Nu exista "tehnici" de rugaciune. Ideea e sa te rogi sincer. Daca te-ai rugat cum ti-am zis e ok. Continua sa te rogi. Nu exista rugaciune sincera care sa nu primeasca raspuns. Unele primesc pe loc, altele in timp, dar daca iti doresti sincer sa afli adevarul vei primi raspuns. Am trecut si eu pe aici. :1:

Am mai intrebat asta pe forum.
Cata rabdare trebuie sa am? Cat timp sa ma rog? 5 ani? 10? 50?
Dupa cat timp, in care nu am primit nici un raspuns, pot spune: am vorbit singur atata timp, nu are cine sa ma asculte?

Nu exista un timp standard. Ideea e sa fii deschis la orice raspuns. Adica sa nu zici : "Doamne, arata-mi daca existi dar eu stiu ca nu-mi vei arata pentru ca nu existi". Daca faci asa inchizi orice usa prin care Dumnezeu ti-ar putea da raspunsul. In momentul in care te rogi trebuie sa renunti la orice prejudecata, idee preconceputa, sa fii deschis .

Voi nu prea stiti ce e cu necredinciosii/ateii.
Aveti impresia ca suntem o gașcă ce are ca unic scop batjocorirea credintei si distrugerea Bisericii. Si facem asta de cand ne stim. Nimic mai fals.
Unii dintre noi am ajuns atei, fiind mai intai credinciosi, mai mult sau mai putin practicanti.
Unii chiar ne-am rugat, am mers la biserica duminica de duminica, etc.
Dar ce faci, cand dupa multi ani, iti dai seama ca de fapt rugaciunea ta a fost un monolog si nu un dialog asa cum ti se promisese si asa cum scrie in biblie?
Iti spun eu. Te simti gol, uitat, parasit, inutil, manios, dar mai ales dezamagit.

Am putea vorbi la nesfarsit de necredinta cea buna a Sfantului Apostol Toma, dar, mai mult ne folosim daca luam seama la masura credintei/necredintei noastre. Toma a vazut si a crezut. Noua ni se ofera posibilitatea de a crede fara a vedea. Ne sta inainte aceasta masura pe care o fericeste Mantuitorul.

Noi nu vom putea pipai ranile Mantuitorului, dar Il putem gusta in Sfanta Euharistie putand da marturie ca "bun este Domnul". Toma s-a incredintat trupeste, pe cand noi suntem chemati la a ne incredinta duhovniceste. Important este ca si noi sa ajungem a rosti din intreaga fiinta, asemenea lui: "Domnul meu si Dumnezeul Meu".

Si consideri ca asta e o favoare?

Eu nu am aceasta impresie. Eu cred ca tu esti un om are Il cauta pe Dumnezeu dar inca nu L-a descoperit.

Nimeni nu s-a nascut credincios chiar daca unii se dau nascuti credinciosi. Orice om are in viata lui un moment in care se intalneste cu Dumnezeu. Dupa aceasta intalnire unii aleg sa ramana cu El, altii sa-L respinga si sa mearga din rau in mai rau.

Stiu cum e. Ti-am zis ca am trecut si eu pe aici si e foarte greu. tot ce pot sa fac e sa ma rog si eu pentru tine.

Nu Il vedem cu ochii fizici, dar exista un moment in care ni se deschid ochii credintei si Il vedem pe Dumnezeu in toata splendoarea Lui.

O consider o favoare, intr-adevar, de vreme ce Hristos a spus: "fericiti cei ce n-au vazut dar au crezut".

Acum, sa nu ne pripim, nu trebuie sa credem ca relatia omului cu Dumnezeu, in Biserica, este caracterizata de "ne-vedere". Din contra, vorbim de o relatie personala si comunitara in acelasi timp. Il intalnim pe Dumnezeu in Scriptura, in Tainele Bisericii, in rugaciune, in icoana, in semeni, in cele create etc. Sunt atate cai prin care avem experiente dumnezeiesti dar ne trebuie si putina credinta.

Credinta face diferenta dintre un om care spune ca Dumenzeu nu este nicaieri si unul care afirma ca El se afla pretutindeni.

Si daca nu mi-a raspuns nimeni ce sa fac?
Acum am nevoie de foarte mult ca sa cred iar.
Dar atunci as fi vrut atat de putin ca sa cred in continuare.
Daca atunci cand aveam nevoie de putin, nu am primit nimic, acum nici atat.

Sa nu descurajezi. Dumnezeu este drept si nu va lasa pe nici un suflet care Il cauta sa rataceasca in intuneric . Si fiecare om este foarte important pentru el, inclusiv persoana ta.

Spui ca atunci iti trebuia putin pentru a crede de fapt iti trebuia putin pentru ceea ce considerai tu ca era credinta. [spun asta pentru ca am trait-o si eu]. Dumnezeu a vrut sa-ti ofere mai mult de atat, o credinta adevarata, de neclintit si de aceea a prelungit timpul asteptarii ca sa iti pregateasca ceva mult mai bun.

Asa este cautarea nostra dupa Dumnezeu si chiar si drumul credinciosului e asa: cand pe culmile bucuriei, cand in valea deznadejdii. Dar ce este frumos la orice vale e ca dupa ea vine un munte plin de lumina lui Dumnezeu. Singura conditie pentru a-L gasi este, repet, sa-ti doresti sincer asta si sa nu renunti sa cauti.