| costel |
27.10.2010 12:29:00 |
Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
(Post 300618)
Dacă cineva bate la ușă în timp ce mă rog, da, trebuie să întrerup rugăciunea și să-i deschid. La fel, dacă intervine ceva presant și trebuie să fac acel lucru neprevăzut, este normal să abandonez acea sesiune de rugăciune.
Dar dacă eu sunt preot și în loc de "rugăciune", am pune "liturghie" ? Aici mi se pare că problema e un pic mai complexă. Abandonăm sau nu abandonăm o liturghie în desfășurare ?
M-ar interesa un răspuns argumentat.
|
Legat de problema impartasirii unei persoane pe pragul mortii, am gasit aceste informatii:
"Preotul are datoria sa alerge spre muribund ca sa-l impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului. Insa, el nu are voie sa intrerupa Sfanta Liturghie dupa Vohodul cel Mare, pentru astfel de cazuri. In scrierile lui Daniel Ghiorghiopulos se mentioneaza: „daca preotul pleaca de la Sfanta Liturghie si ramane alaturi de muribund mai mult timp, lasa Liturghia, slujind a doua zi de la inceput si dupa impartasire, consuma si Darurile din ziua de dinainte. Daca este dupa imnul Heruvimic, nu lasa Liturghia, il pomeneste in minte pe bolnav si lasa sa se faca voia Domnului”. In cazul in care preotul nu petrece mult pentru impartasirea celui aflat pe patul de moarte, el poate continua Sfanta Liturghie". |
