1. Ma indoiesc ca plansul de care vorbeste Silencer (plansul de la vremea rugaciunii) este un plans de bucurie.
Si gasesc ca prea usor se sare de la pocainta la cautarea "bucuriilor" duhovnicesti.
Este o mentalitate moderna aceasta: a gasi satisfactia facila in ceea ce facem. Daca trebuie sa suferim?
Este adevarat cu Dumnezeu este izvorul bucuriei, dar pana acolo.. mai este. Nu te unesti cu Dumnezeu oricand/oricum.. ci intai trebuie sa te cureti bine de pacate. Ca doar nu se uneste Dumnezeu cu patimile noastre, nu?


Ca unii oameni dupa ce petrec in pocainta ajung sa-L cunoasca pe Dumnezeu si sa se bucure cu adevarat de prezenta Lui, asta este altceva.
Dar noi nu suntem la aceeasi masura cu ei ca sa vorbim de bucuria unirii cu El.
(Si daca-mi vorbiti unirea prin Sf. Impartasanie.. apoi si aceea se ia "cu groaza si cutremur", cu multa rugaciune sa nu ne arda.)

2. Oamenii plang cu usurinta, uneori nici ei nu stiu de ce.
Este o descarcare emotionala.
Apoi evident, incepem sa rationalizam ("cred ca plang pentru ca.." etc), dar in fapt este greu sa deslusim propriile noastre trairi! Ca i se pare cuiva ca plange de bucurie pentru ca-L simte pe Dumnezeu, nu mi se pare a fi o explicatie mai valida decat "plang pentru ca rugaciunea mi-a adus aminte ca sunt fragil si muritor" sau "plang pentru ca am reusit sa ma desprind 10 minute de povara grijilor cotidiene si m-am simtit o clipa eliberat de sarcini absurde" etc.. Fiecare inventeaza ratiuni/motivatii pt plans in functie de preocuparile sale.

3. "silirea"
Citim "fiindca zguduie trupul si pricinuieste in el o durere si o suferinta chinuitoare'.
Foarte rar mi s-a intamplat sa plang din cauza ca L-am suparat pe Dumnezeu prin pacatele mele. Foarte rar din cauza ca evit sa ma gandesc la cat de pacatoasa sunt.
In mod normal psihicul se apara de afecte neplacute.
Sa vezi ca esti pacatos, neputincios, ca nici un bine nu faci.. este groaznic.
Plansul este insotit de durere. De aceea spune "silire".. silire sa te trezesti din somnul pacatului, sa-ti vezi starea de plans, savezi ca un bine nu poti face, ca esti vrednic de iad, ca doar mila nemarginita a lui Dumnezeu te poate salva.
Este o durere sufleteasca mare.. cred ca din mila nu ne da Dumnezeu sa ne vedem pacatele decat cand suntem pregatiti duhovniceste.

A zis avva Matoi: "cand eram mai tanar, ziceam in sinea mea ca poate ceva bun lucrez. Iar acum daca am imbatranit, vad ca nu am nici un lucru bun in sinea mea".

Fiecare de aici incearca sa convinga de una , de alta,,,Si vin si eu si ma intreb asa...Cati dintre cei care scriu...si scriu....si combat mai direct, mai indirect, se stiu ruga cu profunzime si in lumina acelei iubiri ce niciodata nu moare? Pt daca s-ar ruga astfel...ar intelege cum poti plange si de bucurie cand stai in genunchi si vorbrsti prin ruga cu Dumnezeu...Da, ai plange de bucurie ca te asculta EL si ca oricat de pacatos si indurerat de viata esti, EL tot te asculta , te mangaie , te iarta si te ajuta....

"Trezeşte-te, omule: pentru tine, Dumnezeu s-a făcut om... Ai fi fost mort pentru totdeauna dacă el nu s-ar fi născut în timp" Sf. Augustin

Ajuta-ne,Doamne,sa intelegem jertfa pe care ai facut-o pentru noi.Numai asa vom cugeta mereu la dragostea Ta pentru noi si numele Tau cel Sfant va fi vesnic pe buzele noastre intinate!Slava Tie,Doamne IISUSE HRISTOASE,pentru toate cate ne-ai dat!

Am atins "puncte sensibile"?

Dragostea aceea care nu moare este cea mai inalta dintre virtuti.. cel putin asa am citit de la cei care stiu mai multe.
Daca o ai, fara suparare.. ce mai stai pe forum?

Nu ai voie sa sa te plingi de lipsa de preoti si duhovnici si nu stii cum sa -i gasesti asta in cazul ca traiesti in Romania cind acolo sint biserici pe aproape fiecare strada.

Biserici sunt shi aici , dar nu shtiu daca e corect ca sa iau duhovnic cine nimeresc... Eu in genere nu prea vorbesc cu preotii, asa ca nu shtiu cum sa fac...

E prietena ta?:)) stick with her.