Crestinismul este religia iubirii, in care ni se arata ca masura dragostei este data de masura jertfelniciei. Ce nu trebuie noi sa uitam, este faptul ca Dumnezeu a fost primul care S-a jertfit pentru noi, luand firea noastra omeneasca. Noi nu facem decat sa-I urmam, dobandind astfel "firea" Sa dumnezeiasca, dupa har.

Ce descrii tu este oarecum idilic. In realitate am fost la ei si era biserica goala. E adevarat ca nu am fost la slujba dar din ce am citit si pe net ei au o mare problema ca sunt bisericile goale chiar si duminica dimineata. Deci ce povestesti tu poate era valabil acu 50-100 de ani, sau poate unde stai tu e o comunitate mai traditionala, patriarhala. Daca e asa, ai noroc.

1. "chiar si duminica dimineata" - Sergiu, la ei se face liturghie de mai multe ori in zi, nu numai dimineata ca la noi.
Am senzatia ca ei nici nu au alt fel de slujbe (vecernii sau altceva). Nu stiu sigur. N-am vazut decat liturghii (la orice ora din zi).
2. si eu ma intreb ca si tine - de ce asa martirii? Nu stiu. Daca la Iisus am inteles, la ceilalti nu inteleg.
Sigur ca nu e usoara credinta si trebuie sa suferi cumva ca sa afli si ajutorul lui Dumnezeu, sa intelegi ca acesta exista, dar de aici pana la ororile pe care le-au trait sfintii, e cale mai lunga.
3. ma mai intreb si de ce era/si mai este asa de prigonit crestinismul daca lumea vede ca este bun si ajuta? De ce le este frica celorlalti de crestini?
Poate severitatea, sau isi apara propria credinta? Nu inteleg.

Foarte bune postarile tuturor .
Jertfa nu a trebuit demonstrata teoretic in ortodoxie,pentru ca ea a fost asumata si facuta de buna voie de catre toti traitori ortodoxi.A fost suficient indemnul "Cine nu isi ia crucea sa si nu urmeaza Mie..."
Avem in primul rand jertfa mucenicilor.Apoi jertfa apostolilor ,in a isi dedica viata propovaduirii.Jertfa fecioriei.Jertfa postitorilor .Jertfa laudei din sfanta Euharistie . Jertfa smereniei .
Nimic nu se castiga fara jertfa si fara sacrificiu ,Ortodoxia este insasi calauza jertfei in lumea de azi (restul denominatiunilor sunt mai caldute)
Jertfa este necesara ,cum am mai zis,pentru ca asa a lasat-o Domnul ,pentru omorarea omului cel vechi si pentru infiere ,doar ca nicaeri ea nu e mai evidenta si mai lucratoare decat in Ortodoxie.

Se spune ca adevaratii oameni au murit pentru o idee. Si cred cu tarie ca acest principiu il pot aplica si in cazul mortii lui Iisus Hristos, si Apostolilor si Sfintilor.
Exemplara ar fi moartea detinutilor de la Sanatoriul Tg. Ocna(pentru tuberculosi). Abia aparuse streptomicina, un medicament care avea rezultate extraordinare si le era trimisa in pachete. Fiind controlate, acest medicament era oprit si furnizat doar in urma schimbul anumitor informatii. Multi au ales sa nu o primeasca si sa se sacrifice. Tocmai... ideea face totul. Poti sa traiesti supus instinctului de conservare, sau sa fii altruist, si astfel cufundat in utopie, la indemana nedumeririlor celorlalti.
Un citat al Fericitului Augustin spune:"M-ai facut dupa chipul Tau,Doamne, si nelinistit este sufletul meu pana se va odihni intru Tine!".Important nu este sa mori,important este "muritul".
E destul de greu de facut o diferentiere intre Sfintii care mor la batranete si cei care mor prin martiraj. Asta pentru ca avem tendinta de a ne raporta la cele materiale, la ceea ce intra sub incidenta fenomenologiei perceputa de simturi. Avem deprinderea unei gandiri materialiste, fiziologice in faza incipienta.
Cred ca exista in fiecare moarte o semnificatie, un inteles. Dar cred ca premisa intrebarilor e gresita. Mai corect ar fi sa ma intreb: eu ce as face daca as fi pus sa aleg?

Exista sa spunem doua tipuri de jertfa:

1.jertfa noastra ,nevazuta de ceilalti,care o aducem lui Dumnezeu,rugaciunea ,postul,privegherea,metaniile,mersul la Biserica etc

2.jertfa vazuta.....atunci cand ajungem la o oarecare maturitate duhovniceasca,Dumnezeu ingaduie unor sfinti sa marturiseasca in fata lumii Adevarul.....
Aceasta este ultima fericire din cele noua,si stim din diverse talcuiri,ca fericirile sunt gradate,adica trecerea din una in alta inseamna urcus duhovnicesc....

Acum,nu inseamna ca cei care au murit ca mucenici sunt mai mari decat ceilalti,pentru ca ambele jertfe atarna in balanta....

Insa ,au fost momente cand au fost necesare aceste marturisiri,care au facut alte convertiri intre cei necredinciosi si care au fost lasate ca marturie popoarelor necredincioase,sa nu aiba justificare la Judecata,ca nu au fost pusi fata in fata cu Adevarul...

Se pot spune mult mai multe,dar sper ca am lamurit putin din ce te preocupa..

Nu avem de ales. Noi facem numai voia si calea lui Dumnezeu.
Lor le-a dat suferinta si martiriul in schimbul sfinteniei si Imparatiei ceruului.
Au fost cateva mii se spune, noua restul de miliarde, ni se da altceva azi.
Si noi traim suferinte, de multe ori enorme, dar nu suntem nici omorati in lupte, nici crucificati...
Dumnezeu i-a vrut pe ei asa.

Ma gandesc la faptul ca daca Dumnezeu nu venea si murea pentru noi, practic daca Iisus nu ar fi fost crucificat, alternativa ar fi fost un dezastru. Cati dintre noi ar putea/vrea/accepta sa fie pusi in asemenea circumstante: fie esti crucificat fie ... a doua varianta nu exista! Este aproape greu de perceput cu mintea noastra aceasta ratiune a jertfei.
Sophia, scriai undeva ca de ce nu a ramas Iisus sa traiasca mai departe, dar atunci toata venirea Lui ar fi fost un esec, lucru imposibil pt ca Dumnezeu nu rateaza.

Mai putini crestini ajung sa fie considerati sfinti daca mor de "moarte buna".
Insa aproape toti martirii sunt mai devreme sau mai tarziu sanctificati.

Se considera pe buna dreptate ca a rabda chinuri, torturi, de a trece printr-o moarte ingrozitoare pentru Hristos reprezinta o dovada de credinta si tarie extraordinara. Practic, crestinul, suferind un martiraj, avea sansa de a-si dovedi in fata oamenilor si in fata lui Dumnezeu credinta si atasamentul de cele sfinte. In acest caz, biletul pentru Rai era asigurat - ce mai contau flacarile mistuitoare, coltii fiarelor salbatice, ascutisul sabiilor romane cand toate acestea durau cel mult cateva clipe ca apoi sa lase loc Vesniciei ? Nu e de mirare ca pe vremea ultimelor persecutii, in multe cazuri crestinii se predau de unii singuri autoritatilor, isi cautau practic singuri moartea.

Supliciul şi moartea lui Cristos nu s-au petrecut ca să aibă loc Învierea. Ci ca să aibă loc Răscumpărarea. Este plata păcatului nostru. Nu pentru Învierea proprie a trecut A Doua Persoană a Sf Treimi prin moarte, ci s-a întrupat, a suferit şi a murit pentru învierea noastră.

Semnificaţia mistică a jertfei supreme este asocierea noastră la Isus. Cei care doresc să-I semene, sunt bucuroşi să Îl ajute cu crucea lor. Asemenea Lui în moarte, vor fi asemenea Lui în înviere. Moartea martirică este imitaţiune a lui Cristos.

Aşa cum spunea şi un antevorbitor, în Rai sunt cete (sau categorii) de sfinţi aşa cum sunt cinurile îngereşti. Dar, un clasament al sfinţilor nu se poate face după cum se face un clasament al echipelor la fotbal.
Regina Apostolilor, cea care e nu numai deasupra sfinţilor, ci şi deasupra îngerilor din cer, nu a suferit moarte martirică. Dintre apostoli, de moarte naturală a murit Ioan, care era ucenicul iubit şi foarte departe de a fi ultimul sfânt. De ce Domnul îi cheamă pe unii din cei iubiţi de El la martiriu, pe când pe alţii nu îi cheamă, e mister. Important este ca noi, de vom fi chemaţi să dăm mărturie astfel, să fim gata şi să nu ne temem, ci, dimpotrivă, să ne bucurăm ca de un semn că suntem aleşii Lui.