Foarte frumos subiect. Cred intr-adevar ca numai asa putem ajuta la pacea lumii, concentrandu-ne fiecare pe a fi mai buni, mai corecti, mai constinenti, de a avea ganduri curate.

Foarte frumos raspuns!!!

Am citit parerile unor Parinti si Sfinti la intrebari de genul asta. In mare, raspunsurile sunt sa incercam sa ne ocupam cu lucruri mai apropae de noi, cu mica pace din jurul nostru, si nu cu lucruri asa de inalte si cu primejdie de a ne arunca in mandrie.

Sf. Teofan Zavoratul dadea un exemplu de cineva din vremea lui, care incerca sa ajute comunitati intregi de oameni saraci din alte orase sau tari, dar nu era in stare sa se poarte frumos cu propriul sau servitor.

In niste indicatii pentru scrierea unui pomelnic de la Man. Petru Voda, scria la urma: "Nu cerem lucruri dupa mintea noastra, de exemplu pacea lumii si alte cateva".

Bogdan.

Unele ectenii ale Bisericii incep astfel: [COLOR=darkred]"Sa ne rugam pentru pacea lumii."[/COLOR]
[COLOR=black]Este foarte buna o asemenea rugaciune, insa aceasta nu inseamna ca ne lasam pe noi si ne apucam sa schimbam lumea, ci, pe langa ale noastre, cerem lui Dumnezeu sa aduca pace si peste toti ceilalti.[/COLOR]

@Windorin: Uneori este mai usor sa te rogi pentru ceilalti decat pentru tine (mie una imi e mai usor).

Ce pot face ca lumea sa-si gaseasca pacea?

Raspuns: lasa-L pe Dumnezeu sa te sfinteasca si astfel El va lucra binele in jurul tau si tu iti vei implini scopul pentru care ai fost creat.

"Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui." Ioan 7, 38

Da, ai dreptate, si mie imi este, uneori, mai usor sa pomenesc pe cei ai mei sau de langa mine, decat pe mine insumi. Insa este bine si asa, ne trecem pe noi spre a ne ruga numai pentru ceilalti, sa fie miluiti, mangaiati, paziti, etc. Iar la sfarsit sa incheiem cu [COLOR=darkred]o rugaciune[/COLOR] de genul acesta:

"Doamne, nu ma trece cu vederea nici pe mine, care ma rog Tie, ci da'mi sa imi vad pacatele si sa iubesc pe om asa cum Tu insuti l'ai iubit."

Unindu-se moral în rugăciunea adevărată cu Dumnezeu, omul nu se uneşte cu El doar prin sine însuşi, ci îi uneşte cu El şi pe ceilalţi !

Multi au ajuns sa creada ca nu mai pot dobandi pacea inimii in agitatia zilelor noastre, putand ravni la ea doar monahii, sau cei ce s-au lepadat de lume.

Insa cu adevarat luptator duhovnicesc este acela care stie sa-si linisteasca inima mai ales in vremea incercarilor si ispitelor. In masura in care cineva isi linisteste inima, in masura aceea el lupta linistit si puterile sufletului sau se misca dupa voia lui Dumnezeu.

Cel care a ajuns ca in necaz sa nu fie trist, ca atunci cand este urat de cineva - el sa se roage pentru acela, e semn ca a dobandit pacea.

Adesea oamenii au mai multa nevoie de linistea noastra decat de activitatea noastra; o nevoie de tacere, de acea intelegere adanca, nevorbita, pe care o poti oferi doar atunci cand tu insuti esti linistit launtric.

Da, frumos. Asta e calea sigura de a face bine, in rest e doar un bine iluzoriu daca porneste de la voia si idealurile egoiste ale omului. Si ca sa dau un exemplu, eu intotdeauna am crezut ca fac bine ajutand unele persoane, mai smerite decat mine, incurajandu-le sa aiba stima de sine, lucru ce mi-a reusit de minune. Dar acum ma gandesc cat rau am facut crezand ca fac bine, si eu de smerenia lor m-am folosit si pe acele persoane mai rau le-am ratacit... cei care incurajeaza oamenii la distractii, iubire egoista, fete mascate, sunt criminali de suflete. Binele se face numai cand spui adevarul si traiesti adevarul, cum a facut si Iisus Hristos patimind.
Pacea pe care o asteapta unii, nu va fi niciodata pe lumea asta... pentru ca lumea e o iluzie traind in minciuna :12: