Episcop suspendat
 

Sanctitatea Sa a fost nevoit să facă uz de jurisdicţia sa universală şi imediată, suspendându-l pe episcopul de Pola (Croaţia). Acesta refuzase să pună în execuţie hotărârea unui tribunal eclezial condus de primatul Croaţiei, după un proces canonic între dieceza sa şi Ordinul Benedictinilor. Obiectul procesului a fost pretenţia călugărilor asupra unei mănăstiri ctitorite de ei, furată de regimul comunist în 1948 şi care a fost retrocedată de statul croat diecezei în loc să fie retrocedată ordinului fondator. Superiorul provincial a deschis proces canonic şi a câştigat contra episcopiei de Pola. Din păcate, episcopul nu s-a conformat hotărârii consistoriului condus de chiar superiorul său direct. Acum, episcopul suspendat temporar va trebui fie să îşi revizuiască atitudinea şi să dea călugărilor mănăstirea înapoi, fie va fi lovit de sancţiunea următoare, care este depunerea din treaptă.

Depunerea din treapta pare a fi solutia ideala, caci episcopul ajuns din nou calugar, se va putea bucura in aceasta calitate de manastirea retrocedata.

Prea Sfinţitului Părinte al Părinţilor, domnul meu Leon, papă apostolic, Teodor, umilul preot şi egumen de la Studion. Aceasta este de la marele Petru, căci Hristos Domnul nostru, după ce i-a dat lui cheile împărăţiei cerurilor, i-a dat şi demnitatea de şef al turmei sale, aşa-numit succesor al său, care a înfrânt toate inovaţiile eretice introduse în Biserica Universală de către cei ce se îndepărtează de la adevăr...

Scrisoarea Sfântului Theodor Studitul către Papa Leon al III-lea. Contextul trimiterii acestei scrisori: în anul 809 Biserica din Constantinopol (la acea dată, teoretic în comuniune cu Sfântul Scaun) ţine un sinod în care patriarhul uzurpator al Constantinopolului împreună cu episcopi obedienţi lui condamnă icoanele. Protestanţi avant la lettre, ei obligă pe creştini să distrugă icoanele din casele lor.
Împotriva acestei stări de lucruri se ridică monahii de la puternica mănăstire bizantină Studion, în frunte cu egumenul, cel devenit, pentru viaţa sa exemplară şi pentru opera sa, Sfântul Theodor Studitul, unul dintre ultimii sfinţi ai Bisericii Nedespărţite. În Roma vede sfântul sprijinul său, în Roma vede pe apărătoarea ortodoxiei credinţei împotriva ereziilor recurente ale patriarhului de Constantinopol. La Roma vede instanţa de ultim apel, capabilă să răstoarne o decizie heterodoxă a unui sinod din Constantinopol.

Oare mai cred ortodocşii de azi, cei care se vor a fi urmaşii Sfinţilor şi Dumnezeieştilor Părinţi (dintre care Sf Theodor Studitul face parte) în ceea ce credeau şi susţineau aceştia ? Mai cred ei că însuşi Domnul Cristos i-a dat lui Petru "demnitatea de şef al turmei Sale", aşa cum formulează Sfântul ? Din păcate, se pare că nu. Nu mai cred în această învăţătură a primatului petrin, susţinută de atâţia Sfinţi Părinţi fără a fi negată de niciunul. Şi atunci, întrebarea: cum de îndrăznesc aceştia să se socotească drept continuatori ai credinţei dintotdeauna a Bisericii, cum de îndrăznesc să susţină că "nu au schimbat nicio iotă" din ceea ce Sfinţii de pe icoanele la care se închină au crezut ?

Cheile imparatiei ..?? Dumnezeu nu va slava Sa nimanui.

Daca ar fi sa aibe cineva cheile (nu stiu in ce masura termenul este biblic in masura in care omului nu i se da decit cununa si nu imparatia pe mina) dintre oameni aceea este Fecioara si nu vreun papa conform vre-unui pretins primat. Pastorirea mirenilor nu inseamna ca ai vreo cheie a imparatiei mai mult decit rugaciunea si darurile daruite oricarui mirean.

Daca ar avea cheile imparatiei ar fi deja arhant si mai mult decit atit si deci ar fi dotat cu o sumedenie de daruri si harisme, ar putea sti orice despre oricine si despre orice din orice timp. Ar putea sa apara si sa dispara, sa se dedubleze sa moara si sa invie, sa faca vrabii din praf si sa invie mortii, sa vindece (in rimul rind pe sine insusi), etc, etc.
Asta ar fi pastorirea adevarata si sfinta -in Adevarul sfinteniei -nu doar una pretinsa.

Asta-i localitatea din Croatia care nu se poate pronunta in romana si se scrie in italiana. Da, numai lucruri rele par sa se intample acolo. :))

http://1.1.1.4/bmi/www.crestinortodo.../icons2/24.gif

Mie nu mi-e jena sa ii pronunt numele fonetic, adica real. Croatii NU sunt reprezentativi pentru spiritualitatea BC; ei sunt un neam mai...aprig, ca sa ma exprim elegant, vezi si fenomenul ustasilor, care au fost CRIMINALI DE RAZBOI. (Nu ca cetnicii si partizanii sarbi a r fi fost niste sfinti anahoreti).

Abia acum ati gasit citatul din Sfantul Theodor Studitul. Si neoprotestantii gasesc cate un citat din Biblie pe care il scot din context sau il interpreteaza cum doresc si apoi spun ca toata Biblia le da dreptate, desi restul scripturii ii contrazice.
Asa si aici, cum un sfant s-a adresat papei cu respect sau cum Roma e pomenita intr-un context pozitiv e neaparat primatul papal si generalizand toti au crezut asta. In timpul sfantului Theodor la Constantinopol era erezia iconoclasta si imparatul si puterea ii prigonea pe inchinatorii la icoane. La fel ca in cazul de pe timpul sf. Ioan Gura de Aur la Roma nu era aceasta erezie. Abia acum incepe sa apara declinul Romei, spre sfarsitul secolului VIII romanii se aliaza cu francii si nu mia depind de Imperiul Roman de Rasarit si de Constantinopol. Dar francii ajung sa cucereasca treptat pe romani pana acestia ajung sa adopte conceptiile lor (ma refer la incercarile insistente de a introduce Filioque si in partea romana, si sinoadele locale tinute in acea vreme pe tema asta in apus). Tot atunci papii incep sa-si revendice primatul, daca pana atunci erau doar unele pareri, incepatorul fiind papa Adrian I.

Despre Sf. Theodor si relatiile sale cu Roma putem citi un articol in revista Tabor: http://www.tabor-revista.ro/in_ro.ph..._full&id=10706
Ma intreb oare de ce catolicii nu se intraba si ei de ce in primul mileniu papa nu a dat niciodata vreo hotarare in virtutea primatului sau papal si infailibilitatii. Chiar si pentru cele mai marunte lucruri convoca un sinod local, asta chiar si in cazul Sf. Fotie si papei Nicolae I. Si iarasi o nedumerire, de ce mai era nevoie si de ce mai este nevoie de sinod, cand papa oricum poate spune ceva fara sa ceara aprobarea sinodului si orice spune e infailibi fiind ghidat de Duhul Sfant cand vorbeste ex carhedra? Sinodul pare doar un for mai mult inutil. Asta observa de fapt si Sf. Grigorie cel Mare, ca un primat al nui episcop le neaga practic celorlati autoritatea. Dar Sf. Grigorie se alege din partea unor teologi catolci doar cu rastalmacirea unui citat, cand spune negru pe alb ca nu exista primat si ca trei scaune patriarhale sunt urmasele Sf. Petru (Roma, Alexandria si Antiohia).

Era o gluma legata de numele orasului. :)

Stiu. Culmea, noi, asa balcanici si "slobozi la gura" cum suntem, avem rusine sa pronuntam corect acest oras croato-italian. A propos, e de fapt istro-roman la origine...

Sinodul apostolic de la Ierusalim e doar unul dintre argumentele împotriva învăţăturilor schismatice şi eretice ale catolicilor. Faţă de doctrina plenitudinii şi supremaţiei puterii a papei pe care au elaborat-o Conciliile I şi II Vatican, cartea Faptelor Apostolilor ne artată cu totul altceva; Petru avea într-adevăr un rol proeminent, avea o oarecare formă de întâietate între ceilalţi apostoli (deşi pe alocuri Pavel nu i-o recunoaşte, spunînd că aşa cum Petru a fost trimis la iudei, Pavel a fost trimis la neamuri, prin urmare considerându-se un egal al lui Petru) însă Sinodul de la Ierusalim nu arată deloc manifestarea vreunei presupuse plenitudini şi supremaţii a puterii lui Petru. Hotărârile s-au luat pentru că aşa "părut-a Duhului Sfânt şi nouă" (adică nu doar pentru că aşa i s-ar fi părut lui Petru), iar la Fapte 15, 23 şi 16, 4 se vorbeşte clar despre ceea ce au hotărât apostolii şi preoţii la Ierusalim, nu doar ceea ce ar fi hotărât Petru de capul lui şi ceilalţi ar fi trebuit să asculte ca nişte sclavi de stăpânul lor cu putere supremă şi deplină. Felul în care s-au desfăşurat lucrurile atât la Sinodul de la Ierusalim, cât şi la alte Sinoade dovedeşte eroarea şi tendenţiozitatea opiniilor "dogmatice" ale catolicismului schismatic şi eretic.

A fi catolic nu înseamnă deci a fi sub papa, ci a fi sub Hristos, sub Sfântul Duh şi sub ceea ce au hotărât "apostolii şi preoţii" sub asistenţa Sfântului Duh. Faptul că Petru avea o anumită întâietate în raport cu ceilalţi nu afirmă însă opinia schismatică şi eretică a catolicilor despre plenitudinea şi supremaţia puterii lui Petru, iar mai apoi a papilor. Atâta plenitudine şi supremaţie a puterii a avut Petru, încât decizia este a "apostolilor şi a preoţilor", după cum "părutu-s-a Sfântului Duh şi lor" (deci nu doar după cum i se "părea" lui Petru).

Biserica a fost întemeiată pe "12 pietre de temelie", nu doar pe una, după cum arată Apocalipsa 21, 14; călăuzirea la adevăr (la tot adevărul) a fost făgăduită apostolilor prin lucrarea "locţiitorului şi vicarului" Fiului lui Dumnezeu care este Sfântul Duh, celălalt Paraclet, după cum afirmă Evanghelia după Ioan. (Acest lucru este confirmat şi de Apopcalipsa 22, 17 unde se spune că Duhul şi Mireasa zic "Vino, Doamne", iar nu Petru şi Mireasa, pentru că Sfântul Duh este adevăratul "locţiitor şi vicar" al Fiului lui Dumnezeu.) Prin urmare nici Petru şi nici papii nu au avut şi nu au putut avea o plenitudine şi o supremaţie a puterii aşa cum afirmă ultimele concilii schismatice ale catolicilor, cele de la Vatican; chiar dacă Hristos nu a respins ideea de primat sau de întâi între apostoli, şi poate chiar a afirmat-o, multe locuri din Biblie arată că Petru nu avea presupusa plenitudine şi supremaţie a puterii în Biserică pe care o afirmă schismaticii şi ereticii catolici.

Pretenţia că doar un singur apostol sau un singur episcop ar fi deţinătorul adevărului este anulată de Sfânta Scriptură. După cum ne învaţă Scriptura şi Biserica, Hristos i-a călăuzit la adevăr pe apostoli cât a trăit pe pământ. După înălţarea Sa la cer a trimis Duhul adevărului, acel alt Paraclet, care să îi călăuzească pe ei la tot adevărul. Prin urmare Însuşi Hristos prin făgăduinţa Sfântului Duh spune că la adevăr sau la plinătatea adevărului vor fi călăuziţi Sfinţii, Aleşii Lui nu doar unul singur. Şi de aceea pretenţia catolicilor şi mai precis a şefului de trib catolic cum că el şi numai el ar fi deţinătorul adevărului este împotriva Sfintei Scripturi, împotriva lui Hristos, împotriva Duhului Sfânt. Cine este deci Cel care ţine de-acum locul lui Hristos pentru a călăuzi pe Aleşi la adevăr şi prin ei pe toată Biserica, cine este deci "locţiitorul" Fiului lui Dumnezeu care S-a făcut trup?? Sfântul Duh, Duhul adevărului, Duhul Tatălui şi al Fiului, Duhul lui Dumnezeu. Acesta este adevăratul locţiitor al Fiului lui Dumnezeu între apostoli şi urmaşii lor pentru a îi călăuzi pe ei la tot adevărul. Şi de aceea, din punctul meu de vedere, catolicismul este schismatic şi eretic. Totul, chiar în materie de adevăr, depinzând de papa înseamnă că numai papa ar fi cel care este cu adevărat condus la adevăr de Duhul, că prin el şi numai prin el ceilalţi, de la episcopi până la ultimul credincios, ar beneficia de adevăr. Ori această poziţie hulitoare, eretică şi schismatică vine în directă contradicţie cu adevărul şi cu făgăduinţa lui Hristos că Duhul îi va conduce pe ei, nu doar pe unul dintre ei, la tot adevărul, că prin Duhul ei vor primi de la Tatăl şi de la Fiul. Catolicii hulitori împotriva lui Dumnezeu şi a Sfântului Duh sunt schismatici şi eretici.

Păi, tot ce aţi scris mai sus arată că nu înţelegeţi nimic din catolicism. Niciuna din prostiile astea nu le susţine Biserica Catolică.

Aţi construit un frumos om de paie (puneţi mâna pe dicţionar dacă nu ştiţi ce înseamnă).

Încă o dată dovediţi că cei mai înverşunaţi adversari ai adevărului sunt cei care nu-l cunosc deloc.

Puneţi mâna pe un catehism catolic şi arătaţi-ne unde învaţă Biserica vreuna din elucubraţiile de mai sus.

Exact, şi nu doar atât. După cum afirmă Sfânta Scriptură, Acela care ţine locul lui Hristos, al Fiului lui Dumnezeu, între apostoli şi mai apoi între succesorii apostolilor este Sfântul Duh. Sfântul Duh şi nu Petru sau papa este adevăratul locţiitor al Fiului lui Dumnezeu, şi este şi normal pentru că numai un Dumnezeu poate ţine locul unui Dumnezeu. Hulitorii eretici şi schismatici catolici când pretind că nu Sfântul Duh, ci un Petru sau un papă este locţiitorul lui Hristos şi singurul prin care ei pot fi conduşi la adevăr, ca şi cum Sfântul Duh ar fi fost promis unui singur apostol sau unui singur episcop pentru călăuzirea la tot adevărul, se fac de fapt hulitori împotriva Sfântului Duh. După cum o demonstrează şi Sinodul Apostolic de la Ierusalim, hotărârile s-au luat de "apostoli şi preoţi" sub călăuzirea Sfântului Duh, iar nu de unul singur dintre ei după care toţi ceilalţi trebuiau să asculte ca sclavii de acela, şi acesta este un alt argument pe lângă acela din Evanghelia după Ioan împotriva hulelor ereticilor şi schismaticilor catolici. În Apocalipsă 22, 17 se spune că Duhul şi Biserica spun "Vino" Domnului pentru că Sfântul Duh este vicarul lui Hristos alături de şi în Biserică, adevăratul vicar al lui Hristos, şi care a fost făgăduit apostolilor, aleşilor lui Dumnezeu, pentru ca pe ei, iar nu doar pe unul dintre ei, să îi călăuzească la tot adevărul. Papa, în concepţia eretică şi schismatică "catolică", este singurul "organ" veritabil al Duhului, de care depinde tot adevărul, este un fel de întrupare sau mai bine zis substituire a Sfântului Duh; papa ţine de fapt, în schisma eretică latinească, locul chiar al Sfântului Duh, el se pune pe locul Sfântului Duh, atentează la locul Sfântului Duh, pretinzându-se că el ar fi vicarul lui Dumnezeu. Pretinzând într-un mod absolut hulitor că Duhul Sfânt nu poate lucra călăuzirea la tot adevărul decât prin mijlocirea ereticului de papă (adică ceea ce Sfântul Petru niciodată nu a crezut şi nici nu i-ar fi dat prin gând, asistat de Duhul, să cugete asemenea hule) practic consecinţa este că Sfântul Duh Dumnezeu este la mâna şi cheremul papei, este un fel de slugă a papalităţii. Adică papalitatea schismatică şi eretică nu doar că pretinde locul Sfântului Duh, ci în acelaşi timp pretinde că Duhul i se subordonează lui, hulitorului papă. Papalitatea schismatică eretică şi hulitoare nu doar deci că se pune în locul Sfântului Duh, dar mai mult se pune deasupra Sfântului Duh, în locul şi deasupra lui Dumnezeu. În acest context nu este întâmplătoare deci apariţia a tot felul de profeţii chiar în mediul catolicismului care profeţesc că scaunul papalităţii va deveni scaunul lui Antihrist, adică a aceluia care se ridică mai presus de Dumnezeu şi de orice este vrednic de închinare. Acest fapt însă nu se bazează pe un lucru accidental, ci pe o întreagă dezvoltare şi înaintare de-a lungul istoriei, după cum bine constată orice om zdravăn la cap, spiritual vorbind.

Episcopul Robert Bezak, 53 de ani, titular de Târnovo (Slovacia) a fost depus din treaptă. Cauza nu este cunoscută, deşi se ştie că o inspecţie apostolică vizitase dieceza anul trecut, constatând nereguli financiare. Cum episcopul a refuzat invitaţia de a-şi cere demisia, Papa a fost nevoit, din nou, să facă uz de jurisdicţia sa universală şi imediată spre a-l elibera din funcţie.

De la începutul anului 2011, este pentru a 4-a oară când un episcop este depus din treaptă. Lista nedorită îi mai cuprinde pe:
-Mons Jean-Claude Makaya Loembe din Eparhia de Pointe-Noire, Congo, pentru simonie
-Mons William Morris din Eparhia de Toowoomba, Australia, care a refuzat să abjure de la declaraţii publice heterodoxe
-Mons Francesco Micciché, din Eparhia de Trapani, Italia, pentru nereguli financiare.

Sursa: http://www.catholicculture.org/news/...?storyid=14791

Demiterea este o modalitate excepţională de înlocuire a unui episcop. De obicei, împricinaţii răspund pozitiv la invitaţia Bisericii de a-şi cere demisia, oferindu-li-se o cale onorabilă de ieşire din corpul episcopal.

Adică cum "îmi dau demisia din episcopat!"? :39:
Episcopatul, la catolici, nu e pe linie apostolică? Şi-a dat demisia vreun apostol?
Nu înţeleg, să fiu iertat.
Poate nu înţeleg de unde-şi dă demisia.
E cineva, de preferinţă catolic şi cunoscător ar fenomenului, să mă lumineze?

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...lor-81932.html


Cand detinerea locului ocupat aduce pagube morale, misionare si sociale, incat el, consultadu-se autoritatea de drept, constata ca detinerea mai departe a locului este vatamatoare bisericii si mantuirii sale si intre doua rele, alege pe cel mai mic, retragerea saa demisia, (paretisis). In aceste cazuri episcopul nu poate inainta demisia decat sinodului in drept, care l-a ales si inscaunat, iar clericul, episcopului eparhiot fata de care este supus ascultarii.

Individualizându-și alocuțiunile sporatice cu privire la..substracturile cognitive survenite în urma indeterminării consistoriului...!!!

nu mă lua în seamă...!!!

Genial, myself....:4:

Sunt catolici pe forum dar...se pare ca nu stiu nici ei cu exactitate cum vine treaba cu demisia din episcopat...

Dl MihaiG, catolic, v-a explicat, citind din canoanele ortodoxe care prevăd demisia episcopului. Postarea se află chiar pe aceeaşi pagină cu aceasta a dv. Faţă de cele expuse de dumnealui, mai aveţi nelămuriri suplimentare ?

Nu mai am alte nelamuriri. Multumesc.

Dacă infailibilitatea papală este concentrarea infailibilităţii Bisericii Romano-Catolice în conducătorul ei instituţional, atunci pe ce bază dogmatică justificaţi acceptul credinţei că deciziile dogmatice de la Sinoadele Ecumenice acceptate de romano-catolici ar fi infailibile. Din moment ce dogma infailibilităţii papale de la Sinodul I Vatican se referă expres la lămuririle şi definirile pe care le face papa în condiţiile specificate, pe ce bază dogmatică se justifică şi se acceptă infailibilitatea deciziilor în materie de credinţă a sinoadelor ecumenice, ţinând cont că sinoadele ecumenice acceptate de romano-catolici nu se reduc la definiţii formulate ex-cathedra de papi?

Cum ar putea sistemul papal să se infiltreze în toate sistemele, religioase și politice, pentru a-și realiza scopul în controlul asupra omenirii? în acest caz, nu trebuie să cercetăm prea mult pentru a demasca metodele și mecanismele prin care iși va realiza scopul. Așadar, avem această mare dialectică hegellană în mișcare: din 1536, an în care Orientul Iezult a fost fondat de Ignntio de Lolola, când a fost autorizat de papa Paul al 3-lea în 1540 când a fost admis în cadrul papalității, iar acum avem acest război al reformațiunii, și țări reformate, chestiunea care include Biblia care reprezintă temelia țărilor reformante care se luptă împotriva contra-reformel Ignațiu de Lolola, conciilul sau de la Trent și ura împotriva bibliei, în incercarea lui de a o lua din mâinile oamenilor.

religia catolită..duce 100% spre încoronarea lui antihristului...

Numai dacă revenim la descoperirile vechi pe care Dumnezeu le-a oferit profeților Săi, putem cuprinde cu adevărat întreaga imagine. Mulți cred că principala cheie pentru a dezlega ți înțelege codul profetic al Scripturii se găsește în descrierea visului lui Nebucadnetar făcută de Daniel în capitolul 2 al cărții sale.
Daniel capitolul 2 constitue o profeție ulterioară. De fapt, este o profeție care vorbește despre 2500 de ani.
Ea începe cu capul de aur care reprezintă Babiilonul; apoi urmează brațele și pieptul de argint care reprezință Medo-Persia; apoi, de la Medo-Persia, ajunge până la Imperiul Grecesc, reprezentat de pântecele de bronz.
Apoi, în final, picioarele sunt numai din fier care reprezinrtă Imperiul Roman.
Apoi, degetele reprezintă despărțirea Imperiului Roman în ceze părți în anul 476. Așadar, în acea profeție descoperim toată Istoria, începând din timpul Babilonului, până la timpul sfârșitului. Iar profeția se termină în momentul în care piatra lovește statuia și o distruge, ceea ce reprezintă revenirea lui Hristos.
În Daniel aveam o cheie pentru înțelegerea cărții Apocalipsa. De fapt, cele două cărții, Daniel și Apocalipsa, merg mână-n mână. Simbolismul pe care-l găsim în cartea Apocalipsei, este de fapt împrumutat din întrega Scriptură,
dar imaginile sunt împrumutate din cartea lui Daniel.
Iisus spune în Matei 24, atunci când a fost întrebat în legătură cu semnele sfârșitului, că ar trebui să studiem cartea lui Daniel.

De aceea pentru a expune în mod clar aceste puteri care au încercat să manipuleze istoria planetei, este potrivit să efectuăm o cercetare mult mai cuprinzătoare în vechile scrieri ale profeției Biblice.
Trebuie să folosim criterionul Biblic pentru a înțelege lucrurile din Biblie. Așa că am alcătuit un mic dicționar de termeni profetici îndicând locurile din Biblie în care aceștia sunt definiți, și trebuie să folosim Biblia.
Trâmbița, vântul, sau războiul în Biblie;
apa sau marea în Biblie, reprezintă națiuni atunci când este folosit ca terminologie profetică. Apele: ați văzut reprezintă popoare și națiuni și mulțimi și regi.
Apocalipsa 17:5: Iar fiara, în Biblie, în limbajul profetic, reprezintă un regat.
Daniel 7:17 spune: Aceste patru fiare mari, sunt patru împărăți: Iar regele reprezinta regatul. Un corn în biblie reprezintă de asemenea un rege sau un regat. Așadar, dintr-un regat pot răsări mai multe coarne, ceea ce înseamnă că regatul se va dezintegra și din el vor răsări mai multe regate.
Daniel capitolul 7 reprezintă un exemplu clasic a modului în care deseori Dumnezeu vorbește în cuvântul Său, spune ceva, și spoi detaliază; principiul "repetă și detaliază așa cum este întâlnit în Biblie.
Și în Daniel 2 descoperim exact aceeași ordine. Spre exemplu, prima fiară din Daniel 7, leul cu aripi de vultur, reprezintă Babilonul. Apoi, trecând la următoarea ffiară, și anume ursul având trei coaste în gură și stând într-o parte, reprezintă Medo-Persia, i apoi cea de-a treia fiară este leopardul cu patru aripi, care reprezintă agilitatea și viteza cu care Imperiul Grecesc a preluat puterea sub Alezandru cel Mare.
Și spoi descoperim cel de-al patrulea Imperiu mondial în care găsim sub forma unei fiare care era greu de deschis.
Și apoi zece coarne, arată farte hidos din ceea ce spune Biblia în Daniel 7.
Dar chestiunea interesantă este că are dinții din fier:39:.
Aceasta reprezintă Imperiul Roman, și după aceasta descoperim o nouă informație și anume despre un corn mic care iese din cea de-a patra fiară, care este Roma. Are rădăcini romane, provine din Roman, deci nu arfi putut apare spre ex: America de Nord, Orientul Mijlociu, ci din Imperiul Roman, din Europa și astfel rădăcinile sunt evident romane.

hai sa ignoram textul asta. sunt destul de sigur ca e scris de o secta evanghelica dubioasa.

"Din ruinele Imperiului Roman, s-a născut gradat o nouă ordine de state, iar subiectul central a fost scaunul papal. de aceea, inevitabil a rezultat o poziție care era nu numai nouă, ci și foarte diferită. De precedență, " - " Biserica bisericilor" Aceasta este o sursă romano-catolică care spune: că aici avem de-a face cu o situație diferită.
Istoricul D. Hub spune că "Dacă considerăm originea mării uveranități eclesiastice, vom înțelege cu ușurință că papalitatea nu este alta decât fantoma Imperiului Roman decedat, care stă încoronată pe mormântul acestuia" În regulă! Așadar Roman nu a dispărut de fapr.. acum se numește "Biserica Romano-Catolică."

Cele mai sfinte cioncili vol.13. Roma spune:Pronunțăm că sfântul scaun episcopal apostolic și pntiful roman dețin superioritatea peste a câta parte din omenire?..:39:... "Peste intreaga omenire." interesant!
"Vicarul Fiului lui Dumnezeu întrupat, uns mare preot și suprem conducător temporal(adică papa), stă în tribunalul său, pentru a judeca imparțial intre națiuni, între popor și prinț, între suveran și supus." "Puterwa temporală a vicarului lui Iisus Hristos" pag.18
deci, au spus că dețin controlul asupra celorlalte regate? Da sau Nu? Da; asta este ceea ce el susține(papa)!
Așadar, există doua definiții Biblice ale Blasfemiei:
Prima- în cazul în care pretinzi că ești dumnezeu;
a doua- în cazul în care spui că poți ierta păcalele (cum susține papa)


Ei bine, ce spune Roma? Aici avem Enciclopedia Catolică, vol 12, art. "Papa" care spune: "Această putere judicială va include chiar puterea de a ierta păcatele. "

Acum să citim o afirmație papală din "dicționarul eclesiastic al lui Ferraris": Papa este de o demnitate atât de mare ți atât de preamărit, încât nu este simplu om ci asemenea lui Dumnezeu și locțiitorul lui Dumnezeu." Aici avem o afirma'ie papal[ prin care papalitatea pretinde a fi Dumnezeu asemenea Împăratului roman care pretindea a fi Dumnezeu. Asta este ce spune el Însuși. Papa Leo a spus: We hold upon this earth plece of God Almighty. adică " pe acest pământ noi deținem locul Dumnezeului Celui Atotputernic."

vă rog nu ezitați să citiți!

Cei fricoși nu se vor mântui...!!!

bun, dar daca sursele noastre de referinta sunt diverse texte scrise de neoprotestanti, nu stiu, sa nu ne imbolnavim mancand bucate stricate.

mda, ce spuneam?

Trebuie sa luam informatiile cu discernamant si din mai multe surse, pana al urma protestantii spun si lucruri contrare chiar ortodoxiei in argumentele lor. Sfantul Grigorie Palama a avut polemici cu Varlaam. Sfantul atragea atentia ca trebuie spuse lucruri critice la adresa latinilor, dar adevarate. Si se referea la Varlaam, care ii critica dur pe catolici, dar pentru niste lucruri neimportante sau exagerate. In schimb sustinea unirea cu vesticii. Sfantul Grigorie in schimb a scris impotriva Filioque si invataturilor catolice din vremea aceea, sustinand ca nu poate exista o unire atata timp cat ei nu revin la ortodoxie.

Siteul acesta nu este unul ortodox, deci , din start, NU este un punct de informatie bun.
In al doilea rand , putem observa ca pe site scrie si despre "mileniul pacii" - si prin asta intelegem ca cei care au scris acolo sunt "milenaristi" , adica neoprotestanti. Iar , cum acestia au o problema cu papa - deducem ca sunt adeptii ereziei adventiste ale ellenei white.

Te sfatuiesc sa ai grija ce siteuri citesti , pentru ca sunt pline de erezii (chiar daca siteul are un aspect placut) si sunt in contradictie cu credinta Ortodoxa. In plus iti pierzi timpul citind asftel de aberatii .

Am văzut de mai multe ori că catolicii îl recunosc pe Christos drept cap nevăzut al Bisericii şi m-ar interesa ce înţeleg ei prin faptul că El este Capul nevăzut al Bisericii. Cum îşi conduce Christos Biserica Sa în calitatea Lui de Cap al Bisericii?

Asa cum a condus-o si inainte de Cristos si cum a condus-o si dupa. Prin profetii si sfintii Lui.

...recte papa...

Când vorbiţi de sfinţii Lui vă referiţi la cei care poartă titlul "Sfântul Părinte" mai înainte de a fi canonizaţi ca sfinţi şi ca sfinţi părinţi?

Cind ma refer la sfintii lui ma refer la cei care deja din timpul vietii au dovedit ca vestesc si fac voia Domnului, cu toate ca au fost cele mai umile persoane de pe pamant: sfintul Ioan al Crucii, sfintul Dominic, sfintul Francisc de Assisi, sfinta Lucia, sfinta Lucia, sfinta Iacinta, sfintul Francisc, sfinta Bernadetta, sfanta Maria Margareta Alacoque, sfintul Ioan Bosco si lista poate continua.

Asta este tot ceea ce puteţi să spuneţi?

Dupa cum va cunosc imi dau seama ca veti fi nemultumit orice as spune. Dumnezeu a lucrat de la inceputuri si pina acum la fel. Cum ne spune sfintul Pavel, lucrarile Domnului se vad destul de bine cu ochiul liber. Trebuie doar sa ne uitam cu bagare de seama.