Parintele Iustin Parvu despre actele biometrice...
 

Părinte, există o nelămurire în rândul credincioşilor cu privire la problema cipurilor. Aţi folosit cuvintele: lepădare şi cădere din Har. Mulţi s-au scandalizat. Poate Sfinţia Voastră aţi avut o altă înţelegere a termenilor decât au înţeles ei. La ce v-aţi referit?

Când m-am referit la cădere din Har, n-am căutat să desfiinţez fiinţa umană în divinitatea ei. Chipul lui Dumnezeu rămâne, numai că este pervertit. Omul, chiar şi în păcatele lui, nu este lipsit de Harul lui Dumnezeu. Pentru că unde lipseşte harul, lipseşte şi omul, şi divinitatea. Omul este o fiinţă care nu poate trăi izolată şi fără ocrotire divină, pentru că altfel nu s-ar mai numi fiu al lui Dumnezeu, sau fiu al Tatălui ceresc. El, prin existenţa aceasta, poate să ducă o viaţă pe pământ într-o formă superioară, îndumnezeit sau cât mai aproape de divinitate, în care trebuie să se mişte toată viaţa. Evident că Harul creşte sau descreşte în viaţa omului, în măsura în care el lucrează virtutea, sau păcatul. În măsura în care a dobândit virtutea se găseşte în Harul lui Dumnezeu, la înălţimea aceasta dorită de Creator. Dacă însă omul acceptă să se lase pervertit şi înjosit prin păcat, atunci Harul lui Dumnezeu nu mai lucrează în toată plinătatea lui, pentru că este împiedicat de voinţa rea a omului. Noi colaborăm cu Dumnezeu atâta vreme cât ne aflăm în concordanţă cu voinţa Lui. Dar în momentul în care noi nu ne mai aflăm în concordanţă cu voinţa lui Dumnezeu, atunci ne cuprinde energia negativă a răului, care ne îndepărtează de Har.

În conştiinţa noastră, îngerul păzitor, care ne este dat la Botez, se apropie de noi şi ne ocroteşte de tot răul numai în măsura vredniciei noastre. El se poate apropia sau se poate depărta, în măsura în care noi dorim să trăim viaţa asemenea acestui înger. Acesta este de fapt şi scopul îngerului dat nouă la Botez – ca să ne poată apăra, să ne poată ridica, să ne poată apropia cât mai mult de Harul lui Dumnezeu. Câte daruri nu a lăsat Dumnezeu pentru a-l ridica pe om la înălţimile de la care el căzuse! Această ridicare şi sfinţenie a omului este lăsată în Biserica Domnului prin Sfintele Taine care conlucrează cu fiecare în parte.

Când am spus că se pierde Harul lui Dumnezeu, nu m-am gândit la o părăsire a noastră, fiinţială. Ci este mai mult o răcire în raporturile noastre cu Dumnezeu. Răcirea aceasta, într-adevăr, dacă se perpetuează în viaţa omului, poate duce la o pierdere mai mare a Harului. Cu cât sunt mai învechiţi în răutăţi şi în compromisuri, nepocăite, cu atât şi posibilitatea ridicării este mai anevoioasă, şi uneori aproape imposibilă. Păi diavolul de ce nu mai poate să se pocăiască şi să redevină înger de lumină? Pentru că el este învechit în răutăţi, a uitat frumuseţea Dumnezeirii, a uitat gustul Harului. Aşa şi omul, dacă persistă în răutăţi, Dumnezeu îi poate lua darul de a se ridica, darul de a tânji după Divinitate. Adevăratul creştin conştientizează că tot darul de Sus este şi pentru aceasta este foarte atent cum merge pe drumul mântuirii, astfel încât să nu supere câtuşi de puţin Harul Domnului, prin care viază. Adevăratul creştin se teme în fiecare clipă să nu cadă câtuşi de puţin, prin gând, nu doar prin faptă. Am zis doar că acest cip nu este lepădarea finală prin pecetea Fiarei, 666. Acest cip este premergător peceţii antihristice.

Din acest motiv mulţi v-au acuzat că sunteţi prea aspru, pentru că atâta timp cât nu este pecetea, înseamnă că nici lepădare nu e.

Ce creştin adevărat poate să se însemneze cu pecetea înaintemergătorului lui antihrist? Creştinul adevărat ştie că la cea mai mică lepădare îl părăseşte harul lui Dumnezeu, şi cu cât este mai sporit, cu atât simte această părăsire pe pielea lui. Mă minunez când aud despre preoţi şi monahi sihaştri, spunând că nu reprezintă niciun pericol acest cip. Mai bine ar tăcea. Călugării, mai cu seamă, sunt aceia care renunţă la toate cele lumeşti şi acced spre cea mai înaltă treaptă a desăvârşirii. Călugărilor, ca asceţi trezvitori, nu li se permite să facă nici măcar compromisuri mici, dar astfel de devieri? Avem o responsabilitate mare, pentru că lumea ne vede pe noi, monahii, ca pe nişte modele, vase alese ale Duhului Sfânt. Dar tot aşa şi creştinii – au datoria de a lumina prin vieţuirea lor popoarele neortodoxe. Altceva este să accepte cipul cineva care nu a trăit într-un mediu ortodox, ci a fost crescut într-o mentalitate occidentală sau needucat defel, şi altfel i se socoteşte unuia care cunoaşte prorociile şi a fost crescut în Tradiţia Ortodoxă. Dacă noi, creştinii, nu vom lupta împotriva compromisurilor, ceilalţi nici atât. Şi atunci nu ne facem vinovaţi pentru generaţiile viitoare pentru că nu le-am lăsat un model de rezistenţă? Dacă noi primim acum cipul, ceilalţi de după noi vor primi liniştiţi pecetea.

Au căzut oameni şi cad în păcate diferite. Noi, în general, putem să ne situăm pe poziţie de înger, sau putem să ne situăm pe poziţie de demon, în funcţie de păcatele noastre. Trebuie să fim conştienţi că, tot ceea ce lucrăm în viaţa noastră creştină, afectează şi pe îngeri în ceruri. Bucuria cerească este cu atât mai mare cu cât viaţa noastră spirituală de pe pământ este mai apropiată de ceruri. „Precum în Cer, aşa şi pe pământ” trebuie să fie. Viaţa noastră este mereu într-o strânsă legătură cu Viaţa şi voinţa lui Dumnezeu. Cerurile nu se pot asemăna cu noi, nici noi cu Cerurile, decât dacă purtăm acelaşi veşmânt.

Poziţia căzută a omului a fost o dată ridicată prin jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos, dar este nevoie ca şi noi să trăim această jertfă, cei care ne-am botezat în numele Lui. Ca să revenim din nou la starea noastră de virtute, trebuie să ne ridicăm la nişte eforturi peste puterile noastre astfel încât să ajungem din nou în locul din care-am căzut.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, nu?

Cu ajutorul lui Dumnezeu, sigur că da. Vedeţi dumneavoastră acum? Se duc oamenii să urce muntele Ceahlău, chiar dacă este destul de prăpăstios, ca să serbeze de la înălţime Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, ca şi pe Tabor. De ce merge vizitatorul la înălţime? De ce se duc creştinii noştri, la 6 August, pe munţi, la înălţime? Se duc ca să ridice şi trupul, şi sufletul lor la înălţime. Că una este să te găseşti pe vârful a 2000 de metri altitudine, şi alta e să priveşti la o înălţime de 500 de metri. Ai un orizont mult mai redus, mult mai obscur, în ceea ce priveşte viziunea ta asupra lumii înconjurătoare. Aşa este şi cu viaţa creştinului în parte, cu cât se urcă mai la înălţime în virtute şi în necompromis, cu atât are o vedere mai clară a patimilor şi a luptei cu ele. Nu este o luptă uşoară, este o luptă grea pentru omul care se dezbracă de vechimea acestui veşmânt şi se îmbracă în sfinţenia cămăşii celei noi a lui Hristos. Dar ca să ajungi la cămaşa lui Hristos, se întâmplă fenomenele cotidiene ale vieţii: prigoană, osândă, batjocură, nemulţumiri şi greutăţi. Aceasta este haina de nuntă, cămaşa lui Hristos, cămaşa jertfei, nu a compromisului cu bucuriile şi comodităţile acestei lumi.

Vreţi să spuneţi că, pe cât eşti mai la înălţime, pe atât eşti mai responsabil şi te fereşti de orice cădere şi compromis?

Deci cu cât te găseşti mai la înălţime, cu atât vezi şi gândurile şi bogăţia şi frumuseţea lui Dumnezeu, care se pogoară asupra ta, ca să poţi deveni iertător, blând, milostiv, să fii cu dragoste, să îmbrăţişezi pe toată lumea, şi pe cel care-ţi vrea binele, şi pe cel care-ţi vrea răul, pentru că în tine nu mai există altă viaţă, decât Hristos. Şi cu cât ne vom sui la înălţime, cu atât ne va fi şi mai uşor să ne lepădăm de toate podoabele false ale lumii. Adesea confundăm falsul cu realul. Dar de la înălţime se disting lupii din spatele măştilor.

Parintele Iustin...continuare
 

De ce consideraţi primirea cipului o lepădare aşa de gravă?

Am să vă povestesc ceva din închisoare. Viaţa în celulă nu e uşor de descris, pentru că nu o poate înţelege decât cel ce a trăit-o. Lepădarea noastră de lumea aceasta era într-atât încât pe noi nu ne mai deranjau nici cântecele străzilor de dimineaţă, nici ostaşi mergând pe câmpul de luptă, nici gingăşiile copiilor care mergeau, de la cei mai mici până la cei mai mari, la scoală, cu bucuriile lor, cu zâmbetele lor, cu jocurile lor, nici frumuseţile şi bogăţiile lumii nu ne mai ispiteau, nici dorul după codri şi izvoare şi nici torturile lor. Era una şi aceeaşi pentru mine – ori era viaţa aceasta, ori moartea. Eram împăcat cu toate stările de lucruri, şi cu viaţa noastră chinuită, şi cu plecarea noastră de-aici, din lume. Pentru că concepţiile şi trăirile noastre erau mult mai apropiate de viaţa nematerialnică decât de cea materială, a unei bucurii de scurtă durată. Că omul întotdeauna, fie că este într-o stare, fie că este în alta, îşi dă seama de deşertăciunea şi-a unora, şi-a altora; are această capacitate cu care se naşte. Deci ridicarea şi îndreptarea este posibilă din orice păcat şi până la sfârşitul vieţii. Dar dacă nu te păzeşti în smerenie poţi rata şi şansa aceasta şi să nu îţi mai revii. Pentru că noi, chiar dacă aveam aceste bucurii spirituale, totuşi nu am fost scutiţi de încercări ce porneau de la mici compromisuri şi te aduceau într-o stare de totală neputinţă şi inconştienţă. Era o grea ispitire şi cernere.

Venea un caraliu şi-ţi punea în faţă o hârtie sau două, îţi dădea un creion sau un toc, şi trebuia să scrii că te lepezi de tot ce-ai gândit tu până atunci, şi de Dumnezeu şi de neam. Şi mulţi credeau că dacă se leapădă doar cu gura, sau în scris, dar îşi menţin credinţa în suflet, pot merge mai departe aşa, cu nădejdea că îi va ierta Dumnezeu. Dar nu a fost aşa, dragii mei. Am văzut cu ochii mei această mare durere – foarte puţini erau cei care îşi reveneau. Majoritatea cădeau din cădere în cădere. Au fost ispitiţi ca şi Mântuitorul pe Muntele Carantaniei – li s-a pus în faţă libertatea, li s-a pus în faţă familia, bucuriile şi toate valorile înafara crucii şi a suferinţei. Unii au cedat pentru o ţigară sau pentru un blid de mâncare, ce ţi se puneau înainte la anchetă. Erau acolo la anchetă, pe o masă – ţigări, erau pepeni, erau fructe. Şi ispititorul începea: „Ce te mai chinui? De ce nu spui ce ai pe inima ta, în mintea ta?” Nu prea foloseau ei cuvântul „suflet”, ei spuneau de „raţiune”. „Uite câte le pierzi tu, câte ai tu în faţă şi tu te lipseşti de ele. Spune, măi, dă-i aici, pe care-i mai ştii afară, în libertate, ca noi să-ţi reducem chinurile. Uite, ai zece, paisprezece ani, douăzeci de ani de puşcărie. Noi avem putere să-ţi reducem, în măsura sincerităţii tale şi a devotamentului pe care tu ni-l dovedeşti nouă”. Măi, şi te încântau aşa de frumos „bozgoreii” ăştia ai noştri, de parcă îţi dădeau o limuzină, şi te făceau să crezi ce spun ei.

Cred că lucrau şi cu putere satanică.

Lucrau cu toate puterile. Era o mare capcană. Pentru că ce se întâmpla apoi? Te rupeai la un moment dat, de cădeai în ispita lor, te rupeai şi de ai tăi, fraţii tăi de suferinţă, dar te rupeai şi de ei, în acelaşi timp. Pentru că în momentul în care nu mai puteai să le dai informaţiile pe care le voiau ei, nu mai erai bun de nimic, te părăseau. Şi atunci te găseai părăsit şi de Dumnezeu, şi de lume. Şi foarte mulţi dintre ei cădeau în disperare, cădeau într-o deznădejde, cădeau într-o durere, într-o supărare, de-şi pierdeau în scurt timp orice încredere şi convingere; îi cuprindea o boală, o tristeţe, o mâhnire, şi aşa se stingeau, sărmanii.

Dar sufleteşte îşi reveneau?

Nu, de aceea zic. O lepădare mică atrage alta mai mare după ea. Nu-şi mai reveneau, puţini din ei care îşi mai reveneau. Şi pe aceştia îi ţineau izolaţi, ca să nu aibă contact cu cei care puteau să-i pună pe o linie de plutire spirituală. Îi izolau acolo, în câteva celule, şi acolo îşi găseau sfârşitul în câteva luni. Meseria lor era să-i ucidă pe aceştia, pentru că deja cunoşteau prea multe din viaţa politică, din această viaţă satanicească de temniţă. Şi dacă (pe unul ca acesta) nu-l putea folosi, îl şi omorau. Nu te omorau aşa, într-un timp mai scurt; te omorau într-un timp mai îndelungat, ca să te chinuieşti. Era sigur că ai să mori după un an sau doi, sau după jumătate de an, era sigur că trebuia să mori, dar să mori în chinurile cele grele şi lepădat de neam şi de credinţă – aceasta era râvna lor. Cu cât lepădarea era mai puternică, cu atât şi moartea venea mai curând, pentru că omul acesta nu mai putea suporta şi durerea dinăuntru, şi durerea dinafară. Cei care nu s-au lepădat simţeau durerea numai înafară, dar înăuntru simţeau bucurie covârşitoare.

Îţi trebuia probabil o pocăinţă ca a lui Petru ca să-ţi revii.

Da, dar e şi mai greu pentru unul care nu are o temelie solidă a credinţei. Au fost încercări foarte grele, dar de acum înainte vor folosi altele. Acum ei se muncesc ca să găsească o modalitate nouă de chinuire. Şi pentru că toate formele trupeşti, materiale s-au epuizat, încearcă altele la nivel nevăzut.

Şi credeţi că n-au găsit?

Au găsit, într-adevăr, forma aceasta a sfârşitului prin chinurile îngerului digital. Acolo sunt nişte chinuri care aproape depăşesc limitele Piteştiului.

Păi se pot controla simţirile de la distanţă. Măcar înainte duşmanul îl aveai în faţă. Aici nu ştii de unde te atacă.

Aici nu ştii niciodată cu ce mentalitate vin şi cu ce arme. Acestea ne sunt străine cu totul. Că iudeii merg mereu într-o ascensiune a metodelor, din ce în ce mai satanice şi mai diabolice şi mai tari asupra vieţii umane. Încercările care vor veni, şi deja au început, vor fi aşa de puternice, că greu îţi vei putea păzi mintea de înşelările lumii. Numai rugăciunea lăuntrică ne va păzi. Va trebui să iasă pustnicii din pustietăţi şi să-i înveţe pe creştini rugăciunea prin care să se păzească de năluciri şi înşelări, şi să îşi păzească mintea necontrolată. Încă mai sunt pustnici bineplăcuţi lui Dumnezeu, neştiuţi de nimeni, şi care se roagă pentru omenire. Călugări care stau nemişcaţi într-o chilie, nemişcaţi într-un bordei, sub pământ, în peşteri, şi de acolo nu ies, nu ies nici măcar să vadă răsăritul soarelui sau revărsarea apei de prin faţa chiliei lui; nu are curiozitatea să vadă şi se înfrânează până şi de la această bucurie a contemplării naturii. N-au văzut călugării cum curg apele pe lângă chiliile lor, la fel trebuie să fie şi viaţa noastră ortodoxă. Va trebui să ne învăţăm ochiul şi simţurile de a nu privi frumuseţea materială a acestei lumi, pentru că vor veni multe înşelări.

Viaţa noastră ortodoxă este foarte duşmănită de Occidentul acesta, de aceea ne şi aplică ei atâtea metode diabolice. Dar noi mergem tot cu mucenicia; aşa mergem până la moarte şi nu renunţăm. Aşa a fost şi Piteştiul, şi Gherla, aşa a fost generaţia de tineri între 1948-1964, care au înfruntat cu bărbăţie Fiara bolşevică. Şi prin ei s-a format temelia, esenţa vieţii creştine, ca o oglindă vie pentru viaţa occidentală care este aşa de decăzută. Când noi muceniceam în partea aceasta a Răsăritului, Occidentul îşi vedea de ciocnirea paharelor, se bucura de suferinţa noastră, de toate chinurile şi morţii pe care-i aruncau ca pe nişte cârpe lepădate. Dar tocmai jertfa Răsăritului îi va salva şi pe ei. Poporul nostru este un popor atât de frumos, de aur, încât şi Dumnezeu îl iubeşte şi nu-l lasă pradă căderilor cele mai grele, pentru că românii urcă munţii, piscurile cele mai înalte, că să poată de acolo vedea frumuseţea şi bucuriile raiului de dincolo.

Părinte, ce virtute sau faptă credeţi că ne poate păzi în vremurile acestea şi cele care vor veni, ca să nu ne lepădăm?

Lepădarea de sine. Nu ne rămâne decât să ne luăm jugul lui Hristos, să ne luăm cămaşa Lui, toate chinurile Lui. Şi aşa ne va da bunul Dumnezeu şi darul rugăciunii. Sunt şi la noi oameni care cad, se prăbuşesc, dar sunt şi oameni care rămân în demnitatea lor, şi cu rugăciunile lor vrednice pe care le primeşte Dumnezeu, va fi salvat şi neamul acesta. Dar să nu ne găsim în nepăsare. Să nu ne ispitească toate aşa-zisele bucurii ale acestei vieţi pământeşti. Noi trebuie să ne educăm de pe acum copiii, să ne formăm pe noi înşine, să putem posti, să ne putem ruga, să menţinem o stare în care să nu ne părăsească Dumnezeu. Atunci când ne părăseşte Dumnezeu cădem în deznădejde. Păzirea de deznădejde – aceasta este o chestiune foarte importantă. Să fim conştienţi că omul este în orice moment pe treapta aceasta a ridicării. Nu-i a creştinului deznădejdea. Deznădejdea este numai a omului lipit de material.

Credeţi că vom prinde vremurile apocaliptice?

Acum este de abia începutul durerilor. Dar va veni un război aprig, şi după război trebuie să fie acei 30 de ani de pace, după care se va încorona antihrist. Dar războiul deja a început. Noi suntem deja într-un război climatic şi biotronic. Nu vedeţi cum pot ei provoca şi cutremure, şi inundaţii, şi secetă, şi incendii? Dar bunul Dumnezeu îi va păzi pe aleşii Săi. Îmi amintesc, pe front erau şi soldaţi cinstiţi, jertfitori, şi alţii care prădau casele oamenilor. Care era rezultatul? Toţi cei care se lăcomeau la bogăţia şi averea acestor necăjiţi, întâlneau la vreo doi kilometri sau trei un bombardament de aviaţie şi toţi aceşti oameni erau doborâţi. Iar ceilalţi mergeau fără grijă şi nu aveau nicio pierdere. Atunci m-am gândit eu: Uite, acesta este adevăratul popor român, în bunătatea lui, în dragostea lui.

Şi părintele Paisie Aghioritul spunea că temelia vieţii duhovniceşti este să te gândeşti întâi la aproapele, şi mai apoi la tine. Într-o societate aşa decăzută moral, în criză şi sărăcie, cum vom mai putea împlini această temelie?

Cica in Patriarhie au fost implantati o gramada de preoti tinerei pe post de birocrati, cu o ciudata predispozitie catre ecumenism.

Mi se pare foarte bine venit acest topic.
Din pacate buletinul biometric nu este numai o bucata de hartie plastifiata.
Codul de acolo va fi inregistrat intr-o baza comuna ,foarte mare .
De fapt scrie despre asta la Apocalipsa ,capitolul 13 unde se vorbeste despre Fiara.
Nu numai parintele Iustin e impotriva documentelor biometrice ,mai sunt si alti sfinti parinti de la alte manastiri care se pronunta ferm impotriva ,considera luarea buletinului ca pe un pact cu diavolul.

CICĂ, bârfa e păcat ! CICĂ , clevetirea e păcat ! CICĂ , să ne vedem bârna noastră ! CICĂ, mântuirea nu e obligatorie ! CICĂ, multe şi mărunte, vrute şi nevrute . . . !

Asa-i, CICA este un fel de pacat, dar realitatea ne este confirmata din plin..Pai baietasii de acolo sunt activi si cam pe dos ortodoxiei..Cum poti tu un secretar ...sa iesi la rampa si sa sfidezi intreaga ortodoxie romaneasca spunand ca vrei cip ?

Iustin Parvu a strans 1 milion de semnaturi..Presedentia a sfidat constitutia si nu a dat drumul referendumului ! Uite doua extreme sugestive..

Sunt o droaie de extreme sugestive . . . ! A ta care este ? Un gând, o vorbă-n vânt, cedarea în faţa unei ispite mărunte, o pornire necuvincioasă, o dorire nepotrivită, lenevia , desfrânarea, mândria . . . Care din care ? . . .

30 de ani de pace dupa razboi? Pe asta n-o stiam.

Intregul interviu cu Parintele Parvu este foarte interesant, merita citit in detaliu.

Am o gramada, dar nici una similara cu "hai sa dam cu ortodoxia romaneasca de pamant"

Grămăjoară cu grămăjoară , fac ditamai grămada ce dă cu Ortodoxia de pământ ! Nimeni cu nimic , nu-i deasupra Legii !

Eu cred ca e o greseala ,mai degraba 3 ani de pace.
De altfel daca citim ce a spus sf.Lavrentie de Cernigov si alti sfinti care au vorbit cu ucenicii lor prezicandu-le ca vor fi martori celei de-a doua veniri a lui Hristos ,inclin sa cred ca nu vor mai fi 30 ani de pace.
Sfantul Lavrentie a murit in anii 50.
Doamne ajuta !

Sigur ca sunt de acord cu tine, insa canoanele fac diferenta intre un pacat inertial si unul premeditat, pritocit pe indelete...
Una este Gheorghe cu pofta lui trupeasca si alta Arie cu dorinta sa de a da cu Hristos de pamant...

Sincer, m-ai dezamagit. Asteptam altceva din partea ta!

Asta este draga mea...eu nu sunt perfecta si nu pot multumi pe toata lumea....fiecare are masura lui :)

Nu trebuia sa ma multumesti pe mine sub nicio forma, dar usurinta cu care vorbesti despre asta ma lasa rece pentru ca daca am inteles bine din postari esti absolventa de Teologie, sau m-am inselat? Mai citeste Apocalipsa! si Noul Testament!

Eu am licenta interdisciplinara data in NT...dar nu stiam ca trebuie sa inteleg ceea ce intelege si restul...iar din Apocalipsa in nici un caz n-am inteles si trebuie sa ma astept ca vor venii ingerii cu trambitele si vor suna pana vor fi auziti pe intreg mapamondul...hai sa fim seriosi...am inteles ca si tu esti absolventa de Teologie si pot sa spun acelasi lucru: ca ma mira felul in care ai inteles tu ceea ce ai studiat...dar asta este in ghilimele, ca in realitate nu ma mai mira nimic.
Inca o data repet: fiecare are masura lui si modul de a percepe pe Dumnzeu...fiecare are relatia lui cu Dumnezeu...sau poate crezi ca toti trebuie sa fim la fel, trasi la indigo ca altfel nu ne mantuim...?
Din postarile tale de pana acum n-am inteles asta...dar, totusi n-am de unde sa stiu...de-a lungul timpului oamenii se mai schimba, fie ei si crestini...

Oricum eu deocamdata raman la parerea mea...cine doreste sa mi-o schimbe trebuie sa vina cu argumente puternice si noi...tot ce s-a scris si spus pana acum cunosc si nu mi-a schimbat opinia.

Iar tu ca sa intelegi din cap in coada te rog sa-mi citesti postarile din cap in coada nu printre randuri...postarea la care te-ai referit tu era ca si o concluzie la multe altele pe care le-am tot scris in domeniu....deci haide sa nu scoatem text din context ca rupem legatura si nu se mai intelege nimic.

M-am referit la prima postare pe care nu am citat-o, dar nu mai conteaza... Crezi ce vrei, si faci ce doresti!

Multumesc ca mi-ai acordat acest drept, sa am propria opinie, fie ea si in necorcondanta cu a unora.

Nu ai inteles. Nu am cerut sa fii de acord cu mine, dar sincer esti prima absolventa de Teologie pe care o "cunosc" si care spune ca nu prezinta niciun pericol cipul... Pur si simplu nu ma asteptam si probabil studiind discipline comune invatatura a ramas altfel in minte pentru fiecare si totusi nu pot sa subscriu la cele spuse de tine si stiu ca ramai la parerea ta asa ca sa faca fiecare cele necesare pentru mantuire! Dar totusi cum poti tu sa spui ca nu vor suna ingerii din trambite, daca Mantuitorul a spus asta?

Eu nu am spus nicaieri ca cipurile nu sunt un pericol...am spus doar ca actele care sunt date acum in functiune DEOCAMDATA (asta am mentionat de fiecare data) nu sunt un pericol...am mai spus ca si mie imi este teama de ce va fi...inca nu imi este teama de ce este acum.
Iar referitor la ce a spus Mantuitorul...El cam adesea a vorbit in pilde si parabole...
Iti dau doar un exemplu: cand a spus pilda neghinei sau a semanatorului...tu ce ai inteles? ca acum se referea la spice de grau? fix la neghina?

Cam acelasi lucru este si cu trambitele...daca asteptati sa auziti si sa vedeti ingerii cu trambite...atunci e bine...aveti de asteptat...dupa parerea mea si din cat am citit eu, sunetele astea se fac auzite dar intr-o alta maniera....si asta se intampla de cand s-a inaltat Hristos.

Daca pui o pentagrama la piept astepti sa-ti fie bine sau sa nu se intample nimic ?
Fie ca pui un act cu cip, care contine acest 666, fie o pentagrama, tot aia este..Ce-mi este in piele sau pe piele ?!
Care ar fi greseala in acest rationament ?

Actele biometrice premerg pecetluirii si asta o stiu foarte bine cei care obliga popoarele sa ia aceste acte.
Nu se poate trece direct la pecetluire.
Daca il avem pe Hristos ar trebui sa nu ne fie frica desi stim cu totii ca va fi foarte greu.

am auzit un zvon. desi cred ca stiti despre ce vorbesc. vor de la anu' sa schimbe toate buletinele in tara. si toti sa avem alt format, unde se baga si cipul. unii dintre noi nu aleg cipul in/pe sub piele, dar cum ramane cu buletinul?
refuzam sa ni-l facem ca sa nu avem cipul sau cum?
eu asta nu inteleg :)

Parerea ta... Timpurile de acum ar trebui sa te ingrijoreze destul de mult si sa ne fereasca Dumnezeu sa intindem mana celui rau pentru anumite "beneficii"!

Asculta sfatul parintelui Iustin si comunicatele in aceasta privinta; sunt mult lamuritoare!

Sfaturile parintelui Iustin sunt parazitate de parerile unor rataciti care n-au nimic in comun cu invatatura de bun simt a parintelui. Spre exemplu, la Manastirea Petru Voda, niste "calugari mai putin dusi pe la biserica" au afisat niste mesaje prin care resping prezenta in manastire a persoanelor care au pasapoarte sau acte de identitate cu "cip"...... :(

Subscriu...si n-am spus niciodata ca nu ma ingrijoreaza, dar prefer sa nu intru in panica...ci sa am nadejde si sa ma las in voia lui Hristos si a Maicii Domnului.

M-am gandit si eu la acest aspect si este posibil intr-un procent fff mare sa se ajunga aici...dar nu vreau sa ma gandesc si sa ma panichez inainte de vreme...
Daca tie nu-ti este frica, te felicit si ma inclin...eu sunt mai slaba si imi recunosc neputinta.

Da...daca pun o pentagrama la gat sunt mai mult decat convinsa ca nu o sa mi se intample nimic...asa cum nu patesc nimic din cauza unui numar....este un numar cu care am avut de-a face de-a lungul vietii mai mult sau mai putin. (de ex la aritmetica mi s-a intamplat sa fac o socoteala care a dat rezultatul 666...sincer n-am patit nimic, nici de bine, nici de rau, de ani de zile consum alimente cu bare care cica au acest nr. si uite ca am crescut mare si sanatoasa, n-am absolut nici o problema)...sunt oameni care au in nr de telefon aceste numere, sau la masina, sau la casa...etc

Daca pentru tine este acelasi lucru exteriorul corpului tau cu interiorul...atunci n-am ce sa mai comentez...pentru mine este cu totul altceva...daca pun un ac pe mana sau oriunde pe suprafata corpului unde desigur exista piele nu am nici o problema, nu ma doare nimic...dar daca imi infig acul ala sub piele...nu zic mai adanc, parca incep sa simt ceva durere, poate din ce in ce mai insuportabila si sincer nu-mi convine.

Cam asa vad eu problema...iar din punctul meu de vedere tot ce ai spus este o greseala tocmai ca nu are rationament.

A zis Hristos ca toate acestea trebuie sa se intample cum a fost scris.
Daca ne este frica nu se vor mai intampla ?
Rugaciunea si sfintele slujbe sunt importante pentru aceste vremuri in care diavolul lupta din rasputeri.

Parintele Ieromonah Metodie Kapustin de la Optina
 

– Ce ar trebui sa facem noi, crestinii, in ceea ce priveste noile documente de identitate (cu cip, biometrice) care se impun de catre stat?

- Draga Violeta,

Când vorbim despre chestiuni legate de Apocalipsă, în primul rând ar trebui să ne reamintim ceea ce a spus Sf. Apostol Pavel (sublinierea cu litere mari îmi aparţine):

2 Tesaloniceni, cap. 2

1. În privinţa venirii Domnului nostru Iisus Hristos şi a adunării noastre împreună cu El, vă rugăm, fraţilor,

2. Să nu vă clintiţi degrabă cu mintea, nici să vă spăimântaţi – nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi, cum că ziua Domnului a şi sosit.

3. Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; CĂCI ZIUA DOMNULUI NU VA SOSI PÂNĂ CE MAI ÎNTÂI NU VA VENI LEPĂDAREA DE CREDINŢĂ ŞI NU SE VA DA PE FAŢĂ OMUL NELEGIUIRII, FIUL PIERZĂRII,

4. Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu.

5. Nu vă aduceţi aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam aceste lucruri?

6. Si acum ştiţi ce-l opreşte, ca să nu se arate decât la vremea lui.

7. Pentru că TAINA FĂRĂDELEGII SE ŞI LUCREAZĂ, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte.

8. Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale.

9. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase,

10. Şi de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, FINDCĂ EI N-AU PRIMIT IUBIREA ADEVĂRULUI, CA EI SĂ SE MÂNTUIASCĂ.

11. Şi de aceea, DUMNEZEU LE TRIMITE O LUCRARE DE AMĂGIRE, CA EI SĂ CREADĂ MINCIUNI,

12. Ca SĂ FIE OSÂNDIŢI TOŢI CEI CE N-AU CREZUT ADEVĂRUL, CI LE-A PLĂCUT NEDREPTATEA.

13. Iar noi, fraţilor, iubiţi de Domnul, datori suntem totdeauna să mulţumim lui Dumnezeu pentru voi, că v-a ales Dumnezeu dintru început, spre mântuire, întru sfinţirea duhului şi întru credinţa adevărului,

14. La care v-a chemat prin Evanghelia noastră, spre dobândirea slavei Domnului nostru Iisus Hristos.

“Omul fărădelegii” este, în rândul creştinilor ortodocşi, o expresie folosită pentru a numi antihristul, care va conduce întreaga lume de unul singur şi în cele din urmă va ajunge să ceară să fie venerat ca pe Dumnezeu, dar va fi înfrânt de către Domnul Însuşi şi va fi aruncat în focul veşnic. Povestea ultimelor zile ale acestei lumi ne este prezentată în Cartea Apocalipsei. Cartea este foarte înaltă (pentru mintea noastră) şi alegorică, şi au fost chiar sfinţi părinţi care nu au îndrăznit să o interpreteze. Nici eu nu îndrăznesc, dar aş vrea să subliniez câteva realităţi evidente din viaţa noastră de astăzi.

După cum vedem acum, “căderea” nu a avut loc încă în mod total, “omul fărădelegii” putem spune că nu ni s-a descoperit încă, şi mai mult, vedem un interes crescut în lume pentru creştinismul ortodox [nota noastra: interesul acesta poate fi inselator, dupa gandul nostru]. Totuşi, forţele din umbră, “taina fărădelegii”, nu se vor opri niciodată din lucrul lor, nici măcar pentru o secundă. Puterea lui antihrist se spune că va fi absolută şi concentrată în mâna unui singur om. Iar noi, acum, putem vedea un proces care este menit să transforme şi să pregătească lumea pentru felul acesta de guvernare, iar numele acestui proces este globalizare. Scopul ei este să unifice toate statele intr-unul singur.

Diavolul nu poate crea nimic, el poate numai maimuţări. După cum ştim din Sfânta Evanghelie, Hristos ne vorbeşte despre “turma Lui mică” de credincioşi pe care îi va conduce la mântuire. Acest grup va fi unit prin Dragoste şi Lege, iar această unire este firească, stabilă şi permanentă, în acord deplin cu cele mai elementare principii ale naturii umane.

Pe de altă parte, satan işi va face şi el propria “turmă mare”, pe care să o conducă spre iad. Cei care fac parte din această turmă se presupune că sunt uniţi întru păcate, ură şi fărădelege. Dar diavolul are însuşirea firească de a dezbina şi de a inspira oamenilor dezgust unii faţă de alţii. Deci nu ar putea niciodată să fie o forţă unificatoare. Asadar, singurul lucru care poate ţine laolaltă “turma mare” este frica. Pentru a controla “turma mare”, trebuie să o ţină în stare de continuă frică. Şi aici putem vedea nevoia evidentă de terorism, care îşi explică scopul prin însuşi numele său. Terorismul este “un câine păzitor al oilor” pentru antihrist, având originile în adâncurile “tainei fărădelegii”. De fapt, terorismul nu are nimic de-a face cu religia islamică, care este pur şi simplu luată drept paravan. Terorismul este într-adevăr în expasiune în lumea zilelor noastre, în fiecare ţară, determinând “turma mare” îngrozită să ceara ajutor şi protecţie din partea autorităţilor, care sunt în principal controlate de către “taina fărădelegii” din interior. Desigur, această protecţie este “cu bunăvoinţă” acordată prin intermediul identificarii şi a controlului total.

Deci trebuie să admitem faptul că este cu certitudine ceva rău în lume astăzi cu privire la toate problemele de identificare. Sfânta Scriptură spune că semnul lui antihrist are, de asemenea, un scop de identificare.

Apocalipsa 13:16-18

16. Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.

17. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.

18. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.

Eu însumi sunt un fost inginer electronist. Legat de “666” din codurile de bare EAN-13, sunt de acord cu faptul că cele 3 linii duble nu sunt citite de calculator ca numere. Dar liniile sunt puse acolo nu pentru computere, ci PENTRU OAMENI. Scanerele iau în considerare doar lăţimea barelor. Şi acele „bare cu 666” sunt aproape întotdeauna mai lungi din punct de vedere vizual decât celelalte, ca să putem vedea „semnul stăpânitorului acestei lumi”.

De asemenea, unul din călugării noştri, fost matematician, a “săpat” odată într-un tabel de codificare a sistemului EAN-13 (deci modul cum sunt produse acele bare), le-a procesat prin câţiva algoritmi matematici simpli şi a descoperit că există un număr real 666 implementat în formă binară. Asta se întâmpla acum 4-5 ani. Dacă vrei, îţi trimit articolul.

Deci pentru mine este evident că toate aceste documente de identificare şi coduri de bare, etc, poartă cu adevărat nişte „semne ale vrăjmaşului” asupra lor. Alt indiciu pentru mine este cât de bine este făcut totul. Este cu adevărat o piesă grozavă de măiestrie diavolească. Nimeni nu poate dovedi că este un păcat să utilizăm codurile de bare cu 666, nimeni nu poate dovedi contrariul, dar conştiinţa noastră rămâne neliniştită, simte că ceva nu este în regulă.

Acestea fiind spune, ce putem face acum?

Ştim foarte bine că diavolul are putere cu adevărat mare în lumea aceasta. Atunci când l-a ispitit pe Mântuitorul în pustie, a spus că i-a fost dată această putere. Toate aceste chestiuni legate de identificare se află sub controlul lui, fără îndoială. Exact ca şi în cazul oricărui păcat pe care îl facem.

Noi înşine nu putem să luptăm nici cu cel mai mic dintre demoni, putem să luptăm numai cu ajutorul Harului lui Dumnezeu. Aşa că, în primul rând ar trebui să ne concentrăm pe agonisirea Harului, pe a duce o viaţă fără de păcat şi a apela în mod regulat la Sfintele Taine ale Bisericii (Spovedanie, Împărtăşanie, etc). Oricine trăieşte în păcat, are deja semnul lui antihrist pe frunte şi pe mâna dreaptă (ca gânduri şi fapte). Şi asta chiar dacă nu primeşte acele documente de identitate şi cipuri.

Nu ştiu sigur dacă este un păcat să luăm noile acte de identitate („măiestria” diavolului şi păcatele mele mă împiedică să văd clar), dar ceea ce ştiu cu siguranţă este că indiferenţa faţă de toate aceste semne ESTE un păcat. Cei care spun: totul este sigur, să nu vă îngrijoraţi, ierarhii care spun că este OK – cred că dau dovadă de o anumită orbire şi este un păcat, după cum văd eu lucrurile. Chiar acest timp ne este hărăzit nouă sub forma unui “examen”. Şi aceia care se bucură de tehnologiile moderne şi nu văd ceea ce pândeşte chiar la spatele lor pur şi simplu nu iau acest examen. FIINDCĂ EI N-AU PRIMIT IUBIREA ADEVĂRULUI, după cum ne învaţă Apostolul.

Obişnuiesc să spun oamenilor: bine, puteţi lua acele noi documente de identitate, dacă nu puteţi trăi fără acestea, dar ar trebui să vă amintiţi pururea că motivul pentru acea “siluire” îl constituie păcatele noastre. Şi să încercaţi să vă pocăiţi cât de mult puteţi, să încercaţi să trăiţi ca nişte creştini adevăraţi, să vă iubiţi vecinii, să vă iertaţi duşmanii, să plângeţi pentru păcatele voastre, etc. Nu vreau să spun prin asta că noile acte de identitate sunt bune, ele sunt ceva rău, sunt meşteşugire diavolească, la fel ca majoritatea celorlalte „realizări” ale civilizaţiei; poţi refuza sa le iei, dar numai dacă EŞTI CAPABILĂ SĂ REZIŞTI.

Sunt oameni pentru care circumstanţele pământeşti permit ca aceştia să nu primească noile documente de identificare – şi, dacă într-adevăr nu le primesc – acesta este un lucru lăudabil, din punctul meu de vedere. În orice societate sănătoasă ar trebui să existe astfel de oameni, care să refuze “fructele” civilizaţiei moderne şi să evite a le utiliza.

Şi să mă întorc acum la cipuri – din punct de vedere tehnic – oamenii nu îşi dau seama că acele cipuri sunt deja asupra lor – datorită telefoanelor mobile. Acestea sunt destul de mari deocamdată, dar posedă toate caracteristicile “Fratelui mai Mare” – identificare personală, localizare a poziţiei unei persoane, acces la cont bancar, microfoane spion, etc. Acest lucru este aşa de limpede. Deci cei care luptă împotriva cipurilor ar trebui să înceapă prin a-şi arunca telefoanele mobile, în primul rând. Serios vorbind, cred că există oameni care pot face lucrul acesta şi în mod cert vor fi răsplătiţi.

După cum văd eu lucrurile, cea mai convenabilă modalitate de a evita acele ispite legate de “tehno-documentele de identitate” ar fi prin alegerea unui fel de vieţuire monahicesc. Deci noi, călugării, ar trebui să ne aşteptăm la persecuţii serioase în viitor, pe drumul acesta al globalizarii”.

Deci,ideea este ca daca avem neaparata nevoie ,putem sa le luam;daca putem evita acele acte sa le evitam;sa fim constienti ca totul se face pentru a putea fi manipulati din ce in ce mai mult si mai exact.

Deci vom avea pana si carti de identitate cu chip.
http://www.realitatea.net/statul-va-...te_732776.html

Un mare monah a spus: Toata treaba cu cipurile a fost facuta de Evrei special sa ne tulbure pe noi, toata lumea da prea multa importanta cipurilor si celor ce va sa vina si uita de pocainta lui de zi cu zi. Acum, parerile sunt impartite. Un lucru este clar: NU cipurilor in mana sau frunte. caci dupa cum spune parintele Paisie Aghioritul: Europa este "eleganta" nu va obliga pe nimeni sa ia cipul, ci doar vor spune: " nu vrei? atunci mori de foame". Dar stati fara grija ca atunci cand ziceti nu, Domnul Dumnezeu va va ajuta in ACEA CLIPA si nu veti duce lipsa de nimic Iar Daniel 777 referitor la ce ai zis " Ştim foarte bine că diavolul are putere cu adevărat mare în lumea aceasta" - Diavolul nu poate face NIMIC fara voia lui Dumnezeu si totusi gandeste-te la acest lucru pentru ca el tine si post si face si ascultare ( nu face nimic fara voia Domnului, Nu mananca niciodata) Iar noi oamenii ce facem ? Pai oare nu meritam noi toate ce vin asupra noastra? . Recomand Scrierile Parintelui Sfantul Paisie Aghioritul. Iertati-ma!

Actele biometrice sunt asemenea carnetelor roşii, au în spate corniţe! Şi din 2011 deja or să ne oblige să le luăm, şi dacă o să fii credincios şi o să-ţi iei şi acte cu corniţe la spate e ca şi cum ai fi cu picoarele în două luntrii, cu un picior în una, cu altul în alta şi cu fundul în apă, căci au corniţe. Vor conţine un cip şi se va putea stoca acolo toate datele de interes pentru autorităţi, şi vom fi complet transformaţi în marfă, după cum a venit Marx şi Enghels şi Lenin cu teoria capitalului scoţând ei valoarea din forţa de muncă, adică punându-se accentul pe marfă, şi ca orice marfă o să ai un preţ, o valoare, fiind tranzacţionat de către societatea în care trăieşti conform cu cazierul: bancar, cv, poliţienesc, juridic, psihiatric, şcolar, asigurator, medical, politic, rasial, genealogic, cultural, biseriesc şi armat... astfel vei exista ca o marfă de o anumită valoare într-o bază de date europeană sau mondială, putând fi tranzacţionat sau anihilat sau manipulat după minteresele ce poartă fesele, fesele turcaleţilor spurcaleţilor...

Deci asta e, pecetluirile lui gLumail şi Grijuile, căci îţi vor îndosaria şi păcatele, abaterile de la morală sau de la lege sau de la comportamentul social descris în cărţile lor făcute după experienţe pe păcătoşi... Froid, Menghele, Goebels...

Şi deci iată control total... şi credinţa Adevărată se va elimina treptat după politica lor căci omul rău şi păcătos şi necredincios le v-a stăpâni pe toate... aşa crede el... diavolul.

Dar nu se va putea realiza lagărul libertăţii viceversate căci nu va lăsa Dumnezeu... nu va lăsa să ne atragem atât de mult rău asupra noastră, atâta minciună luată ca adevăr... şi v-a lucra chiar Dumnezeu la dărâmarea lagărului chiparosului cel mare... pentru rămăşiţa Lui.

Parintele IOAN de la Rarau despre cipuri si viitorul sinod panortodox
 

- Parinte Ioan, Sfintia Voastra cum vedeti problema aceasta a cipurilor? Cum afecteaza ele mantuirea si cum sa se raporteze credinciosii la ele, atata timp cat insisi episcopii si duhovnicii lor ii indeamna la aceasta pecetluire?

- Ce pot sa spun? Este limpede ca ni se pregateste o cumplita dictatura. Aceasta dictatura a cuprins si paturile bisericesti, din pacate si in curand sinodul se va transforma intr-o dictatura colectiva, incat nimeni sa nu se poata impotrivi. Se vorbeste mereu de Ortodoxie, suntem ortodocsi, dar ce fel de ortodoxie? Ecumenica? Satanica? Mantuirea vine numai prin doua lucruri: dreapta credinta si faptele. Fara dreapta credinta poti sa faci orice fapta buna, poti sa arzi si in foc pentru Hristos, dar daca nu ai dreapta credinta, degeaba… Daca nu mergi pe drumul cel drept cu masina, n-ajungi la destinatie. Asa cad bisericile toate. Apropo de antihrist, ati citit vedenia Sfantului Ioan de Kronstadt cu Sfantul Serafim de Sarov? O vedenie infricosatoare, ca intr-o noapte a aparut Sf. Serafim de Saraov la Sf. Ioan de Kronstadt si l-a luat intro rapire duhovniceasca prin vazduh si s-au aratat acolo munti de trupuri insangerate… Asta a fost cu vreo suta de ani in urma si s-a petrecut in Rusia, dar ce s-a intamplat acolo se intampla peste tot. „Pai, ce-s cu trupurile astea?” „Astia sunt mucenicii de pe timpul lui antihrist. Rau de sange”. „Ce-i cu asta?” „Asta e sangele varsat pentru Hristos de pe timpul lui antihrist”. Vede deodata norii si niste sfesnice albe frumoase ardeau sus, la Sfanta Treime. Si au inceput sa cada: unul, zece, o suta, trei sute, cu miile cadeau jos. Cand ajungeau jos, se stingeau, se sfarmau cu desavarsire, nu mai era nimic. „Ce inseamna asta”? „Asa vor cadea bisericile in erezie”. La urma au ramas numai sapte sfesnice arzand. Astea sunt cele sapte biserici, care au ramas in dreapta credinta. Trebuie sa va ganditi: Ce inseamna astfel de biserici? Vor fi biserici intregi sau biserici regionale sau biserici statale, cum va fi? Nimeni nu stie. Scris este: «Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui». Niciodata nu trebuie sa te miri de cei ce cad. Sa te miri de cei ce stau. De cazut e usor. Cel ce iubeste viata aceasta, o pierde pe cea din vesnicie. Aceia sunt cei ce se leapada pentru interesele materiale de Iisus Hristos, de dreapta credinta. Il caut pe Dumnezeu cu adevarat, nu ma leaga nimic in lumea asta. Preotii de mir sunt o problema; ei sunt casatoriti, au o familie, si singura lor sursa de existenta este preotia. Si ca sa-si intretina familia, sa-si ia hrana la copii, se leapada de Hristos. Ei fac cica „sfanta ascultare”, asa i-a invatat comunistii pe preoti si pe ierarhi – „sfanta ascultare”. De cine sa asculti: de Dumnezeu sau de satana? Aici e intrebarea. Ascult de Dumnezeu, de satana n-avem nevoie.

- Parinte, si cui lasam turma? Oamenii nu stiu, sunt prost informati, preotii nu le spun nimic.

- Pai ce sa le spuna preotii? Nu prea ii intereseaza pe preoti. Preotul isi vede de familia lui, de spovedit, de impartasit, de inmormantat, de botezat, isi fac datoria.

- Multi isi pun problema: Ce fac daca nu iau actele acestea cu cip? Cum voi putea vietui?

- Depinde ce fel de trai vrea: trai in Hristos sau trai in lumea asta, ca sa traiesti bine pe pamant. Isav, pentru un blid de linte s-a lepadat de dreptul de intai nascut. Asa si noi de mantuire, pentru o paine, pentru un blid de linte. Cine are nevoie de cip sa-l ia, cine nu, nu. Am gasit scris in ziar ca guvernul englez acum a hotarat sa nu-i mai oblige pe oameni sa aiba buletinele de identitate, numai cine vrea. Au incredere in cetateni, au incredere. Celor care vin de pe alte continente, care au alt sistem de comert, de resurse economice, pentru aceia care lucreaza acolo, numai acelora sa le faca buletin cu cip. La cetatenii englezi, nu. Si buletinele astea cu cip costa enorm de mult. Acum vorbeau de cinci miliarde de euro. Daca va puteti inchipui cati bani se risipesc pe nimicuri!

- Asa-i, parinte, dar unii propovaduiesc ca daca ai credinta in suflet, poti sa primesti cipul si nu-i lepadare.

- Dar unde-i credinta daca primesti cipul? In numele cui crezi? Cipul pe cine reprezinta?

- Ei spun ca trebuie sa dai Cezarului ce-i al Cezarului, sa dam statului ce ne cere.

- Problema e ca cipurile nu cer cele ale Cezarului, ci pe cele ale lui Dumnezeu. E un buletin cu cip, nu? Ce inseamna buletin cu cip? Identitatea ta, nu? A cui? A lui 666, nu? Atunci, ce-am facut eu? M-am lepadat de Hristos.

- Am inteles ca vor incerca sa puna un cip chiar la nastere, noilor nascuti. Si atunci mama ce sa faca, in cazul in care va fi obligata sa-si lase copiii implantati de la nastere?

- Sa duca viata curata, ca si o fecioara. Sa nu mai fie mama, ca sa nu bage un suflet in iad si sa se duca si ea cu el cu tot in iad.

- Dar ce sa faca cele care sunt acum insarcinate, care trebuie sa nasca?

- Inainte nu existau case de nastere. Se gasea cate o batrana, cate o baba, cate o moasa. Caci daca vrea Dumnezeu sa traiesti, traiesti, daca vrea sa mori, mori. Mori crestin, nu mori lepadat de Hristos. Ce va folosi unui om daca va castiga lumea toata, dar isi va pierde sufletul sau? Degeaba ai functie mare, degeaba ai bani multi, degeaba ai viata lunga, – la ce-ti foloseste?

- Atunci inseamna ca nu mai este de folos sa te casatoresti.

- Pai, nu prea e de folos, mai ales pentru aceste vremuri. Daca era de folos, ma insuram si eu. Viata, o singura data o ai data de Dumnezeu aici pe pamant. Ce faci cu ea? Cum o folosesti? Asta conteaza. Poti sa castigi viata cea vesnica, si poti s-o pierzi definitiv. Fiecare alege. Nu culege, alege. Daca culegi, mananci mere stricate pana mori.

continuare
 

- Ce sfat le dati credinciosilor care nu mai au in jurul lor duhovnici care sa marturiseasca dreapta credinta si care sa lupte impotriva sistemului acesta antihristic? La cine sa se duca?

- La Hristos sa se duca. Sa se roage. Ce sa faca altfel? Sa se spovedeasca, sa se impartaseasca, ca harul lucreaza in continuare …daca preotul e hirotonit si nu-i eretic.

- Dar daca slujeste cu ereticii?

- Treaba lui, nu ma mai duc. Sa se roage la Dumnezeu. Ce faceau primii crestini cand erau prigoanele acelea pagane? Il slujeau pe Hristos si mureau. Asta e solutia. Ori murim, ori traim, ai Domnului sa fim.

- Ce sfant e mai apropiat de romani, acum in vremurile acestea?

- Maica Domnului, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Dar, din punct de vedere istoric il avem pe Sfantul Andrei, Apostolul care a pasit pe pamantul tarii noastre. Daca nu-i Maica Domnului, nu exista mantuire. Nu exista. Cel ce nu se impartaseste des, ca sa ia legatura cu Iisus Hristos si cel ce nu are pe Maica Domnului de prieten si de ajutor, nu se poate mantui. Nu zice Mantuitorul ca „cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu voi petrece intru el”? Noi ce dorim, decat sa petrecem cu Iisus Hristos, nu? Si mai zice ca „cel ce nu mananca Trupul Meu si nu bea Sangele Meu, nu are viata intru el”. Ce rost are viata fara Hristos? Vorbim de viata in Hristos, viata duhovniceasca, dar carei aceea? Degeaba faci mancare daca nu mananci, nu? Vorbesti despre Dumnezeu, dar fugi de El. Ce inseamna vrednicie pentru impartasanie? Intai si intai sa ai dreapta credinta, in al doilea rand sa ai dragoste si sa-l doresti pe Iisus Hristos, ca sa te unesti cu El, in al treilea rand sa fii impacat cu toata lumea, sa fii spovedit, sa te rogi pentru vrajmasi; cauta, vezi poruncile si apoi te impartasesti. Nu-i asta viata in Hristos? Cam asa spune Sfantul Nicolae Cabasila, nu? Mantuitorul a zis ca „cel ce nu mananca Trupul Meu si nu bea Sangele Meu nu are viata intru el”. De unde viata? Nu de la Hristos? Dar dracul intotdeauna incearca sa-i desparta pe crestini de Sfanta impartasanie, ca sa nu se impartaseasca; sa nu aiba putere, sa nu aiba legatura cu Dumnezeu, ca daca te impartasesti cu Sfintele Taine, te unesti cu Iisus Hristos. Cum spun Sfintii Parinti: Trup cu trup, Sange cu sange si Duh cu duh, fac una cu Iisus Hristos. „Cine mananca trupul Meu petrece intru Mine”. Cine nu vrea sa petreaca cu Iisus Hristos? Cine nu vrea sa-L aiba pe Iisus Hristos in El? Masonii, ateii, necredinciosii, nu? Ce faceau primii crestini? Se impartaseau in toata ziua si erau atat de infocati in credinta, incat lasau familii, lasau servicii, averi, tot si-l marturiseau pe Hristos in public. Si primeau cele mai crunte chinuri, si asa Il marturiseau pe Iisus Hristos. Daca n-ai pe Mantuitorul Iisus in tine, tremuri la prima adiere de vant. Ce-i foloseste omului viata, daca n-are pe Dumnezeu si traieste ca un pagan? Prin rabdarea voastra va veti mantui sufletele voastre. Prin rabdare, rabdare… Ne supunem la toate, dar pana la credinta. Ne-am nascut crestini ortodocsi, trebuie sa murim crestini ortodocsi, altfel nu ne mantuim.

- Si daca biserica noastra va pactiza cu catolicii?

- Eu n-am sa fiu catolic niciodata. Nu-i mai pomenesc. Papa uzurpa tronul lui Iisus Hristos, nu? Cine a facut pe papa vicar? S-au uitat sute de milioane de oameni la televizor cand a fost intronizat papa, dar cand L-au vazut pe Iisus sa vina sa-l aseze pe el vicar? Unde era papa cand Mantuitorul S-a rastignit pentru oameni? Unde era papa cand Dumnezeu a creat lumea? Dar cand au facut inchizitia si cand au facut cruciadele? A auzit toata lumea, stie toata lumea de faradelegile lor. Marturie sunt mucenicii de la Muntele Athos si din alte parti. Toate minciunile sunt de la romano-catolici, toate inselaciunile. Ei nu se apropie de dreapta credinta, ei n-au harul Duhului Sfant si nici nu fac invocarea Duhului Sfant. Asa cum a inceput lumea, asa si sfarseste.

- Adica?

- Prin mucenicie. Cum a inceput crestinismul asa si sfarseste. Si-i ia Dumnezeu pe cei ai Lui.

- Credeti ca vom reveni la biserica de catacomba?

- Asta Dumnezeu stie. Nu stiu daca catacomba va mai fi de vreun folos. De folos iti este sa pastrezi dreapta credinta, sa marturisesti. Si asta a spus-o Apostolul Pavel: sa crezi cu inima, sa marturisesti cu gura. Si unde sa te mai cobori in catacomba, ca te vede de la 15 kilometri inaltime si la 4-5 metri adancime.

- Deci sa ramana fiecare acolo unde este si sa marturiseasca?

- Dar unde sa te duci? La turci, la paganii aceia? In Italia, la eretici? Unde sa te duci? Asta e o inselaciune. Ma duc sa ma retrag, sa ma ascund. Unde? Dupa care copac? Acelasi lucru l-a spus si parintele Iustin. Mai, stati acolo, si marturisiti. Asa cum s-a intamplat la manastirea Iviru, la cruciada a patra cu icoana Maicii Domnului, Portarita. Au luat-o de la poarta, in biserica, ca sa-i ocroteasca de furia cruciatilor. Icoana s-a dus iar la poarta. Au luat-o in biserica, s-a dus iar la poarta. Cand s-o ia din nou, le-a spus Maica Domnului: „Eu va apar pe voi, nu voi pe mine”. Ce, noi il aparam pe Dumnezeu? Dumnezeu ne apara pe noi. Si cand au atacat cruciatii, intr-o secunda, un nor asa de gros, o ceata asa de mare de nu se mai vedea mana, a venit peste ei. A fost furtuna, a rasturnat tot, s-a desfiintat cruciada a patra. Am fost nu stiu la ce manastire la Muntele Athos, unde s-a daramat biserica. Uitati, foarte interesant. Era la cruciada a patra. La o parte din preoti le-a fost frica de cruciati, cand ii vedeau imbracati cu zale, cu sulite, cu iatagane si au primit sa slujeasca cu romano-catolicii in biserica. Iar in timpul liturghiei, s-a daramat biserica pe ei si i-a omorat. Acum cativa ani in urma, m-am dus acolo la manastirea aceea si bucatarul era un oltean de-al nostru si tocmai se ridica biserica. Erau cinci romani zidari, erau sus acolo cu o macara, rezideau biserica. Ce-i cu asta? Ce s-a intamplat? De ce o ridica. Zic ca Uniunea Europeana a dat treisprezece milioane de euro ca sa refaca biserica, sa zideasca, ca sa nu mai vada biserica daramata, ca sa nu mai intrebe nimeni de ce s-au daramat biserica si sa afle ca s-a daramat dupa ce au slujit ortodocsii cu catolicii. M-am mai dus o data si n-am mai vazut biserica deloc. Era o cladire mare, acoperita, inautru se vedea biserica, dar afara nu se mai vedea, ca sa nu se mai stie trecutul. La manastirea Marea Lavra, doi preoti acolo au slujit cu catolicii, dar cand au murit, n-au mai putrezit. Ei vor sa ingroape trecutul, dar nu vor reusi. Insa nici noua nu ne va fi usor; va fi vreme de mucenicie! Dar sa nu ne temem ca nu noi, ci Maica Domnului ii va apara pe toti cei care nu s-au inchinat lui veliar.

E mai bine sa incepem sa luptam de acum. Avand probleme cu aceste acte biometrice, nu o sa le mai vina sa treaca la implant. Pe cand daca nu intampina nici o rezistenta, vor trece la implant ca urmatorul pas.