Pai bine,se nasc uneori si din ingamfarea noastra,iar momentul penibil ne smereste,ne aduce la realitate.Si devenim smeriti....,fara voie...

N.am inteles bine intrebarea. Caci eu vad o diferenta.
Cine te considera penibil? Tu insati, sau cei din jur?
Cei din jur te considera deseori penibil, fara ca sa fii intr-adevar.
Se poate insa si sa fii tu insuti prea sensibil si sa te simti tu rau, desi ceilalti nu gandesc/percep asa.

In opinia lui Dan Puric..
 

Permisul auto

(Dan Puric)

Dumnezeu, iubindu-mă, mă tot pune la felurite încercări ca să nu mă plictisesc.Aşa a fost şi cu şoferia. Ne-am luat şi noi maşină.Atunci mi-a zis soţia că ar fi bine să-mi iau permis şi eu, că cine ştie, s-ar putea să fie nevoie vreodată să şofez.Pentru mine, lucrul astă a venit prea tarziu, şi m-am dus la prima lecţie de şoferie cu emoţii de liceean, la un PECO, unde trebuia să mă întâlnesc cu instructorul.
Tremuram rău pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, şi îl aşteptam. Cel mai bun
lucru era că omul nu mă cunoştea.A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceauşescu, căreia, când i-a pus o frână, chiar în faţa mea, i-au sărit şuruburile pe jos. Le-a adunat
tacticos şi le-a pus la locul lor, ignorându-mă.Era mecanicul absolut, la întâlnirea cu imbecilul absolut.

Locul mortului.

Nea Ilie era plin de vaselină şi avea un fes slinos pe cap. M-a citit
din prima, şi-a dat seama cu cine are de-a face.Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus:
,,Vai, maestre, ce onorat sunt să vă fiu eu instructor!"
Când mi-a zis, fără să se uite la mine:
,,Bă, asta e cheia!", am îngheţat.
,,Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, frâna este mama, iar
acceleraţia este copilul tâmpit care aleargă până ce dă cu capul în
prima maşină"
Absolut genial!
Apoi îmi spune scurt: ,,Treci în locul meu!"
Eu, speriat: ,,Lasă-mă, nene, că n-am mai pus în viaţa mea mâna pe aşa ceva".
El: ,,Bă, tu nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să te
conducă toţi tâmpiţii?"
Şi atunci m-am gândit să strig şi eu la poporul român:,,Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?"

Era o adevarată resuscitare, domnule! Şi îmi tot repeta:
,,Hai, hai, învaţă să conduci!"
Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct în trafic.Şi eu trebuia să am mâna pe volan, pe chei, pe schimbătorul de viteze, trebuia să mă uit în cele două oglinzi, dar şi în ochii lui.
,,Unde te duci, măăă? Nu vezi unde mă bagi? O calci pe baba aia! Nu te
uiţi în spate? Vezi, băă, că intră ălă în tine!"
Şi m-a ţinut aşa, de îngheţam şi transpiram tot, doua zile la rând! Nu mai eram sănătos! Nici un rol, în viaţa mea, nu m-a solicitat atât de mult, şi nu m-a adus într-o asemenea stare.
În a treia zi s-a liniştit de tot.Stătea bătrânul cu o mână pe volan şi cu fesul pe ochi.
Dormea, domnule!
,,Înseamnă că am început să conduc bine", mi-am zis.

Crucea Sfântului Andrei.

Nu l-aţi văzut pe Puric, disperatul, între Maestrul său dormind şi traficul din Bucureşti.
Si, târându-mă încet-încet, am trecut pe lângă un cimitir. Atunci Maestrul a deschis ochii:
,,Bă, vezi? Aici e o fostă elevă de-a mea!"
Mie mi-a îngheţat coloana vertebrală.
,,În cimitir?"
,,Pai da! Nu e singură, e cu soţul!"
,,Cum a ajuns acolo?"
,,Tot aşa, bă, ca şi tine, nu a oprit la Crucea Sfântului Andrei, aia pe unde trece trenul. Păi, băă, când vezi o cruce, nu te opreşti să te închini? Treci ca animalul? Ce-o fi cu graba asta, că tot acolo ajungi!"

Omul ăsta m-a creştinat pe mine, teologul lui peşte.

Avea dreptate! Când vezi Crucea Sfântului Andrei, te uiţi în dreapta şi nu crezi nici măcar în ăla de-ţi face semn cu steagul, că e ţara plină de proşti.Vei învaţa să conduci când vei şti să te fereşti de proşti, nu când vei şti legea."

Deci transformarea unui moment de penibil intr-o invatatura folositoare si intr-o smerenie a sufletului.Domnule scotian,aici m-ai ajutat.

Eu cred
 

ca Cel de Sus ne ajuta pe toti in momente cand nu ne gandim si intr-un mod pe care noi poate nu il intelegem.Dumnezeu sa fie alaturi de dvs

Genial instructoru', dar nici Puric, nu-i de lasat.
Si, penibilul, ei bine, este o stare de fapt...intre oameni, asa ca, nu va mai scoateti ochii de pomana, si mai ales, pe gratis.

Pe bune daca gasesc ceva penibil in textul oferit de "Scotianul". Este o situatie normala, unde necunoscutul isi manifesta spectacolul. Instructorul ala chiar era bun! Iar maestrul Puric, un "puric" la volan (ca incepator).

Urmaresc acest topic de la inceput. Pana in acest moment, nimeni nu da detalii despre propriile momente penibile. In ce ma priveste, nu-mi amintesc un moment atat de penibil incat sa nu pot trece cu o gluma mai departe. Dar, indirect imi amintesc de un penibil indus de mine, cand eu nu mai eram de fata.
Dupa un an de ucenicie in Londra, mi-am cumparat un VW caravele, cu care mergeam la diferite joburi. Mai tarziu m-am asociat cu un amic din aceeasi localitate cu mine si i-am facut si lui asigurare, asa incat mai mult el conducea microbuzul. Unul dintre joburi s-a nimerit a fi undeva intr-o zona rezidentiala, in apropierea Thamisei, cu oameni bogati, gradini frumoase si locuri de parcare cu plata, care te uscau la buzunar. Un timp am parcat cumva in fata casei, dar dupa ce am primit trei amenzi in trei zile, m-am suparat atat de rau incat am zis ca nu-mi mai trebuie microbuzul si ca ma c-c in el! Proprietarul casei, un englez sadea (cu care sunt in relatii frumoase si astazi) mi-a sugerat sa il duc undeva la vreo 300m. unde stia el o parcare gratuita.
Dupa un timp toate baile casei au fost dezafectate, pentru o zi, cand au venit instalatorii. Cu problemele minore, mai rezolvam noi prin gradina, dar ce sa faci daca ai mari probleme? Nici un restaurant in zona, cu vecinii nu ne intelegeam ca ne reclamasera pt zgomot... Am decis atunci sa ma folosesc de o sacosa si un bidon, niciunde in alta parte decat in microbuz, considerand ca pana seara e timp suficient sa se aeriseasca. Am trecut la fapte, ca nu era chip!... Am aruncat apoi lucrurile in primul tomberon am ventilat cum am putut, dar departe de a fi suficient... Cum nu aveam timp de stat am plecat inapoi. Pe drum, ma intalnesc cu colegul care era insotit de un muncitor polonez si... un manager sictirit cu care avusesem de multe diferente de opinii (n-avea nimic comun cu functia pe care o detinea). Li se stricase masina lor cu care carau materialele si tocmai atunci voiau sa se foloseasca de vanul meu. Cand i-am vazut nu stiam daca sa rad sau sa fac orice sa-i intorc inapoi... N-am avut succes nicicum. Ei si-au urmat linistiti drumul, iar eu am mers sa-mi continui jobul intrerupt.
Pana a venit colegul, am stat ca pe ace. In sfarsit apare, intra, inchide usa si izbucneste intr-un hohot ca nu-l mai puteam opri. Radea cu lacrimi si se tinea de perete! Cand se mai linisteste imi zice: "Bai, niciodata sa nu mai spui ca te c--i in el de microbuz!" Si iar dai si razi!... In microbuz nimeni nu avea voie sa fumeze, dar atunci toti si-au aprins cate o tigara ca iesea fumul in valuri pe geamurile deschise. Cica sa-l fi vazut pe manager cum de foia si ce fata facea, ca amicul meu nu stia cum sa se stapaneasca din ras...
A fost cel mai penibil... penibil la care s-a ajuns printr-un concurs de imprejurari cu totul ciudat!

Atunci cand vine vorba despre Puric,nu putem decat sa ne exprimam recunostinta.Un astfel de om vine sa ne arate frumusetea neamului romanesc si totodata neamul romanesc aduce cu el credinta stramoseasca,de care e bine sa ne tinem si sa pastram adevarata ei esenta.Astfel neamul romanesc poate dainui,asa cum a facut peste veacuri.

Eu numesc intamplare penibila nu acea situatie in care esti pe calea cea buna si te percep anumite persoane in mod eronat( de ex. un necredincios il vede penibil pe un credincios care isi manifesta evlavia), ci atunci cand esti surprins facand ceva ce contravine normelor morale( nu numai crestine) : esti prins inseland sotul(sotia), furand, mintind, dandu-te altcineva sau altceva decat ceea ce esti in realitate. Si mai sunt si alte ipostaze pe care societatea le taxeaza ca fiind penibile( tin de bunul simt): un om beat cade in penibil, cine face o gluma nepotrivita poate fi penibil, cine se imbraca necorespunzator locului si situatiei sau foloseste un limbaj sau un ton neadecvat e penibil...
Ca majoritatea oamenilor( multi care nu recunosc sunt ipocriti) am trecut prin ipostaze penibile( din cauza mea sau a altora) si tocmai pt ca au fost penibile nimanui nu i-ar face placere sa le mentioneze. Bine eu zic ca nu au cum sa faca unui om, sunt lucruri peste care trebuie sa treci si sa incerci sa nu se mai repete.