da, inteleg. Am intrebat pentru ca eu ma simt mult mai bine, stiind ca El e atat de aproape, in inima mea si ca nu ne separa nimic.

Atata timp cat intermediarul nu pretinde a lua locul lui Cristos nu este absolut nici o problema. Sunt indivizi in lumea asta care pretind ca sunt trimisi de la Dumnezeu, ba inca unii pacalesc pe unii spunand ca sunt Cristos si nu putini sunt cei care cad in plasa. Oare cine ar putea intelege de unul singur Scripturile, ce ne-am face fara cei pe care Domnul i-a ales sa aduca pe altii la credinta prin marturia si viata lor traita cu Dumnezeu?

Cineva spunea pe topic ca oamenii fug de biserica si asa este pentru ca cei mai multi vin avand asteptari foarte mari crezand ca le vor fi rezolvate problemele, ca vor gasi aici numai oameni sfinti, fara sa inteleaga ca biserica este locul unde toti vin cu poverile lor, este locul unde Dumnezeu il "trateaza" pe fiecare de "boala" lui

pe mine ma separa atatea patimi de Hristos.. :(

Stiu importanta parintilor si ca ei au o raspundere foarte mare in fata lui Dumnezeu pentru toate sufletele pe care le au in grija. Ei fac treba lor, pun omul in legatura cu Dumnezeu, il indruma cand e ratacit, dat nu pot baga in om credinta cu forta. Poate ca din nou am o impresie gresita crezand ca sunt multi care mergand la biserica si implinind ritualurile, cred ca au implinit toata treaba si nu se mai preocupa prea mult de relatia cu Dumnezeu care trebuie sa fie constanta in viata lor. Oricum, nu e treaba mea sa judec aceste lucruri, doar am observat si simteam nevoia sa lamuresc si cu voi.

ai dreptate, lucrurile acestea sunt o realitate. vedem si in evanghelii ca asa faceau fariseii si carturarii. pastrau legea doar cu buzele, dar cu faptele erau departe. asa fac multi oameni, asa facem si noi de fiecare daca cand ne lasam robiti da pacate si patimi. Pretindem ca suntem crestini si uite ce facem...

stiu la ce te referi. pe cine nu? dar stiind ca e atat aproape, e mult mai usor sa te indrepti cand ai ratacit, decat sa spui... asa e, sunt un pacatos oricum, voi pacatui si mai departe.

da asa este. Sfantului Siluan i-a spus Dumnezeu "Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!" E un cuvant greu de inteles, dar rezumat inseamna sa fii constient mereu de pacatul tau, de aplecarea ta spre pacat (asta inseamna a tine mintea in iad), dar in acelasi timp a nu deznadajdui! sa credem din toata inima ca Hristos ne poate ajuta sa biruim patimile si ca ne poate ierta pacatele daca ne pocaim.

Intre noi fie vorba, treaba asta cu patimile nu-i ceva ce azi e si maine s-a dus. zi de zi e o provocare in care trebuie sa hotaram de partea cui suntem...Cred ca cu cat devii mai curat cu atat sunt mai putine lucruri care te ispitesc... dar asta-i treaba de multa credinta, ca Mantuitorul poate mult , dar nimic nu face cu forta. trebuie vointa omului si credinta.

vointa omului si Harul lui Dumnezeu. impreuna, nedespartite! e un razboi asa cumplit... ai dreptate, in fiecare moment dam marturie. nu exista viata de fond crestina. exista doar marturia momentului. acuma ma ispiteste diavolul, acum aleg!

defapt, asta-i marea batalie, dupa parerea mea. inainte de-a fi lumea din afara, este lumea dinauntru... daca intelegi ce vreau sa zic. se determina una pe alta, defapt. ce crezi?