Eu nu inteleg un lucru, de ce se bate toata ziua pe ideea ; " mergi la duhovnic, intreaba pe duhovnic ! ". Dar ce, eu nu am minte sa gandesc, trebuie neaparat sa gandeasca duhovnicul in locul meu la orice, ca si cum ar trai acesta viata mea ?
Deja se abereaza cu cel mers la duhovnic si , uneori am tendinta sa uit ca traim intr-o lume in care, daca nu-ti pui minte la contributie, nu izbutesti spre supravietuire...
Si, pana la urma, ce stie duhovnicul de o sarcina, ce stie el de simtamintele si trairile unei femei insarcinate, de starea acesteia fizica si spirituala ? El scoate cartea si, ca dintr-un calculator, incepe sa-ti spune ce trebuie sa faci, ca unui personaj comun, dar sa nu uitam si de individualitate.
Cea mai importanta perioada a unei fiinte, mai ales umane, este cea intrauterina...perioada de formare a acesteia, asadar nu va jucati cu o fiinta nevinovata pe premiza egoista si absolut personala ca trebuie sa va curatati de pacate si sa va desavarsiti, sau cum vreti voi sa-i spuneti . Aveti timp destul sa faceti aceasta dupa ce se naste pruncul, pana atunci, dati-i alimentele necesare cresterii si formarii lui, dati-i toate substantele nutritive de care are nevoie acesta si, mai ales, oferiti-i libertatea sa creasca frumos si sanatos in casuta binecuvantata daruita de Dumnezeu prin burtica femeii.
Si fiti optimiste si fericite...caci asta inseamna tot atata bucurie duhovniceasca.

Preotul de la biserica unde mergeam eu, impartasea copii de pana la 2 ani la sfarsitul liturghiei, chiar daca au mancat. Pe cei de peste 2 ani care nu se puteau abtine de la mancare ii impartasea in timpul slujbei, cand ajungeau. Nu cere nici unui copil sa ajuneze.

E cred ca trebuie sa se intrebe intai medicul. Iar la duhovnic te duci doar pentru dezlegare.
Daca te duci la duhovnic si iti zice ceva de gen: "daca tu crezi ca poti sa tii post, tine" ce faci? te apuci si tii post?

Da, Dumitru, pai solutia asta nu mi se pare corecta pentru ca ii da impresia copilului ca impartasania este un act exclusiv individual. O este si un act comunitar.
Oricum, daca liuturghia incepe la 10, nu prea vad cum poti tine un copil care in general se scoala la 6-7 dimineata nemancat chiar si pana atunci..

Dar in fine, asta nu este discutia noastra. Intr-adevar, si in cazul sarcinii ar trebui sa ne bazam si pe ceea ce simtim ca femei insarcinate. Unele nu au nevoie de carne, altele simt ca le ia cu lesin daca nu mananca.. In timpul sarcinii trebuie sa ne ascultal ci corpul, el simte de ce are nevoie. Nu prea e timpul de abtineri si nevointe... Corpul nu ne mai apartine in aceasta perioada (de altfel asta este o forma de asceza - trebuie sa ne multumim uneori sa fim spectatoare a propriului trup)
Daca avem duhovnic casatorit el va sti si din experienta sotiei aceste lucruri, de altfel.
S-a mai discutat despre asta.

Eu cred ca trebuie sa se manifeste printr-o libertate rationala, sa-si formeze trasaturile perioadei de sarcina dupa considerentele proprii, dar, mai ales, dupa cele dedicate pruncului si drepturilor acestuia , dar si dupa trasaturile mediului in care traieste .
Nu, nu trebuie sa te apuci de postit, desi, daca ajungi cu aceasta intrebare la duhovnic, este evident faptul ca-ti apleci deciziile spre o atitudine duhocniceasca, astfel ajungi sa postesti...ca putinta-ti spune ca vei reusi, dar nu si rationamentul copilasului nevinovat din pantece care are nevoie de o grija alimentara deosebita din partea celeia de care depinde, a mamicii.
Este complicat, eu , oricum, nu vad viata prin prisma monopolului fata de duhovnic....mai ales, cand te gandesti ca sunt duhovnici si duhovnici, cu mai mult sau mai putina intelepciune care, din pacate-ti poate influienta iremediabil viata, uneori, a ta si a celorlati din jurul tau.

Nu este corecta absolut. Dar este cea mai corecta.

Referitor la carne. Oricum carnea nu este recomandata pentru hrana fiecarei zile. Daca se consuma de 2 ori pe saptamana este perfect.

In fine, aici nu suntem de acord (ca e soltia cea mai corecta) ;-)

Da, de acord cu carnea.

Eu am avut in prima parte a sarcinii o perioada cad daca nu mancam carne in fiecare zi simteam ca nu mananc. Mi-a trecut. Dar asta vroiam sa zic cu ce simte organismul.

Si care crezi tu ca ar fi cea mai buna solutia?

Sa lase preotul mamele (parintii) sa hotarasca cand anume copilul este destul de matur (fizic si mintal, sau spiritual) ca sa ajuneze inainte de impartasanie.
Copilul mic sa se poata impartasi si dupa ce a mancat, odata cu toata lumea.
Iar invatarea postului si a ajunatului sa se faca treptat.
Oricum eu sunt pentru impartasania deasa, si pentru adulti.

Dar ce te faci cu mamele care sunt mai habotnice decat orice preot care tine cu dintii de canoane? Daca ea crede ca trebuie sa-si tina copilul nemancat pana la sfarsitul slujbei?
Ea oricum nu va face ce ii va spune medicul.