Si, ca un ados, cu regret o spun, aici pe forum exista cateva persoane, victime ale manipularii si indoctrinarii care refuza deschiderea spre nou, spre informatie, care iau de capatai ce li s-a inoculat. Progresul, evolutia nu se realizeaza cu asemenea oameni. Noi oamenii ce facem, evoluam sau involuam?
Iata o tema care ar putea constitui motiv de discutie: Evolutie sau involutie? Unde suntem? Spre unde ne indreptam?

Paracelsus a spus: Nu ne pot constrange decat ideile care ne plac.
Mie imi place tot ce e legat de Dumnezeu, de Domnul Iisus Hristos.
A crede nu e nici manipulare, nici indoctrinare. Credinta da sens vietii.
Cum se face ca uiti mereu ca te afli pe un forum crestin-ortodox si esti mereu nemultumita de temele abordate si de sursa de inspiratie folosita?!? Aceasta atitudine se reflecta in special in limbajul folosit si in ideile pe care le vehiculezi: putine si alea fixe, dar niciodata crestine.
Cred ca este cazul, acum la inceput de an, sa-ti revizuiesti atitudinea fata de cei multi, care au aratat compasiune fata de tine si fata de pierderea suferita.
Iar cuvantul de ordine sa fie respect reciproc, asa cum ii sade bine unui crestin-ortodox.

Buna Ancah,

As vrea sa te intreb ceva legat de notiunea de "credinta".

Prin "a crede" eu pot intelege la prima vedere dou sensuri fundamental diferite:
1. a lua de buna ce zice o sursa exterioara tie (fara sa te indoi de veridicitatea afirmatiilor)
2. A avea banuila,senzatia, presimtirea (ca atunci cand spui "cred ca va ploua, dar nu sunt sigur", - intamplator a inceput sa ploua - , dar nu cred ca din cauza mea).


Tu in care din aceste doua situatii de incadrezi preponderent (pentru ca nici un om nu se poate situa ferm doar pe o pozitie din cele doua) ?

A doua intrebare suna cam asa: cine crezi tu ca este mai aproape de Dumnezeu, un om care crede orbeste in El pentru ca asa i-au spus ceilalti sa faca, sau un om care incepe sa simta necesitatea existentei creatorului din proprie initiativa (nu exclud ca aceasta presimtire sa fi fost rezultatul unui proces evolutiv trecand si prin fazele credintei oarbe, dar posibil sa nu).

Reformulez: care e mai pretioasa, credinta totala oarba (incostienta) sau o mica banuiala ( ceva de genul "cred ca s-ar putea sa existe Dumnezeu pentru ca e firesc sa existe, dar nu sunt sigur de loc").

Draga Mircea,
Exista si a treia posibilitate:
a crede in Dumnezeu inseamna a sti ca exista. Desi nu L-am vazut, eu stiu ca Dumnezeu exista. Ai inteles?

Nu vad cine si ce iti da tie dreptul sa ma judeci, sa-mi spui ca nu cred in Dumnezeu, ca am idei fixe si ca nu sunt crestin-ortodoxa. Daca te-a suparat afirmatia mea din postarea de mai sus inseamna ca te-ai regasit in randul indoctrinatilor despre care pomenesc, in randul celor cu a caror creier, manipulatorii pot juca fotbal.
Anca, pe mine nu ma deranjeaza temele propuse ci felul in care sunt abordate. Nu poti sa reduci toata viata numai la a crede orbeste, ilogic si fara discernamant. Cum poti tu sa spui ca eu am idei fixe, in conditiile in care mintea ta este inchistata ca intr-o menghine. Vino cu argumente, dar cu argumente logice, viabile cand faci o afirmatie. Nu crezi? Sunt un om liber. Dumnezeu mi-a lasat liberul arbitru, deci posibilitatea de a alege, de a hotari eu insami pentru mine. Daca e pe asa, de ce gura mea sa pronunte cuvintele sau gandurile altuia. De ce am cap? Sa judec, sa ma informez, sa studiez si sa aleg ce se potriveste conceptiei mele de viata, ideilor pe care mi le-am format in urma celor citite, constatate de mine. Nu crezi ca am voie? Pentru ca sa ma inchid ca intr-un turn de fildes si sa devin robotel? Nu poti face asemenea afirmatii despre nimeni. Asa ai procedat si cu CM, o femeie extrem de inteligenta de la care toti am fi avut de invatat si nu te-ai lasat pana nu ai vazut-o plecata. Te deranjeaza adevarul dar de ce nu incerci sa intri in randul oamenilor cerebrali. Toate postarile tale incep cu... ala sau aia sau citatul cutare spune... si de zeci de ori ai fost intrebata ce ai tu de spus, care sunt ideile tale si, sigur! nu ai avut nimic de spus pentru ca tu nu ai idei, nu ai propria ta conceptie.
Daca tot m-ai provocat, inca mai am multe de spus, numai ca acum am treaba, ninge afara! pentru prima oara si vreau sa ies sa ma bucur de prima ninsoare. Tu, voi care nu stiti sa radeti si condamnati omul pentru ca a spus o gluma si cereti inchiderea topicului, stiti sa va bucurati, stiti ce e aia sa simti ca esti iar copil si sa-ti tresalte inima de bucurie la vederea unui fulg de nea?

Nici macar nu am indraznit sa aduc vorba despre aceasta posibilitate, a sti sigur de existenta lui Dumnezeu.

Daca stii sigur ca Dumnezeu exista inseamna ca nimic din tot ceea ce ne inconjoara nu mai e un secret pentru tine. Sunt de acord, nu trebuie sa-l vezi ca sa stii sigur ca exista, dar asta inseamna ca metoda ta prin care ai ajuns la aceasta cunoastere totala depaseste tot ce a creat spiritul uman de la creatie pana in prezent.

Daca tot esti atotstiutoare te rog lamureste-ma si pe mine depre un fapt relativ minor fata de maretia lui Dumnezeu: antineutrinii care au fost dedusi teoretic, exista cu adevarat in natura sau sund doar o speculatie teoretica ?

Sa nu incepi sa zici ca tu stii ca exista Dumnezeu, dar de fapt nu esti atotcunascatoare, pentru ca nu tine. Dupa cum am mai spus, cand ai ajuns la adevarul suprem, nici un alt adevar nu mai e o taina pentru tine.

Mircea, eu ti-am raspuns simplu. Nu e cazul sa faci adaugiri de la tine. Eu stiu ca Dumnezeu exista, de aceea cred In El. Dar asta nu inseamna ca-I cunosc toata creatia. Vezi la ce concluzii eronate te duc lecturile tale?

Bine, atunci si eu o sa-ti raspund simplu printr-o intrebare:

DE UNDE STII CA EXISTA DUMNEZEU ?

Silverstar,
Mie-mi pare rau cand vad ca reactionezi asa. Ideea era sa vorbim frumos unii cu altii. Ne-ai spus odata, de doua ori ca nu gandim...Parerea ta. Dar acum ajunge.
As vrea sa lasi macar odata garda jos si sa te arati asa cum esti, vulnerabila, dar nu in fata noastra , ci a lui Dumnezeu. Pune-te in genunchi si cheama-L. N-o mai fa pe viteaza, ca ai la fel de mare nevoie de Dumnezeu ca si toti oamenii. Dumnezeu vine, daca il chemi. Cheama-L!

Iarta-ma, dar la aceasta intrebare nu cred ca iti sunt datoare un raspuns. Cauta-L si tu si Il vei gasi. Si atunci vei sti.

Ancah,

Tu esti posesoarea unui adevar pe care multa lume il cauta. De ce nu ne ajuti si pe noi sa ajungem la nivelul tau ? Macar spune-ne metoda prin care ai ajuns la aceata concluzie, esti chiar asa de egoista? Nu cred ca esti, dar te rog, spune-ne si noua. Eu daca as descoperi ceva as spune la toata lumea, nu stiu ce-i cu tine.

Iarta-ma, dar la aceasta intrebare nu cred ca iti sunt datoare un raspuns. Cauta-L si tu si Il vei gasi. Si atunci vei sti.

Va rog, incercati sa nu mai citati 5-6 mesaje in urma. Raspundeti la intrebare si eventual puneti la inceputul mesajului text de genul: pentru AAAAAA

Multumesc.

Silverstar ,
nimeni nu este impotriva stiintei , nici macar Dumnezeu , si omul nu va putea cunoaste mai mult decit atit cit ingaduie El.
Nu sintem victime ale mai stiu eu ce manipulari si nici nu refuzam deschiderea spre informatie . Este fals inteles , altfel n-am putea sa dam nici macar un telefon .
Problema e , ce informatie imi iau din ce se ofera si cum o folosesc .
Vezi ca se poate construi sau distruge folosind acelasi mijloc .
Te preocupa progresul si evolutia . Sa stii ca numai dragostea si sacrificiu pentru aproapele va birui si nimic altceva .
Vad ca te referi iar la gluma si la topic . Imi pare rau , intre gluma si banc despre cine nu trebuie e diferenta.
CM este o femeie isteata si nu cred ca se lasa intimidata de cineva .Nu se simte nimeni vinovat , e hotarirea ei ce face .
Ce-mi mai reprosezi ? Oricit te-ai stradui sa stii ca nu sint in stare sa te urasc , poate chiar te iubesc pentru ca din vulcanul de neliniste ,nemultumire , protest si ...........tot ce mai este , va inflori o floare a dragostei de toti si de toata faptura .
Dumnezeu face din ce-i imposibil pentru om un lucru demn de toata uimirea si recunostinta !
Pa!

Anca, am sa-ti spun niste lucruri tie si catorva de pe aici, carora, efectiv, le merge mintea: ory, mq, Ciobota Ioan, Elena.
La 19 ani, in puterea noptii, am sarit pe geam si-am fugit de acasa sa dau examen la facultate. Asa a fost si a trebuit sa fug sa-mi urmez visul.
Nu stiu cum se face, nu stiu ce s-a intamplat in subconstientul meu, in eu-l meu interior dar in jurul varstei de 20 de ani, ca studenta, am scris niste poezii. Nu sunt poeta, am doar vreo 30 de poezii din perioada aceea pe care dupa terminarea studiilor, le-am pastrat doar pt. ca apartineau unei perioade frumoase, nu pt. ca-mi placeau. Nu-mi placeau pt. ca nu le intelegeam, vorbeau despre o lume care nu-mi era cunoscuta.
Cum am ajuns dupa ani la aceste poezii, e mult de spus, problema e ca am ajuns ca sa constat ca in acele poezii eu am redat, am descris viata mea de mai tarziu, cu toate dezamagirile, neimplinirile si pierderile. Poeziile nu sunt datate, dar, daca ar fi sa le dau eu o ordine, as incepe cu poezia "Balada", scrisa in vers mioritic si o sa=ti spun de ce, pe rand.
1. Verde sfant pamant/ Lasa-ma sa cant/ Nu ma mai chema/ Pe-asfintit de stea/ Pe cantec de nori/ Sa vin inapoi/ E urat la voi...

2. Inca n-am iubit/ Si n-am fost mintit/ Nu stiu ce-i destin/ Gustul de pelin/ Si nici n-am aflat/ Ce se-ascunde-n soare/ In zbucium de mare/ In lacrimi de ploi/ Si ce e cu noi/ Cine-i Dumnezeu/ Si cine sunt eu/ Ce e vesnicia/ Si vremelnicia.

3. Sa-nvat ce nu stiu/ Am sa-ti cer pamant/ Pe soapte de vant/ Sa ma lasi in viata/ Chiar cu nori si ceata...

O sa revin cu explicatii, ceva mai tarziu. Deja e ora mesei

Draga mea,
Dar 30 poezii se pot publica intr-un volum. De ce nu publici?

Pt Anca si restul
1. Ideea esentiala de la punctul 1 m-a bulversat si pe mine. Probabil subconstientul, spiritul sau sufletul meu, a simtit ca se va intampla ceva si trebuia sa mor, adica sa ma intorc intr-un loc pe care il stiu : "e urat la voi"...

2. Ca sa ajung sa cunosc doar o parte din lucrurile insirate a trebuit sa se intample o revolutie. Mie mi-a placut dintotdeauna sa studiez, dar toate la timpul lor!
Aici spun ca vreau sa aflu "Cine-i Dumnezeu si cine sunt eu..." Ei, bine n-am aflat nici una, nici alta. Inseamna ca inca mai am de studiat, de cautat. Si o voi face ca sa ma lamuresc, nu stiu. Totusi, o relatie intre mine si Dumnezeu exista, e drept, o relatie speciala, dar nu la modul la care o cere sau o impune biserica noastra crestin-ortodoxa. Refuz sa-mi pierd libertatea, sa devin sclava unor legi si reguli impuse de carti sau de preoti. Dumnezeu mi-a dat posibilitatea sa aleg si eu aleg libertatea.
Daca sunt credincioasa? Nu stiu, poate in momentele cand pot oferi o bucata de paine sau ma pot lipsi de o haina, pentru ca eu inteleg credinta doar prin fapte si sa nu stie stanga ce face dreapta.

3. Eu nu-l rog pe Dumnezeu sa-mi dea viata, rog pamantul sa ma lase in viata. Ce fel de viata? Mi-am cerut-o eu singura, din cuvant: "Chiar cu nori si ceata!" Asa si e! Ce pot sa fac? Puterea cuvantului este extraordinar de mare. Am de la viata exact ce am cerut.

Cred ca sunt caz unic de om care a scris, a creat ceva si apoi s-a apucat sa diseca ce i-a iesit din cap.

Pentru cine e interesat, VA URMA (ca la seriale)

Din salariul meu de profesor? Abia traiesc de la o luna la alta. Cu ani in urma am putut publica doua carti, "English is fun" si "Farmacia din casa". Pe masura ce a crescut, puterea banului a devenit din ce in ce mai mica.
As vrea, e visul meu, dar... Nu pot...

Intr-adevar ar trebui publicate poeziile tale,Silverstar,eu am citit niste brosuri(nu le pot numi carti)cu poezii atat de...nu stiu cum sa-ti spun,mediocre,incat m-am intrebat cum de a permis cineva sa se publice asa ceva,care nu etalau decat niste ganduri,mult prea simple ganduri.Dar daca sunt bani,se gasesc si "scriitori ori poeti"anonimi,bine-nteles,dupa cum spunea Eminescu;"e usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune".Din pacate oameni cu un adevarat potential literar(precum esti tu)nu prea au loc in aceasta societate materialista si atat de perfida,fapt pentru care ramai in umbra sa-ti numeri maruntisul pentru paine.Totdeauna am avut un respect fin pentru cadrele didactice,m-au atras spiritul lor protector si educational,fapt pentru care m-au facut sa ma imprietenesc cu unele dintre acestea,chiar si cu cele de cand aveam 12 ani,cu care vorbesc si acum la telefon,sau ma vizitez.(si de la liceu).Si totdeauna m-a intrigat faptul ca profesorii sunt platiti atat de prost,este o injosire adusa culturii insasi,un aspect care caracterizeaza tendintele unei societati,fiindca stim prea bine ce fel de domenii sunt atat de promovate in Romania,si de asemeni platite atat de bine.Imi este sila!!!!!Cand s-a sarbatorit ziua lui Eminescu,chiar am stat in fata televizorului asteptand sa vad reportaje despre acest eveniment,sa aud recitandu-se si comentandu-se despre viata si activitatea lui literara.Dar,NIMIC,aproape nimic,in afara de scurte aduceri aminte afisate pe postul national,In schimb Nicoleta Luciu,manelistii nustiu care si alte PERSONALITATI ale societatii romanesti erau nelipsiti de pe ecranele tv.cu valoroasele promovari ale "calitatilor" lor.Asta-i viata!,sau cum spune japonezul "shoganai ne!"

Soarele

Lumina iubitului meu
palea albastru în zare.
O toamnă fara nume
cernea peste pamantul ars
pulbere de stele.
Ramasa in drum -
copac fara frunze,
tipsie intinsa a ruga spre fructe
ascultam simfonia noptii
fara sa cred in uitare.
Lumina iubitului meu
mangaia cu aceeasi credinta
alte mari ametitoare
ca sa rasara maine
mai tanar c-un amurg.

Ce este viata-n fiecare,
Dintr-o suprema-nvalmasare?.
Oclipa dintr-un sfert de veac?
Un veac a sfertului clipire?
Nalucirea unui drac,
Sau o vasta amagire.?
Ofurnica ce se-ntoarna
Dup-o coaja cat o iarna,
O iluzie desarta
In sicriuri ingropata.
Un dar mic ca de nimic,
Dar maret ca mare pret.
Un ecou dintr-un abis,
O puzderie de vis.
Piramida egipteana
Amplasata fara teama?
Un copil ce plange des
Cu lacrimi fara-nteles?
O iubire fara vlaga
Cu-mplinirea ei cea vaga?
Un cristal de infinit
Pe durere primenit?
Un sir lung de sarutari
Cu foc si dezmierdari,
O coroana de pacate,
De nimicuri adunate.
Un ochi gingas si sfios,
Plecand geana cu folos...

Cand aveam 21 de ani,am trecut printr-un impas afectiv si,manata de o dorinta de exprimare nestavilita,am compus vreo 35 de poezii,destul de lungi,toate doar in vre-o doua luni de zile.Sufeream cumplit,mai ales ca persoana respectiva era "departeeeeeee!".
Au trecut 11 ani,n-am mai scris de-atunci,decat proza....un fel de proza epistolara.Abia acum recitesc aceste poezii si uneori ma-ntreb cat de intensa imi era durerea si dorinta deopotriva,atunci?Poeziile mele au o tenta mai ciudata,fiindca ciudata a fost realitatea si personajele....Nu-s decat niste versuri natange dintr-un suflet natang,"pe crestetul inert o pala de apusuri,sub talpi intregul rasarit",asta am scris in prefata albumului de poezii.Uneori oamenii,cand privesc in urma la o iubire apusa,rad si se amuza de durerea cu care odinioara au suportat o"simplitate"de iubire,eu,cand privesc in urma imi spun;Doamne,cum de-am supravietuit!!!!????

Scumpa Silverstar,stiu ca am schimbat,practic,motivul topicului pe parcurs,dar fiindca este initiat de tine imi permit sa gandesc lejer si intr-o comoditate acceptabila sa exprim ceea ce simt pentru ca tu intelegi si nu sari la gat cu barda ca:"asta este un forum crestin!!!",de parca,crestinii nu simt,nu vad si nu gandesc decat prin prisma duhului desavarsirii,sau mai binezis al "nefiintei",caci doar asa ne putem pretinde imuni...la toate.Multumesc Silverstar!

Draga ory,
Oricare crestin se lasa terfelit pe sine, dar va lua atitudine daca numele Domnului este terfelit. Presupun ca esti de acord.
Orice crestin e si el om, care a are bucurii si suparari, castiguri si pierderi in viata, dragoste si despartire de cel iubit; toti intelegem sentimentele generate de cele intamplate noua. Ba, mai mult si sentimentele altora, care au avut necazuri mai mari ca ale noastre. Iar tie, draga ory, nu ti-a sarit nimeni la gat pentru ca ai spus ce simti, nu?!?
Dar cand cineva se manifesta impotriva lui Dumnezeu si tuna si fulgera, atunci e cazul sa ne amintim cu totii ca e un forum crestin. Nu esti de acord?

Draga Anca ,
imi face impresia ca esti "pe urmele mele" , daca ce spui sint intr-adevar convingerile tale , stie numai Dumnezeu .
In orice caz te pot iubi si pe tine daca-mi dai voie , poti sa continui cum iti place !
Numai unsingur lucru deranjaza , cum spui tu .
Doamne ajuta !

Iata raspunsul pe care il da Cuviosul Siluan Atonitul( a trait la inceputul sec XX, deci aproape contemporan cu noi) la intrebarea ta:
" Daca vrei sa cunosti pe Domnul, smereste-te pana la sfarsit, fii ascultator si infranat in toate, iubeste adevarul si negresit Domnul iti va da sa-L cunosti prin Duhul Sfant; si atunci vei sti din experienta ce este iubirea lui Dumnezeu si ce este iubirea de oameni. Si cu cat mai desavarsita e iubirea, cu atat mai desavarsita e si cunostinta. Iubirea este mica, este mijolocie, dar este si mare.
Cine se teme de pacat acela iubeste pe Dumnezeu; cine are strapungerea inimii acela iubeste mai mult; cine are in suflet lumina si bucurie, acela iubeste, inca si mai mult; dar cine are harul in suflet si in trup, acela are iubirea desavarsita. Un astfel de har a dat Duhul Sfant mucenicilor, si ei ii ajuta sa indure cu barbatie toate suferintele."
Dupa cum vezi, nu are nici o tangenta cu matematica sau alte stiinte, ci mai degraba cu lucrul asupra sufletului nostru, pe care trebuie sa-l eliberam de patimi, pentru a da loc harului de la Dumnezeu. Totul se bazeaza pe iubire.

E clar! Tu-ti inchipui Anca, ca eu am nevoie de compasiunea cuiva? Doamne fereste! Iar mi-am pierdut timpul de pomana! Si ce-ai vrea? Sa ma transform si eu in robotel? Cu creierul neted ca in palma? Nu! Ramai tu la scoala crestina. Eu prefer scoala vietii.
Iar compasiunea pastreaz-o pentru cei care au nevoie de compasiune.

Nu ai inteles nimic. Idei preconcepute. Ti-am facut si trimiteri, dar nu vrei sa iesi din ale tale. Te priveste. Iti este frica sa afli ceva, care te-ar putea trezi. Treaba ta. Ideea nu era sa te faci un robotel, ci sa te previn de a nu deveni un robotel. Fara sa citesti cele doua capitole , nu poti trage nici o concluzie la lumea in care traim. Se pare ca nici nu vrei. Iti esti tie de ajuns. Foarte bine.
Vad ca nu ai inteles nici compasiunea in privinta pierderii copilului. Unii, vezi, mai au sentimente si pentru aproapele aflat in suferinta. Presupun ca pierderea e reala si nu este doar un produs al gandirii tale. Si la o pierdere reala, e normal ca oamenii sa-si arate parerea de rau pentru moartea prea timpurie survenita copilului tau. Ciudat, ca trebuie sa-ti explic niste sentimente omenesti.
Unii oameni sunt atat de mandri de ei, incat isi uita locul lor, in primul rand de a fi om printre oameni. Cele doua pagini de care pomeneam, trebuiau sa-ti arate, cum tocmai calitatea de om e primejduita, primejdie pe care o poti trece prin credinta.
Daca vrei. Daca nu, Dumnezeu cu mila.

Nu ma intereseaza ce scriu, ce spun unii sau altii. Am avut destule experiente de viata ca, in anumite situatii sa trag singura niste concluzii. Ca am avut nevoie de explicatii, dar nu mi le-am insusit decat in masura in care s-au potrivit. Habar n-am ce intrebari mi-ai pus si ce capitole mi-ai indicat sa citesc. Tu nu vezi ca eu nu umblu cu citate? Cum poti crede ca mai poate fi valabil pentru lumea de azi ceea ce s-a scris cu mii de ani in urma. Lumea a evoluat, nu mai poate fi mintita si tinuta in ghingi cum, de fapt, s-a intamplat mii de ani.
Compasinue? Tu stii ce-i aia? Si tu indraznesti sa contesti un fapt tragic de viata care mi s-a intamplat? Abia acum ti-ai dezvaluit total nimicnicia sufletului. Cum poti sa crezi asa ceva? Ce interes as avea sa mint? Ma stii, ma cunosti de undeva, urmaresc cumva vreun avantaj? Poate caut niste raspunsuri, dar nicicum acolo unde crezi tu ca le-as putea gasi, nu in dragostea lui Dumnezeu pentru mine. Poate tocmai asta vreau sa aflu, de ce unii oameni sunt loviti si trebuie sa sufere o viata intreaga si altii, bine mersi! stau pe margine si trag concluzii aiurea.
Spune mai bine ca ceea ce am reletat eu te depaseste complet, depaseste puterea ta de intelegere, cum si pe a mea, si ca sa nu recunosti ca esti limitata, muti discutia de pe un picior pe altul.
Regret timpul pierdut si faptul ca o clipa mi-am imaginat ca aici, totusi as putea gasi pe cineva dispus discutiei dincolo de citate kilometrice care nu spun nimic.

Se pare ca nu citesti cu atentie, de vreme ce intelegi atat de gresit ceea ce-ti scriu.
Mai citeste odata mesajele si vei vedea cat de gresite concluzii ai tras.

Cuviosul Siluan Atonitul:
" Iata o taina: exista suflete care au cunoscut pe Domnul; exista suflete care nu L-au cunoscut, dar cred in El; si, in sfarsit, exista oameni care nu numai ca n-au cunoscut pe Dumnezeu, dar care nici macar nu cred in El, si printre acestia din urma sunt oameni invatati.
La necredinta se ajunge din mandrie. Omul mandru vrea sa cunoasca toate prin mintea si prin stiinta lui, dar nu-i este dat sa cunoasca pe Dumnezeu, pentru ca Domnul nu Se descopera decat sufletelor smerite. Sufletelor smerite Domnul le face cunoscute lucrarile Sale, care sunt de neinteles pentru mintea noastra, dar se descopera prin Duhul Sfant. Numai cu mintea omul nu poate cunoaste decat cele pamantesti si pe acestea numai in parte, dar Dumnezeu si toate cele ceresti nu se cunosc decat prin Duhul Sfant."

Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma pe mine pacatosul.

Draga Maria,
Daca am inteles bine ce-mi spui, atunci ma bucur ca "sunt pe urmele tale"
Sa stii ca nu obisnuiesc sa scriu ceva, ce nu cred. Am platit prea scump pentru "cai verzi pe pereti".

perceptia mea e ca silverstar vorbeste urat cu multi. si cu ancah la fel.

dar n-ai ce face daca omul nu te iubeste

Draga Annamarria,
Trebuie sa ne folosim de orice prilej pentru a invata sa iubim. Cel mai greu e sa iubim pe cei, care ne sunt potrivnici. Dar e usor, daca ii desparti de faptele lor.

ESti draguta sa-mi dai niste exemple de vorbe urate! Te rog! Si contextul, daca se poate! Multumesc!

Sigur, iti dau

"E clar! Tu-ti inchipui Anca, ca eu am nevoie de compasiunea cuiva? Doamne fereste! Iar mi-am pierdut timpul de pomana! Si ce-ai vrea? Sa ma transform si eu in robotel? Cu creierul neted ca in palma? Nu! Ramai tu la scoala crestina. Eu prefer scoala vietii.
Iar compasiunea pastreaz-o pentru cei care au nevoie de compasiune"

Eu cred ca ti-ai fi putut exprima ideile intr-un mod mai frumos si macar sa apreciezi ca i-a pasat de tine. Nu sa o respingi asa

Vedeti!,de la "cum explicati?",am ajuns la hooo!si cea!.......daca tot am deraiat de la motivul topicului,macar hai sa vorbim de iubire,de poezie si de sens.
Anca,sa stii ca imi este justificata atitudinea si temerea,pentru ca uita-te la inceputul topicului,imediat anumite persoane au sarit in sus ca topicul nu are legetura cu crestinismul,si nu are temei,chiar daca este initiat intr-o rubrica de generalitati.Tu spui ca si crestinii simt...etc,dar nu isi exteriorizeaza aceste trairi,afisand doar pancarda unui duh invincibil,facand parca reclama unei institutii si nu unei virtuti,cum este religia.Uneori am impresia ca,crestinii,mai ales cei duri care-si exprima aici opinia strict religioasa,se hranesc doar cu file din cartile religioase,dorm pe un nor din neant,si respira aerul unei lumi abstracte(nu religia este abstracta,personalitatea lor care,parca se desprinde dintr-o poveste nemuritoare).Intelegi!,efectiv,parca nu sunt oameni supusi acelorasi legi pamantene,si insinctive.Uneori ma deranjeaza anonimatul lor,de parca ar trebui sa-i slavesc si apreciez doar dupa cuvintele care nu stiu daca pot exprima si personalitatea reala.

Nu, n-ai inteles: ti-am cerut "vorbele urare". Aici, in citatul tau e doar amaraciunea ca mi-am pierdut timpul cu un om care refuza sa inteleaga o situatie de viata. Tot ce poate vedea, ce poate intelege poate fi privit doar printr-o terta persoana care a gandit sau a scris inaintea ei si care e bagata la inaintere cu citate care pe mine nu ma intereseaza. Eu vreau sa vad lumea cu ochii mei, s-o percep cu simturile mele si s-o pricep cu mintea mea. Asta era ideea. Astept cuvintele urate...

nu lua atat de literal "cuvinte urate", daca zici ca iti place sa gandesti.cuvintele in sine nu sunt urate,de exemplu cele de genul "tampitule, prostule..etc" pot sa fie spuse chiar cu sens pozitiv. cuvintele urate sunt cele care ataca, jignesc, nu respecta, nu arata consideratie, umilesc..etc E continutul care conteaza...dupa parerea mea
iar postul tau l-am perceput urat, daca mi-ai fi zis mie asa ceva nu mi-ar fi placut. dar poate ancah e mai umila ca mine si nu baga in seama

Da, intr-adevar ai o "perceptie" foarte dezvoltata e esteticului... M-am lamurit si in ceea ce te priveste. Bine-ai venit in randul lor!!!