Văd că nu te lași, intoxici, întoxici prin înjectare cu minciună... prin procedeul viceversa vicentoarsa viceglobul pământesc că cică acolo unde-s mai mulți creduli ce pun botul acolo precis e și Adevărul... ba pardon, pământul nu e glob și acolo le era gândul la plimbare, pe mare, cu pluta... pe motiv de criză.

MM: „Numai că mereu se ivesc unii care vor să pună ei "un nou început".”

Răbspuns: Păi nu Domnul a zis că va face Cer nou și Pământ nou? Dar eu știu de ce nu vă convine... la unii... și la alții... că probabil voi n-ați înțeles care-i faza... și v-ați curentat singuri la nuul!.. neștiind că v-a tras curentul... afară... de la scoală.

Daca tot scriem cu diacritice si avem pretentia ca vorbim corect, de ce nu folosim "unora" si "altora"?

Păi... pentru că nu e vorba de unora și de altora pe aici ci de unii și de alții... se știu ei... că doar nu suntem la dentist-ul... unora sau altora.

Și încă o chestiune, păi de ce-mi atribui mie, mofturile și pretențiile tale, grămăticul, căci eu am doar pretenția de la tine ca să nu fii prost... crescut, ci să fii crescut numai de Dumnezeu... mare și frumos... și nu „mare și frumoasă” așa ca MMargareta roata bicicleta... care s-a tot sucit și s-a răsucit... până s-a prăbușit din spațiu în mare exact ca „balonul de săpun” al Asociaţiei Române pentru Cosmonautică şi Aeronautică (ARCA).

Păi dacă nu m-au ascultat (nici nu le-am spus nimic deci nu aveau ce și cum să asculte) dar eu totși am scris pe aici pe forum pe undeva cum anume pot să facă ceva durabil... o stație de lansare pentru Cer, dar ea trebui construită pe vârful OMU'... și balonul trebuia legat cu nilon gros, ca să-l poată trage jos apoi... și pus pe fir din loc în loc niște emițători pentru radar ca să nu rupă firul ceva avion buclucaș.

Uite le dau o idee la ăștia de la ARCA, gratis, de la Domnul că El m-a inspirat căci îi iubește pe copii, păi în loc de 1 balon verde pe care să îl umpli cu heliu sau hidrogen și apoi să pierzi și gazul și tot, iată cum m.a străfulgerat:


1.Trei baloane transparente mari legate între el cu nilon, formând trei sfere tangente, care în mijloc au un spațiu gol, suficient ca printre ele să fie lansată racheta care se va sprijini pe nod atunci când va porni.

2.Fiecare balon transparent foarte mare, trebuie umplut cu baloane colorate în toate culorile curcubeului, ce sunt pline cu heliu sau gaz ușor dar care la căldură se dilată mult.

3.O legătură de nilon gros, ce rezistă la eventualele vânturi, și legat la un motor care să tragă jos după lansare TRI-balonul ARCA.


Avantaj, deasupra norilor, balonul se încălzește, căldura se degajă în balonul transparent de la baloanele colorate care degajă căldură și astfel se umflă ceva mai mult, își crește volumul, devine mai ușor și iată are o forță mai mare de urcare.

Rachetele mici ce se vor arunca în spațiu se pot lansa prin procedeul resort, ce se sprijină pe nod, ele păstrându-și „inerția” o vreme, sau dacă vor fi mai inteligente, vor putea folosi vântul solar, sau vor putea folosi jet, și se vor putea plimba și dirija deasupra României...

Dar mi-e frică să nu fure proiectul americanii sau rușii sau arabii sau chinezii sau jidovii sau negrii sau fasciștii sau columbienii sau mai rău, ăștia ai noștrii de la taxe și impozite, securiștii noștrii și să înceapă controlul total și urmărirea generală... că atunci v-a trebui s-L chem pe Dumnezeu în ajutor ca să trimită o ploaie cos-mică sau cos-mare... ca să le spargă toate baloanele și roboțeii și rachețelele astea ruojii ale antichriștilor și savantiștilor și hoților și vardiștilor ăștia... la „băieții buni” adică... foarte foarte... cum ar veni adică de buni, ei, se știu ei: unii și alții, unora și altora.

264. “Minunile” de la Pucioasa
 

264. “Minunile” de la Pucioasa (I)

Liderii pucioşi pretind că Verginica făcea “minuni” pe vremea petrecerii ei în trup, şi chiar au adunat într-un capitol special al cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa o serie de “mărturii” ale unor adepţi mai înfocaţi, gata să jure că au fost martori ai unor fapte ieşite din comun săvârşite de Verginica. O citire atentă a acestor “mărturii” dezvăluie slaba lor credibilitate, bazată mai degrabă pe un sentimentalism ieftin şi pe o percepţie superficială a realităţilor relatate de ei ulterior ca fiind “minuni”.
De altfel, ideologia pucioşilor privind “minunile” este inconsecventă. Uneori, doctrina pucioşilor se pronunţă sistematic împotriva minunilor:

- astăzi numai dracul face minuni (să fie valabilă această afirmaţie şi pentru “minunile” săvârşite de Verginica?):

“Astăzi nu se mai fac minuni în trup, ci se fac minuni în duh. Azi face dracul minuni. Eu am pus stele pe cer, şi el a pus stele pe pământ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1-05-1960)

- vremea minunilor a trecut şi este de mult apusă; în trăirea creştinească, accentul trebuie pus pe sporirea credinţei şi nu pe facerea de minuni:

“ ... Nu mai este vremea minunilor, dar e plata mai mare dacă vei crede.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1-08-1979)

- singura minune care i-a mai rămas omului la îndemână este putinţa de a crede în Dumnezeu:

“Crede în Mine şi nu căuta minuni ca să crezi. Minunea, aceasta este: să crezi în Mine. Ioan nu a lucrat nici o minune şi tot a fost crezut de cei ce se pocăiau dacă aşa a fost planul lui Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 15-02-1995)

- deşi oamenii nu s-a dezbărat de obiceiul de a căuta minuni, semnele şi minunile nu sunt de nici un folos omului (atunci de ce mai făcea Verginica minuni, dacă le făcea, îndată ce ele nu erau de folos semenilor ei?):

“Omul vrea minuni, vrea semne, dar acum e vremea judecăţii, nu mai e din nou ca la prima Mea venire când îl făceam pe om să Mă cunoască prin semne şi prin minuni. Semnele şi minunile sunt pentru cei tari la cerbice, care stau împotriva Mea, nu sunt pentru cei care au iubirea după care nu mai însetează. Nu mai sunt de folos semnele şi minunile, că omul s-a pus mai mare decât Mine pe pământ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 9-05-1999)

- chiar dacă se mai fac minuni pe ici, pe colo, ele nu trebuie crezute cu nici un chip ca fiind venite de la Dumnezeu. Cei care aduc închinare duhurilor care fac minuni sunt pierduţi pe vecie:

“... Însănătoşiţi minţile, copilaşii Mei, că nu vă foloseşte nimic prooroci mulţi să aveţi. Un singur Prooroc: Eu, Dumnezeu. Vor face minuni şi semne, vor învia morţii şi vor vindeca leproşii, dar Eu zic: paşteţi iarba pe care o cunoaşteţi. Nu daţi năvală că, „dacă a înviat mortul, e Dumnezeu“. Să nu te închini, că dacă te-ai închinat, amin!” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21-7-1973)

Alteori, minunile sunt considerate o reminiscenţă a vieţii creştineşti din Biserica primară, pe cale de dispariţie. O singură minune mai rămâne de împlinit, şi aceasta este proiectată spre un viitor imprevizibil: învierea morţilor:

“... Vino, frate şi soră, vino, căci urmează să chem morţii după tine, că după tine nu mai este altă minune decât aceasta: morţii vor ieşi din mormânt.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 4-2-1966)

Cei care nu vor crede în această ultimă minune promisă şi nu o vor aştepta cu sfinţenie, vor trăi un amarnic regret şi vor cunoaşte plânsul şi întristarea:

“... Veniţi, tată, veniţi aproape, ţineţi aceste cuvinte, că sunt sfinte. Şi peniţa care le scrie se sfinţeşte, dar ce este rău se blesteamă de Dumnezeu. O, tată, veniţi aproape, că vor ieşi morţii din groapă! Se vor încheia cum îşi va încheia cineva haina sa, şi se va întrupa carnea lor din pământ. O, creştine, atunci vei vedea minune şi nu te vei bucura, ci vei plânge. Toţi împăraţii vor sta înaintea Mea şi vor plânge că nu au păstorit poporul ca să aibă viitorul.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-3-1974)

Alteori însă, minunile sunt considerate a fi forme fireşti de manifestare a vieţii creştine, spre care este de dorit să aspire orice adept responsabil al sectei “Noul Israel” de la “Noul Ierusalim”. Mai întâi, sectanţilor pucioşi (denumiţi “creştinii de astăzi”, singurii care recunosc şi respectă “profeţiile” de la Pucioasa) li se reaminteşte că deja cu ei s-au făcut multe şi mari minuni:

“Dar voi, creştinilor de astăzi, aveţi pe Sfânta Treime Care vă profeţeşte, şi multe lucruri s-au lucrat cu voi şi multe minuni s-au lucrat cu voi.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-1-1963)

Apoi, pucioşilor li se promite că vor ajunge ei înşişi să fie mari “făcători de minuni”:

“Israele, în vremea de pe urmă, prin tine se va face minune. În tine voi face pâine şi voi da la popoarele înfometate mâncare” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 16-8-1974)

“Poporul” pucios este predestinat să fie făcător de minuni, dar “Dumnezeul” de la Pucioasa nu reuşeşte să ducă la bun sfârşit destinul pe care i l-a hărăzit “poporului” Său:

“... Poporul Meu, vreau să fac din tine o lumină şi o minune pentru ziua de mâine. Vreau să fac din tine lucru pentru vecii vecilor, dar nu reuşesc.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 5-7-1975)

Primele “minuni” programate a fi făcute de către adepţii pucioşi vor avea loc în casele de desfrânare: de acolo urmează să fie aduse la trăirea decentă, curată şi sfântă, multe femei decăzute. Această “proorocie” a aşteptat vreo 14 anişori (1975-1989) până ce au fost reînfiinţate (deocamdată, ilegal, dar până la legalizare nu mai e mult) casele de desfrânare în România, şi alţi vreo 21 de ani până astăzi (1989-2010), când rememorăm această “proorocie”, dar se pare că va mai trece multă apă pe Dâmboviţa până ce liderii pucioşi vor găsi cu cale să treacă la împlinirea ei:

“... Femeilor din poporul Meu, fiţi mironosiţe. Bărbaţi din poporul Meu, fiţi curaţi cu trupul şi cu duhul. Domnul Iisus vă face pe voi apostoli, să duceţi cuvântul Său la alte popoare. Veţi fi duşi, tată, în case de desfrânate, ca să faceţi minuni, şi prin credinţă veţi îndrepta aceste persoane.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 17-8-1975)



--- va urma ---

Mă, iar ai îndrăznit? Ce crezi că va urma? Și ce anume poate să urmeze? Dar cine crezi dumneata că e curios și interesat de ispisisikaa domniei tale? Nu crezi că mi se face lehamite de îndrăznelile celui îndrăzneț? Care se ascunde în luminile rampei de lansare a întietăților în deșertăciuni...

Mă ia cu înfrigurare la fiecare ironie macabră și la toate ghilimelele și la fiecare distracție cu care vă delectați poftele așa ca la o sărbătoare... poftele cele rele la sărbătoarea păcatului și mîndriei că nu vă mai este frică să huliți... dar când veți înțelege cu adevărat ceea ce faceți și ați făcut mereu, atunci o să plângeți și speriate o să vă plângeți ca niște ispisicuțucuțe ce abea au făcut ochi, abea de li s-au deschis ochișorii, o să plângeți și o să miorlăiți de mama focului pe la toate porțile, dar nu o să vă mai primească nimeni, de frică să nu și-l bage înăuntru pe necuratul...

Eu mereu v-am făcut atente și am strigat ca la armată:
ATENȚIUNIUNE! dar tot degeaba... mereu degeaba... că inima plină de cafea bate cum vrea ea, și bate ca milițianul, bate ca plumbul, bate ca fierea, bate ca berea, bate ca rahatul turcesc, bate ca șerparul șerpesc, și beată de vris ea nu mai simte pe Adevărul și dacă nu mai simte atunci ce vei face oare? Căci ochiul este lumina trupului și dacă el este întuneric atunci cu cât mai mult va fi întuneric întunericul care este în tine? Și cu cât mai mult întunericului?


Deci tratați-vă de pofta asta atât de mare de a pofti întietatea măririi de sine prin minciuni, diversiuni și învârtoșeri distractiv mustrative... că asta nu e veselie ci sadism, sminteală, urâciune, răutate, răzbunare și hulă plină de nepăsare... nepăsare de ziua voastră de mâine, de ceasloavele următoare ale zilei...

Cum să vă tratați? Cu multă pace... și virtute... multă, multă virtute.

265.Cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim–Pucioasa” superlativul absolut
 

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (I)

În goana lor după senzaţional, liderii pucioşi îşi adaptează limbajul astfel încât să impresioneze la maximum pe naivii dispuşi să-i asculte. Adesea, formulări care folosesc superlativul absolut ajung să se contrazică flagrant, încât textele cu pricina basculează între impostură şi ridicol. Vom ilustra în continuare câteva exemple legate de construcţiile “cel mai mare.../cea mai mare...”. Acestea, în loc să fie singulare, apar în două, trei sau chiar mai multe formulări sau îndemnuri radical diferite (recordul absolut îl deţine... cea mai mare iubire, cu 14 definiţii diferite!), aşa că un cititor scrupulos care vrea să le observe pe toate, va ajunge inevitabil la o dilemă fără răspuns: Şi, de fapt, care este mai mare?

*
Cel mai mare dar al creştinilor este darul proorocilor consemnaţi de către Biblie:

“Iar darul proorocilor este mai mare ca tot darul, pentru că proorocia se lucrează prin Însuşi Duhul Sfânt, Duhul lui Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29-5-1965)

Cel mai mare dar al creştinilor este credincioşia:

“Pace vouă, şi fiţi credincioşi, că acesta e cel mai mare dar pe care voi trebuie să-l aveţi şi să-l purtaţi înaintea Mea şi înaintea fiilor oamenilor, ...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21 4 1996)

Cel mai mare dar al creştinilor este darul liderilor pucioşi de a putea aduce la lumină “Cuvântul”:

“Nu este dar mai mare între daruri ca darul celor ce au şi dau cuvântul Meu spre hrană. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-4-1998)

Cel mai mare dar al creştinilor este însuşi “Cuvântul” de la Pucioasa:

“Ţi-am dat în dar cel mai mare dar. Nu este dar mai mare între daruri decât cuvântul lui Dumnezeu purtat de om ca să aibă omul călăuză. Poartă, Israele, cuvântul Meu în sân...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-2-1997)

Cel mai mare dar al creştinilor este “darul mărturisirii cuvântului lui Dumnezeu de la Pucioasa”:

“...că Eu am spus că nu este un mai mare dar între darurile sfinte în om, ca darul mărturisirii cuvântului lui Dumnezeu şi a faptelor Lui între oameni. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-6-2003)

Cel mai mare dar al creştinilor este “să aibă învăţător”:

“...căci învăţătorul este cel mai mare dar pe care-l poate avea omul, şi alt dar nu poate omul avea, şi iarăşi zic: cine aude acest cuvânt, să înţeleagă. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-7-2003)

Cel mai mare dar al creştinilor este “sfinţenia din om”:

“Mare har şi mare dar este preoţia, dar mai mare har şi dar este sfinţenia din om, fără de care nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu.”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-3-1998)

Cel mai mare dar al creştinilor este “Dumnezeul Pucioasei”:

Eu sunt darul cel mai mare pe care-l poate avea omul, dar dacă omul nu înţelege cum este, cine este şi unde este Dumnezeu, şi cu cine petrece El, acel om umblă după Mine în voile lui, şi nu Mă are, şi nu umblă după Mine unul ca acela, că scris este: "Nu toţi cei ce zic: „Doamne, Doamne“, vor intra întru împărăţia cerurilor"”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 3.6. 1999)

Cel mai mare dar al creştinilor este “duhul proorociei”:

“...fiindcă duhul proorociei este lucrător în voi, şi nu este dar mai mare între darurile cereşti ca şi duhul proorociei, fiilor. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 09-01-2004)

Cel mai mare dar al creştinilor este “darul credinţei sfinte”:

“V-am învăţat pe voi cel mai mare dar: darul credinţei sfinte în venirea Mea de azi cuvânt pe pământ. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-1-2010)

*
Cel mai mare păcat al creştinilor este “păcatul neîmplinirii Cuvântului de la Pucioasa:

“... Fiilor, cel mai mare păcat din cele şapte păcate este păcatul pe care-l faceţi: că auziţi cuvântul lui Dumnezeu şi nu-l împliniţi. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 24-05-1974)

Cel mai mare păcat al creştinilor este păcatul smintelilor şi al dărâmărilor:

“Fiilor, staţi împotriva dărâmărilor, împotriva întristărilor, împotriva supărărilor. Nu vă mai supuneţi deşertăciunilor. Cel ce dărâmă, dărâmă, dar răspunde de dărâmare, şi nici un păcat nu este mai mare ca acesta, şi nu are seamăn pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-11-1975)

Cel mai mare păcat al creştinilor este păcatul neascultării:

“Iată cel mai mare şi cel mai bătrân păcat! Neascultarea este [...]” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11.1993)
Cel mai mare păcat al creştinilor este păcatul dezertărilor şi al inconsecvenţei în însuşirea învăţăturii de la Pucioasa:

“... e păcat de cel ce a cunoscut acest sân şi n-a stat să mănânce pe veci din el! Ce păcat! Şi de ce spun aşa? Pentru că acesta e cel mai mare păcat. Şi de ce e cel mai mare păcat? Pentru că nu mai este cu ce să fie spălat, căci sulul se strânge, şi drumul se împătureşte, şi timpul se face sul, şi cel necredincios piere pe veci.” ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2.8.1995)

Cel mai mare păcat al oamenilor este “că nu iubesc învăţătura cea nouă de la Pucioasa”:

“Mai mare păcat între păcate nu are omul, ca păcatul că nu iubeşte învăţătura Mea, ca să vadă apoi şi să umble în lumină, fiindcă Eu sunt Lumina lumii, la început şi la sfârşit, iar lumina este cuvântul, minunea Mea cu care Eu înviez pe cei morţi. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1-06-2003)

Cel mai mare păcat al oamenilor este “că nu citesc Scripturile”:

“O, nu ştie omul că cel mai mare păcat al lui este că nu citeşte Scripturile ca să le aşeze peste el, ca să se aşeze mereu în ele cu viaţa lui. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2004)

Cel mai mare păcat al oamenilor este “să audă cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa şi să nu-l împlinească”:

“Eu voiesc şi cuvintez peste voi, că am mai spus o dată peste poporul lui Verginica, am spus că "cel mai mare păcat este să auzi cuvântul lui Dumnezeu şi să nu-l împlineşti".”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28.10.2001)

Cel mai mare păcat al proorocului mincinos este “ intenţia de a pângări altarul din Templul de la Pucioasa” şi “intenţia de a nimici grădina de la Pucioasa”:

“Tu ai voit să pângăreşti până şi altarul Sfintei Sfintelor Mele, cu care Eu, Domnul, M-am aşezat în România. Acesta este cel mai mare păcat al tău. Ai voit chiar să nimiceşti această grădină, ai voit prin mulţi de ai tăi, şi prin multe iscoade ai lucrat, că îţi este teamă de glasul Meu cel din grădină. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14.12. 1998)

265.Cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim–Pucioasa” superlativul absolut
 

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (II)

*
Cea mai mare lucrare lăsată de cer pe pământ este “lucrarea “Domnului de la Pucioasa”:

“Băgaţi de seamă, cercetaţi şi vedeţi că este aşa, că lucrarea aceasta pe care Domnul a făcut-o acum, e mai mare decât toate lucrările pe care le-a făcut. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 07-09-1975)

Cea mai mare lucrare lăsată de cer pe pământ este “lucrarea Verginicăi”:

“..... Eu sunt cuvântul ei, precum ea a fost cuvântul Meu, şi n-a mai fost vreodată o lucrare mai mare ca aceea care a fost şi este prin Verginica. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-1993)

Cea mai mare lucrare lăsată de cer pe pământ este “bărbăţia pregătirii slavei” lui Dumnezeu:

“Dacă slava va fi mare, dacă ea va fi să fie aşa de mare ca să ajungă pentru toţi cei care vor fi şi pentru toţi cei care au fost şi care iarăşi sunt, dacă slava aceasta va covârşi cerul şi pământul, apoi bărbăţia pregătirii slavei ar fi să fie cea mai mare lucrare care s-a văzut vreodată lăsată din cer peste fiii săi de pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-6-93)

Cea mai mare lucrare lăsată de cer pe pământ este iubirea de Dumnezeu şi de aproapele:

“"Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău, din toată virtutea ta, din tot sufletul tău, şi pe aproapele tău, ca pe tine însuţi". Amin. Despre această lucrare voiesc eu să vorbesc acum înaintea Ta şi înaintea Ierusalimului Tău de azi şi înaintea neamurilor pământului, Doamne, Mielule al Tatălui. Mai mare lucrare ca aceasta nu este nici pocăinţa, căci dacă ea este în om, omul nu mai greşeşte, şi tot aşa va face şi aproapele său. Amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25-1-2003)

Cea mai mare lucrare de pe pământ este “lucrarea omului alături de Dumnezeu”:

“Şi voi face din înţelepciunea voastră cea din fire înţelepciune cerească pentru voi şi pentru oameni, căci cea mai mare lucrare pe care poate s-o facă omul pe pământ estelucrarea alături de Dumnezeu pentru mântuirea lumii. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-2-1997)

Cea mai mare lucrare de pe pământ este “lucrarea Fiului cu omul, îmbrăcat cu Tatăl în cuvânt la Pucioasa”:

“Din nou poposesc pe pământ cu oamenii, [...] Mai mare este lucrarea Mea de acum cu omul decât cea de atunci, pentru că Eu M-am dus la Tatăl acum două mii de ani, ca să vin apoi cu El, şi Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine, şi suntem îmbrăcaţi în cuvânt. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 17-6-2000)

Cea mai mare lucrare de pe pământ, mai mare decât trezirea şi veghea, este“iubirea”:

“O, fiilor copilaşi, trezirea şi veghea este mare lucrare. Iubirea este şi mai mare lucrare, că ea aduce trezire şi veghe în om. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21-9-2000)

Cea mai mare lucrare de pe pământ a omului este “grija de îngeri”:

“În toate lucrările şi mişcările pe care le săvârşeşti tu între pământ şi cer, cea mai mare lucrare a ta să fie grija de îngeri, ca să stea ei lângă tine cu multul în toată clipa şi cu toată lucrarea lor peste tine... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 31.3.2002)

Cea mai mare lucrare de pe pământ este “mărturisirea vremii şi cărţii de prelegeri şi mesaje de la Pucioasa”:

“Mărturisiţi vremea Mea cu voi, cartea Mea cu voi, că lucrare mai mare ca lucrarea Mea cu voi şi a voastră cu Mine nu a fost de când sunt veacurile şi nici nu va mai fi,... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-1-2004)

Cea mai mare lucrare de pe pământ este “lucrarea vieţii”. Ea se învaţă mai întâi, şi abia apoi se lucrează:

“Cea mai mai mare lucrare între pământ şi cer este lucrarea vieţii. [...]Sărbătorile Noastre nu sunt sărbători de bucurie, ci sunt sărbători de viaţă, de lucrare pentru viaţă, mama Mea. Cea mai mare lucrare a omului, aceasta ar trebui să fie, [...] şi vai omului care nu merită să-şi facă nume cu numele Meu, şi vai celui ce se bizuie pe om şi nu pe Dumnezeu, şi nu pe taina lucrării vieţii, lucrare care se învaţă, şi numai apoi se lucrează, mamă. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2006)

Cea mai mare lucrare de pe pământ a omului este “să se arate el în mijlocul oamenilor cuvânt şi viaţă după Evanghelia cea nouă de la Pucioasa”:

“O, poporul Meu, nu este mai mare lucrare pentru om ca aceea de a se arăta el în mijlocul oamenilor cuvânt şi viaţă după Evanghelia Mea cea plină de înviere pentru om, ... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-1- 2010)

*

Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer vine de la “tineretul de azi”:

“Cea mai mare durere a lui Dumnezeu vine de la tineretul de azi. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 5-3-1990)

Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer vine de la “învăţătura cea stricată a lui antichrist”:

“Nu mai am păstori care să-Mi caute turma şi s-o hrănească din duhul descoperirilor cereşti aşa cum era aşezarea în mijlocul bisericii Mele, şi iată, antichrist se bucură şi îşi desfăşoară ţăruşul şi învăţătura cea stricată, din care iau şi gustă până şi creştinii Mei, şi nu mai e durere mai mare în cer. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-1993)

Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer vine de la “părăsirea sectei de la Pucioasa”:

“O, greu e de cel venit şi plecat, şi va veni o vreme grea, o durere apăsătoare peste cel ce n-a ştiut să stea cu Dumnezeu, şi mai mare durere ca aceea nici n-a mai fost şi nici nu va mai fi durere, durere fără mângâiere. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19.12. 1996)

Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer vine de la “lucrarea peste om a duhului celui potrivnic Dumnezeului de la Pucioasa”:

“...fiule mic, că n-a fost de la începutul lumii mai mare durere pe Mine ca şi acum când am de încheiat Scripturile, iar duhul cel potrivnic nu mai vrea să-l lase pe om să se gândească la întoarcerea lui întru Mine, ci, din contra, îl goleşte de tot de adevăr, căci Dumnezeu este adevărul, nu omul. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-12-2003)

Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer este “că omul nu vede cu ochii lui veşnicia de la Pucioasa”:

“ O, ce multă veşnicie este pe pământ, dar dacă omul nu o vede, el trăieşte prin vederea lui, şi altă durere mai mare ca aceasta nu mai are Fiul meu şi cerul Său de sfinţi şi de îngeri. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2005)

*

265.Cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim–Pucioasa” superlativul absolut
 

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (III)

*
Cea mai mare taină a lui Dumnezeu din cer este “poporul pucios”:

“Nici Noi, Verginico, nici Noi, tată, nu mai avem pace. Şi Noi am plecat cu tine după poporul tău ca să-i dăm viaţă vie, că poporul tău este cea mai mare taină pentru făptura dumnezeiască, de la început şi până la aceste zile. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27.11.1990)

Cea mai mare taină a lui Dumnezeu din cer este “Noua Scriptură de la Pucioasa”:

“Această Scriptură este cea mai mare taină este împărăţia lui Dumnezeu, căci împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul fiilor ei. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 23-2-1992)

Cea mai mare taină este “Cuvântul care grăieşte la Pucioasa”:

“Cea mai mare taină între cer şi pământ, între cele ce se văd şi cele ce nu se văd este cuvântul Meu care grăieşte cu omul, şi omul care grăieşte cu cuvântul Meu, cu Mine, fiilor copii. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20 1.2001)

Cea mai mare taină este “credinţa”:

“...căci credinţa este cea mai mare taină a vieţii veşnice... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-10-2007)

Cea mai mare taină în taina lucrării îngerului este “cuvântul omului”:

“... cea mai mare în taina lucrării îngerului este cuvântul omului, de la care ia îngerul pentru Dumnezeu, şi iată, de aceea este scris că omul din cuvintele sale va fi mântuit sau osândit înaintea lui Dumnezeu. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11. 2001)

Cea mai mare taină este “suferinţa”:

“O, fiilor care căutaţi să crească şi nu să scadă Domnul în voi, nu uitaţi că suferinţa care doare în trupul dar şi în sufletul vostru este taina cea mai mare care-L leagă pe Dumnezeu de om, iar lacrima ei este mângâierea şi puterea suferinţei, şi nu este ea slăbirea inimii omului, ci este mulţumirea inimii lui, fiilor. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-12-2004)

Este evident ca fenomenul Pucioasa prinde amploare pe fondul crizei spirituale din sanul BOR. Intr-adevar, masa crestinilor este de slaba calitate, preotii sunt si mai slabi decat erau cei anteriori, etc.
Cel mai mare pacat al romanilor este infranarea de a face copii si avortul. Ce fac preotii vis-a-vis de aceste fenomene ? Nimic ! Cati dintre ei mai propovaduiesc facerea de copii ? Putini ! Uitati-va cati copii au preotii ! Majoritatea 1 sau 2. Pai cu restul ce-au facut, ca sa-l reproduc pe Parintele Arsenie Boca !

Revolutia din 89 a dat frau liber Bisericii sa practice catehismul asa cum se cuvine. Ii vedeti voi pe preoti alergand dupa oamenii care traiesc in mijlocul nostru fara de Dumnezeu, asa cum faceau candva inaintasii lor ? Nu ! Stau infipti in biserici ....

Este inadmisibila parasirea Bisericii, schisma, etc., insa nici asa nu se poate...Eu nu cred ca un post de radio si unul tv pot inlocui adevaratul catehism, face to face, cu cei pierduti ! Cica sa nu ne judecam pastorii ! De acord, dar sa le cerem sa fie adevarati pastori avem voie ?

Voi, cei ce sunteti preoti, faceti copii cati v-ar putea da Dumnezeu, dati exemplu viu oamenilor, cereti-le romanilor sa faca la fel, alergati dupa cei ramasi fara de Dumnezeu, din usa in ura, faceti-va datoria fata de turma, daca mai vreti sa mai aveti turma !

Unii vor ţine ca orbii de bâtă (nu de toiag) de minciuna cu care au fost privilegiaţi, a lor sau a altora, şi de necredinţă şi de minteresul lor mocirlos pentru a dezinforma şi a dezbina şi a huli la nesfârşit, ajungând să primească aplauze deşarte de la celelalte sărmane suflete reBelle... iar spre sfârşit, când vor constata ce munte de gunoaie şi de nisisip şi-au clădit în drumul lor spre mântuire, să vezi ce o să miorlăie, de mămica focului, căci grea va fi munca la lopată, singura şansă pentru ca să-şi eliberze drumul spre Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu...de la Pucioasa.

Deci nu mai insista de frică ca să te vadă nenea cum înfierezi proletar pe nevinovaţi, văduve şi orfani crezând totuşi că faci bine, postând mereu lucruri de o reală valoare din Cuvânt dar ridiculizându-i ca pe clowni şi distrându-te de ei ca de ciudaţi.

Nu te amăgi, nu poţi fi şi cu mamona şi cu antichrist dar şi cu Domnul nostru Iisus Hristos şi Cuvântul lui Dumnezeu ce se plineşte pe Sine prin drepţi şi sfinţi şi umili după ce mai înainte grăieşte prin prooroci... peste pământ. Trebuie să te decizi, ori primeşti Cuvântul şi cauţi să te faci ucenic în taină, adică să-L trăieşti, sau o laşi baltă de tot, ca nu cumva să te facă diavolul avocat sau procuror al acuzării, că va fi vai de tine, că trebuie apoi să joci aşa cum îţi cântă toţi dracii, că ei au vechime mai multă la activ, şi experienţa păcătuirii, căci ei ştiu findcă au făcut păcatul, au îndrăznit să cunoască ''binele''... şi răul. Deci nu te amăgii că nu te poţi ascunde în ''vrednicia'' procurorului mincinos al acuzării sau in competenţa criticului de artă sau să te înfrăţeşti cu grămăticul şi echipa... ăia care au pus beţe în roate când s-a rezidit templul cel vechi din Ierusalimul pătimirii, pe vremea lui Ezdra proorocul.

Acum e vorba de Noul Ierusalim al Slavei care înseamnă Fii cu Duhurile... Sfinte.

Deci nu ai să scapi crezând că faci aici aşa o viclenie frumoasă, osândind pe pucioşi mereu ca eretici şi sectanţi, aşa de ochii gLumii şi de frica lui nenea şi a lui tanti grijania, dar pe de altă parte să aduci pe tapet lucruri atât de frumoase şi serioase din Cuvânt. Căci nu ţi se va scrie înţelepciune ca şerpii şi fără de răutate ca porumbeii ci viclenie şi prostie ţi se va scrie, că doar azi nu e nimeni care să te dea afară din Biserică, cum era pe vreme antichristului ceauşescu şi dej şi iliescu...

Deci nu tot crea tu iluzia unei certe, o groază şi o frică monstruoasă, de parcă ar fi BOR prigonitoare şi inchizitoare că nu e cazul... căci şi preoţi din BOR sunt destui care cred în Cuvântul lui Dumnezeu... de la Pucioasa, numele cel nou al Domnului... Iisus Hristos.

Iar cu schizma şi erezia şi alte minciuni... e ridicol să crezi că vei putea face aşa cum au făcut jidovii, scoţând vorbă mincinoasă că defapt ucenicii l-au furat pe Iisus din mormânt, că aşa faceţi şi voi, ziceţi că proorocii vorbesc şi inventează de la ei ce este scris acolo, păi dacă ar fi aşa, chiar şi aşa, ar trebui să ne închinăm la ei ca la Dumnezeu căci este perfecţiunea ceea ce se grăieşte acolo... deci dacă doar omul ar grăi, aşa cum susţineţi voi, ar trebui să-l socotim cel mai luminat om, dar iată că voi oriceaţi face nu aveţi argument şi sunteţi neserioşi, căci ce se dăruie de acolo e perfect conform cu Noul Testament, cu Apocaliipsa şi cu Vechiul Testament... şi cine poate şti altcineva decât Dumnezeu, că dracul uită în mândria lui că dacă n-ar uita atunci şi-ar aminti de toate ispitele şi minciunile sale... şi-ar aminti şi ar recunoaşte că numai Dumnezeu ştie pe Adevărul şi că el nu face altceva decât că le mai nimereşte...

Deci nu ei s-au rupt ci au fost alungaţi, gata să li se răpească ce le-a dăruit Dumnezeu, nu sunt eretici că nu ei interpretează ci chiar Dumnezeu despecetluieşte Tainele, nu sunt sectanţi căci e la Lumină toată lucrarea lor şi nu au credinţa ascunsă sub obroc, şi nu mint ca să zici că ar fi prooroci mincinoşi ci ei au părăsit gLumea şi trăiesc conform cu credinţa şi cu Adevărul şi cu veşnicia.

Aşa că nu te amăgi că păcăleşti pe cineva... până şi pe cei aleşi, adică pe poporul cel mic al Lui Dumnezeu... oricât ai încerca, doar ce smintiţi se smintesc fiindcă trăiesc în sminteală, adică au lepădat virtuţile şi au pus în loc soluţiile... câştigul cel lesne, rapid şi murdar...

Toiagul este Cuvântul lui Dumnezeu care bate cu smerenie la poarta sufletului din inima ta... Ferice de cine deschide nu doar din curiozitate macabră sau pentru a împlini încă un poft, soft, moft... o pretenţie gLumească la modă... moda de a acuja şi huli, fericirea prostului ciorb ce râde de boala spartă a altuia, un sadism inutil şi o aparentă scăpare de greu, ai scăpat tu şi el de un pai din ochiul lui dar aveţi amândoi bârna din ochiululhul tău cel viclean, aşa mămos de parcă ar sulimeniza pe cel mititel cum să salute frumos pe nenea şi cum să stea frumos la masă când după cafea le ghiceşte tanti grijania viitorul lor în zaţ.

Respect parerea oricui, insa pe subiectele abordate de tine te simti cumva mai presus ca niste duhovnici precum Arsenie Papcioc, Iustin Parvu, etc. ?
Daca sfintii apostoli faceau la fel, sa stea infipti pe undeva,...., "aleluia" credinta-n lume !

Nu s-a auzit despre duhovnicii Arsenie Papcioc şi Iustin Pârvu nici "să bată din uşă-n uşă" ca să facă prozelitism ortodox, nici să-i consilieze pe tinerii însurăţei, veniţi sfios la scaunul spovedaniei, despre cum să folosească sau nu prezervativul: pe faţă sau pe dos. Fiecare a stat cuminte în biserica lui, la locul de metanie, şi s-a ocupat mai mult cu rugăciunea şi cu postul.
Aşa că las-o mai moale şi nu mai fă pe lupul moralist care se uită la BOR ca la Scufiţa Roşie. Lasă-i pe sectari, că ei ştiu meserie, nu ca tine, începător şi diletant.

Degeaba încerci să-ţi asiguri spatele la duhovnici ferindu-i de prozelitism ca să li se pară altora că aperi o cauză, cauza duhovnicilor, cauza bisericii... dejaba, că se vede cât colo că ai bellit câinii şi pisicile şi după ce le-ai folosit blana făcându-ţi rochiţă cu pete, ai aruncat hoiturile în curte la alţii şi miorlăi întruna de mama focului că de acolo vine putoareaoarea, din curţile şi grădinile alea... acuzând şi trăgând ipisisikaa de coadă ca să te credem că eşti un fel de petrică şi lupul din poveste şi că lupul pe care ni-l prezinţi dumneata e chiar lupul cel rău, crezând că o să fi plătită pe post de trăgătoare de sfoară, pe sfoara de la sirena lui Roaită... Nu te amăgii că lupul vă dirijează pe voi şi se vede şi o să stai închisă apoi, de tanti grijania, uite cam aşa, căci dacă ţi-a trebuit party, party o să-ţi găseşti, mai ales că petele de pe rochiţa ta sunt roşii... în loc să fi fost negre... că aşa s-ar fi cuvenit.

Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

265.Cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim–Pucioasa” superlativul absolut
 

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (IV)


*

Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “mângâierea zbaterii în care trudeşte Domnul să-Şi arate slava Sa”:

“Acest cuvânt este pentru timpul care mai este de lucrat, şi nimeni nu va mai avea îndreptăţire dacă va lipsi de la lucru fără binecuvântate pricini, căci slava Domnului se zbate să-şi facă arătarea, şi voi să nu mai aveţi mai mare grijă decât să mângâiaţi zbaterea în care trudeşte Domnul să-Şi arate slava Sa. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 6.10.1991)

Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “rugăciunea cea vie a Duhului Sfânt lucrător în ei”:

“Să nu aveţi grijă mai mare ca şi grija pentru a ţine aprins focul jertfei care arde de la rugăciunea cea vie a Duhului Sfânt lucrător în voi. Asta a fost aşteptarea Mea de veacuri, să am lucrarea Duhului Sfânt, Cel fără robie, Care lucrează din Sine şi Care grăieşte din Sine. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-6-1993)

Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie grija de liderii pucioşi care aduc “Cuvântul”:

“Eu în toată vremea învăţăturii Mele de peste tine te-am învăţat să ai grijă de cei ce Mă poartă spre tine şi de cei ce te poartă spre Mine şi să nu ai o mai mare grijă ca grija aceasta care-ţi dă viaţă ţie înaintea Mea. (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-9-2003)

Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie grija de rânduiala “Domnului” de la Pucioasa:

“ Dar pentru aceasta trebuie ascultare de rânduiala Mea, ca să stea inima ta în mâna Mea mereu, cu toate din ea, poporul Meu. Cea mai mare grijă, aceasta ar trebui să-ţi fie...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-9-2003)

Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “Duhul Domnului lor în ei şi între ei”:

“Cea mai mare grijă să vă fie Duhul Meu în voi. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 5-06-2003)

“... şi de aceea v-am povăţuit Eu ca cea mai mare grijă să vă fie Duhul Meu din voi şi dintre voi, şi fără această grijă nici o clipă să nu staţi... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-6-2003)

Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “pentru liderii lor cei trudiţi” şi “pentru pacea şi puterea lucrului la izvodirea cărţii Cuvântul lui Dumnezeu”:

“Cobor peste voi, copii trudiţi la lucrul Meu şi peste cei ce trudesc lângă voi pentru fiinţa cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani. Cobor binecuvântare mare, dar cea mai mare grijă să nu fie între cei rămaşi ai Mei ca şi grija de voi, cei ce trudiţi, şi de pacea din voi pentru puterea lucrului cel spre fiinţa cărţii, fiilor. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 17-04-2005)

Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “împlinirea Cuvântului de la Pucioasa la vreme, şi apoi de-a pururi”:

“...şi tot cuvântul Meu trebuie împlinit la vreme, şi apoi de-a pururi. Mai mare grijă ca aceasta să nu se vadă la voi, că voi trebuie să fiţi sfinţi din zori şi până în zori, şi aşa să petreceţi cu Mine, căci sfinţii petrec cu Dumnezeu, fiilor. (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din21-4-2002)

Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “grija pentru cărarea de Cuvânt pe pământ”:

“O, Eu mereu te-am învăţat şi te-am rugat să nu ai o mai întâi şi o mai mare grijă ca şi grija pentru cărarea Mea cuvânt pe pământ. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-9-2006)

Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “ascultarea de călăuzele de la Pucioasa”:

“O, să nu ai grijă mai mare ziua şi noaptea ca şi grija de a Mă asculta aşa cum Eu te călăuzesc să faci şi să lucrezi, ca să nu te doară de la greşeala neascultării, tată. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 23-2-2010)

Cea mai mare grijă a Domnului Pucioasei este “grija de poporul Lui”:

“Cobor din Tatăl, cobor la poporul cuvântului Meu ca să-i dau vlagă şi mereu să-i dau, că nu mai am în cer şi pe pământ grijă mai mare ca şi grija de el, fiindcă Îmi trebuie un popor credincios acum, la sfârşit de timp, ca să împlinesc prin credinţa lui venirea Mea cea de azi ... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-5-2010)

265.Cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim–Pucioasa” superlativul absolut
 

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (V)

*
Cea mai mare minune din veac în veac este “credinţa”:

“Eu voiesc să arăt slava Mea, şi lucrarea Mea lângă ea, dar pentru aceasta a trebuit şi trebuie o credinţă minunată de la cei ce sunt aşezaţi în staulul acestei lucrări, şi nu este din veac în veac minune mai mare decât credinţa cea care a lucrat şi a rămas lucrarea ei de la Avraam şi până peste toată seminţia lui, căci cei ce sunt purtaţi de sânul lui Avraam, lucrează ca Avraam, şi mai mare se va chema cel ce va lucra acum. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20.6.1993)

“...dar minunea cea mai mare este credinţa, fiilor, căci ea le face pe toate a putea, pe toate ale ei” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12.12 1996)

Cea mai mare minune din veac în veac este “omul cel nou”:

“Am grăit prin gura apostolului Meu din grădina Mea care rosteşte peste tine cuvântul cel venit la el din cer, am grăit prin guriţa lui înaintea ta şi am spus prin Duhul Sfânt, prin vorbire de Duh Sfânt am spus că cea mai mare minune pe care am făcut-o Eu prin această lucrare din cer coborâtă este minunea omului cel nou, care trăieşte după cuvântul lui Dumnezeu, care se mişcă întru cuvântul rostit de Dumnezeu, care-şi ia prin cuvânt şi prin împlinire de cuvânt chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aşa precum Eu l-am făcut pe om la început. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 3-6-1995)

Cea mai mare minune este “ a face voia Celui de la Pucioasa” :

“Minune este să faci tu voia Mea şi nu pe a ta. Mai mare minune ca aceasta nu poţi tu să faci. [...]Omule, fă-te făcător de minuni, căci cea mai mare minune între cer şi pământ este să faci tu voia Mea, şi Eu te voi numi făcător de minuni, făcător de iubire. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 10.6.2001)

Cea mai mare minune este “omul cel născut de sus”:

“ Mai mare minune ca omul cel născut de sus nu este minune. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 10.6.2001)

Cea mai mare minune este că “liderii pucioşi scriu ca de la Dumnezeu”:

“O mulţime de scriitori scriu de la ei, iar voi scrieţi de la Mine. Mai mare minune ca aceasta nu este pe pământ, nu este, fiilor, dar cine pricepe ca să caute spre ea şi s-o ia în casa lui şi s-o trăiască, şi pe veci s-o trăiască?” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2.8.2001)

Cea mai mare minune este că “Dumnezeul Pucioasei vine la liderii pucioşi”:

“Mai mare minune ca venirea Mea la voi, nu este.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2.8.2001)

Cea mai mare minune este ca “poporul pucios să ia ceea ce îi dă Dumnezeul lui”:

“E mare înţelepciunea pe care am Eu să ţi-o dau, dar cea mai mare minune este să iei ceea ce Eu îţi dau să ai, [...] copilul Meu micuţ.”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 3-06-2003)

Cea mai mare minune este ca “poporul pucios să fie asemenea Dumnezeului lui”:

“Cea mai mare minune pe care o puteţi face prin credinţa din voi este să fiţi asemenea Mie şi să Mă văd în voi, iar Eu să vă dau bucuria Duhului Sfânt,... .”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-9-2003)

Cea mai mare minune este ca “omul să-l lase pe Dumnezeul de la Pucioasa să trăiască în el şi să-i primească apoi Cuvântul de învăţătură ”:

“Lucrarea credinţei omului în Dumnezeu îl face pe om făcător de minuni, şi nu este o mai mare minune ca aceea de a-L lăsa omul pe Dumnezeu să trăiască în el, şi să-I primească apoi cuvântul şi să se hrănească cu el pentru ca să trăiască.”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-7-2004)

Cea mai mare minune este “credinţa omului în venirea Dumnezeului Pucios - Cuvânt pe pământ”:

“[...]şi iată, cea mai mare minune pe care o poate face omul pe pământ acum este credinţa lui în venirea Mea cuvânt pe pământ pentru învăţătură de înviere, învăţătură peste vii şi peste morţi, poporul Meu.”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-10-2007)

Cea mai mare minune este “ împlinirea cuvântului de la Pucioasa”:

“Nu este minune mai mare între oameni ca şi împlinirea cuvântului Meu.”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25-12-2006)

265.Cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim–Pucioasa” superlativul absolut
 

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (VI)


*
Cel mai mare rău este neumilinţa; cel mai mare rău este îngâmfarea:

“Nimeni nu mai ştie ce este umilinţa. Învăţătorul e îngâmfat şi dă sfaturi, şi el nu le aude, el nu este pildă înaintea celorlalţi, şi nu mai e un rău mai mare ca acesta. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 18.6.1995)

Cel mai mare rău este neascultarea:

“Ce rău a făcut omul, fiilor? O, cel mai mare rău este neascultarea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1.12.1996)

Cea mai mare stricăciune este: “ascunderea în sine”:

“S-a săturat cerul de creştin ascuns în sine. Aceasta este cea mai mare stricăciune care roade la rădăcina acestei lucrări. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 8-11-1996)

“... cine vrea să urmeze pe Dumnezeu, să nu se ascundă în sine, ci să se lepede de sine. O, să nu se ascundă, căci aceasta este cea mai mare stricăciune care roade la rădăcina vieţii veşnice, la rădăcina acestei lucrări. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1.12.1996)

*
Cel mai mare idol este “meciul”, căci acest cuvânt este o scamatorie:

“Feriţi-vă de acest cuvânt, „meci“. Feriţi-vă de scamatorie. Acesta este cel mai mare idol din vremile voastre. (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 9-3-1977)

Cel mai mare idol este “mintea omenească”:

“...căci cel mai mare idol este mintea omenească în care încape semeţia omului, duhul care îl bucură şi îl hrăneşte pe om pe pământ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-7-2006)

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (VII)

*
Cea mai mare bucurie este “angajarea în lucrarea Domnului de la Pucioasa ”:

“Lucrează cu Mine, şi altă bucurie mai mare să nu ai, că vei fi Mie martor în faţa noroadelor atunci când voi ieşi deasupra cu lucrul Meu lucrat tainic, prin care Eu lucrez mântuirea care va să vină în curând.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 23-2-1991)

Cea mai mare bucurie este “găsirea şi urmarea Domnului Pucioasei”:

“...că nu e bucurie mai mare în cer ca atunci când un om fără Dumnezeu vine spre Mine să Mă găsească şi să Mă urmeze.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19.12. 1996)

Cea mai mare bucurie este ” mărturisirea celor din cer de cei de pe pământ”:

“Dar cea mai mare bucurie pentru cei din cer este atunci când cei care-i mărturisesc pe ei pe pământ, trăiesc cu umilinţă legile cerului între cer şi pământ, purtând grijă de venirea Mea în toată vremea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11. 1999)

Cea mai mare bucurie este “credinţa în venirea Domnului Pucioasei pe pământ”:

“...şi nu mai e pentru cer mai mare bucurie ca această bucurie care vine de la credinţa în venirea Ta a celor mai mici între fiii cerului de pe pământ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-4-2000)

Cea mai mare bucurie este “dragostea dintre Mire şi mireasă”:

“...că acela aşa Mă aşteaptă, căci bucuria nunţii e mare bucurie, iar dragostea dintre Mire şi mireasă e cea mai mare bucurie de suflet.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25.2.2001)
Cea mai mare bucurie este “cunoaşterea Domnului înviat”:

“N-a mai fost bucurie mai mare pe pământ ca bucuria aceea când noi Te-am cunoscut înviat, Doamne...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29.4.2001)

Cea mai mare bucurie este “vederea feţei Domnului de către îngeri”:

“Cea mai mare bucurie o are îngerul omului atunci când el vede faţa Mea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11. 2001)

Cea mai mare bucurie este “plânsul Maicii Domnului pentru Fiul ei”:

“De mila Ta plâng şi în cer şi pe pământ, că mă doare suspinul Tău de la om şi nu am bucurie mai mare ca aceea că plâng pentru Tine, copil îndurerat şi Dumnezeule nemângâiat. Maica durerii sunt,...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 6-5-2005)

Cea mai mare bucurie este “Cartea cuvântului de la Pucioasa în faţa îngerilor”:

“Cartea cuvântului Meu din mijlocul tău este cea mai mare bucurie a celor din cerul cel nevăzut, poporul Meu, ...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2005)

Cea mai mare bucurie este “plânsul cel plin de pocăinţă al omului”:

“Nu este pentru suflet bucurie mai mare ca şi plânsul cel plin de pocăinţă, cel plin de vindecare pentru răul din om.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-12-2008)

Cea mai mare bucurie este “învăţătura, când o ai şi poţi s-o dai”:

“Şi tu, scumpă mama Mea, alătură-te şi te bucură învăţând pe poporul Meu, că nu este bucurie mai mare ca învăţătura când poţi s-o dai, când poţi lucra cu ea, mama Mea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-10-2006)

Cea mai mare bucurie este “ bucuria cea care vine după durere”:

“Nu este bucurie mai mare ca şi cea de după durere, şi aceea este înviere, dar vai celui ce nu ştie să înţeleagă aşa şi să preţuiască chemările Mele şi să-Mi răspundă cu recunoştinţă când Eu îl ridic ca să fie el apoi şi să rămână pentru înviere!” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 4-4-2010)

Cea mai mare bucurie este “să existe un popor de întâmpinare a Domnului la a doua Sa venire pe pământ”:

“ Cei asemenea Ţie Te văd, Doamne. Cei ce Te văd sunt asemenea Ţie, Doamne, dar bucuria cea mai mare este să avem popor tare în întâmpinarea Ta, o, Doamne. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-6-1998)

În schimb, cea mai mare tristeţe a “Dumnezeului“ de la Pucioasa este fericirea omului:

“Nu mai este omul învăţat să fie cu Mine, iar fericirea lui este cea mai mare tristeţe care îl înşeală pe om şi îl face să uite de bucuria Mea cu el. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 11.2.2001)

265.Cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim–Pucioasa” superlativul absolut
 

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (VIII)


*
Cea mai mare minciună este “ateismul omului de ştiinţă”:

“Cea mai mare minciună este spusă atunci când omul ştiinţei spune că este omul lui Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 3-6-1995)

Cea mai multă minciună este “goliciunea cea mare a oamenilor”:

“Mai mare goliciune ca în zilele de azi n-a fost între oameni. Mai multă minciună şi rătăcire ca azi, n-a fost.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-7-1997)

*
Cea mai mare iubire a omului este “să aibă omul duhovnicesc statură duhovnicească”:

“Mai mare iubire n-am făcut niciodată aşa ca şi cu tine, şi tu încă nu ştii ce este iubirea. [...]. E mare lucru să aibă omul duhovnicesc statură duhovnicească. E mare lucrare această lucrare din om văzută. Mai mare iubire ca aceasta nu este de la om.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-1996)

Cea mai mare iubire a omului este “smerenia cea mai curată”:

“Iubiţi smerenia cea mai curată, cea mai curată, copii de la sfârşit, şi învăţaţi-i pe toţi să aleagă aşa. Ea este cea mai mare iubire a omului pentru Domnul, şi pe aceştia îi umple Domnul de har fără de măsură, de lucru fără de capăt, aşa precum mie Domnul mi-a dat.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25.12.2001)

Cea mai mare iubire şi cea mai mare credinţă este “ascultarea”:

“...că nu e iubire şi nu e credinţă mai mare ca şi ascultarea, poporul Meu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-8-2007)

Cea mai mare iubire este “ascultarea”, după cum şi cea mai mare ascultare este “iubirea”:

“Eu, botezătorul Tău, am împlinit voia Ta, şi nu este iubire mai mare în om ca şi ascultarea de Tine, care înseamnă iubirea lui Dumnezeu în om, Doamne.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20.1. 2005)

“...ca unii care veghează înaintea Stăpânului lor cu iubirea dintre ei, cea mai mare ascultare pe care i-o puteţi voi închina cerului, fiilor. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-6-2003)

Cea mai mare iubire de pe pământeste “ascultarea, sfinţenia pentru ascultare, dojana pentru greşeală şi toată lucrarea de facere a celor care vin să se nască din nou prin lucrarea de la Pucioasa”:

“Celor ce Mă află în acest cuvânt şi cred în Mine, Eu le dau putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, iar puterea aceasta înseamnă ascultare, sfinţenie pentru ascultare, dojană pentru greşeală şi toată lucrarea facerii omului în toată vremea lui cu Mine. Mai mare iubire ca aceasta nu este pe cale cu Domnul pentru cel ce vine să se nască din Dumnezeu,...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-7-2010)

Cea mai mare iubire este că “Fiul de la Pucioasa grăieşte de lângă Tatăl”:

“Mai mare iubire ca aceasta nu este, că Eu grăiesc de lângă Tatăl, şi graiul Meu umple văzduhul şi bucură pe îngeri şi pe sfinţi, şi umple pământul, şi bucură pe cei ce Mă aşteaptă ca şi voi, copii de la ieslea coborârii Mele.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 9.6.2001)

Cea mai mare iubire este “să-i spunem omului ce greşeşte”:

“O, fiilor care aveţi urechi de auzit cuvântul Meu, să le spuneţi tuturor că cea mai mare iubire este să-i spunem omului ce greşeşte.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-12-2004)

Cea mai mare iubire este “sfinţenia”:

“Sfinţenia este cea mai mare iubire care poate sălăşlui în trupul celui ce are în el iubirea lui Dumnezeu.[...] Sfinţenia este cea mai mare iubire pe care omul cel iubitor de Dumnezeu I-o poate da Domnului...[...] că dulce este sfinţenia, şi nu este o mai mare iubire în om ca şi ea înaintea Ta. [...] O, fii crescuţi cu cuvântul cel mângâietor, cea mai mare iubire este sfinţenia, căci atunci omul se dă Domnului şi nu iubirea lui se dă.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-12-2004)

Cea mai mare iubire este “darul sfinţeniei”, care vine de la smerenia minţii:

“Cel mai mare adevăr este smerenia minţii, de la care vine peste om darul sfinţeniei, cea mai mare iubire pe care omul I-o poate da lui Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-12-2004)

Cea mai mare iubire este “iubirea de fiu”:

“... şi nu este iubire mai mare ca iubirea cea de fiu între cei ce Te slujesc, Tată, căci fiul are iubire mare şi sfântă, şi este recunoscător tatălui său, dar sluga poate să-l trădeze, poate să se lepede de stăpânul ei.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21-11-2006)

Cea mai mare iubire de pe pământ este “jugul Domnului Pucioasei”:

“Am spus aşa că pentru jugul Meu omul are cea mai mare iubire pe pământ, căci fără ea mare, omul nu poate purta peste el jugul Meu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-7-2007)

Cea mai mare iubire de pe pământ este “faţa şi lucrarea Duhului Sfânt între Dumnezeu şi om”:

“Acum, în glas de sărbătoare de Rusalii vă spun celor ce auziţi: Luaţi Duh Sfânt! Luaţi Duh Sfânt! Luaţi! Luaţi, să fiu un duh cu voi, iar voi, un duh cu Mine, că nu e iubire mai mare pe pământ ca faţa şi lucrarea Duhului Sfânt între Dumnezeu şi om.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 15-6-2003)

Cea mai mare iubire a mironosiţelor a fost “iubirea lor din timpul celor trei zile în care Hristos a fost mort cu trupul”:

“Cea mai mare iubire în noi a fost iubirea celor trei zile când Tu ai stat ascuns între morţi, când noi Te căutam printre morţi, Doamne, până când îngerul învierii Tale ne-a spus să nu Te mai căutăm între morţi, că Tu ai înviat.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29.4.2001)

Cea mai mare iubire în sfinţi este “smerenia, credinţa şi credincioşia până la sânge”:

“Plâng pentru Tine sfinţii care Te-au iubit cu credinţă mai tare ca moartea, căci credinţa se face iubire în sfinţi şi nu iubirea se face credinţă în ei. Dar mai întâi decât acestea este smerenia, care-Ţi face Ţie loc în sfinţi, Doamne, şi credinţă în Tine, şi apoi credincioşie până la sânge, şi ce poate fi iubire mai mare ca aceasta în sfinţi, Doamne al celor plini de statornicie pentru mărturisirea Ta ca Dumnezeu adevărat ce eşti pe pământ şi în cer şi în sfinţi, Doamne?!” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 8-11-2004)

Cea mai mare dragoste de Dumnezeu este “să facă omul voia lui Dumnezeu”:

“Nu este dragoste de Dumnezeu mai mare ca aceea ca să facă omul voia lui Dumnezeu. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 18-2-2007)

265.Cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim–Pucioasa” superlativul absolut
 

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (IX)


*
Cea mai mare înţelepciune este “mintea sfântă”:

“Mai mare înţelepciune ca mintea sfântă nu este înţelepciune sub cer. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 17-11-1996)

Cea mai mare înţelepciune este “iubirea de Dumnezeu”:

“Cea mai mare înţelepciune a omului asta ar fi: iubirea de Dumnezeu, dar pe ea n-o alege omul ca să umple apoi pământul cu ea şi cu vestea ei.”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7.4.2001)

“Cea mai mare înţelepciune este “lepădarea de sine”, iar “lepădarea de sine este crucea”:

“Israele, fiule scump, ce frumos este omul care se leapădă de sine, ce frumos! Mai mare înţelepciune nu este ca înţelepciunea aceasta. [...] Lepădarea de sine este crucea, şi nu altceva este crucea. Mai mare înţelepciune ca aceasta care să strige între fiii oamenilor nu este înţelepciune. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21-11-96)

“Cea mai mare înţelepciune este “înţelepciunea sfinţilor”:

“Mai mare decât toată înţelepciunea veacurilor este înţelepciunea sfinţilor cerului Meu, căci Eu am spus: «Mai mari decât toate lucrările de până la ei vor lucra sfinţii care cred în Dumnezeu dându-se Lui sălaş pe pământ, şi apoi în cer».”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-10-2004)

Cea mai mare înţelepciune este “slujirea Dumnezeului de la Pucioasa”:

“Cea mai mare înţelepciune în om este atunci când el Îmi slujeşte Mie, când el Mă iubeşte pentru Mine şi nu pentru el, şi aceasta este puterea înţelepciunii şi puterea iubirii, iar altfel nu este cu acestea pentru slujirea Mea. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-4-2009)

Cea mai mare înţelepciune este “ascultarea de Dumnezeu”:

“Nu poate fi pe pământ şi în om înţelepciune mai mare ca ascultarea de Dumnezeu, iar cine n-o iubeşte pe ea ca pe viaţa sa însăşi, acela este fiu al deşertăciunii cea de peste oamenii care-şi fac voia lor, iar trâmbiţa Mea a spus: «Cei ce au voia lor, aceia pier prin ea».”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-10-2006)

*
Cea mai mare zi este “ziua întâi”:

“Ziua întâi este cea mai mare zi, pentru că în ziua întâi a făcut Dumnezeu lumina. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-1-1995)

Cea mai mare zi este “lucrarea Cuvântului de la Pucioasa”:

“Lucrarea cuvântului Meu de peste pământ este cea mai mare zi din toate zilele care sunt cu omul, iar ea trebuie să-l zguduie pe om, căci Domnul vorbeşte peste toate câte sunt în cer sus şi pe pământ jos. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1-2-2004)

Cea mai mare zi este “sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului”:

“Această zi de sărbătoare este mângâierea mamei Mele Fecioare, cea mai mare zi din viaţa ei de pe pământ.”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2008, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, pe stil vechi)

265.Cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim–Pucioasa” superlativul absolut
 

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (X)


*
Nici când vor să proclame care este cea mai mare jertfă, pucioşii nu sunt consecvenţi. Contrar Scripturii, care ne învaţă că nu există în istoria lumii o jertfă mai mare ca a Domnului Iisus Hristos, pucioşii consideră că “nimeni nu a adus o mai mare jertfă pe pământ, decât Melchisedec”:

“ Melchisedec a adus jertfa dragostei sale pentru Domnul, şi nimeni nu a adus o mai mare jertfă ca şi el. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11.1993)

Alteori, pucioşii consideră că cea mai mare jertfă posibilă este “iubirea dintre pucioşi şi Stăpânul lor, duhul vorbitor de la Pucioasa”:

“...fiilor, că nu e jertfă mai mare ca iubirea dintre voi şi Mine, dintre voi şi voi, şi nici o putere nu poate mai mult ca şi iubirea dintre cei ce sunt copiii Mei pe pământ. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-12-2005)

*
Cel mai mare popor de pe pământ este, neîndoios, “poporul pucios”:

“Cei iubiţi de lume nu sunt ai Mei, şi sunt ai lumii, dar Eu vă am pe voi popor al Meu, şi nu este popor mai mare şi mai slăvit între popoare, fiilor. Poporul Meu tu eşti, căci Eu te-am născut din cuvântul Meu, şi eşti. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 9-8-1997)

Inconsecvenţa pucioşilor este proverbială. Cel mai mare popor de pe pământ, “poporul pucios”, era cel mai mare doar prin secolul trecut. În prezent el este ceva mai mic:

“O, să se bucure de dragostea Ta şi a mea poporul Tău cel mic de azi,... (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 23-02-2010)

Cu toate acestea, cel mai mare popor de pe pământ, “poporul pucios”, o fi el mititel şi firav, dar este totuşi mai mare decât oricare dintre împăraţii pământului:

“ Pace ţie, poporul Meu! Eşti mititel şi firav, dar eşti mare la Dumnezeu pentru credinţa ta în venirea Mea, şi nici un împărat de pe pământ nu e mai mare ca tine şi nu are cinstea ta, ... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-8-2010)

Cel mai mare popor de pe pământ este “poporul agonisit de Dumnezeu dintre oameni şi care va înfiinţa curând, curând, cel mai mare regat pe pământ”:

“Mare putere are rugăciunea celui ce poate să se aplece vieţii, aşa cum eu am povăţuit azi pentru taina vieţii şi a rugăciunii omului credincios, care să-L ajute pe Dumnezeu cu rugăciunea lui pentru cele ce trebuie să se aşeze pe pământ curând, curând, cel mai mare regat, neamul Fiului meu Iisus Hristos, neamul creştinesc, neam nou, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu dintre oameni, aşa cum Duhul grăieşte prin Scripturi despre noua împărăţie, despre înnoirea lumii ce va să fie. Amin. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-10-2010)

Cel mai mare neam de pe pământ este“neamul lui Israel şi al lui David”:

“Mare lucru este să fie omul de neam mare, de neam nobil, dar iată durere pe pământ, căci cel mai mare neam de pe pământ, neamul lui Dumnezeu, neamul lui Israel şi al lui David, neamul cel ales dintre neamuri Te-a răstignit pe Tine, Fiule de neam împărătesc, că Ţie Ţi-a promis Tatăl şi Ţi-a promis David tronul său pe care-l avea de la Tatăl Savaot, şi pentru acest tron Te-a răstignit neamul Tău, Fiule moştenitor al tronului ceresc pe pământ. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 8-1-1998)

*
Spre deosebire de Sfânta Scriptură, care-l învaţă pe om să iubească pe Dumnezeu şi pe semenii săi, pucioşii aduc o învăţătură nouă: Cea mai mare poruncă este ca omul “să iubească cerul şi pământul”:

“Cea mai mare poruncă pe care i-am dat-o Eu omului a fost să iubească el cerul şi pământul,... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-06-2002)

O nouă răstălmăcire a Scripturii este formulată de pucioşi chiar şi atunci când ei ierarhizează virtuţile care derivă din ascultarea poruncilor primite de la Dumnezeu. În opinia lor, virtutea smereniei este mai mare decât virtutea iubirii, deci indirect rezultă că nu iubirea de Dumnezeu este cea mai mare poruncă, ci “smerenia în faţa lui Dumnezeu”:

“Smerenia înalţă pe om deasupra trupului său mai mult decât iubirea de Dumnezeu, căci cel smerit este cumpătat şi înţelept şi mulţumit prin smerenie, şi unul ca acela nu cade din har, căci este umilit, iar cel umilit se înalţă de pe pământ spre cer. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-3-1998)

“Îi spun omului, [...] că [...] smerenia minţii şi a inimii[...]este acum mai mare ca dragostea, că unde nu este ea, nu poate dragostea Ta în om şi pentru om, Doamne îndurător[...] Smerenia, poporul Meu estemai mare ca dragostea. [...] Smerenia este mai mare ca dragostea, căci fără ea dragostea nu-şi are sălaş în om şi nici lucrare. [...] Eu sunt Dumnezeu şi nu tu, omule, şi Eu ştiu pe aproapele tău şi nu tu, iar aproapele tău să Mă vadă în tine aşa cum sunt Eu, şi aceasta este cea mai mare între porunci, cea mai mare dragoste, dragostea Mea în om şi între fraţii cei de un nume cu Mine înaintea aproapelui lor în toată vremea. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-10-2004)

“... căci smerenia este mai mare ca dragostea. [...] spun că cel mai mare adevăr în om este smerenia minţii şi a inimii, [...] şi ea este acum mai mare ca dragostea, căci unde ea nu este, nu poate dragostea Mea în om şi pentru om. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21-11-2004)

265.Cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim–Pucioasa” superlativul absolut
 

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (XI)

*
Cea mai mare mângâiere de pe pământ este ca omul “să L aştepte neostenit pe Dumnezeu”:

“Cei ce au plecat nu M-au mai aşteptat, şi au plecat să caute altă mângâiere, dar cea mai mare mângâiere pentru cei de pe pământ este în cei ce Mă aşteaptă pe Mine neostenind în aşteptare. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 15-2-2000)

Cea mai mare mângâiere de pe pământ este “cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa”:

“Cea mai mare mângâiere vine de la cuvânt. Aşa este şi în cer, aşa este şi pe pământ, ... [...] O, taina mângâierii este cu omul care pune peste el cuvântul Meu, cea mai mare mângâiere. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20 1.2001)

Cea mai mare mângâiere în om este “iubirea de Dumnezeu”:
“Iubirea de Dumnezeu e cea mai mare putere, cea mai mare mângâiere în om, cea mai mare biruinţă, o, oamenilor, o, creştinilor, o, fii ai lui Dumnezeu! ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29.4.2001)

Cea mai mare mângâiere în om este “plânsul cel plin de pocăinţă”:

“...dar te povăţuiesc să crezi că nu este pentru suflet mângâiere mai mare ca şi plânsul cel plin de pocăinţă, cel plin de vindecare pentru răul din om...”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-12-2008)

Cea mai mare mângâiere pentru Dumnezeu este “umilinţa omului”:

“...căci umilinţa omului, cea care seamănă cu umilinţa Mea înaintea omului, aceasta este cea mai mare mângâiere pentru Dumnezeu, ... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 11-3-2007)

*

Cea mai mare bogăţie de pe pământ este “învăţătura”:

“Învăţătura este cea mai mare bogăţie. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 8.11. 2001)

Cea mai mare bogăţie de pe pământ este “fraţii (atunci când când îi ai)”:

“...că nu e bogăţie mai mare ca şi fraţii când îi ai. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 4-12-2005)

Cea mai mare bogăţie de pe pământ este “Duhul Sfânt Mângâietorul”:

“...iar cea mai mare bogăţie pe care voi o aveţi între voi şi pentru voi să vă fie ea Duhul Sfânt Mângâietorul, de la Care vine toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit, fiilor. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 15.2.2006)

Cea mai mare bogăţie în cer şi pe pământ sunt “fiii credincioşi ai lucrului celui greu de la Pucioasa”:

N-am bogăţie mai mare nici în cer, nici pe pământ ca atunci când Eu am fii credincioşi lucrului Meu cel greu între Mine şi om ca să-l fac pe om să Mă cunoască de Dumnezeu al său pe pământ, şi în veşnicie apoi. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-6-2009)

Cea mai mare bogăţie de pe pământ este “Domnul Iisus Hristos”:

“Pace ţie, poporul Meu! [...] tu eşti fiul Domnului Iisus Hristos, bogăţia cea mai mare a omului, Domnul Stăpân al tău, că tu eşti moştean al cerului pe pământ. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-8-2010)

Cea mai mare avere în om este “duhul lui cel plin de umilinţă”:

“O, nu pot Eu avea mai mare avere în om ca şi duhul lui cel plin de umilinţă, ... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 6-5-2007)

Cea mai mare comoară, cea mai mare avuţie de pe pământ este “un popor ascultător şi iubitor de Dumnezeu”:

“Un popor ascultător şi iubitor de Dumnezeu în mijlocul oamenilor este cea mai mare comoară de pe pământ, când el trăieşte în Duhul Meu Cel bun frate cu frate,... [...] fiindcă un popor credincios şi unit sub braţul Domnului e cea mai mare comoară de pe pământ şi din cer, cea mai mare avuţie pe care o poate avea omul credincios ... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2007)

Cea mai mare, cea mai scumpă comoară de pe pământ sunt însă... “Fraţii siamezi de la Pucioasa” (cei doi lideri pucioşi Mihaela şi Nicuşor):

“Iată păcatul îngâmfării, păcatul de la care se naşte nemulţumirea în om, acest păcat îi hrăneşte omului mintea şi inima şi pierde omul ceea ce are mai scump, pierde fraţii, cea mai mare comoară, cea mai scumpă, şi mai întâi ajunge la dispreţ şi la ură pentru ei şi apoi îi pierde,... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-10-2010)

265.Cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim–Pucioasa” superlativul absolut
 

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (XII)



*
Cea mai mare putere în om este “iubirea de Dumnezeu”:

“ Iubirea de Dumnezeu e cea mai mare putere, cea mai mare mângâiere în om, cea mai mare biruinţă, o, oamenilor, o, creştinilor, o, fii ai lui Dumnezeu! ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29.4.2001)

Cea mai mare putere în om este “harul pocăinţei”:

“– O, Doamne şi Mielule bun, dă-mi înainte cuvânt ca să-Ţi pregătesc calea, căci harul pocăinţei este cea mai mare putere care vine de la cer peste om, ca să poată omul să Te aibă pe Tine nedespărţit de el, împărate Doamne. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-7-2001)

Cea mai mare putere în om este “Dumnezeu în om”:

“O, nu este putere mai mare decât Dumnezeu în om. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20.1. 2005)

Cea mai mare putere în om este “puterea cea hrănită de frăţia cea plină de Dumnezeu între fraţi”:

“O, nu este mai mare putere de împlinire a Ta, de mărturisire a Ta, ca şi puterea cea hrănită de frăţia cea plină de Tine între fraţi. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-2-2007

Cea mai mare putere de credinţă în om este “aceea în învierea morţilor”:

“Cea mai mare putere de credinţă este aceea în învierea morţilor, şi aceasta nu va fi o minune, şi va fi împlinirea acestei Scripturi, iar Eu între voi grăiesc cuvântul învierii făpturii, şi cei din morminte îl aud din gura Mea aşa cum l-au auzit acum două mii de ani când vorbeam mulţimilor cuvântul învierii morţilor. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 11-05-2003)

Cea mai mare putere în om şi în Dumnezeu este “credinţa”:

“... şi au lucrat ei apoi ca şi Mine pe pământ, ba mai mult au lucrat, căci lucrau prin credinţă, nu prin vedere, şi aceasta este cea mai mare putere în om, puterea lui Dumnezeu în om. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-7-2009)

Cea mai mare putere în om şi în Dumnezeu este “mila”:

“...fiindcă mila este cea mai mare putere a lui Dumnezeu şi a omului, şi este izvor pentru mângâierea durerii. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25-12-2005)

Cea mai mare putere în om este “puterea de a-L purta pe Dumnezeu”, după cum cea mai mare slăbiciune în om este “voia liberă a omului”:

“O, poporul Meu, fericiţi sunt cei ce M-au purtat în viaţa lor de pe pământ cu slava suferinţei Mele, căci Eu suferind după Tatăl şi după om am petrecut pe pământ, şi aceasta este cea mai mare putere a vieţii omului purtător de Dumnezeu, precum şi voia liberă a omului este cea mai mare slăbiciune pentru cel nepurtător de Dumnezeu în viaţa lui pe pământ. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-9-2007

*
Cea mai mare sfinţenie în om este “veghea cea mai mare”:

“...nu uitaţi că duhul umilit din voi este veghea voastră cea mai mare, cea mai mare sfinţenie care vă sfinţeşte desăvârşit trupul pentru împărăţia Mea. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 10.3.2002)

Cea mai mare sfinţenie în om este “credinţa cea plină de putere”:

“– O, nu este mai mare sfinţenie în om ca şi credinţa cea plină de putere prin ea în inima celui credincios numelui Tău şi puterii Tale, Dumnezeule mare, ... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 8-11-2009)

265.Cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim–Pucioasa” superlativul absolut
 

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (XIII)




*
Cea mai mare slavă este “umilinţa de duh”:

“Nu este slavă mai mare ca umilinţa de duh. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 9-1-2005)

Cea mai mare slavă este “un popor credincios şi unit sub braţul Domnului”:

“...fiindcă un popor credincios şi unit sub braţul Domnului e [...] cea mai mare slavă a omului pe pământ, fiule. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2007

*
Cel mai mare moştenitor este “copilul care ascultă de tatăl său şi de mama sa”:

“Cel mai mare moştenitor este copilul, o, fiilor [...]. Cel mai mare moştenitor este copilul, este cel ce ascultă de tatăl său şi de mama sa.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-01-2003)

Cel mai mare moştenitor este “omul care ascultă de Ziditorul său”:

“... cel mai mare moştenitor este cel ce ascultă de Tatăl său, de Făcătorul său. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-01-2003)

*
Cel mai mare învăţător este copilul:

O, poporul Meu, cel mai mare învăţător pentru viaţă este copilul, pe lângă care se strâng cu toată iubirea şi tata şi mama şi fraţii şi rudele lui şi toţi cei ce-l văd pe el copil frumos şi scump... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 4-12-2004)

Cel mai mare învăţător este “cel ce iubeşte ca Domnul”:

“Cel ce iubeşte ca Domnul, acela este cel mai mare învăţat şi cel mai mare învăţător de la care ia învăţătură cei ce iubesc să înveţe. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-04-2006)

*
Cel mai mare om este “ucenicul Domnului”; cel mai mare ucenic este “ucenicul-prooroc”:

“Nu este mai mare între oameni ca şi ucenicul care este al Meu şi care vorbeşte cuvântul lui Dumnezeu după înţelepciunea lui Dumnezeu, după planul lucrărilor lui Dumnezeu peste pământ. [...] Nu este nimeni mai mare între oameni şi între ucenici cu viaţa din cer ca şi ucenicul care are în el descoperirea lui Dumnezeu peste oameni. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 26-6-2005)

Cel mai mare om este cel “care face viaţă dulce pentru Dumnezeu înăuntrul lui”:

“...şi nu este om mai mare ca acela care face viaţă dulce pentru Dumnezeu înăuntrul lui, şi apoi în afara lui, semănând din ea pentru viaţă în oameni. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-1-2007)

Cel mai mare om este cel “ce crede în Dumnezeu cu toată fiinţa sa”:

“Nu este om mai mare pe pământ între oameni ca şi cel ce crede în Mine cu toată fiinţa sa, cu toată lucrarea sa, dovedindu-se el aşa. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 9-6-2009)

Cel mai mare om este cel “care iartă totul, iar lui nu-şi iartă nimic”:

“...dar cel ce iartă totul, iar lui nu-şi iartă nimic, acela este cel mai mare între oameni şi pentru oameni,... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-8-2009)

Cel mai mare om de pe pământ este considerat de către pucioşi a fi arhiereul Irineu Bistriţeanul, pe care ei îl flutură ca pe un stindard zdrenţuit, pretinzând că este principalul lor “martor” (deşi arhiereul Irineu s-a dezis în mod repetat şi categoric de înşelătoriile lor meşteşugite, cărora şi el le căzuse victimă la început):

“Dar n-am luat Eu martor dintre voi ca să vă întind punte şi ca să Mă găsiţi aici, chemând pe om spre viaţă? O, de ce aţi lucrat voi de l-aţi făcut şi pe acela ca şi pe voi, apoi? Eu l-am făcut cel mai mare dintre voi, şi aşa este şi acum, căci ceea ce i-am dat, i-am dat, şi are. Numai că voi v-aţi purtat cu el aşa cum s-au purtat mai-marii iudeilor cu Mine şi cu cei ce erau ucenicii Mei care credeau că Eu sunt de la Tatăl. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 18-05-2003)

265.Cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim–Pucioasa” superlativul absolut
 

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (XIV)




*
Cea mai mare faptă a omului este “să se facă pe sine om nou”:

“... iar cea mai mare faptă a omului pe calea credinţei este minunea de a se face pe el însuşi omul său cel nou după chipul şi asemănarea Mea, ... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 8-3-2009)

Cea mai mare faptă a omului este “să-şi facă tare curat în cămăruţa trupului”:

“În cămăruţele voastre să fie tare, tare curat, fiilor, ca să stea îngerii slujindu-vă cu dor şi ca să împrospăteze ei apoi duhul cel smerit în voi, cea mai mare faptă a vieţii voastre, de la care vine în voi împărăţia cerurilor, fiilor. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-7-2006)

Cea mai mare faptă a omului este “smerenia de duh”:

“O, nu este faptă mai mare între roadele duhului ca şi smerenia de duh, de la care vin toate roadele ei, roadele duhului prin smerenia care are în ea cuget smerit pentru om, şi de la care vin şi se aşează toate ale împărăţiei Mele în voi, fără de cârtire pentru jertfa laudei sau a slujirii voastre. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-7-2006)

*

Cel mai mare duşman al omului este“răul din el”:

“Cel mai mare duşman al omului este răul din el şi vai omului care dă vina pe alt om pentru răul din el, pentru duşmanul din el! [...] căci cel mai mare duşman al omului este răul din om, care se face deprindere rea în el, şi apoi greu mai scapă omul de meteahna cea cu deprindere în el, şi prin care el se trufeşte înaintea omului ... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-12-2008)

Cel mai mare duşman al omului şi al lui Dumnezeu este “cel ce nu se face trăire cerească în trup”:

“Cel ce zice că are simţire cerească în inimă, şi nu se face ea apoi trăire cerească în trup, acela este cel mai mare vrăjmaş al Meu şi al omului şi al lui însuşi. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 17.4.2001)

Cel mai mare vrăjmaş al omului, care-l desparte pe om de Dumnezeu, este numai şi numai “păcatul lui”:

“O, cel mai mare vrăjmaş al omului, care este? Care vrăjmaş îl desparte pe om de Dumnezeu şi de moştenirea sa? Numai un singur vrăjmaş are omul, şi acesta este păcatul. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-12-1997)

Cel mai mare duşman al omului nu este deloc păcatul lui, ci este “necredinţa din el”:

“Cel mai mare duşman din om împotriva Noastră nu este păcatul lui, o, Fiule îndurerat ca şi Mine, Tatăl, ci este necredinţa din el, căci ea îl dezbracă pe om de Dumnezeu. 19-8-2008)

Inconsecvenţele pucioşilor au atins aici paroxismul şi totodată ridicolul. Ei au ajuns să pretindă că cel mai mare vrăjmaş al omului când este, când nu este... păcatul său. Adică: ba e albă, ba e neagră!

A fi...sau a nu fi... impostor cu ştaif! Iată dilema pucioşească din care îngâmfaţii lideri pucioşi nu mai pot ieşi.

264. “Minunile” de la Pucioasa
 

264. “Minunile” de la Pucioasa (II)


În 1965, pucioşii de rând erau minţiţi pe faţă de liderii lor (Verginica şi “păstorii”) că “toate sfârşitu-s-au”, deci “minunea trâmbiţării” prin gura Verginicăi va înceta curând de tot. (N-a fost însă să fie aşa. Verginica a mai “trâmbiţat” mult şi bine, nu numai până în anul morţii sale -1980- ba chiar şi după aceea, când a început să “trâmbiţeze în duh”):

“... O, minune va face Dumnezeu cu tine! Nici o minune n-a fost ca această minune, ca să vie Dumnezeu să-ţi cânte ţie la ureche cântarea Sfintei Treimi. O, îţi voi arăta trâmbiţa Mea, întru care Eu am cântat. O, nu voi mai cânta din trâmbiţa Mea, căci toate sfârşitu-s-au.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-10-65)

Adepţii pucioşi erau intoxicaţi metodic şi cu alte farse prezentate drept “minuni”. Una dintre ele pretindea că “Fiul lui Dumnezeu a revenit pe pământ pe ascuns “în chip nevăzut”, (fiindcă aşa li se spunea, cum că “aşa e scris”; o fi scris pe undeva aşa ceva, dar nici într-un caz în Biblie, unde se spune că Hristos va reveni pe pământ tot aşa cum S-a şi înălţat la cer, adică în chip văzut şi în trup, nicidecum pe furiş şi “destrupat”, aşa încât să aibă stringentă nevoie să se cuibărească într-un trup de împrumut sau de furat, trupul Verginicăi) întrupându-se a doua oară în Verginica, prin gura căreia El vorbea, mărturisindu-Se pe Sine întrupat în Verginica astfel: “...în acest trup este Domnul Iisus Hristos...”. Aceste alegaţii mincinoase erau încununate cu o promisiune care n-a mai fost onorată nici până astăzi: aceea că Hristosul Pucioasei, cel venit în chip nevăzut, “se va da văzut” în curând (mai exact, “peste o clipă”), şi toţi pucioşii se vor minuna de această minune. Minune care probabil că ei o mai aşteaptă şi astăzi, dar Hristosul lor se încăpăţânează ca nu după o clipă, ci după 45 de ani să rămână pe mai departe tot nevăzut, necunoscut:

“... Eu sunt Fiul lui Dumnezeu. Amin. Am venit din cerul sfânt pe pământ. Eu sunt Alfa şi Omega, Care e scris în sfânta Scriptură. Eu sunt în chip nevăzut, aşa e scris. O, tată, fericit vei fi tu în viaţa duhovnicească, de vei crede în Domnul Iisus Hristos, Care-ţi grăieşte ţie astăzi, căci în acest trup este Domnul Iisus Hristos. O, minune! Vezi, creştine, că stă Domnul de vorbă cu tine? Vezi tu, creştine? Mai e o clipă şi Se va da văzut în faţa ta şi tu te vei mira de această minune. Vei vedea cum o lumină a ţinut acest trup.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-11-65)

Pucioşii pun adesea la îndoială atotputernicia “Dumnezeului” lor (probabil ştiu ei ce ştiu), pretinzând că “făgăduinţele lui Dumnezeu trebuie ajutate de om, ca să poată veni ele pe pământ”. Cu alte cuvinte, dacă oamenii se dovedesc cumva a fi delăsători sau leneşi în a-L ajuta pe Dumnezeu, făcând ei înşişi minuni în locul Lui sau în numele Lui, făgăduinţele Lui vor rămâne promisiuni deşarte şi mincinoase. O asemenea lipsă de prevedere este inacceptabilă la un Dumnezeu Atotputernic şi Atotştiutor, dar poate fi de înţeles la “Dumnezeul” cel fals de la Pucioasa:

“Pe calea credinţei se merge iubind şi iertând şi răbdând şi nădăjduind fără de capăt în făgăduinţele lui Dumnezeu, pe care omul trebuie să le ajute să vină pe pământ, iar cea mai mare faptă a omului pe calea credinţei este minunea de a se face pe el însuşi omul său cel nou după chipul şi asemănarea Mea, locaş al Duhului Sfânt Mângâietorul, iar dacă alta este ţinta omului care merge pe calea credinţei, el va găsi primejdii peste credinţa sa.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 8-3-1999)

În schimb creştinii de la Pucioasa, care se cred a fi “poporul lui Dumnezeu”, sunt hotărâţi să facă ei minuni în numele lui Dumnezeu şi să aducă ei raiul pe pământ (la Pucioasa, bineînţeles!):

“Te rog mereu să-ţi aminteşti, poporul Meu, că tu trebuie să faci raiul pe pământ, şi cu duh mângâietor să lucrezi ziua şi noaptea această lucrare, şi s-o păzeşti să fie, că de şapte mii de ani aşteaptă omul această minune iarăşi pe pământ.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 7-4-2006)

Pucioşii mai pretindeau că ei pot face cu “umilinţa iubirii” o minune nemaivăzută: aceea de a-L vedea pe Dumnezeu cu ochii. Bineînţeles că până acum nimeni dintre pucioşi n-a reuşit să vadă această minune cu ochii (chiar dacă mintea lor a născocit vedenia), ceea ce înseamnă (tot după spusele lor) că nu L-au iubit cu putere:

“Iată ce minunat lucrez Eu prin iubire, iar rodul iubirii este mai presus decât orice putere. Umilinţa iubirii, poporul Meu, o înalţă pe ea în cămările ei cele tainice pe pământ şi acolo Îl vede pe Dumnezeu, şi această minune n-o pătrunde ochii şi mintea omului care crede că este Dumnezeu, neiubindu-L pe El cu putere.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 30-4-2006)

Neputinţa “Dumnezeului de la Pucioasa” este reiterată prin afirmaţia că El poate cu anevoie să-l aibă pe om, şi e chiar o mare minune dacă poate să facă aşa ceva; în schimb, ceea ce este cu neputinţă la Dumnezeul Pucioasei, este cu putinţă la om, căci omul îl poate avea cu multă uşurinţă pe Dumnezeu:

“O, fii ai cuvântului Meu de azi, e mare, mare minune şi mare lucrare să-l aibă Dumnezeu pe om, şi mică lucrare este să-L aibă omul pe Dumnezeu.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 1-6-2006)

...şi totuşi există iubire şi totuşi Domnul e Domnul...
 

Nu ştiu ce să-ţi mai spun, decât că nu am cititi aproape nimic din ce ai postat, că te cunosc mai bine decât tine ce-ţi poate...... şi ştiu că eşti pierdută şi disperată aşa ca sărmanul Păunescu Adrian. A murit săracul cu zile, şi am văzut sufletul lui din imaginea TV în emisiunea lui Mircea Badea, se uita cum îi recita acela poezia lui despre radical. Iar sufletul său nenorocit striga fără cuvinte că e în mare durere şi mâhnire căci avea în el învoirea cu regimul de atunci şi de mai târziu; sufletul său suferea în timp ce ochii săi priveau cu jale şi cu durere spre a se compătimii şi el de la acela ce recita, ca să mai creadă că e bine ce a făcut, ce a crezut deşi era conştient că nu era bine ce făcuse şi crezuse, în sufletul său profund se ştia deşi el nega... se uita cu jint şi încerca parcă să vadă că cineva găsea sens în delirulie lui poetice pline de talent prin care brava cu grozăvie că nu e nimic dacă se înşală pe sine prin poezii şi sentimente patriotice ce zguduiau zidurile şi tulburau atmosfera spre imaginaţie şi sentimentalism, râmând prin sentimentele cele mai profunde al românului strâns la spectacol... ca să trezească el în oameni acel ceva ce se pierdea, ştia că se stinge, căci se pierduse şi în el prin compromisul cu păgânul, prin compromisul cu cezarul, prin compromisul că antichristul, pe care-l făcuse el... şi strivit, explodase apoi în el toată lumina lui, tot talentul său Dumnezeiesc, explodase spre a deveni lumina lui aproape toată un fel de întuneric, dar chiar şi întuneric fiind el nu putea să mintă şi atunci se copleşea singur prin tot talentul său. Copleşind şi tribunele cu încercarea sa iluzorie de a stoarce lacrimi prin care credea că se va putea ascunde minciuna şi trădarea... căci el suferea că se trădase... se trădase pe sine, îşi trădase vocaţia sa, talentul său, încercând mereu să-şi creadă scuza că defapt este un poet socialist, din pricina originilor sale, părinţi intelectuali iubitori de popor, de sărăcime oprimată, lăsând să se confunde în mintea lui idealurile satului românesc creştin, cu socialismul şi comunismul şi muncitorimea răsculată şi revoltată, capabilă de a face oricefărădelege în numele poporului.

Deci aşa este şi sufletul tău... chinuit, e un suflet care strigă mereu la mine cu durere şi mâhnire, căci ştie că în el e minciuna, e compromisul, e ceva urât şi greu... dar cu toate că eu am scris mult ca să nu ţi-l las să alunce în hău, tu iată că persişti la nesfârşit în a dezinforma... a urâ pe Dumnezeu şi aţi fi ţie însăţi duşmancă nemiloasă şi necruţătoare.

Eşti liberă să persişti în minciună, denigrare şi dezinformare dar cândva va trebui să dai răspuns, nu mie ci Domnului. Şi oricât de bun şi iubitor e El căci nu este nimeni ca El, va trebui să răspunzi şi îţi va fi greu... căci nu ai vrut să auzi la vreme... nu ai vrut să crezi la vreme ceea ce ai auzit de la Dumnezeu... şi cei ce nu cred Cuvintele pe care le aud, încet încet se schimbă, se lasă amăgiţi şi cad exact ca frunzele ca să fie călcate în picioare de toţi... căci sufletul fără Adevărul, sufletul acela nu poate decât să braveze şi să se grozăvească, îndrăznind să-şi ia responsabilitatea neascultării. Unindu-se apoi el cu el însuşi mereu şi devenind din smerit şi paşnic un clown lăudăros violator şi criminal.

Deci nu mai citesc ce scri căci am constat că nu are rost... fiindcă îmi pare că eşti programată ca să persişti în minciună până la sfârşit, căci altfel nu-mi explic cum Adevărul nu mai găseşte în tine minime ecouri? Păi pentru că nu mai vrei. Ci iată că distracţia vremelnică îţi pare mai frumoasă...... dar nu ai auzit niciodată zicala: ''râde zgârciorb de boală spartă''..? sau ''la pomul lăudat să nu mergi cu sacul''..? cu sacul găurit... găurit nu de gloanţele sărăciei ci de peticele bogăţie şi ştiinţei deşarte.

Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!


Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău.

Lui Vsovivi
 

Vsovivi, tu spui aşa:

...şi cu durere spre a se compătimii ... Deci nu mai citesc ce scri căci am constat că nu are rost... fiindcă îmi pare că eşti programată ca să persişti în minciună până la sfârşit, căci altfel nu-mi explic cum Adevărul nu mai găseşte în tine minime ecouri? Păi pentru că nu mai vrei. Ci iată că distracţia vremelnică îţi pare mai frumoasă...... dar nu ai auzit niciodată zicala: ''râde zgârciorb de boală spartă''..? sau ''la pomul lăudat să nu mergi cu sacul''..? cu sacul găurit... găurit nu de gloanţele sărăciei ci de peticele bogăţie şi ştiinţei deşarte.

Păi cine zice că femeia asta îţi scrie ţie scrisori de amor? Şi că tu îi întorci spatele şi o faci "zgârciob" şi zici că râde de tine? Şi că "Adevărul nu mai găseşte în tine (în ea, adică) minime ecouri"? Se pare că nu ţie îţi scrie, ci la toţi care citesc pe Forum. Dar tu te crezi Buricul Forumului.

Mai întâi învaţă să scrii, ca să te dai învăţător peste alţii. Se scrie "să scrii", cu doi "I", nu cu unul aşa cum scrii tu. Şi nu se scrie "a se compătimii" aşa cum scrii tu, ci "a se compătimi". Viceversa, adică, pastile gramaticale. Pilule amare.

Păi să te întreb eu pe concret, nu pe vorbe goale cum ai tu obiceiul: unde este Adevărul în propovăduirea Pucioşilor despre vrăjmaş? Că ei zic odată că cel mai mare vrăjmaş este păcatul. Apoi o dau la întors şi spun că cel mai mare vrăjmaş nu este păcatul. Asta zici tu că e învăţătură de la Dumnezeu? De când Se contrazice pe Sine Dumnezeu? Aşa ceva eu n-am mai auzit! Doar dacă nu e Dumnezeu, ci este o făcătură de om din dreptul lui Dumnezeu - asta ar fi singura explicaţie posibilă.

Ia să te văd acum, cum te descurci. Ia citeşte aici:

“O, cel mai mare vrăjmaş al omului, care este? Care vrăjmaş îl desparte pe om de Dumnezeu şi de moştenirea sa? Numai un singur vrăjmaş are omul, şi acesta este păcatul. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-12-1997)
“Cel mai mare duşman din om împotriva Noastră nu este păcatul lui, o, Fiule îndurerat ca şi Mine, Tatăl, ci este necredinţa din el, căci ea îl dezbracă pe om de Dumnezeu. 19-8-2008)

Sper ca măcar acum să răspunzi la subiect, nu să baţi câmpii ca de obicei.

264. “Minunile” de la Pucioasa
 

264. “Minunile” de la Pucioasa (III)


“Dumnezeul” Pucioasei trebuie “lucrat” în fiecare dintre adepţii pucioşi, până la însuşirea Lui completă şi definitivă ca Stăpân al lor:

“O, fiilor, mereu, mereu v-am povăţuit şi încă vă povăţuiesc să aveţi viaţă în voi, şi s-o păstraţi ca s-o aveţi, dar pentru această minune voi trebuie să ascultaţi de Dumnezeu şi să-L lucraţi în voi ca pe Stăpânul vostru, şi să primiţi de la El prin orânduiala Lui dintre voi, că altfel nu-L veţi înţelege şi nu-L veţi avea pe Domnul.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 2-7-2006)

Ascultarea de El era aşadar însoţită de promisiunea că vor primi viaţă de la El şi vor avea viaţă în ei şi o vor păstra în ei; dar de atunci încoace o sumedenie dintre adepţii Verginicăi au murit cu zile şi cu speranţa deşartă că “vor avea viaţă în ei”. Atunci înseamnă că:
- ori credinţa lor a fost şovăielnică, şi făgăduinţa Dumnezeului lor n-a mai avut efect şi putere de viaţă în ei, iar “minunea” nu s-a mai împlinit;
-ori adepţii pucioşi "L-au lucrat" pe Dumnezeul Pucioasei în ei, dar L-au lucrat după capul lor, şi nu au respectat exact reţeta care li se dăsuse: “să primească de la El prin orânduiala Lui dintre ei”. Cu alte cuvinte, să primească îndemnuri şi ordine numai de la liderii pucioşi şi nu de la ei sau din altă parte, căci “orânduiala dintre ei” aceasta este: liderii lor sunt lideri absoluţi şi vorbesc din dreptul şi în numele şi în locul lui Dumnezeu;
- ori puterea reală a Dumnezeului Pucioasei este departe de a fi pe măsura promisiunilor făcute de El adepţilor pucioşi, şi din nou “minunea” nu s-a mai împlinit.

Oamenii sunt toţi fără minte, cu excepţia liderilor pucioşi care, prin minune sunt singurii care mai au minte, căci ei au Duhul lui Dumnezeu, căci sunt ucenicii iubiţi de la Pucioasa, purtătorii duhului mijlocitor pentru om de la Dumnezeu-Cuvântul:

“– O, ucenici iubiţi, mare este înaintea Mea duhul mijlocitor pentru om, duhul cel iubitor de oameni, căci oamenii sunt fără de minte, săracii. Cât ar fi omul de învăţat şi de mare pe pământ, când Eu nu încap cu faţa Mea în el, omul este fără de minte, bietul de el. Mintea înseamnă mare minune când omul are minte. Duhul lui Dumnezeu este adevărata minte în om, în omul cel sărac cu duhul lui.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 12-7-2006)


Poporul pucios este destinat să fie un popor marionetă, cu creierele spălate de liderii pucioşi, care-i manevreză ca nişte păpuşari cu iţe ascunse, aşa după cum le convine lor. Păpuşarii se autodefinesc “sfinţi pe pământ” şi sunt la mare competiţie cu sfinţii din cer. Căci mogulii pucioşi, atunci când pretind că propovăduiesc lupta împotriva semeţiei, definesc viaţa sfântă ca fiind o viaţă tulburată şi fără bucurii pe pământ, dar pe care ei o numesc “viaţă cu rod”, în timp ce sfinţii din cer mijlocesc prin rugăciunile lor către Dumnezeu şi pentru oameni, ca viaţa oamenilor să rodească pacea, iar întristarea lor să se prefacă în bucurie:

“Voiesc să-Mi fii popor păpuşă, dar taina aceasta şi adâncimea ei, tu trebuie s-o pricepi şi s-o crezi apoi, căci dacă omul nu ştie ce trebuie să fie el înaintea Mea, nu-şi poate lucra fiinţa pentru Mine, nu se poate da Mie ca să-l fac pe el voia Mea şi să rămână el înaintea Mea pentru lucrul Meu cu el. E mare minune să am Eu sfinţi pe pământ şi să Mă sprijin cu ei şi să le fie lor milă de Mine şi de durerea Mea cea de la om. Viaţa cea cu bucurii pe pământ este viaţă fără de rod, dar viaţa cea cu lucrul Meu în om este viaţă sfântă în care nu încape semeţie omenească, ci încape lucrul Meu cel pentru răscumpărarea omului de sub viaţa lui cea fără de ascultare de Dumnezeu.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 2-8-2006)


Duhurile întunericului ce îşi iau nume de arhangheli (“Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”) anunţă că nu mai este vremea minunilor din cer, ci a celor de pe pământ. Deşi ei spun că toate oştirile cereşti aşteaptă zi şi noapte ca pucioşii să facă minuni pe pământ, iată că acestea întârzie, iar desăvârşirea la care pucioşii sunt insistent chemaţi se lasă şi ea îndelung aşteptată:


“Nu cereţi semne şi minuni, căci oştirile slăvilor cereşti vă aşteaptă pe voi zi şi noapte să vă desăvârşiţi şi să fiţi voi înşivă semne şi minuni peste pământ şi cărare a oamenilor spre Domnul.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 21-11-2006)

Dar care sunt “minunile de pe pământ” mult aşteptate, în primul rând de la adepţii pucioşi? Cea mai mare dintre ele este împlinirea preceptelor legii din “Cuvântul de la Pucioasa”, precepte care s-au dovedit însă a fi prea grele până şi pentru pucioşi, care le încalcă sistematic (dar o fac cât mai pe ascuns, ca “să nu se smintească” unii pe alţii):

“Nu este minune mai mare între oameni ca şi împlinirea cuvântului Meu. Când omul împlineşte în el cuvântul Meu, el se face minune a lui Dumnezeu pe pământ şi Îmi mulţumeşte Mie pentru aceasta şi se face blând şi smerit cu inima înaintea Mea şi înaintea oamenilor, şi aşa îi învaţă el pe oameni calea lor spre Mine, iar mai mult de atât el nu poate face bine peste oameni.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 25-12-2006)

Duhul întunericului ce îşi ia numele Sfântului Spiridon se angajează să-L ajute şi el pe Dumnezeul de la Pucioasa pentru “săvârşirea planurilor Sale” şi îi cheamă pe toţi arhiereii pământului să înţeleagă că trebuie să intre în slujba Celui de la Pucioasa:

“Eu, Doamne, aş voi să Te slăvesc pe Tine şi azi prin minunile credinţei şi ale iubirii mele de Tine, Doamne, şi dau să Te ajut pentru săvârşirea planului lucrărilor Tale, şi de aceea m-am apropiat de cei ce stau cu nume de arhierei peste mulţimi. O, ce mare minune ar fi să se vadă pe pământ dacă aceştia ar căuta să înţeleagă lucrarea unui arhiereu în slujba Ta, Doamne!” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 25-12-2006)

Dacă eşti asociată cu grămăticul şi echipa care se căzneau în VT să oprească pe Ezdra proorocul spre a nu mai reclădi ei, poporul lui Dumnezeu, templul cel vechi, să nu crezi că vei reuşi să dărâmi templul cel nou zidit de mâna lui Dumnezeu... cu câte un i de la coada cuvintelor sau cu întrebări şi clăteli îndreptătoare... de la starea ta.


Păi uite, eu nu am pretenţia că am scris corect deşi e foarte corect, căci compătimii mă duce cu gândul la cauza pismei şi urii dintre regele Saul şi David, căci gloatele spuneau că ''Saul a mântuit mii iar David miriade''... şi aşa a spus Domnul: ''Saule, Saule, pentru ce mă prigoneştii?''

Iar să scrii, ce scrii, ce scri, pentru mine nu are valoare lingvistică, dar acolo e cu un singur i căci tot ce scrie ea este o greşală amară.


Referitor la citate, oare nu mintea ta spune mereu cu superstiţ al literei că numai aşa, musai numai aşa se vede că este contrazicere, păi nu ai dumneata în ochişor un pai al curiozităţii contrioversate? De ce binele Domnului făcut celor veniţi mai la urmă este în tine o nemulţumire şi o pretenţie că cică tu n-ai fi fost plătită aşa cum v-aţi tocmit? Nu ochihulul tău e rău? Nu el se uită la buricul meu? Eu să şti că pricep foarte lesne şi clar că ambele citate sunt perfect valabile, şi cel mai mare păcat este păcatul, şi cel mai mare păcat este necredinţa şi cel mai mare păcat este mândria... căci fără unealta credinţei din mâîndrie ajungi să cazi în orice păcat iar preţul păcatului este moartea: despărţirea de Har, de Dumnezeu, de Adevăr, de veşnicie... crezând că nu ai fost sfinţit ci iată că sfinţenia a fost rodul creaţiei tale... ca o frumoasă creatoare de creiatină... distractivă... o hoaţă.

E simplu, şi mă mir cum nu vedeţi desluşit Cine este în spatele şi autor al Cuvântului... mă mir şi sper să nu fi fost şi tu programată spre a nu crede până la sfârşit... căci dacă e aşa, atunci nu mai e nimic de făcut... fiindcă ai să devi din ce în ce mai sănătoasă... până ai să constaţi că sănătatea nu e a ta ci a buruienilor care te-au hrănit de la mijloc pentru ca să loveşti din părţi...

Deci Domnul este Cel ce grăieşte acolo, dar voi ţineţi-i-v-o pe a voastră că e un om ce vorbeşte din dreptul lui Dumnezeu, dar chiar dacă ar fi, să zicem prin reducere la absurd, că e un simplu om, vă rog mai arătaţi-mi un altul asemenea Lui, afară de Moise şi de prooroci... Deci care om fiind cel mai frumos şi strălucitor în smerenia umilinţei şi iubirii sale fără margini merită a fi tratat astfel dacă e atât de exact şi perfect şi se Adevereşte mereu în ceea ce grăieşte, ce om merită o atât de mare împroşcare cu mocirlă..? tocmai de către ai Lui... şi nu e asta o mare contrioversă pentru voi, fiice contrioversate? Sau poate vouă vă place să persistaţi în întietatea cea care vine din prea multa prostie.

264. “Minunile” de la Pucioasa
 

264. “Minunile” de la Pucioasa (IV)

O altă minune mult-aşteptată şi de dorit printre pucioşi este “lucrarea împărăţiei cerurilor în om”, şi apoi în afara lui, ca să vadă şi mulţi alţii că acolo este Dumnezeu şi lucrarea Lui, care-l face pe om asemenea lui Dumnezeu. Deşi în primul rând sunt vizaţi toţi adepţii pucioşi, cărora li se cere să devină urgent modele pentru ceilalţi creştini, se ştie că viaţa pucioşilor este plină de tulburări, certuri, dezbinări, ură, neascultare, dezertări şi apoi demascări incomode, care le creează o imagine destul de depărtată de cea a unor modele asemenea lui Dumnezeu, dar destul de apropiată de adevăratul lor stăpân. Despre ei se va spune (în mesajul care urmează a fi prezentat aici, cel din data de 29-5-2007) o mustrare care sună aşa: “Tu ai pierit din lipsă de înţelepciune, mereu, mereu ai pierit din pricina aceasta, poporul Meu...”:

“Voiesc să înţelegi mai înainte de ziua slavei Mele împărăţia Mea şi locul ei din tine, căci ea îşi are hărăzit locul ei în om, iar minunile ei sunt minunate în om, şi apoi în afara lui spre vederea cea bună a multora apoi, şi vei fi atunci asemenea Mie, omule. Amin.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 7-1-2007)

Dar cea mai concretă şi mai palpabilă “minune” din mijlocul pucioşilor este cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, “cartea vremii pucioşilor”, apărută în două ediţii. Partea proastă este că cele două ediţii diferă substanţial, dovedind ori că liderii pucioşi nu au nici cel mai mic respect pentru “Cuvântul Domnului”, pe care l-au masacrat fără milă, în intenţia de a-l “corecta” şi cosmetiza, ori că “Dumnezeul” Pucioasei Însuşi a mai reflectat între timp şi a adus o serie de modificări de substanţă propriilor Sale mesaje, considerând că ele erau departe de perfecţiune aşa cum fuseseră lansate în forma iniţială:

“O, ţi-am dat cartea vremii tale cu Mine, minunea lui Dumnezeu din mijlocul tău, poporul Meu cel de demult al Meu. Am făcut cartea cea mare, cartea Mea cu tine, cartea Mielului Cel junghiat şi ţi-am dat-o, tată, şi am scris acum prin ea cincizeci de ani de cuvânt cu tine pe vatra neamului român. Tu ai pierit din lipsă de înţelepciune, mereu, mereu ai pierit din pricina aceasta, poporul Meu, dar Eu ţi-am dat acum cartea Mea cu tine, tată.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 29-5-2007)

Adepţilor pucioşi li se promite solemn că dacă dacă “vor trece din trup în duh” (adică vor renunţa la orice pretenţii minimale privind bunurile materiale de folosinţă individuală) şi dacă “vor sta sub călăuză” (adică dacă vor accepta necondiţionat tutela liderilor pucioşi, cea care paralizează personalitatea şi conştiinţa tuturor adepţilor care li se supun) atunci ei vor fi “poporul micuţ din mijlocul neamului români” care “va învăţa lucrarea cea pentru ucenici” şi “va lucra Domnul minuni cu ei peste pământ şi peste om”:

“De multă vreme Îmi învăţ poporul cuvântului Meu să nu poarte el o mai întâi grijă ca şi de Mine, ca şi de coborârea Mea cuvânt la el, şi l-am învăţat mereu, mereu să treacă din trup în duh, că nu-i trebuie timp aparte să lucreze la această minune, care este mai presus decât orice împlinire între oameni, şi ca să pot Eu veni cuvânt pe pământ, tată, căci cuvântul Meu este foc mistuitor, în care orice neputinţă care stă împotriva Mea se nimiceşte şi îi ia locul puterea lui Dumnezeu, fiilor copii. [...] Tu, popor micuţ din mijlocul neamului român, adăpostit de Domnul pe colină de nou Sion, strânge-te la pieptul Domnului şi stai alipit cu El, căci vremea venirii Domnului e cu mânie peste cei ce nu cred venirii Lui. O, nu te teme, dar întăreşte-ţi iubirea şi glasul către Dumnezeu şi cere-I Lui toată slava venirii Lui peste pământul român. Învaţă lucrarea cea pentru ucenici şi lucrează după cum Domnul te-a învăţat. Umpleţi-vă guriţele de lucrarea Duhului Sfânt peste voi, ca să fiţi udaţi şi să purtaţi rod, şi învăţaţi ce înseamnă să staţi sub călăuză, fiilor. Nu cumva să daţi să înţelegeţi oricum aceasta. Cât timp staţi sub călăuză Îi este bine Domnului şi vouă şi lucrează Domnul minuni cu voi peste pământ şi peste om.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 13-7-2007)

Spălarea creierelor, practicată de liderii pucioşi asupra adepţilor lor, nu este nici pe departe ascunsă, tăinuită cu grijă ca o procedură discutabilă, ci este propovăduită deschis ca o metodă necesară de a atinge performanţa de a face minuni, prin înlocuirea “minţii de om”, adică a “minţii de pe pământ” cu “mintea din cer” (adică înlocuirea gândirii proprii cu învăţăturile inoculate de liderii pucioşi – “proorocii şi solii Domnului” ca fiind “mesaje de la Dumnezeu din cer”):

“Îl învăţam mereu pe poporul Meu cel de azi, dădeam să-l înţelepţesc, dar el îşi vedea prea mult de treburile lui, şi se învârtoşa dacă făcea aşa, şi apoi se ridica împotriva Mea ca să-şi acopere vina, şi iată, nu lua poporul Meu de azi învăţătură pentru veşnicia lui cea cu Mine pe pământ şi în cer apoi. O, nu trebuie răstălmăcit cuvântul Meu şi pus apoi împotriva Mea de către cel vârtos la cuvânt şi la duh răutăcios, de către cel cu minte de sine, minte înaintea căreia Eu, Domnul, stau în genunchi neputincios şi nelucrător pentru a Mea putere şi sfat ceresc. O, e mare taină şi mare minune să înţeleagă omul duhul şi puterea rugăciunii. Această putere nu poate în cel cu minte de om. Îmi învăţam mereu poporul să iubească rugăciunea, dar el nu putea să fie numai al Meu cu mintea lui, cu îndeletnicirile lui, şi îşi alegea fiecare câte ceva de făcut, şi aşa se depărta el de Mine după ce Mă gusta dacă Mă afla din om în om în acest cuvânt cu care stau masă întinsă de cincizeci de ani pe pământ în neamul român.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 2-8-2007)

Cuvântul de la Pucioasa este prezentat ca “învăţătura vieţii veşnice”, iar cea mai mare minune pe care o poate face omul pe pământ acum, este credinţa lui în venirea lui Hristos nevăzut, dar auzit de solii pucioşi drept cuvânt de învăţătură:

“... căci Eu sunt pe masa ta trup şi cuvânt pentru tine şi pentru cei ce aşteaptă glasul Meu în mormintele lor, şi pentru omul de pe pământ, care Mă află la tine cu învăţătura vieţii veşnice, şi iată, cea mai mare minune pe care o poate face omul pe pământ acum, este credinţa lui în venirea Mea cuvânt pe pământ pentru învăţătură de înviere, învăţătură peste vii şi peste morţi, poporul Meu.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 27-10-2007)

(Text preluat de pe blogul noul-ierusalim.info)

Şi ştiu ce vă anină: ''râvna'' defăimării...

că atât aţi reuşit să învăţaţi ca ştiinţă, cu atât se pare că aţi rămas: pisma, răutatea, ura şi răzbunarea... şi e ciudat cu câtă uşurătate v-aţi lăsat seduse amândouă de o singură literă: e, căci aici se dă toată lupta voastră pornită din u.

Şi de aia nu mai citesc ce scrieţi voi în deşert că n-are rost şi v-am scris aşa ca un dar special:

''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!''

''Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău.''

Citat din Vsovivi:

Eu să şti că pricep foarte lesne şi clar că ambele citate sunt perfect valabile, şi cel mai mare păcat este păcatul, şi cel mai mare păcat este necredinţa şi cel mai mare păcat este mândria... căci fără unealta credinţei din mâîndrie ajungi să cazi în orice păcat iar preţul păcatului este moartea: despărţirea de Har, de Dumnezeu, de Adevăr, de veşnicie... crezând că nu ai fost sfinţit ci iată că sfinţenia a fost rodul creaţiei tale... ca o frumoasă creatoare de creiatină... distractivă... o hoaţă.

"Eu să şti" se scrie "eu să ştii", deci nu a fost un accident, ci o corijenţă la gramatică. Dacă ambele citate sunt valabile, atunci:

- cel mai mare vrăjmaş este păcatul;
- cel mai mare vrăjmaş nu este păcatul.

- cel mai mare mincinos este ăla care face asemenea afirmaţii care se contrazic.
Q.e.d.

264. “Minunile” de la Pucioasa
 

264. “Minunile” de la Pucioasa (IV)

O altă minune mult-aşteptată şi de dorit printre pucioşi este “lucrarea împărăţiei cerurilor în om”, şi apoi în afara lui, ca să vadă şi mulţi alţii că acolo este Dumnezeu şi lucrarea Lui, care-l face pe om asemenea lui Dumnezeu. Deşi în primul rând sunt vizaţi toţi adepţii pucioşi, cărora li se cere să devină urgent modele pentru ceilalţi creştini, se ştie că viaţa pucioşilor este plină de tulburări, certuri, dezbinări, ură, neascultare, dezertări şi apoi demascări incomode, care le creează o imagine destul de depărtată de cea a unor modele asemenea lui Dumnezeu, dar destul de apropiată de adevăratul lor stăpân. Despre ei se va spune (în mesajul care urmează a fi prezentat aici, cel din data de 29-5-2007) o mustrare care sună aşa: “Tu ai pierit din lipsă de înţelepciune, mereu, mereu ai pierit din pricina aceasta, poporul Meu...”:

“Voiesc să înţelegi mai înainte de ziua slavei Mele împărăţia Mea şi locul ei din tine, căci ea îşi are hărăzit locul ei în om, iar minunile ei sunt minunate în om, şi apoi în afara lui spre vederea cea bună a multora apoi, şi vei fi atunci asemenea Mie, omule. Amin.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 7-1-2007)

Dar cea mai concretă şi mai palpabilă “minune” din mijlocul pucioşilor este cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, “cartea vremii pucioşilor”, apărută în două ediţii. Partea proastă este că cele două ediţii diferă substanţial, dovedind ori că liderii pucioşi nu au nici cel mai mic respect pentru “Cuvântul Domnului”, pe care l-au masacrat fără milă, în intenţia de a-l “corecta” şi cosmetiza, ori că “Dumnezeul” Pucioasei Însuşi a mai reflectat între timp şi a adus o serie de modificări de substanţă propriilor Sale mesaje, considerând că ele erau departe de perfecţiune aşa cum fuseseră lansate în forma iniţială:

“O, ţi-am dat cartea vremii tale cu Mine, minunea lui Dumnezeu din mijlocul tău, poporul Meu cel de demult al Meu. Am făcut cartea cea mare, cartea Mea cu tine, cartea Mielului Cel junghiat şi ţi-am dat-o, tată, şi am scris acum prin ea cincizeci de ani de cuvânt cu tine pe vatra neamului român. Tu ai pierit din lipsă de înţelepciune, mereu, mereu ai pierit din pricina aceasta, poporul Meu, dar Eu ţi-am dat acum cartea Mea cu tine, tată.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 29-5-2007)

Adepţilor pucioşi li se promite solemn că dacă dacă “vor trece din trup în duh” (adică vor renunţa la orice pretenţii minimale privind bunurile materiale de folosinţă individuală) şi dacă “vor sta sub călăuză” (adică dacă vor accepta necondiţionat tutela liderilor pucioşi, cea care paralizează personalitatea şi conştiinţa tuturor adepţilor care li se supun) atunci ei vor fi “poporul micuţ din mijlocul neamului români” care “va învăţa lucrarea cea pentru ucenici” şi “va lucra Domnul minuni cu ei peste pământ şi peste om”:

“De multă vreme Îmi învăţ poporul cuvântului Meu să nu poarte el o mai întâi grijă ca şi de Mine, ca şi de coborârea Mea cuvânt la el, şi l-am învăţat mereu, mereu să treacă din trup în duh, că nu-i trebuie timp aparte să lucreze la această minune, care este mai presus decât orice împlinire între oameni, şi ca să pot Eu veni cuvânt pe pământ, tată, căci cuvântul Meu este foc mistuitor, în care orice neputinţă care stă împotriva Mea se nimiceşte şi îi ia locul puterea lui Dumnezeu, fiilor copii. [...] Tu, popor micuţ din mijlocul neamului român, adăpostit de Domnul pe colină de nou Sion, strânge-te la pieptul Domnului şi stai alipit cu El, căci vremea venirii Domnului e cu mânie peste cei ce nu cred venirii Lui. O, nu te teme, dar întăreşte-ţi iubirea şi glasul către Dumnezeu şi cere-I Lui toată slava venirii Lui peste pământul român. Învaţă lucrarea cea pentru ucenici şi lucrează după cum Domnul te-a învăţat. Umpleţi-vă guriţele de lucrarea Duhului Sfânt peste voi, ca să fiţi udaţi şi să purtaţi rod, şi învăţaţi ce înseamnă să staţi sub călăuză, fiilor. Nu cumva să daţi să înţelegeţi oricum aceasta. Cât timp staţi sub călăuză Îi este bine Domnului şi vouă şi lucrează Domnul minuni cu voi peste pământ şi peste om.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 13-7-2007)

Spălarea creierelor, practicată de liderii pucioşi asupra adepţilor lor, nu este nici pe departe ascunsă, tăinuită cu grijă ca o procedură discutabilă, ci este propovăduită deschis ca o metodă necesară de a atinge performanţa de a face minuni, prin înlocuirea “minţii de om”, adică a “minţii de pe pământ” cu “mintea din cer” (adică înlocuirea gândirii proprii cu învăţăturile inoculate de liderii pucioşi – “proorocii şi solii Domnului” ca fiind “mesaje de la Dumnezeu din cer”):

“Îl învăţam mereu pe poporul Meu cel de azi, dădeam să-l înţelepţesc, dar el îşi vedea prea mult de treburile lui, şi se învârtoşa dacă făcea aşa, şi apoi se ridica împotriva Mea ca să-şi acopere vina, şi iată, nu lua poporul Meu de azi învăţătură pentru veşnicia lui cea cu Mine pe pământ şi în cer apoi. O, nu trebuie răstălmăcit cuvântul Meu şi pus apoi împotriva Mea de către cel vârtos la cuvânt şi la duh răutăcios, de către cel cu minte de sine, minte înaintea căreia Eu, Domnul, stau în genunchi neputincios şi nelucrător pentru a Mea putere şi sfat ceresc. O, e mare taină şi mare minune să înţeleagă omul duhul şi puterea rugăciunii. Această putere nu poate în cel cu minte de om. Îmi învăţam mereu poporul să iubească rugăciunea, dar el nu putea să fie numai al Meu cu mintea lui, cu îndeletnicirile lui, şi îşi alegea fiecare câte ceva de făcut, şi aşa se depărta el de Mine după ce Mă gusta dacă Mă afla din om în om în acest cuvânt cu care stau masă întinsă de cincizeci de ani pe pământ în neamul român.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 2-8-2007)

Cuvântul de la Pucioasa este prezentat ca “învăţătura vieţii veşnice”, iar cea mai mare minune pe care o poate face omul pe pământ acum, este credinţa lui în venirea lui Hristos nevăzut, dar auzit de solii pucioşi drept cuvânt de învăţătură:

“... căci Eu sunt pe masa ta trup şi cuvânt pentru tine şi pentru cei ce aşteaptă glasul Meu în mormintele lor, şi pentru omul de pe pământ, care Mă află la tine cu învăţătura vieţii veşnice, şi iată, cea mai mare minune pe care o poate face omul pe pământ acum, este credinţa lui în venirea Mea cuvânt pe pământ pentru învăţătură de înviere, învăţătură peste vii şi peste morţi, poporul Meu.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 27-10-2007)

Liderii pucioşi se autointitulează “copii veghetori înaintea Cuvântului de la Pucioasa”, calitate care îi face “teofori”, adică “purtători ai lui Dumnezeu viu şi adevărat”, şi aceasta este o “minune” pe care ceilalţi creştini nici nu o înţeleg, nici nu o primesc ca fiind adevărată. Ei le vorbesc adepţilor lor cu predici şi pilde meşteşugite, ca venind de la Dumnezeu, dar până şi poporul pucios este cotat ca îndărătnic la “lucrul Duhului sfânt” , nefiind la “înălţimea” propagandistică pe care i-au atribuit-o liderii lui nici măcar din când în când:

“Mi-aţi fost atât de dragi în ziua aceasta prin tăcerea şi prin vorbirea voastră, copii veghetori înaintea cuvântului Meu când el vine! Aţi insuflat poporului Meu duhul îndumnezeirii lui, îndemnându-l să nu-L sacrifice pe Dumnezeu pentru voile sale. Cel ce înţelege şi se lasă sub această veşnică taină a vieţii netrecătoare în om, acela Îl are mereu pe Dumnezeu viu şi adevărat în el, aşa cum atât de puţini oameni înţeleg să facă minunea aceasta peste viaţa lor. I-aţi îndemnat la lucrul duhului pe cei de lângă voi popor al Meu, şi tânjiţi cu dor să-i vedeţi lucrând Duh Sfânt pe fiii poporului Meu. O, pe toate le mai faci tu, măi poporul Meu de peste tot, dar lucrul Duhului Sfânt suferă aşteptând să-I dai măcar când şi când loc în vremea zilelor tale dacă nu poţi să-I fii mereu locaş sfinţit şi lucrat de El. O, ascultă iubirea celor ce-ţi zdruncină pacea ta ca s-o iei pe a Mea, căci pacea Mea în tine este lucrarea Duhului Sfânt, Care-Şi are sălaş în sfinţi, poporul Meu.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 21-11-2007)

264. “Minunile” de la Pucioasa
 

264. “Minunile” de la Pucioasa (V)


Liderii pucioşi sunt cotaţi ca singurii jertfitori, purtători ai duhului înţelepciunii care lucrează la Pucioasa, singurii care sunt dispuşi să meargă cu “lucrarea” de la Pucioasa până la capăt, în timp ce dintre ceilalţi adepţi se vor ivi noi cârtiri şi noi dezertori. Ei sunt cei care pregătesc de zeci de ani “poporul pucios” ca să se nască şi să crească şi să primească “minunea de împlinire a cuvântului” de la Pucioasa, dar rezultatele sunt mai mult decât mediocre:

“Acum şaisprezece ani am pecetluit prin arhiereul Meu din zilele acestea şi prin voi grădiniţa Sfintei Sfintelor Mele pentru Mine şi pentru voi, tată, ca din ea să Mă deşert apoi cu râul vieţii, cu lucrarea cuvântului Meu cel dătător de viaţă spre mulţimi, şi tot cel ce voieşte să bea şi să fie viu apoi, să poată să aibă apa Mea, apa învăţăturii cereşti pe pământ. V-am avut atunci pe voi zidarii Mei, purtătorii Mei, primitorii Mei, căci v-am dat darul credinţei sfinte şi am venit la voi şi Mi-am făcut casă la voi şi am cinat cu voi şi am stat cu voi şi am lucrat de atunci peste pământ prin voi şi M-am arătat cu lucrarea Mea, care sunteţi voi şi tot ce zidesc prin voi, căci Mi-am zidit şi Îmi zidesc popor şi îl înţelepţesc şi îl aşez la lucru lângă voi, căci voi sunteţi jertfitori, şi Eu am în mijlocul vostru duhul înţelepciunii cea de la Mine şi prin înţelepciune le zidim pe toate, fiilor. O, îi este greu omului să stea cu lucrarea aceasta a Mea, dar voi aţi stat şi staţi, şi aceasta este minune a Mea, puterea Mea, care vă ţine în ea şi care vă lucrează şi care lucrează, tată. [...] de atunci Eu, Domnul, v-am avut pe voi străjeri ai Mei, v-am avut în calea cuvântului Meu când el vine cu norii şi se lasă auzit peste grădină, şi am lucrat de atunci mult, mult cuvânt, tată, şi mult v-am pregătit Eu pe voi şi încă vă pregătesc şi încă Îmi nasc şi Îmi cresc un popor, ca să am popor pe pământ acum, când vin cu atâta minune de împlinire a cuvântului ieşit din gura Mea, cuvânt care se împlineşte, fiilor copii.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 12-12-2007)

Adesea, “poporul pucios” este mustrat pentru invidie şi pentru îndărătnicie în “lucrarea facerii” lui:

“Aş vrea, poporul Meu, să te învăţ pe viu facerea ta, măi tată, şi să nu fie ochiul tău rău pentru că Eu sunt bun. Prin cel ce are ochiul bun Eu pot să înfăptuiesc minunea facerii, tată, şi vreau să te învăţ pe viu această minune, fiule, şi să lucrez pe viu peste greşeala ta şi peste viaţa ta când e greşită, şi să Mă crezi că e greşită şi că trebuie îndreptată.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 19-2-2008)

264. “Minunile” de la Pucioasa
 

264. “Minunile” de la Pucioasa (VI)


Una dintre interdicţiile impuse de către mogulii pucioşi adepţilor lor (şi încălcată adesea, spre disperarea celor care au instituit-o) este “vorbirea doi câte doi”. Scopul acestei interdicţii este simplu: să reteze din faşă orice urmă de conspiraţie împotriva lor din partea adepţilor nemulţumiţi de despotismul liderilor lor. Din experienţă. liderii pucioşi ştiu că dacă discuţiile sunt purtate de tri sau mai multe persoane, se va găsi întotdeauna cineva gata să toarne la urecehea liderilor tot ce s-a discutat în absenţa lor. În schimb, controlul este aporape imposibil atunci când discuţiile nemulţumiţilor “se poartă între patru ochi”. “Vorbirea în doi” a devenit astfel unul dintre cele mai grave delicte posibile din chibuţul de la Noul Ierusalim, vrednic de o pedeapsă aspră, cotată ca o adevărată furtună din interior, iar “credincioşia” adepţilor pucioşi faţă de liderii lor a devenit cu timpul o floare rară, o adevărată “minune”:

“Am voit să-l ocolesc pe poporul Meu de peste tot de pedeapsa care dă să vină peste el şi peste Mine de la vorbirea lor doi câte doi între fiii poporului Meu, dar e prea mare minune să aibă şi să-şi dovedească apoi credincioşia toţi până la unul între cei care vin să se sprijine cu Mine, şi să Mă sprijin şi Eu cu ei, şi iată, dacă n-am fost crezut şi urmat pentru învăţătura dată, iată durere pe Mine şi pe cei ce Mă iubesc urmându-Mă cu inima curată, tată! Facem sfat în mijlocul celor curaţi cu inima, şi a celor ce nu sunt tot aşa, şi hai să vedem cum să facem, cum să lucrăm peste această furtună care bate de la mijloc asupra venirii Mele cu plată pentru toate câte au fost şi sunt şi se fac.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 22-6-2008)

Adepţii pucioşi sunt îndemnaţi să nu mai aştepte minuni de la liderii lor, că nu vor primi; ci să se mulţumească doar cu faptul că ei au “duhul proorociei”. Ca argument li se aduce faptul că Ioan Botezătorul, cel mai mare om născut din femeie, nu a făcut nciodată vreo minune, dar a fost poate cel mai mare prooroc:

“... iar tu ajută-Mă să fiu, poporul Meu, ajută-Mă, fiule, şi învaţă de la Mine ce înseamnă Dumnezeu pe pământ cu oamenii, învaţă, tată, ca Ioan Botezătorul, care n-a făcut nici o minune, dar care a fost duhul proorociei, duhul mărturisirii înaintea Mea şi înaintea oamenilor şi vestindu-Mă ca să se împlinească apoi vestirea lui cea mărturisitoare.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 11-9-2008)

Cu toate acestea, li se sugerează că omul care-l vede pe Dumnezeu (aici adepţii pucioşi trebuie să subînţeleagă că este vorba de Mihaela Tărcuţă, cea care pretinde uneori aşa ceva, în discuţii particulare) ar fi eventual capabil să facă şi ceva minuni, chiar dacă nu le face la vedere. Însuşi faptul că ea este “făcător de om” (în sensul de formator de conştiinţe, după o prealabilă spălare energică a creierelor) este considerat un fel de “minune”:

“Omul care Îl vede pe Dumnezeu este cel ce împlineşte poruncile lui Dumnezeu şi este cel în care Se vede Dumnezeu şi care face viaţă în oameni, căci are puterea Domnului în el, şi se face făcător de minuni unul ca acela şi se face făcător de Dumnezeu în om.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 27-09-2008)

Duhul întunericului ce îşi ia numele “Cuvioasa Parascheva” vine şi confirmă şi întăreşte aceste “demnităţi” peste lidera absolută Mihaela, “povăţuitoarea” şi “făcătoarea de oameni” care stăpâneşte şi mustră pentru veghea vieţii ei şi a aproapelui. Ea este cea care, creând conştiinţe noi în creierele prespălate, este şi cea care “înviază pe cei morţi şi pregăteşte calea Domnului, aşa cum a pregătit-o Ioan Botezătorul”, este o “făcătoare de minuni”:

“Dar cum poate omul să rămână viu şi să fie mort faţă de păcat? O, fericit este cel ce primeşte de la povăţuitorul său cu credinţă şi cu răbdare şi cu stăpânire de sine mustrarea cea pentru veghea vieţii lui şi a aproapelui lui, căci unul ca acela lucrează lucrarea învierii lui încă de pe pământ, şi mulţi din cei ce lucrează aşa nu vor mai muri, căci a venit pe pământ vremea acestei Scripturi. Amin. O, fericiţi vor fi pe pământ şi în cer cei ce iubesc în zilele acestea cuvântul venirii Tale şi nu se ruşinează înaintea oamenilor cu această mărturisire, căci lucrarea aceasta este lucrare de mărturisire, şi ea trebuie pusă peste oameni ca să învieze ei din păcat, iar cei ce o pun pe ea peste oameni aceia se numesc făcători de oameni, făcători de minuni, oameni care înviază pe cei morţi şi care pregătesc calea Domnului aşa cum a pregătit-o Ioan Botezătorul, care striga spre oameni: "Pocăiţi-vă, că s-a apropiat de voi împărăţia cerurilor!"” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 27-10-2008)

Duhul întunericului ce îşi ia numele “Ierarhul Şpiridon” se miră de minunile care se fac la Pucioasa, printre care el subliniază “învierea din păcat a omului”:

“O, ce minuni pot vedea acum cei ce se uită cu ochii şi nu văd sau cei ce auzind nu aud să vină şi să-i tămăduieşti? Minunea ar fi învierea din păcat a omului, căci omul este din lut, săracul, şi nu înţelege el tainele împărăţiei cerurilor dacă tot ce face el este lut, este pământ.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 25-12-2008)

Poporul pucios este asigurat totuşi că va face “minuni fără de seamăn” doar prin credinţa lui, cu condiţia să aibă iubire şi să se roage cu iubire:

“O, iată ce face iubirea, poporul Meu. [...] O, roagă-te şi tu cu aceeaşi iubire, roagă-te pentru cei ce te urăsc şi stai tare în credinţă, căci credinţa ta va lucra minuni fără de seamăn şi va mărturisi pe Dumnezeu şi te va ridica pe culmile biruinţei sfinte, căci Eu sunt Mântuitorul tău, poporul Meu, sunt şi nu te las, şi sunt de-a dreapta Tatălui şi sunt Mijlocitor la El pentru cel din urmă al Meu popor.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 9-1-2009)

După ce i se predică necesitatea de a deveni om-copil pentru Dumnezeu, poporul pucios este atenţionat că acest lucru este aproape imposibil, adică este o “mare minune” dacă se i va întâmpla aşa ceva:

“Pace ţie, poporul Meu de azi! E mare minune să fie azi omul copil al lui Dumnezeu.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 8-2-2009)

Întoarcerea creştinilor de la credinţa tradiţională către credinţa pucioşească în “Dumnezeul” Pucioasei este cotată ca o mare minune, iar neîmplinirea ei prelungită aduce mare durere în slujitorii acestei învăţături:

“Sunt Fiul Tatălui Savaot, şi Tatăl este tot într-o durere, şi sunt Fiul durerii şi Mă doare ca şi pe Tatăl, căci Eu şi cu Tatăl Una suntem în cer şi pe pământ şi Ne doare de lipsa credinţei de pe pământ, căci omul îşi hrăneşte necredinţa cu tot ce este vremelnic, iar sfinţii îngeri Ne poartă durerea şi Ne poartă între cer şi pământ ca să-l ajutăm pe om să se întoarcă spre Dumnezeu cu credinţă şi să ştie el cum înseamnă această minune aşteptată de lumea cea cerească, cea care nu se vede de cei ce sunt în trup pe pământ, dar care este cea adevărată.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 1-3-2009)

264. “Minunile” de la Pucioasa
 

264. “Minunile” de la Pucioasa (VII)

După elogieri repetate ale minunilor şi promisiuni că toţi pucioşii vrednici vor face minuni, se revine la o teză anterioară: de fapt, minunile nu sunt de nici un folos celor ce cred, deci n-ar mai avea nici un rost să se mai facă minuni de pucioşi îndată ce ei au duhul proorociei, spiritul profetic al Mihaelei, printre ei:

“Eu însă spun faţă de orice om că minunile sunt numai pentru oamenii necredincioşi şi care tot caută ca să poată să creadă, iar proorociile sunt pentru cei credincioşi, care ştiu ce înseamnă Dumnezeu pe pământ şi ce înseamnă omul, iar aceştia rămân în credinţă şi în taina împărăţiei lui Dumnezeu în ei până la sfârşit cu răbdare pentru mântuirea lor cea de la Mine, şi cu unii ca aceştia pot Eu să împlinesc pe pământ lucrarea Mea şi toate făgăduinţele cele din Scripturi pentru veacul ce va să fie. Amin.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 11-9-2009)

În schimb, când este un moment politic de cumpănă (cum a fost alegerea lui Traian Băsescu din 2009), liderii pucioşi se roagă împreună cu adepţii lor ca să se facă minunea de a fi ales la vot tocmai acela cel pe care ei îl preferă:

“O, popor care vii la izvor pentru serbarea îngerilor Mei şi ai tăi, te aştept, tată, cu dor. Îmi desfac braţele şi te aştept în prag şi-ţi binecuvintez paşii şi calea spre izvor, şi vom ridica spre Tatăl mâini rugătoare şi inimi strigând ca să sprijinească El duhul neamului român şi să facă milă şi minune sfântă pentru soarta acestui neam. Amin.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 8-11-2009)

După ce preferatul pucioşilor a fost ales, se trece la sărbătorirea evenimentului, prin cuvinte sforăitoare: “alegerea lui Băsescu a fost o “minune minunată”, cotată ca o victorie (???) împotriva criptocomuniştilor, exponenţi vopsiţi ai “fiarei roşii” apocaliptice:

“O, Mi-am ţinut pe poporul Meu în mare veghe, în treaz duh de rugăciune cu mânuţele ridicate în toată ziua cea de sorţi, iar când am văzut cum sapă pe dedesubt satana şi ai săi pui roşii, numaidecât M-am întărit şi am îndemnat pe poporul cuvântului Meu să înteţească rugăciunea cu duh şi mai puternic, cu strigare şi mai îndurerată pentru trezirea neamului român ca să se scoale el şi să-şi ajute biruinţa, şi aşa a fost, şi a fost minune minunată şi nu a putut omul aceasta, ci numai Eu, Mieluţul Cel biruitor, şi n-am lăsat neamul român să fie iarăşi biruit de puterea fiarei roşii, cea plină de duhul minciunii înăuntrul şi în afara ei, şi care s-a dat de gol cu lucrarea ei ascunsă şi a căzut în însăşi cursa ei, căci n-a izbutit, nici nu s-a mai găsit loc pentru ea şi pentru puii ei, precum este scris, căci lucrarea cerului lucrează în zilele acestea pe pământul român, şi face mântuire şi putere împărăţia lui Dumnezeu pe acest pământ sortit al său. [...]

Alegerea “cârmaciului” Băsescu a fost deci o minune care este meritul exclusiv al pucioşilor şi al Stăpânului lor, căruia ei i-au înălţat fierbinţi rugăciuni în acest sens:

“Eu însă n-am lăsat până în sfârşit puterea cea rea şi M-am ridicat spre sfârşitul zilei de sorţi şi am trezit neamul român şi am adus minunea pentru care am dat război mare cu toată oştirea cerească, fiindcă ţi-am spus că mare este răzvrătirea şi că trebuie să Mă laşi pe Mine să pot pentru tine, singur cum ai fost împotriva celor mulţi, adunaţi toţi într-un singur gând asupra ta.[...] Mi-am ridicat atunci poporul cel pus la veghe în ziua aceea, l-am îndemnat la mai fierbinte duh de rugăciune cu strigare şi am trezit apoi duhul neamului român şi l-am sculat să bată la sorţi pentru tine, şi cântarul a tras în sus pentru tine apoi şi am adus minunea, şi aşa am biruit Eu în chip minunat şi ţi-am dat biruinţa, căci altfel nu se mai putea împotriva marii răzvrătiri şi trufii ridicate asupra ta. [...] O, neam român, am grăit acum cârmaciului cel de peste tine, pe care cu minunea Mea l-am întărit iarăşi la cârma ta. O, roagă-te mereu pentru biruinţa lui cea bună şi a ta de la Mine, căci vremea este grea, şi voiesc să-ţi fiu sprijin şi ocrotire, fiule român.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 9-12-2009)

Dar cea mai mare minune de pe pământ a “Dumnezeului” Pucioasei rămâne “poporul” Său cel ales, în timp ce restul omenirii este “împărăţia satanei” care nu va mai rămâne multă vreme pe pământ, ci va arde curând, ca să nu mai fie:

“Minune a Sa te are Domnul pe pământ între oameni acum, poporule iubit, şi altceva nu mai are Domnul pe pământ acum, ci are satana împărăţie mare în om şi peste tot pe pământ, dar împărăţia lui Dumnezeu este cu putere şi este cu cei credincioşi şi nu poate nimeni s-o biruiască pe ea, căci ea este cea nevăzută, şi de aceea este. Fiţi împărăţia lui Dumnezeu fiecare din voi, că numai ea va mai rămâne pe pământ, numai Dumnezeu, iar tot ce nu e pe pământ locaş al Său, toate vor arde câte nu sunt cu El.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 14-12-2009)

Văd că tot grămăticul vă este stăpânul suprem, litera ce vine din superstiţ, că ziceţi că voi ştiţi cum se scrie corect, păi dacă ştiţi cum se scrie corect atunci de ce şi pentru ce nu puteţi şi pricepe corect? Probabil o neputinţă, dar să ştii se scrie cu doi i doar dacă ar fi poruncă, adică îţi cer ceva ca să faci, adică îţi zic de exemplu: ''-Fii deşteaptă!, şi să ştii pe viitor! despre ce e vorba...'' şi aşa mai departe, dar când nu e poruncă, nu e la imperativ, atunci e fără doi de i, ci are sensul unei povestiri care nu presupune din partea ta nici un efort, deci aşa se citeşte textul: ''Eu să şti că pricep foarte lesne şi clar ...'' că practic dumneata nu ai cum să faci vre-un efort de ascultare căci nu ţine de tine să poţi face altceva decât să o iei drept bună afirmaţia mea... care e un fel de mărturisire lăudăroasă... deci constaţi citind şi gata, căci dacă ţi-aş fi zis: ''Să ştii că respectivul are dreptate'', atunci tu puteai să cercetezi faptele lui şi viaţa lui şi să ajungi prin truda ta pentru a şti la înţelepciunea împlinirii căci ai ascultat porunca '' să ştii!'', poruncă ce se putea împlini printr-un minim efort de ascultare ca să faci binele, nu şi răul, deci era un imperativ ce se putea împlini... de cei ce voiesc, cu credinţă.

Şi constat astfel tot mai clar că e un accident faptul că mai stau de vorbă cu două surogate ale iubirii, că-mi ucid timpul, adică cu nişte surori care par iubite căci ele sunt un fel de porţi ce te teleportează direct în beznă dacă ai căderea ca să le cunoşti, fiindcă sunt nişte înlocuitori ale lor însele, nici măcar cafia nu sunt ci nechezol.

Şi nu ai demonstrat corect, că n-ai aplecare, şi v-am mai zis că nu vă pricepeţi nici la mate şi nici la logică bouleiană, fiindcă mai sus parcă e aşa dacă ai fi citat corect:

- cel mai mare vrăjmaş este păcatul;
- cel mai mare vrăjmaş nu este păcatul ci necredinţa;

şi deci nu e cum ai trunchiat mătăluţă, ca o găgăuţă,

de unde rezultă, din text, că prin pofta cea mare a minciunii măririi de sine ajungi mereu în necredinţă făcând păcatul neascultării şi astfel căzând şi ajungând vrăjmaş al Domnului... vrăj-m-aş distra mereu... de neajunsurile altuia.

Deci nu a fost o negaţie aşa cum ochiulhulul tău rău nu vrea să audă, pentru ca să acuze, ci a fost desconspirarea poftei rele a omului rău şi necredincios şi ştiinţific:

-m-aş păcătui
-nu numai că m-aş păcătui ci m-aş fi complet necredincios

şi ambele prin vrăjitoria minciunilor şi sofismelor semeţiei răutăţii.

E simplu dacă chiar vrei să pricepi corect şi nu numai să scri corect.

Deci încă odata v-aţi demonstrat că sunteţi primele în... în... nu vreau să vă jignesc.

Binele şi dragostea nu se socoteşte şi nu se demonstrază... deci q.e.d. adică negat, sau nonQ.E.D.

şi doar faptele pot arunca o umbră de îndoială asupra adevăratelor sentimente şi intenţii... dar şi vorbele scoase pe guriţa cea dulce... fireşte.

De atâta grămătic să ştii că o să ajungeţi proaste grămadă!