-o. Poate ca Dumnezeu o sa-mi dea ajutorul Lui, ca sa ma daruiesc iubirii Sale.
Pentru aceasta nu ma rog ca sa ma faca Dumnezeu bine. Ma rog sa ma faca bun. Sunt incredintat ca Dumnezeu stie ca ma rog. Insa ma rog pentru sufletul meu, ca sa-mi ierte pacatele.
Nu ma framanta daca si cat traiesc. Asta am lasat-o in seama iubirii lui Dumnezeu. Se intampla de multe ori ca cineva sa nu vrea sa-si aduca aminte de moarte. Este pentru ca doreste viata. Aceasta este, dintr-un punct de vedere, o dovada a nemuririi sufletului. Insa, "si daca traim, si daca murim, ai Domnului suntem" (Rom. 14, 8). Moartea este puntea care ne va duce la Hristos. Indata ce inchidem ochii, ii vom deschide in vesnicie. Ne vom infatisa inaintea lui Hristos. In cealalta viata vom trai "mai intiparit" harul lui Dumnezeu.

Citat din
Boala ca iubire a lui Hristos
Parintele Porfirie Kavsokalivitul
www.crestinortodox.ro

CREDINTA DREAPTA , ORTODOXIA , ESTE SINGURA CARE ESTE LUCRATOARE SI MANTUITOARE , in rest avem libertatea de a alege , dupa mintea , dragostea si credinta fiecaruia !

„Am simtit o mare bucurie la gandul ca-L voi intalni pe Domnul”
 

"Candva ajunsesem pe patul de moarte. Patisem o infricosatoare hemoragie gastrica datorita cortizonului pe care mi l-au dat la spital, cand am facut operatia la ochiul pe care, in cele din urma, l-am pierdut. Atunci locuiam intr-o colibioara; inca nu zidisem manastirea. Din pricina istovirii, nu stiam cand e noapte si cand este zi. Am ajuns la moarte si, totusi, am trait. Am slabit mult. Mi s-a taiat pofta de mancare. Trei luni de zile am trait cu trei linguri de lapte pe zi. Am fost salvat de-o capra!
Traiam cu gandul plecarii. Am simtit o mare bucurie la gandul ca-L voi intalni pe Domnul. Aveam adanc inlauntrul meu simtamantul prezentei lui Dumnezeu. Si Dumnezeu a voit atunci sa ma intareasca si sa ma mangaie cu ceva preabinecuvantat. (...)
Nu voiam sa ma gandesc la iad, la vami. Nu-mi aminteam de pacatele mele, desi aveam multe. Le-am lasat in urma. Imi aminteam numai de iubirea lui Dumnezeu si ma bucuram. Si ma rugam: "Pentru iubirea Ta, Dumnezeul meu, sa fiu si eu acolo. Insa, daca pentru pacatele mele trebuie sa merg in iad, atunci sa ma aseze iubirea Ta oriunde voieste. Ajunge sa fiu impreuna cu Tine".


Atatia ani am trait in pustie mangaierea lui Hristos. Ziceam intru sine: "Daca merg sus in cer si Dumnezeu imi zice: Prietene, cum ai intrat aici fara haina de nunta? (Matei 22, 12) Ce cauti aici?, o sa-I spun: Tot ce voiesti Tu, Domnul meu, tot ce voieste iubirea Ta, unde vrea iubirea Ta sa ma aseze. Ma predau iubirii Tale. Daca voiesti sa ma asezi in iad, aseaza-ma, destul imi este sa nu pierd iubirea Ta!"
Aveam simtamantul pacatoseniei mele; de aceea rosteam neincetat inlauntrul meu rugaciunea Sfantului Simeon Noul Teolog: "Stiu, Mantuitorule, ca altul ca mine n-a gresit Tie, nici a facut faptele pe care le-am facut eu. Dar si aceasta stiu, ca marimea greselilor mele si multimea pacatelor mele nu covarsesc rabdarea cea multa a Dumnezeului meu, nici iubirea Lui de oameni cea inalta."
In tot acest timp aveam dureri infricosatoare in tot trupul meu. Ceilalti ma vedeau murind. Eu ma predasem iubirii lui Dumnezeu. Nu ma rugam sa ma izbaveasca de dureri. Dorul meu era sa ma miluiasca. Ma sprijinisem de El, asteptam sa lucreze harul Lui. Nu ma temeam de moarte. Mergeam la Hristos. Precum v-am spus, ziceam necontenit rugaciunea Sfantului Simeon Noul Teolog, dar nu din interes, nu ca sa-mi dea sanatate. O simteam cuvant cu cuvant.

Fragmente din "Boala ca iubire a lui Hristos"
Parintele Porfirie Kavsokalivitul
www.crestinortodox.ro

Asculta bine...am pus ghilimele.....deci nu am "copiat" iar daca de data asta nu am indicat sursa e pt am uitat....Iar ca si credinta REPET....desi nu-i treaba ta....sunt ortodoxa....si chiar de mai am capul prin nori uneori...picioarele imi raman pe pamant..bine "infipte"....Asa ca am vazut din "avion" insinuarea ta...rautacioasa....(pardon) de bun crestin..

Ispite , ispite , ispite !:18:Cum se baga necuratul cand e vorba de Iubirea cea Adevarata !:40:

Au fost doar niste fraze frumoase, gasite pe net, referitoare la dragostea lui Dumnezeu pentru noi oamenii. Asta nu inseamna ca impartasim aceleasi convingeri cu altii ce apartin altor relegii decat cea ortodoxa. Cred ca este valabil, deasemenea si pentru Calator prin ploaie.


P.S: Si eu am dat citat din Ellen G.White. Mi-a placut doar ce am citit. Daca am suparat pe cineva, sa-mi fie cu iertare.

Oare am citit bine ce ai scris? Iti pierzi timpul cu literatura eretica? Esti bine?

Nu am citit toata cartea...Doar ce am postat.


P.S: Rog nu aruncati cu oua, doar pentru ca nu am facut o alegere buna in postare!

Dumnezeu sa ne ierte
 

1. E prima data cand intru in dialog (sau poate a doua) pe forum. Nu pentru asta scriu cate ceva aici.
Imi pare rau pentru reactia ta. Nu sunt un bun crestin. Nimeni nu e bun crestin. Nu trebuie sa uitam cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur,„Daca noi am fi cu adevarat crestini, idolatrii ar fi venit la Hristos" citat de Sfantul Nectarie din Eghina in cartea DESPRE POCAINTA SI SPOVEDANIE. Ne straduim. Unii reusesc sa se apropie de Dumnezeu, altii cauta toata viata calea spre Dumnezeu. Eu sunt un om obisnuit care a avut sansa Botezului ortodox, care a gresit de multe ori, care greseste in continuare, dar isi doreste sa fie iubit de Dumnezeu. Sunt un om care a inceput sa vada marea grija si marea Iubire a lui Dumnezeu. Daca te-am suparat, te rog sa ma ierti. Se apropie postul cel mare inchinat Invierii Domnului si e foarte important sa ne cerem iertare acelora pe care i-am suparat cu voia sau fara voia noastra. Iar eu o fac din tot sufletul. Daca esti crestin ortodoxa, intelegi importanta iertarii. Si ma ierti.
2. Nu mi s-a parut corect ca n-ai specificat sursa citarii (am vazut ghilimelele si oricum nu te-am acuzat de plagiat) si pentru ca citezi dintr-o scriitoare, fondatoare a Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea, pe un site crestin ortodox. Nu e rau ca ai facut-o, nu e bine ca ai facut-o: nu eu sunt in masura sa hotarasc binele sau raul; e doar o constatare. Eu am fost invatata sa respect OMUL, pentru ca orice om este Creatia lui Dumnezeu, indiferent daca este alb sau negru, crestin inchinator de la dreapta la stanga sau de la stanga spre dreapta, crestin al Bisericii ultimelor zile ale lui Cristos, Adventist de Ziua a Saptea, musulman, budist, Martor al lui Iehova, Lutheran, Reformat, Calvin, credincios al cultului Mozaic. Cred ca tarie ca la un moment dat, Credinta va fi una. Cand se va intampla asta, cum se va intampla, numai Dumnezeu stie. Dar la noi, la crestinii ortodocsi, la Sfanta Liturghie, preotul slujitor se roaga pentru unirea credintei. Si atunci, toti trebuie sa ne rugam pentru asta, pentru ca este voia lui Dumnezeu.
3. Toti oamenii de la inceputul lumii – de la Adam si Eva si pana la ultimul om care se va naste din femeie inainte de a doua venire a Mantuitorului Iisus Hristos- toti sunt creatia lui Dumnezeu. Dumnezeu Creatorul tutror celor vazute si nevazute, n-a facut nimic inutil. Daca Dumnezeu ingaduie multimea de religii si credinte, tot Dumnezeu va judeca Drept, ce i se cuvine fiecaruia. Doar apartenenta la una dintre aceste credinte/religii/confesiuni/ nu ne face automat mai buni sau mai rai.
4. Eu am avut doua matusi care, intr-un moment deosebit de greu al vietii lor, au devenit Adventiste. Cand eram copil (12-14 ani, acum am 63) am mers de cateva ori la biserica lor. N-am simtit ca locul meu e acolo si nu m-am mai dus. Nu m-a obligat nimeni sa ma duc; nu m-a certat nimeni ca nu m-am mai dus. Ma rog lui Dumnezeu, Maicii Domnului si tuturor Sfintilor pentru toti din familia mea (si nu numai), vii sau adormiti (matusile mele s-au dus de mult la Dumnezeu). Si cred in marea Iubire a lui Dumnezeu pentru oameni. Nu fac propaganda pentru nici o alta credinta sau confesiune sau religie. Dar nu sunt in masura sa ridic piatra.

Totul e sa constientizam!

"Ortodoxia este viata"
 

„Ortodoxia este viata. Daca nu traim ortodoxia, pur si simplu nu suntem ortodocsi, indiferent de ce convingeri formale am avea.”

„Inainte de toate, hrana duhovniceasca crestina, prin insasi natura ei, este ceva viu si hranitor; daca atitudinea noastra fata de ea este doar academica si scolareasca, nu vom reusi sa obtinem folosul care ar trebui. Astfel, daca citim carti ortodoxe sau suntem interesati de ortodoxie numai pentru a fi informati – sau ca sa ne aratam cunostiintele celorlalti, inseamna ca nu i-am inteles scopul; daca invatam poruncile lui Dumnezeu si legea Bisericii Sale doar pentru a fi „corecti” si pentru a judeca „incorectitudinea” celorlalti, inseamna ca nu i-am inteles scopul. Aceste lucruri nu trebuie sa ne influenteze doar ideile, ci trebuie sa ne atinga in mod direct vietile si sa le schimbe. In orice vreme de mare criza a treburilor omenesti – la fel ca si vremurile critice ce ne asteapta in lumea libera – cei cei isi vor pune nadejdea in cunoasterea exterioara, in legi si canoane si in corectitudine, nu vor putea rezista. Cei puternici vor fi atunci cei a caror educatie ortodoxa le-a dat un simt pentru ceea ce este cu adevarat crestinesc, cei a caror ortodoxie se gaseste in inima si este capabila sa atinga alte inimi.”


„Biserica lui Hristos traieste si este libera. In ea ne miscam si vietuim, intru Hristos Cel care este Capul ei. In El avem libertate deplina. In Biserica cunoastem adevarul si adevarul ne va face liberi (Ioan 8:32). Esti in Biserica lui Hristos de fiecare data cand il ridici pe cel cazut in intristare, ori cand faci milostenie celui sarac, si il vizitezi pe cel bolnav. Esti in Biserica lui Hristos cand esti bun si intelegator, cand refuzi sa te manii pe fratele tau, chiar si atunci cand ti-a ranit sentimentele. Esti in Biserica lui Hristos cand te rogi: <<Doamne, iarta-l.>> Cand muncesti cinstit la slujba ta, intorcandu-te obosit seara acasa, dar cu zambetul pe buze; cand rasplatesti raul cu dragostea - esti in Biserica lui Hristos. Nu vezi, asadar, tinere prieten, cat de aproape este Biserica lui Hristos? Tu esti Petru si Dumnezeu si-a cladit Biserica Sa pe tine. Tu esti piatra Bisericii Sale impotriva careia nimic nu poate izbandi... Sa cladim biserici cu credinta noastra, biserici pe care nici o putere omeneasca nu le poate dobori, o biserica a carei temelie este Hristos... Simte-l pe fratele tau langa tine. Nu intreba niciodata: <<Cine e el?>> Mai degraba zi: <<Nu e un strain; este fratele meu. Este Biserica lui Hristos la fel ca si mine>>.”
(Parintele Gheorghe Calciu citat de Parintele Serafim Rose in „Perspectiva ortodoxa asupra lumii” de Parintele Serafim Rose
Aparut in „The Orthodox Word”

Vol. 18, Nr. 4 (105) iulie-august, 1982

Traducerea: Radu Hagiu

Parintele Serafim Rose
 

pt Volga
 

Normal ca te iert...dar chiar nu o facusem cu intentie...indiferent de ce insinueaza unii/altii...:53:

Draga Cristi bossule, apoi eu am scris ceva frumos , ce mi-a placut....Si nu are nici o legatura cu adventistii care ma lasa rece ! Si nu tot "sugera" subtil ori mai putin ca as fi o ispita....Dumnezeu e cel care imi stie exact sufletul, nu omul....Doamne ajuta!

Acatist de multumire - Slava lui Dumnezeu pentru toate
 

thread: pocainta: Dumnezeu este iubire
 

Bine ti-ai ales numele.Stiu ca eu ar trebui sa dispar de langa tine.
Stai linistita n-au fost decat doua oua.Si alea de vultur.

Cuvinte ale Maicii Siluana. Raspuns la intreb.:Oare Dumnezeu mă iubeşte şi pe mie?
 

Intrebare:
Oare Dumnezeu mă iubeşte şi pe mine? Pentru că nu are nici un motiv să mă iubească, decât că sunt creaţia Lui. De ce suferă Dumnezeu pentru căderile oamenilor? Tare mult mă frământă aceste întrebări şi nu are cine să mă lămurească. Slava lui Dumnezeu că existaţi!
Liliana

Raspuns-Maica Siluana:
Citind şi recitind scurtul tău mesaj, Liliana, a năvălit în mine o durere pe care mă străduiesc să o descifrez. Mă doare afirmaţia ta că Dumnezeu "nu are nici un motiv sa te iubească"! Oare ce mă doare în ea?
În primul rând, cred că mă doare faptul că Dumnezeu e atât de necunoscut pentru noi. Nu-L cunoaştem, chiar dacă suntem credincioşi. Nu-L cunoaştem aşa cum ne spune El că este, ci aşa cum ni-l prezintă alţii. Numai oamenii din jurul nostru ne învaţă că trebuie să merităm iubirea, că trebuie sa facem eforturi ca s-o meritam. Nu? Să fim cuminţi, să luam note mari, să facem aşa şi aşa... Astfel noi Îl privim pe Dumnezeu prin ochelarii pe care ni i-au pus cei care ne vorbesc despre iubire şi despre Dumnezeu. Şi cred că nu avem de ales, o vreme. Dar numai o vreme. Pentru că vine ceasul în care suntem chemaţi să ne asumăm o relaţie directă şi vie cu Dumnezeu. Să-L privim aşa cum ne spune El că este, să-L cunoaştem trăind Poruncile Lui şi spunându-I în rugăciune toate ale noastre. Atunci vom înţelege altfel cuvântul Apostolului Iubirii că "Dumnezeu este Iubire"! Atunci vom înţelege şi vom simţi că El iubeşte pentru că este Iubire, nu pentru că cineva merită sau nu, ca noi!
DA, Dumnezeu ne vede dincolo de aparenţe, ne vede în întregul nostru, ne vede şi cum nu suntem încă! Să citeşti Sfintele Evanghelii şi să vezi, de exemplu, cum îl iubeşte Domnul pe Sfântul Petru care, deşi Îl iubeşte mult, mult pe Domnul, face lucruri care Îl întristează pe Domnul. Dar Domnul îl iubeşte şi-l mustră din iubire. Mustrarea era pentru trezire, pentru conştientizare, pentru devenire, nu pentru a-l umili sau pedepsi, cum facem noi!
Este în om, copil drag, ceva ce este întotdeauna demn de iubire. E o scânteie pe care nici o întinăciune nu o poate întina. Când cineva ne priveşte cu iubire, adică fără judecată, vede acel ceva. Când ochiul omului este rănit, bolnav de invidie (încă de la Abel şi Cain), de frică, de neîncredere, de ambiţie, de pofte păcătoase, şi alte patimi, el nu mai vede acel ceva, ci propria sa urâţenie proiectată pe celălalt. Când ochiul devine curat, ca la sfinţi, orice ar face cineva, e iubit. Iubirea sfântului e ca iubirea lui Dumnezeu, pentru toţi la fel. Numai că aceeaşi iubire e trăită cu bucurie şi drag pentru cei care aleg să facă binele şi cu durere, milă şi rugăciune pentru cel care face rău, făcându-şi astfel sieşi rău.
Ce e şi mai dureros este că am învăţat să ne privim şi pe noi înşine cu ochii celor care ne-au rănit. Dacă ne-au spus părinţii sau învăţătorii că suntem proşti, că nu suntem buni de nimic, sau au râs copiii de noi că suntem nu ştiu cum, noi ne însuşim acel punct de vedere şi ne privim astfel, deşi ştim că nu suntem chiar aşa sau numai aşa. Şi, în felul acesta, în loc să luptăm să schimbăm în bine ce nu e bine la noi, rămânem cufundaţi în părerea proastă şi deznădejde... Aşa nu mai învăţăm dragostea dumnezeiască, ci numai pe cea pentru merite, pentru "note" !
Poate că şi tu ai experienţe cum putem iubi pe cineva pentru ce va fi, deşi nu este încă. De exemplul, semeni o floare care îţi este dragă, o aştepţi cu nerăbdare să răsară şi, când apar primele frunzuliţe, te bucuri, şi o iubeşti. Nu? De ce? Petru că tu ştii cum va fi ea, ştii ce va deveni, şi ştii că fără aceste smerite frunzuliţe, minunea de floare nu va fi! Şi dacă cineva rupe sau răneşte frunzuliţele, te întristezi, nu? Cam aşa suferă şi Dumnezeu pentru căderile noastre. Când eu fac ceva rău, pe mine mă rănesc, rănesc acele frunzuliţe care, crescând, ar sfârşi în înflorirea acelui ceva din mine care e chiar minunea ce sunt chemată să devin.
Dar mai multe despre toate acestea vei descoperi, copil drag, vorbind direct cu Domnul. Citeşte Sfânta Scriptură, fii atentă la dragostea lui Dumnezeu pentru om şi, când ceva de acolo te atinge, simţi că-ţi vorbeşte ţie anume, roagă-te, vorbeşte cu Domnul sau taci şi ascultă acea mişcare de uimire si de bucurie a sufletului tău! Atunci şi acolo vei simţi şi înţelege iubirea lui Dumnezeu şi nu vei mai simţi nevoia să întrebi "de ce?". Această întrebare e a raţiunii egoului care ne strică înţelegerile duhovniceşti prin argumente şi contraargumente. Rugăciunea te va învăţa cum să ieşi din aceste curse ale vrăjmaşului. Apoi, să ai părinte duhovnic, să te spovedeşti şi să te împărtăşeşti cu dor şi cu drag, cât mai des, cu Domnul şi vei învăţa şi mai multe şi mai profund!
Cu drag mult în Domnul,
M. Siluana

http://www.sfintiiarhangheli.ro/node/290