Ai pus punctul pe "i". Intr-adevar, am fost intrebati ce am face daca ne-ar vorbi Domnul, nu daca am auzi o voce. Faptul ca am adus discutia despre posibilitatea de a auzi alta voce denota faptul ca suntem foarte suspiciosi cand e vorba de voci.

„putintel trasa de par” - da, e un eufemism.
Chiar ma bucur ca si tu ai sesizat ca nu e o situatie neaparat „alb versus negru”.
Tocmai, ca nici mie nu se prea pare ca Dumnezeu actioneaza de maniera asta si ar ramane atat de „blazat” in situatii critice, dar nu putem totusi nega situatii gen „I shouldn’t be alive” marca Discovery, situatii aparent fara iesire cand realmente nu stii ce hotarare sa iei.

Ideea continua o discutie de pe alt topic despre cat de obiectiva e propria constiinta si „glasul” despre care credem /ne autosugestionam ca e al lui Dumnezeu.

Sau oare Dumnezeu ne fereste sa nu ajungem in asemenea situatii critice, tocmai pentru ca stie ca suntem tot la nivel de abecedar, nicidecum la darul deosebirii gandurilor si dreapta socotinta?

Imi intrebuintez mintea, observ, ma rog pentru a deosebi vocea Domnului, am incredere in El ca nu ma va lasa sa ma pierd. Posibil sa ma mai puna la incercare cu scopul de a ma invata, ingaduind sa aud alte voci, posibil sa ma las pacalita pe moment, ca mai apoi sa-mi dau seama ca sunt prea mica si am gresit dar sigur Domnul nu ma va lasa sa cad sau sa o sfarsesc rau.

Cam asa ..
Oho, nici nu vreau sa-mi imaginez hatzisurile .. De ex cand am citit textul mi-am adus aminte de pustnici care aproape ca se sfintisera dar a venit Lucifer si le-a furat toata truda, insuflandu-le slava desarta si punandu-i sa isi faca rau iar ei din inselare, crezand ca le vorbeste Dumnezeu sau Inger, se sinucideau. Nu e cazul in povestea relatata de tine dar, daca as fi in situatia aceea, sigur m-as gandi la pustnici si as ingheta tot osciland si rugandu-ma sa ma lamureasca El cumva daca e de la El sau inselare.

Ma gandesc totusi ca Dumnezeu apreciaza lucrurile simple si concrete si ca intr-o asemenea situatie, stiindu-ma lucru slab, nu mi-ar vorbi direct ci mi-ar da cumva intuitia faptului ca solul e la 2 m sub mine, scutindu-ma de dileme in genul celei de mai sus. Cred ca genul acesta de "minuni" si glasuire se intampla foarte frecvent, zilnic, in viata fiecaruia :)

si eu am aceleasi dubii.
dar daca e sa despicam firu-n 5, ne blocam in propriile noastre ratiuni.

Doamne bine zic sfintii parinti, sa nu ne incredem in mintea noastra pana nu-i despatimita!

si atunci, cred eu, lupta noastra la nivel de incepatori ar trebui sa fie sa nu ajungem in situatia limita de a nu fi in stare sa decidem.
oare nu de aia zicem "si nu ne duce pe noi in ispita''? nu ne duce in situatii blocante.

oricare din cele 2 decizii presupune un risc ontologic: care optiune a lui "a fi" este cea mai buna din variantele pe care le am? Care e calea de ales care sa o excluda pe cealalta?

si iarasi intreb, darul deosebirii gandurilor subtile il au numai cei inaintati iar noi astia mai de jos trebuie doar sa ne rugam sa nu ajungem in asemenea situatii?

La ultima intrebare: eu cred ca da. Doamne, ai mila ca stii ca-s natanga trupeste si ca-n capul meu e haos. Asa ca fereste-mi Ingere tot pasul ca altfel praf ma fac.

"Iar hrana tare este pentru cei desăvârşiţi, care au prin obişnuinţă simţurile învăţate să deosebească binele şi răul." Evrei 5:14

unde "desavarsiti" sunt cei care nu mai sunt copiii credinta , ci au ajuns desavarsiti in invatatura lor. Un fel de oameni maturi si incercati.

Iar cei inaintati in credinta s-au rugat si ei pentru acest dar si inca se mai roaga sa nu cada in ispita. Diferenta e ca ei au experienta. S-au chinuit sa deosebeasca, au invatat pas cu pas , poate au si gresit uneori, dar s-au ridicat si au invatat din greseli , iar acum cunosc.

Pai povestea ar fi cam asa:

Cu un alpinist ortodox:

"Nu tai franghia, pentru ca nu stiu a cui este vocea".
In orice caz, pentru ca el credea la Dumnezeu si a apelat la ajutorul Lui, o echipa de interventie ajunge 1/2h mai tarziu si-l da jos pe om.


Un alpinist protestant:

Aude vocea si zice: "O da, cum sa nu ma incred in Tine, stiu sigur ca asta este vocea Ta, pentru ca m-am rugat mult la tine sa ma ajuti sa disting vocile si scrie in Biblie ca rugaciunea celui credincios nu ramane fara raspuns".
Si taie franghia.
Echipa de interventie care ajunge 1/2h mai tarziu il gaseste mort pe fundul prapastiei.

N-ai fost atent; cine taia franghia scapa. :69:

Oh nu, am aratat cum este adevarata situatie, aia prezentata era din perspectiva wannabe a protestantului, cu o clipa inainte sa taie franghia perfect convins ca este atat de mare si tare spiritual ca vorbeste direct cu Dumnezeu.

Sau daca vrei altfel, "solul" care era la 2 metri era de fapt un strat fragil de zapada iar dedesupt o crevasa.. :4: