Dorin, sa nu uitam ca este singurul dar leganat. Ceea ce indica viata si nu moarte. Asa cum nici in lume, nu leganam pe cineva mort, ci pe cineva viu. Prin coliva are loc tainic, o comunicare cu cei trecuti in lumea vesniciei.

Un preot a s-a spus ca simbolizeaza Invierea, mai precis clatinarea pietrelor de pe mormant, care o precede.

A facut parca si cateva trimiteri dar nu le mai retin, pentru mine personal aspectul respectiv nu m-a pus pe ganduri cine stie ce.
Altcineva a intrebat si eu eram de fata.

Interesanta aceasta privire asupra gestului cu pricina. Imi pare bun cuvantul.

Cat despre viata si moarte (costel), cred caomul nu poate muri. Ai dreptate, coliva se leagana pentru ca cel adormit este ramas viu. Nici macar moartea vesnica nu este moarte, ci un fel de "viata golita de viu". Cand zic moarte, mintea mea se gandeste la o oprire, la o disparitie, la un neant. Moartea vesnica este insa o continuare a celei de aici. Cel ce a trait pacatul pana in ultima secunda a vietii lui, pacatul il va trai mai apoi pe el, in veci.

hmm..asta mo facut si pe mine curios:))

Se pare ca acest obicei are la baza practica prin care se inaltau ofrandele la templul iudaic. In acest sens, in Vechiul Testament se spune: „Sa mai iei o paine, din cele cu undelemn, o turta cu undelemn si o azima din panerul care este pus inaintea Domnului; sa le pui toate pe bratele lui Aaron si pe bratele fiilor lui, ca sa le aduca, leganandu-le, inaintea Domnului” (Iesire 29, 23-24, compl. si Levitic 7, 30)

Nu m-am gandit pana acum la simbolistica "leganatului" colivei din cadrul slujbei parastasului. Intr-adevar, gestul trebuie sa aiba legatura cu nadejdea invierii celor morti.

Citim in Evanghelia lui Matei:
După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul.
Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.

Ne mai putem gandi la cutremurul ce a avut loc in momentul mortii Mantuitorului, cand multi "drepti" au inviat (o marturie a invierii de obste):

Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat;
Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora.

Uitati un articol pe aceasta tema - http://www.romanialibera.ro/actualit...tas-46439.html

Ganditi-va ca si preotii leagana, la Sfanta Liturghie, epitaful, atunci cand rostesc Crezul.

Eu stiu ca in acest moment sunt prezente sufletele celor raposati si prin aceste miscari suntem in legatura cu ele...

Eu am privit asta ca pe o ridicare la cer a colivei catre sufletul celui plecat pentru a fi primita de acela.Acum nu stiu daca gresesc,insa asa ma gandesc eu...

Cred ca la Parintele Teofil Paraian am auzit intr-o cuvantare ca ar simboliza rugaciunile noastre care ridica pe cei adormiti treapta cu treapta.