Corect Valentin, dar totuşi n-ar trebui să fie astfel, căci iată că pe bună dreptate mulţi nu mai ştiu cum e corect, fiecare cântând precum urechiştii .

trebuie sa tinem cont cristi si de faptul ca tara noastra multa vreme nu a fost una ci fiecare provincie a fost sub diverse stapaniri si asta si-a pus amprenta inclusiv in viata religioasa...iar obiceiurile sunt foarte greu de schimbat, o uniformizare a muzicii bisericesti s-a incercat pe vremea patriarhului iustinian, cand s-a incercat introducerea muzicii psaltice in toata patriarhia romana, dar nu s-a reusit ...iar in zilele noastre sa fie aceleasi "obiceie" in toate bordeiele, nu zic ca nu s-ar putea...dar multi nu au chef sa faca asta...

Care este diferenta intre impartasania luata in oricare alta zi a sapatamanii si cea luata la finele Sfintei Liturghii?

As aprecia un raspuns al celor ce au facut teologia.

Multumesc!

Nu este nicio diferenta. Este acelasi Hristos. Nu este nicio diferenta intre Impartasania din cadrul Sfintei Liturghii si cea de peste an, pentru bolnavi, pregatita de preot marti in saptamana luminata.

Nu stiu daca ai pus intrebarea asta in urma sau inaintea celor spuse de mine pe topicul despre impartasirea copiilor dar pentru orice eventualitate repet aici in rezumat:

Este vorba de aspectul comunitar, de impartasania vazuta si ca unirea Bisericii intru Hristos.
Impartasania este punctul culminant al liturghiei, care dupa una din traduceri inseamna si 'lucrarea poporului (lui Dumnezeu). Lucrare sau slujire pentru Dumnezeu, evident.

Impartasania separata de liturghie risca sa accentueze tendinta indibidualista de a vedea impartasania exclusiv ca ceva ce ma priveste pe mine singur in relatia cu Dumnezeu. Ma priveste SI pe mine, dar SI Biserica, ca trup al lui Hristos.

Bineinteles, sunt situatii in care nu se poate altfel: sunt oameni bolnavi sau batrani care nu pot veni la biserica. Este un caz special, care nu ar trrebui generalizat.

Si vreau sa mai precizez ceva: bineinteles, trupul si sangele lui Hristos raman aceleasi, este vorba de perceptia noastra si trairea noastra aici. Fiecare act liturgic conteza. Lex orandi, lex credendi, se spune.