Disputa dacă focul iadului este un foc exterior (cumva asemenea focului pe care îl ştim din natură) sau un foc interior a animat discuţiile teologice ale unui întreg Ev Mediu, fără a se ajunge la un rezultat, altul decât consensul că problema este irezolvabilă. Un singur lucru este clar: iadul este ceva foarte, foarte rău: MULT mai rău decât ne-am putea închipui. Nu ştiu dacă "iezerul de foc" e figură de stil, însă faptul că "acolo este scrâşnirea dinţilor" este sigur figură de stil pentru ceva neînchipuit de greu de suportat, dar care, totuşi, va trebui suportat o eternitate. În această lumină, doctrine mult promovate azi, de tip "suferinţa din iad este, de fapt, singurătatea damnatului care se află doar cu propriul eu" îmi par că nu vin de la Dumnezeu, ci de la altcineva, pe a cărui agendă figurează sugestia că, de fapt, iadul nu este o suferinţă chiar aşa de mare: eventual un loc de ralaxare, în care suntem noi cu noi înşine.
Tot de aceeaşi extracţie mi se par teoriile nesănătoase potrivit cărora iadul (ca şi purgatoriul, pentru cei care cred în existenţa lui) nu sunt de fapt locuri, ci stări ale sufletului. Eu nu înţeleg de loc asta din Biblie. Nu mi se pare că săracul Lazăr este într-o "stare a sufletului", iar bogatul nemilostiv în altă "stare a sufletului", ci că al doilea ar fi în stare de orice ca să ajungă în locul primului, numai că nu prea se poate. Dintr-o stare, la o adică, putem trece în altă stare, dar dintr-un loc e mai greu să trecem în alt loc, dacă sunt despărţite de "o prăpastie".

La fel, Cerul este loc, şi nu stare. Prin urmare, loc îmi pare a fi şi "întunericul cel mai dinafară", unde cei care se prezintă la Ospăţ cu haine necorespunzătoare sunt aruncaţi.

Părerea mea.

Cred ca focul in care vor arde pacatosii nu e altceva decat focul iubirii dumnezeiesti.
Dumnezeu e Acelasi si pentru drepti, si pentru pacatosi; ii iubeste pe toti, nu e partinitor.
Dar pentru cei ce nu pot iubi, dragostea divina va fi de nesupotat, chinuitoare.

Sfantul Isaac Sirul spune, in chip minunat: "cei chinuiti in gheena vor fi biciuiti de biciul iubirii. Si ce chin mai amarnic si mai cumplit este decat chinul dragostei! Adica cei ce simt ca au gresit fata de dragoste, sufera acolo un chin mai mare decat orice chin, fie el cat de infricosator. Caci tristetea intiparita in inima e mai ascutita decat orice chin.

E nebunie sa socoteasca cineva ca pacatosii se lipsesc in gheena de dragostea lui Dumnezeu. Dragostea e odrasla cunostintei adevarului, care, dupa marturisirea adevarului, s-a dat tuturor. Dar dragostea lucreaza dupa puterea ei in doua feluri: pe pacatosi ii chinuieste, cum se intampla si aici unui prieten din partea prietenului; iar pe cei ce au pazit cele cuvenite ii veseleste.

Si aceasta este, dupa judecata mea, parerea de rau sau chinul din gheena. Dragostea imbata insa sufletul fiilor de sus cu desfatarea ei".

Trebuie sa ai in vedere ca religia (desi are intentii bune) incearca sa impuna oamenilor o anumita conduita. Astfel biblia este "legea" prin care religia va reglementa conduita, spunandu-ti ce ai voie si ce nu ai voie sa faci, asemeni unui Cod Penal, de exemplu.
Si cum nici o norma legala sau religiasa, nu va fi respectata, daca incalcarea acestor norme nu va fi sanctionata in vreun fel; iadul(fie el o stare, sau un loc, cu flacari sau suferinta) fiind echivalentul inchisorii in sistemul de drept.
Astfel religia impreuna cu biblia sunt un sistem de drept invechit, care prezinta conceptii ale unor oameni ce au trait intr-o perioada de mult apusa, cum ar fi iadul.

Cred ca insasi viata noastra ne poate arata ce este iadul si ce este raiul.
Atunci cand ne prinde o pofta sau o stare rea, chiar daca o satisfacem tot ne chinuim. Multi spera ca daca isi fac poftele, mofturile si toanele se vor simti mai bine dupa. Si se simt 5 sau 10 minute, dupa care problema revine, si asa se intra intr-un cerc vicios, care devine din ce in ce mai greu de suportat. Acesta este iadul, de aceea se tot spune mereu ca el se naste din egoism si din mandrie.
Si daca in viata e asa de greu sa duci iadul, cum va fi cand nu va mai fi trup cu care sa ne linistim chiar si pentru scurt timp pornirile? De aceea e asa de groaznic dupa...

Toti oamenii au inclinare catre prostioare, si ca sa poata sa fie ajutati trebuie sa renunte la mandrie, si sa ceara ajutor.
Dumezeu sufera cand noi ne chinuim, dar nu se baga cu forta in viata noastra. Nu ne poate curata daca noi nu ii cerem.

Oameni se tem de aceasta curatire, fiindca e un proces delicat, uneori dureros, fiindca implica renuntarea la egoism.
Dar uita ca dupa vine bucuria, linistea, impacarea. Si nu dupa moarte, ci chiar in viata fiind multi gusta raiul.

Cel mai bun mod de le intelege nu e sa filosofam, ci sa incercam sa intelegem ceea ce traim, sa fim mai atenti la noi, la starile si sentimentele noastre si vom vedea practic ca raiul si iadul noi le creem, in functie de alegerile noastre.

Ca punct de pornire as recomanda scrierile Sf. Siluan, un om care a trait si iadul si raiul la modul concret...

De ce intotdeauna omul Il gaseste vinovat pe Dumnezeu? :106:
Niciodata Dumnezeu nu vrea ca omul sa ajunga in iad, cel care se auto-exclude din Rai este insusi omul prin faptele sale. Adica tie iti pare logic ca cineva care nu Il iubeste pe Dumnezeu in vietuirea pamanteana sa ajunga langa Dumnezeu? Crezi ca un astfel de om ar putea sta langa Dumnezeu? Nu ar rezista si tocmai de aia Dumnezeu il lasa sa aleaga, nu ii face nicio defavoare.
Da, Dumnezeu este iubire dar in egala masura este si DREPT!

Oricum, subiectul s-a mai discutat...

:)) deci sa inteleg ca omul alege de buna voie sa arda in focul vesnic chiar daca il ia Dumnezeu langa el, unde e bine. Dumnezeu parca e si iertator nu? da omu se incapataneaza domne si prefera schinjuire vesnica. Forumul asta e izvor de perle :))


Drept o fi cand mor copiii?
Tot drept o fi si cand sunt calamitati naturale?
La fel de drept este cand permite razboaie si crime?
Da, ce o sa se intample cu iadul si cu nefericitii habitanti umani atunci cand Dumnezeu o sa distruga tot cuibul dracesc la Armaghedon? o sa-i ierte?
Iadul o sa-l faca muzeu? sau il gestioneaza in continuare chiar Dumnezeu?

Da, omul de buna voie alege raul in locul binelui. Omul poate sa aleaga VIATA si atunci ajunge in Rai, sau MOARTEA si ajunge in Iad.

Judecata lui Dumnezeu e diferita mult de a noastra si daca moare un copil stie Dumnezeu de ce a ingaduit asta, nu inseamna ca e nedrept sau rauvoitor, crud sau lipsit de iubire ci tocmai face tot ce tine de El pentru mantuirea omului dar partea omului nu o poate implini. Omul trebuie sa invete din incercarile vietii, toate necazurile sunt datorita faptului ca ne indepartam de Dumnezeu. Eu sunt convinsa ca atunci cand vom respecta voia lui Dumnezeu isi va arata si Dumnezeu mila fata de noi.

Ti se pare normal sa Il invinuim pe Dumnezeu cat timp noi suntem cei care II intoarcem spatele, noi suntem cei care ascultam de diavol prin savarsirea pacatelor? Eu nu Il gasesc pe Dumnezeu raspunzator de tot ce ni se intampla, pentru ca omul are libertate si va raspunde pentru faptele sale. Ori ti se pare ca Dumnezeu nu trebuie sa ia atitudine si sa ne lase asa in nestire, sa zacem in mocirla?:23:

degeaba ar fi loc daca nu ar fi si stare.poti sa te afli in cel mai frumos loc de pe pamant si tot sa te simti prost.degeaba ai fi in rai daca nu ai avea starea corespunzatoare.

Nu poti fi in Rai si sa te simti "prost", numai oameni plini de Har, fericiti intru Hristos intra in Rai. Cei cu randare si virtuti intra in Imparatia Cerurilor. O particica din iad am vazut si eu, in deznadejde.

Foarte buna comparatia.Aceeasi intrebare o pun si eu: De ce ne-ar pedepsi Dumnezeu vesnic pentru ceva ce am facut, am gresit sau nu am facut in cativa zeci de ani?Vi se pare corect, drept, milostiv sau iubitor acest act?Care ar fi calitatile unui astfel de Dumnezeu in cazul acesta?